Prejudicii cauzate unei persoane, constand in suferinte de ordin psihic. Normele eticii si echitatii interzic in principiu acordarea de despagubiri materiale pentru daune morale, deoarece durerea sufleteasca este incompatibila cu un echivalent banesc. Este insa justificata acordarea unor compensatii materiale acelor persoane ale caror posibilitati de viata familiala si sociala au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite savarsite de alte persoane . Aceste compensatii sunt destinate sa creeze conditii de viata care sa aline intr-o oarecare masura suferintele psihice ale victimei,cum ar fi asigurarea unei locuinte adecvate si mobilitate corespunzator, pentru o persoana condamnata la izolare ca urmare a infirmitatii pricinuite prin fapta ilicita.

Astfel cunoastem urmatoarele daune morale:

• daune morale constand in producerea unor dureri psihice sau fizice, despagubirea datorata pentru repararea acestor daune se numeste si ‚pretium doloris’;

• producerea unor suferinte psihice determinate din cauza mortii unei rude sau a unei persoane apropriate, din cazua mutilarii, ranirii, desfigurarii sau imbolnavirii grave, despagubirea datorata pentru repararea acestor daune se numeste si ‚pretium affectionis’;

• vatamarile si leziunile ce produc schimbari nedorite in infatisarea persoanei, despagubirea datorata pentru repararea acestor daune se numeste si ‚pretium pulchritudinis’;

• prejudiciu hedonist: limitarea posibilitatilor unei persoane de a se bucura de placerile vietii si de satisfactii spirituale sau materiale.

• prejudiciile care produc daune in prestigiul, onoarea si demnitatea unei persoane precum: calomnia, denigrarea sau desfaimarea.

Ne intalnim cu astfel de situatii in mass-media. Victimele acestor daune morale pot solicita despagubire atat in cazul in care daunele au fost produse prin viu grai cat si in forma scrisa.

La ce vă folosesc căile de atac şi care sunt acestea

 

·      Acestea vă dau posibilitatea să îndreptaţi greşelile săvârşite de instanţele de judecată, prin aducerea lor la cunoştinţa instanţelor superioare, care exercită controlul asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârii pe care o contestaţi, atât ca urmare a motivelor invocate de dumneavoastră, cât şi pe calea autocontrolului.

·     Controlul judiciar la care ne-am referit, are drept urmare îndreptarea hotărârilor judecătoreşti greşite, sau confirmarea celor legale şi temeinice şi se exercită ca urmare a plângerii părţilor nemulţumite sau a procurorului.

·      Căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti greşite, sunt de două feluri: căi de atac  ordinare şi căi de atac extraordinare.

·     Căile de atac ordinare sunt apelul şi recursul, iar căile de atac extraordinare sunt contestaţia în anulare, revizuirea şi recursul în interesul legii.

Căile de atac ordinare

ü                    Mai întâi, ce trebuie să ştiţi despre hotărârea judecătorească penală:

·        Constituie cel mai important act al procesului penal pentru că ea soluţionează definitiv cauza penală, finalizând tragerea la răspundere penală prin aplicarea pedepsei celui vinovat sau, dacă este cazul, achitând pe cel trimis în judecată ori încetând procesul penal.

·        Activitatea de judecată care precede orice hotărâre judecătorească este organizată în trei faze: judecata în primă instanţă, judecata în apel şi judecata în recurs.

·        Judecata în apel şi recurs nu sunt faze obligatorii, întrucât dacă sunteţi de acord cu hotărârea pronunţată de prima instanţă, veţi renunţa să declaraţi apel şi recurs şi aceasta rămâne definitivă în această fază a judecăţii.

 

ü         Ce urmăriţi prin declararea apelului şi recursului:

·        Îndreptarea acelor greşeli comise de instanţă care v-au cauzat vreun prejudiciu.

 

1.1 Apelul

·        Îl puteţi declara împotriva sentinţelor prin care instanţa a soluţionat prima dată procesul penal.

ü             Ce greşeli puteţi îndrepta prin apel

·             Dacă sunteţi inculpat, puteţi fi nemulţumit de condamnarea dumneavoastră deoarece sunteţi nevinovat, aţi comis altă infracţiune, pedeapsa este prea severă, existau o cauză de înlăturare a executării pedepsei (amnistia) ori de reducere a pedepsei (graţierea), nu vi s-au reţinut circumstanţe favorabile ori s-au reţinut în mod greşit circumstanţe care vă agravează situaţia. De asemenea, puteţi să nu fiţi de acord cu temeiul pentru care aţi fost achitat sau s-a încetat procesul penal faţă de dumneavoastră. Din punct de vedere civil, puteţi contesta obligarea dumneavoastră la despăgubiri ori cuantumul acestora.

·                         Dacă sunteţi parte vătămată, puteţi ataca sentinţa numai pe latură penală, fără a putea invoca şi nemulţumiri privind modul de soluţionare a despăgubirilor ori a altor măsuri de reparare a pagubelor comise prin infracţiune.

·                       Dacă sunteţi parte civilă ori parte responsabilă civilmente, puteţi declara apel cu privire atât la latura penală (motivele vizând existenţa faptei şi vinovăţia făptuitorului), cât şi la latura civilă a cauzei (motivele pentru care nu sunteţi de acord cu măsurile luate pentru repararea pagubelor cauzate prin infracţiune).

·                       Dacă aţi participat în proces ca martor, expert, interpret sau apărător, puteţi ataca sentinţa numai cu privire la greşeli privind cheltuielile judiciare ce v-au fost acordate.

 

·                       Fără a avea una din calităţile de mai sus, puteţi face apel dacă prin sentinţă se aduce o vătămare intereselor dumneavoastră legitime.

 

ü              Cine poate declara apelul

·                       Persoanele arătate mai sus, reprezentanţii legali ai acestora, apărătorul, iar pentru inculpat, şi soţul acestuia.

 

ü         Termenul în care trebuie să declaraţi apelul

·                       Apelul trebuie declarat într-un termen de 10 zile.

·                       Dacă aţi fost prezent la dezbateri (şedinţa la care aţi au pus concluzii asupra modului de rezolvare a cauzei) sau la pronunţare (momentul la care în şedinţă publică instanţa a dat citire verdictului), termenul curge (se calculează) de la această dată. Dacă aţi lipsit atât la dezbateri  cât şi la pronunţare, termenul curge de la data când aţi primit copia de pe dispozitivul hotărârii. Tot de la această dată curge termenul de apel, în cazul în care aţi avut calitatea de inculpat în stare de arest preventiv, inculpat militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ sau de inculpat internat într-un centru de reeducare ori într-un institut medical – educativ şi aţi lipsit de la pronunţare.

·                       Dacă aţi făcut apel după expirarea termenului de 10 zile şi acest lucru s-a datorat unor motive temeinice de împiedicare, puteţi solicita repunerea în termen, dar numai dacă faceţi cererea în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.

·                       Dacă aţi lipsit atât la toate termenele, cât şi la pronunţare, puteţi declara apel şi peste termenul legal, dar nu mai târziu de 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile.

·                       Dacă după declarare, doriţi să renunţaţi la apel, trebuie să faceţi o declaraţie scrisă pe care să o depuneţi până la expirarea termenului de 10 zile.

 

ü       Cererea de apel

·                       Pentru a declara apel, trebuie să întocmiţi un înscris pe care să-l semnaţi în mod obligatoriu şi să-l depuneţi la aceeaşi instanţă care a dat sentinţa.

·                       Dacă aţi fost prezent la pronunţarea sentinţei şi nu sunteţi de acord cu ce s-a hotărât, puteţi declara apel şi oral în cadrul şedinţei în care s-a făcut pronunţarea, instanţa având obligaţia să consemneze declaraţia dumneavoastră într-un proces-verbal.

·                       Dacă vă aflaţi în stare de detenţie puteţi depune cererea scrisă de apel şi la administraţia locului de deţinere, ori puteţi declara şi oral apel, administraţia având obligaţia să întocmească un proces-verbal în care ia act de voinţa dumneavoastră şi îl înaintează la instanţă.

 

ü         Conţinutul cererii de apel

·                       Legea nu prevede nici o formalitate obligatorie cu privire la cuprinsul cererii de apel, dar este indicat să faceţi cel puţin următoarele menţiuni: numele şi adresa dumneavoastră, hotărârea atacată şi motivele, semnătura.

·                       Motivele pentru care sunteţi nemulţumit de hotărârea instanţei pot fi formulate şi ulterior, în cadrul unui memoriu distinct.

·                       Motivele de apel trebuie să le depuneţi cel mai târziu până în ziua judecăţii, dar le puteţi formula şi oral, chiar în ziua judecăţii.

 

ü         Formalităţile în faţa instanţei de apel

·                       Cererea de apel, împreună cu dosarul în care s-a pronunţat hotărârea pe care o atacaţi se înaintează la instanţa de apel.

·                       Preşedintele acestei instanţe fixează termenul pentru judecarea apelului şi dispune citarea dumneavoastră pentru acest termen.

·                       Dacă sunteţi în stare de arest, judecarea apelului nu poate avea loc decât în prezenţa dumneavoastră.

·                       Trebuie să ştiţi că în vederea soluţionării apelului, instanţa poate da o nouă apreciere probelor şi poate administra orice noi probe pe care le consideră necesare. Veţi avea grijă însă, ca instanţa să judece toate motivele de apel pe care le-aţi invocat.

·                       Mai trebuie să ştiţi că până la terminarea dezbaterilor în faţa instanţei de apel, aveţi posibilitatea să vă retrageţi apelul declarat.

 

ü         Soluţiile instanţei de apel

·                       Poate respinge apelul dumneavoastră, dacă l-aţi declarat după expirarea termenului de 10 zile ca tardiv, sau pentru că motivele de nemulţumire faţă de hotărârea dată de prima instanţă nu sunt întemeiate.

·                        Poate admite apelul când motivele dumneavoastră de nemulţumire sunt întemeiate şi:

– pronunţă o nouă hotărâre, sau

– trimite cauza să fie rejudecată de instanţa care a dat hotărârea greşită.

 

ü       Regula neagravării situaţiei în propriul apel

·                       Cu ocazia judecării apelului dumneavoastră, instanţa nu va putea da o soluţie care să vă creeze o situaţie mai grea decât cea stabilită de instanţa care a dat hotărârea atacată. Dacă în cauză a declarat apel şi procurorul ori partea vătămată, situaţia dumneavoastră poate fi agravată ca urmare a apelului acestora şi nu ca urmare a propriului apel.

 

1.2  Recursul

·                       Trebuie să cunoaşteţi că recursul este o cale de atac ordinară, prin care puteţi invoca motivele pentru care nu sunteţi de acord cu hotărârea dată de instanţa de apel. Totodată, veţi folosi calea de atac a recursului împotriva sentinţelor privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi a sentinţelor pronunţate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege.

·                       Regulile de la apel referitoare la aspectele pe care aveţi dreptul să  le criticaţi, termenul în care puteţi declara recursul şi data de la care trebuie să-l calculaţi, în ce condiţii puteţi să renunţaţi ori să vă retrageţi recursul, conţinutul cererii de recurs, precum şi formalităţile în faţa instanţei de recurs şi regula neagravării situaţiei dumneavoastră în propriul recurs, le veţi aplica şi în cazul în care decideţi să declaraţi recurs.

·                       Este necesar să vă avertizăm, totuşi, că la această instanţă nu puteţi invoca orice motiv de contestare a hotărârilor date de prima şi de a doua instanţă, să aduceţi orice argumente, ori să formulaţi noi pretenţii asupra cazului. Instanţa de recurs va decide numai cu privire la punctele şi chestiunile pe care le-aţi invocat la prima instanţă şi la instanţa de apel. Instanţa de recurs verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, dar şi pe baza oricăror înscrisuri noi, fără să vi se permită să administraţi alte probe, deoarece legea nu permite.

·                       Soluţiile date de instanţa de recurs sunt aceleaşi cu cele pe care le poate da şi instanţa de apel.

·                       În urma soluţionării recursului, hotărârea este definitivă.