Nu costa prea mult, nu e nevoie de multe acte. Avantajele aduse de un offshore merg de la neplata taxei auto sau “lipsa” bunurilor supuse partajului în caz de divort, pâna la evitarea legala a impozitelor sau securizarea
activelor în cazul unor eventuale sechestre.
Cu o suma cuprinsa între 1.000 si 10.000 de euro poti avea în maxim o luna propria ta “firma fantoma” prin care se vor derula operatiunile curente fara a plati taxe catre statul român. Or, acestea pot ajunge si la 60% din venituri, precum bine stim cu totii.
Într-un offshore se plateste un singur fel de taxa, impozitul pe profit, care variaza între 0 si 10%. Exista mai multe tari sau regiuni din lume care sunt recunoscute drept paradisuri fiscale însa cele mai prestigioase sunt Elvetia, Luxemburg, ori Liechtenstein. Firmele care actioneaza în domeniul energiei ori petrolului aleg cu predilectie aceste tari. Aici si infiintarea unui offshore costa si cel mai mult, chiar si 15.000 de euro plus 2.000 de euro lunar cheltueli de administrare, dar si credibilitatea firmei are de cîstigat.
Paradisul fiscal preferat ce cei mai multi dintre români este Cipru, urmat de Malta, spune Razvan Pasculescu, asociat la Protocol International Ltd., evident un offshore.
Exista firme de avocatura ori de contabilitate care se ocupa cu înfiintarea companiilor fantoma, majoritatea lor fiind straine. Potrivit acestora, în prezent, românii înfiinteaza firme offshore pe banda rulanta.
Paraxdoxal, criza a amplificat afacerea înfiintarilor de firme offshore pentru “ca toata lumea se preocupa de reducerea cheltuielilor”, apreciaza Bogdan Dumitru, patronul Dumitru Law Office.
Aprecierile câtorva actori din piata vorbesc despre o crestere de 30% a pietei de la începutul crizei si estimeaza ca peste jumatate din oamenii de afaceri români detin o firma de acumulare de profit asa cum le place avocatilor s-o numeasca.
În acelasi timp au aparut din ce în ce mai multi salariati din mediul privat care aleg sa-si primeasca sporurile salariale printr-o astfel de firma. Sa presupunem ca o companie este de acord sa ofere angajatului o marire salariala însa nu-i convine sa plateasca taxele aferente catre stat.
Asa ca încheie un contract de prestari servicii cu firma offshore a angajatului prin care îi vireaza lunar echivalentul sporului salarial solicitat. O astfel de practica este des întâlnita, de exemplu, în rândul chirurgilor esteticieni care-si primesc contravaloarea operatiilor pe o firma dintr-un paradis fiscal.
Sursa: Money.ro