Situaţia tranzitorie în succesiunea legilor penale există dacă, de la data săvârşirii infracţiunii (mai larg, a faptei prevăzute de legea penală), când ia naştere raportul juridic penal de conflict, şi până la stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a sancţiunii dispuse, iar uneori până la înlăturarea consecinţelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabilă este în toate cazurile legea cea mai blândă.

În cazul liberării condiţionate, suspendării executării pedepsei sub supraveghere etc., situaţia tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârşirii infracţiunii şi durează până la executarea sau considerarea ca executată a sancţiunii. Intervenţia legiuitorului, în intervalul suspendării executării pedepsei sau al liberării condiţionate etc., prin adoptarea unei legi penale care modifică instituţia în cauză, face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituţie şi ale Codului penal, independent de data la care hotărârea de condamnare a rămas definitivă.

Situaţiile tranzitorii sunt acele cazuri când, de la săvârşirea infracţiunii şi până la încetarea efectelor hotărârii de condamnare, se succed mai multe legi penale care reglementează acelaşi raport penal de conflict. Extraactivitatea sau mitior lex nu se aplică în cazul incidenţei principiului activităţii legii penale, deoarece acest principiu exclude aplicarea legii unor raporturi anterioare sau posterioare intrării legii în vigoare.

Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei

(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.

(2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detenţiune pe viaţă şi până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune.

(3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda, fără a se putea depăşi maximul special prevăzut în legea nouă. Ţinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.

(4) Măsurile educative neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.