control

Continua lupta juridica cu ambrozia

de

Pentru persoanele care suferă de alergie la polen, ambrozia a devenit binecunoscută și reprezintă o plantă temută. Ambrozia este o buruiană greu de combătut și capabilă să producă mari cantități de polen cu proprietăți alergene. De aceea, nu mai este de mirare că dăunătoarea buruiană a intrat în atenția legiuitorului. De-acum, ea trebuie să se afle și în atenția proprietarilor de terenuri, ei având obligația de a o distruge.

Potrivit Legii 62/2018, proprietarii sau deținătorii de terenuri, administratorii drumurilor publice, căilor ferate, cursurilor de apă, lacurilor, sistemelor de irigații și ai bazinelor piscicole au obligația de a efectua lucrări de prevenire, combatere și distrugere a buruienii ambrozia (Ambrosia artemisiifolia), în vederea evitării „instalării și răspândirii vegetației adventive invazive” și eliminării sale în cazul prezenței pe terenurile intra- sau extravilane. Aceeași Lege 62/2018 prevede că normele sale metodologice de aplicare vor fi elaborate de către Ministerul Sănătății, Ministerul Agriculturii și Ministerul Mediului, în termen de 90 de zile.

Vezi https://www.coltuc.ro si https://www.coltuc.ro/blog

Știri juridice

Acum, în „Monitorul Oficial” 785/2018 a fost publicată HG 707/2018 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 62/2018 privind combaterea buruienii ambrozia. În condițiile în care autoritățile i-au pus gând rău ambroziei de mai multă vreme, în primul articol al normelor metodologice se prevede că scopul asumat este „instituirea unor măsuri de prevenire, combatere și distrugere” a acestei plante ce-și are originea pe îndepărtatele meleaguri ale Americii de Nord.

Activitățile de verificare şi identificare a terenurilor infestate cu buruiana ambrozia vor demara primăvara, după ce planta a răsărit şi vor lua sfârșit, an de an, cel târziu până la data de 20 mai, când se poate observa o diferenţiere vegetativă faţă de celelalte specii.

Autorităţile administraţiei publice locale, prin consilierii agricoli angajaţi sau prin alte persoane desemnate, ce fac parte din personalul propriu, se vor ocupa de verificarea şi identificarea terenurilor infestate cu buruiana ambrozia de pe raza teritorială a unităţilor administrativ-teritoriale.

După cum reiese din recentele știri juridice, după efectuarea verificărilor „la fața locului”, autorităţile administraţiei publice locale vor alcătui, cel târziu până la data de 25 mai a fiecărui an, un centralizator în care vor fi trecute suprafeţele de teren pe care s-a observat prezența buruienii ambrozia.

 

Spre știința proprietarilor…

Toţi proprietarii ori deţinătorii de terenuri, precum și administratorii drumurilor publice, căilor ferate, cursurilor de apă, lacurilor, sistemelor de irigaţii şi bazinelor piscicole pe ale căror proprietăți sau suprafețe administrate a fost identificată buruiana ambrozia vor primi o somație, după ce au fost înscriși în centralizator, cel târziu până la data de 5 iunie.

Acțiunile de verificare şi constatare a nerespectării prevederilor Legii (62/2018), după transmiterea somațiilor, vor fi efectuate de către o comisie mixtă – alcătuită din patru specialiști și un secretar (și constituită printr-un ordin al prefectului).

Ce mijloace de combatere și nimicire a buruienii ambrozia le sunt recomandate proprietarilor de terenuri? Cosirea repetată, erbicidarea, distrugerea prin folosirea uneltelor agricole, smulgerea, arăturile adânci, discuirile.

La fața locului, comisia va verifica conformarea la lege a proprietarilor sau deţinătorilor de terenuri, beneficiarilor lucrărilor de construcţii, administratorilor de drumuri publice, căi ferate, cursuri de apă, ape stătătoare, sisteme de irigaţii şi bazine piscicole, în prezenţa acestora. La constatarea contravențiilor vor fi aplicate primele sancțiuni.

 

Controalele și sancțiunile

În perioada 1 – 15 iulie a fiecărui an, comisia va efectua primul control în teren, pe teritoriile tuturor localităților menționate în centralizator. Dacă în timpul controlului se va constata că pe terenuri se dezvoltă planta ambrozia se va aplica cea mai blândă sancțiune – avertismentul, fiind întocmit un proces-verbal. Acest act va fi întocmit în trei exemplare: unul revine contravenientului, cel de-al doilea este transmis primăriei pe raza căreia se află terenul infestat iar ultimul rămâne la Comisie.

În perioada 16-31 iulie a fiecărui an comisia va efectua un al doilea control, pe terenurile proprietarilor sau administratorilor sancționați anterior cu avertisment. Dacă la momentul celui de-al doilea control comisia va observa că nu s-au luat măsurile de distrugere a plantei ambrozia de către proprietari sau de către deținători ori administratorii sancționați anterior cu avertisment, va fi redactat un nou proces verbal, fiind aplicate amenzile cuvenite, după caz, persoanelor fizice și persoanelor juridice în cauză.

În cadrul acestui control vor fi realizate fotografii și filmări în zonele infestate cu planta dăunătoare. Seriile şi numerele proceselor-verbale cu sancţiunile aplicate vor fi înregistrate, de către secretariatul comisiei, într-un registru special, la sediul direcțiilor județene pentru agricultură.

Comisiei i se poate cere, de către Ministerul Mediului, Ministerul Agriculturii ori Ministerul Sănătății, să efectueze controale tematice suplimentare în localitățile în care-au fost descoperite focare de infestare a terenurilor cu planta ambrozia. An de an, vor fi realizate acțiuni de informare, constatare, verificare, sancționare, scopul fiind reducerea ariei de răspândire a acestei specii vegetale. Se va acționa până ce ambrozia va fi eradicată. (Probabil multă vreme, de acum înainte!)

https://www.facebook.com/coltuc.omul.1

Război total, contra… unei plante

Motivul acestui război înverșunat dus împotriva ambroziei e clar: puternicele sale proprietăți alergene și efectele asupra populației. Simpla inhalare a polenului de ambrozie declanșează, la persoanele vulnerabile, predispuse la alergii, o suită de manifestări neplăcute, specifice „febrei fânului”.

Teoretic, nimicirea ambroziei nu-i vreo mare scofală, în condițiile în care planta va fi stârpită orișiunde va fi găsită, de frica sancțiunilor. În practică, eradicarea dăunătoarei plante s-ar putea să nu fie posibilă prea curând, în România, chiar și-n cazul fericit în care distrugerea ei ar deveni un soi de sport național, pe care-l vor practica toți proprietarii de terenuri.

Ambrozia, spun botaniștii, are un sistem radicular foarte robust și dezvoltat. Este o plantă foarte adaptabilă. O plantă ale cărei rădăcini sunt foarte bine împlântate în „glia românească”, deși nu-i o specie băștinașă.

În orice caz, toți proprietarii de terenuri ar face bine să învețe s-o identifice și, mai ales, s-o stârpească cu hotărâre. Dacă declanșarea „febrei fânului” provocată de către ambrozie se lasă, de regulă, cu o mulțime de strănuturi, nerespectarea repetată a prevederilor legii se lasă cu amenzi capabile să-i dea frisoane aproape oricărui cetățean. Amenzile pot ajunge la 20.000 de lei, pentru persoanele juridice și la 5.000 de lei pentru persoanele fizice!

Vezi https://www.coltuc.ro si https://www.coltuc.ro/blog

 

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) a descoperit, în urma unor inspecţii de specialitate derulate în sistemul bancar, că una din băncile care acţionează pe piaţa noastră are datorii la stat de circa 9 milioane de euro

de

Imagini pentru datorii banci

 

„Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a inclus în programul de activitate din anul 2016 şi inspecţii fiscale parţiale la societăţi din sistemul bancar, dintre care una a fost finalizată, celelalte fiind în curs de des-făşurare. Organele de inspecţie fiscală din cadrul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili au stabilit în sarcina contribuabilului la care controlul a fost finalizat sume suplimentare în valoare totală de aproximativ 9 milioane de euro”.
Menţionăm că ANAF nu ne-a transmis şi numele băncii la care a fost încheiată inspecţia fiscală.

 

 

Ionuţ Mişa, care, la vremea respectivă, ocupa funcţia de director general al Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili din ANAF, ne-a spus, atunci, că un exemplu în acest sens este vânzarea pachetelor de credite de către instituţiile bancare. În octombrie 2016, domnia sa ne-a explicat: „Băncile constituie portofolii de credite, în care includ atât performante, cât şi neperformante şi pe care le vând la preţuri mult mai mici unor societăţi care se ocupă să recupereze sumele neachitate în anii următori vânzării. Există situaţii în care au fost vândute şi performante, aceste active fiind puse în acelaşi pachet cu neperformantele. Este indiscutabil că băncile au un interes pentru care vând împrumuturi fără restanţe. Este posibil ca băncile să-şi mute profiturile către altă zonă de fiscalitate. Acele profituri înregistrate din creditele performante trebuie înregistrate ca profituri în România, însă, fiind integrate în acele pachete de neperformante, profiturile sunt înregistrate în alte părţi, astfel încât băncile să îşi diminueze profitul şi să nu mai plătea¬scă taxele şi impozitele aferente. Există situaţii în care băncile sunt acţionari majoritari la societăţile afiliate, către care îşi vând creditele. Însă, sunt şi societăţi care nu sunt afiliate, dar acest lucru nu înseamnă că nu au legătură cu băncile. Pentru că sunt situaţii în care în companiile respective pot fi identificate ca acţionari alte companii, care să aibă, la rândul lor, acţionari majoritari – băncile. Ştim că există astfel de practici, dar nu avem acces la informaţii şi este foarte greu să ajungem la ele. Sperăm că acum, cu acordurile privind accesul la informaţii, să reuşim să demonstrăm aceste practici, pentru că ele există, chiar dacă la a treia – a patra verigă. Avem semnale că există astfel de practici şi la bănci, din diferite surse, inclusiv din media. Au fost vândute pachete de credite de 100 de milioane de euro cu 5-7 milioane euro. Diferenţa de 95-93 milioane euro ar reprezenta cheltuială deductibilă. Au fost pierderi, ceea ce înseamnă că băncile şi-au diminuat profitul”.
Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei de Supraveghere din Banca Naţională a României (BNR), ne-a dat asigurări, în 2015, că împrumuturile performante nu pot fi vândute, în condiţiile în care clienţii s-au plâns în mod continuu că li s-au vândut creditele, la câteva zile după contractarea acestora.
Ionuţ Mişa ne-a mai spus, în toamna anului trecut, că, dacă ANAF constată că o persoană juridică (indiferent dacă face sau nu parte din sistemul bancar) nu a declarat că societatea cu care colaborează îi este afiliată şi se constată că a vândut, de fapt, unui afiliat, atunci va fi întocmit un dosar al preţurilor de transfer şi tranzacţia va fi retractată, respectiv recalificată la preţul pieţei, fiind stabilit un impozit mai mare la plată sau diminuându-se pierderea.
Fostul reprezententant al ANAF ne-a mai spus, anul trecut: „Dacă operaţiunea respectivă încalcă o normă legală care are consecinţe penale, dacă demonstrăm că a urmărit să se sustragă de la plata taxelor la buget şi constatăm că a dorit să facă evaziune, atunci sesizăm Parchetul. Avem situaţii în care am sesizat DIICOT asupra unor operaţiuni – este drept, nu în sistemul bancar – prin care se intenţiona sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor”.
Potrivit informaţiilor existente, în perioada 2011-2015, din 46 de bănci, doar 19 au plătit impozit pe profit, în unii din aceşti ani, iar celelalte bănci nu au plătit niciodată nimic.
Încă din 2016, ANAF îşi pregătea inspectorii la Institutul Bancar Român, dorind ca aceştia să fie specializaţi în domeniul bancar şi să fie cât mai aplicaţi în controalele pe care le desfăşoară.

 

 

sursa Bursa

Impozit pe profit. Limita deductibilităţii provizioanelor, conform H.G. nr.335/1995

de

Reclamanta  SC „Banca Comercială Albina” prin lichidator a solicitat anularea deciziei nr.813 din 30 mai 2001 emisă de Ministerul Finanţelor şi exonerarea de plata sumei de 4.229.110.450 lei reprezentând impozit pe profit, TVA aferentă unor  activităţi nebancare cu majorările de întârziere aferente, precum şi anularea procesului verbal de control din 3 iunie 2001 întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Bucureşti şi exonerarea de plată  a sumelor de: 5.128.826.048 lei, 53.560,35 D.U., 2.274.214,10 franci belgieni şi 8.630,82 USD.

Prin sentinţa civilă nr.1562 din 20 noiembrie 2001 Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea. S-a reţinut că: reclamanta a încălcat  constant dispoziţiile legale specifice bancare, constituind provizioane specifice de risc şi incluzându-le pe cheltuieli deductibile din profitul impozabil; prin recalcularea impozitului pe profit, ca urmare a provizioanelor nedeductibile a rezultat că pe 1998, ar fi virat în plus numai 1.516.602.647 şi  nu 4.000.000.000 lei cât a solicitat; că datorează TVA în condiţiile  în care nu a produs dovezi care să confirme că prestările de serviciu nu au constat în evaluări de patrimoniu şi în fine că majorările de întârziere sunt datorate integral.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, SC „Banca Comercială Albina” SA prin lichidator.

Un prim motiv de casare a vizat greşita respingere a  capătului de cerere referitor la anularea  obligaţiei de plată a  impozitului pe profit şi a deductibilităţii fiscale a provizioanelor specifice de risc. În acest sens, recurenta a susţinut că în mod greşit s-a apreciat că şi-a constituit provizioane peste limita legală în condiţiile în care din raportul de audit a reieşit că trebuia să-şi constituie provizioane la un nivel superior celor deja constituite.

Un al doilea motiv de casare a avut în vedere greşita obligare a  băncii la plata TVA pentru activităţi  nebancare (evaluare de patrimoniu).  Recurenta a apreciat că în mod greşit nu s-a  considerat că verificarea garanţiilor este în fapt o componentă a  activităţii de creditare – care în final este scutită de TVA.  Tot greşit, consideră recurenta, s-a apreciat că activitatea realizată de bancă este o activitate de prestări servicii – de evaluare de patrimoniu.

Printr-un alt motiv de casare, recurenta a criticat soluţia Curţii de Apel Bucureşti şi pentru menţinerea obligaţiei de plată a majorărilor de întârziere deşi după data deschiderii producerii falimentului la creanţele existente nu se mai pot adăuga datorii sau alte cheltuieli.

În fine, o ultimă critică a vizat modul de  soluţionare a capătului de cerere  referitor la restituirea impozitului pe profit virat în plus în 1998 în sumă de 1.200.204.719 lei în loc de 4.000.394.881 lei cât s-a solicitat.

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în raport de criticile formulate, urmează a se reţine că acestea sunt justificate.

Recursul este fondat, în sensul ce se va expune:

Din actul de control rezultă că în perioada 30 iunie 1997 –  31 mai 1999, Banca Comercială Albina a constituit provizioane specifice de risc şi le-a inclus pe cheltuieli  deductibile la calculul profitului impozabil fără a respecta Normele Băncii Naţionale a României nr.3/1994 şi H.G. nr.335/1995 privind regimul constituirii, utilizării şi deductibilităţii fiscale a provizioanelor  agenţilor economici şi societăţilor bancare.

Concret, s-a imputat reclamantei că: nu a luat în calcul garanţiile materiale aferente  unor credite acordate; a constituit provizioane pentru credite acordate pe baza unor contracte de credit, nesemnate de beneficiar sau pentru credite la care nu au fost respectate normele interne de creditare; a constituit provizioane fără a lua în calcul garanţiile totale,  sau pentru credite la care nu au fost semnate contractele de credit.

Potrivit dispoziţiilor art.2 din H.G. nr.335/1995 „societăţile bancare pot constitui provizioane specifice de risc potrivit Normelor B.N.R. – pentru constituirea acestora, soldul creditelor acordate fiecărui debitor al  societăţii bancare se diminuează  cu valoarea garanţiilor, ipotecilor şi a depozitelor băneşti  gajate”.

Art.5 din Normele B.N.R. nr.3/1994 – prevăd expres că la determinarea provizioanelor expunerea debitorului poate fi  micşorată numai cu valoarea  angajamentelor apărute din: garanţii, depozite gajate, colaterale acceptate de conducerea băncii”.

Conform art.5 din H.G. nr.335/1995, nu vor beneficia de deductibilitate fiscală provizioanele constituite peste limitele prevăzute de art.1 şi 2, precum şi cele constituite în alte moduri decât cele prevăzute în prezenta hotărâre”.

Reclamanta recurentă a susţinut constant că a respectat dispoziţiile legale  menţionate, precizând, în acelaşi timp, că nivelul provizioanelor de risc s-a situat sub cel necesar constatat de raportul de audit.

Or, problema ce se impune a fi rezolvată priveşte nu nivelul constituirii provizioanelor de risc ci acela al deductibilităţiilor, în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate, neputând fi deduse decât acele provizioane constituite în limita legală.

Pentru verificarea acestui aspect, se impunea efectuarea unei  lucrări tehnice bancare care să stabilească în ce măsură provizioanele deduse din profitul impozabil au depăşit limitele prevăzute de art.1 şi 2 din H.G. nr.335/1995 – şi în raport de aceasta care este impozitul pe profit datorat.

Lucrarea de specialitate este necesară şi pentru explicarea aspectelor legate de conţinutul activităţii de creditare, în ce măsură activitatea de verificare a garanţiilor  prezentate de clienţi poate fi asimilată acesteia şi dacă prin aceasta se realizează în fapt o evaluare a  garanţiilor.

În ce priveşte majorările de întârziere, cum soluţionarea lor este strâns legată de modul de rezolvare al celorlalte motive de  casare, asupra lor instanţa urmează a se pronunţa în raport de aceste constatări.

Astfel fiind, s-a admis recursul, s-a casat sentinţa atacată şi  s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.