Metoda de exploatare a gazului prin „fracturare hidraulica”
Metoda de exploatare a gazului prin „fracturare hidraulica” a inceput sa fie un subiect din ce in ce mai fierbinte la nivel european. Cei care vad doar avantajele economice aduse de ea o ridica in slavi, cei care sunt speriati de posibilitatea impactului negativ a acesteia asupra mediului cred ca este un nou pas spre o eventuala apocalipsa ecologica.
Guvernele Frantei, al Bulgariei, al landului Renania de Nord-Westfalia din Germania, cele ale cantoanelor Fribourg si Vaud din Elvetia, precum si o serie de state din SUA (Carolina de Nord, New York, New Jersey si Vermont si peste 100 de administratii locale) si alte tari din intreaga lume (Africa de Sud, Quebec in Canada, New South Wales in Australia) au instituit o interdictie sau un moratoriu cu privire la utilizarea fracturarii hidraulice pentru extractia de ulei si de gaze de sist sau din alte formatiuni compacte de roci. Polonia, insa, este printre statele entuziaste cu privire la noua metoda, vazuta ca o posibilitate de a obtine independenta energetica fata de Rusia iar in tara noastra au fost date deja avize de explorare companiei Shevron in Constanta si zona Barladului.
Dar ce prevede legislatia comunitara in acest domeniu si care este pozitia principalilor factori de decizie de la nivelul Uniunii Europene?
Tratatul privind functionarea Uniunii Europene arata la articolul 194 alineatul (2) ca statele membre dispun de drepturi suverane privind alegerea mixului energetic, iar eliberarea licentelor si a altor aprobari necesare pentru explorarea si exploatarea resurselor de hidrocarburi reprezinta o prerogativa a statelor membre.
In UE, extractia gazelor de sist si a uleiului de sist este guvernata de aceleasi principii care se aplica si altor tipuri de extractie, cum ar fi extractia de carbune, de petrol si de gaze conventionale, de energie hidraulica si geotermica, precum si unor lucrari la adancime, cum ar fi injectarea de CO2 pentru recuperarea gazelor si a petrolului, stocarea de rezerve de petrol si gaze sau stocarea de CO2 in scopul captarii si stocarii carbonului (CSC).
Comisia considera ca proiectele de extractie a hidrocarburilor neconventionale care implica utilizarea combinata a unor procese tehnologice avansate, cum ar fi forajul orizontal si fracturarea hidraulica, sunt reglementate de legislatia privind mediul a UE, de la faza de planificare pana la incetarea activitatii, fiind aplicabile 36 de instrumente si vizate, in principal, opt directive. A se vedea, in acest sens, lista cu documente de la finalul articolului.
Parlamentul European a aratat si arata mare interes cu privire la gazele de sist din mai multe motive, dintre care citez:
– faptul ca in Perspectiva energetica 2050 se constata ca gazele de sist si alte surse neconventionale au devenit o posibila noua sursa de aprovizionare importanta in Europa sau in vecinatatea sa; intrucat inlocuirea cu gaze pe termen scurt si mediu a carbunelui si a petrolului ar putea contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera (GES) in functie de ciclul lor de viata;
– intrucat gazele pot fi utilizate in producerea de energie electrica de baza, precum si in furnizarea de energie de rezerva fiabila pentru diverse surse de energie, precum energia eoliana si solara, aceasta fiabilitate reducand problemele tehnice de echilibrare a retelei; intrucat gazul este, de asemenea, un combustibil eficient pentru incalzire/racire si pentru numeroase alte utilizari industriale care sporesc competitivitatea UE;
– intrucat cele doua tehnici principale utilizate pentru valorificarea potentialului de combustibililor fosili neconventionali (CFN) al gazelor de sist si al gazului metan din zacamintele de carbune, forajul orizontal si fracturarea hidraulica (fracturare), se utilizeaza impreuna numai de un deceniu si nu ar trebui sa fie confundate cu tehnicile de stimulare a puturilor, utilizate pentru extractia combustibililor fosili conventionali ca urmare a combinarii acestor doua tehnici si a amplorii interventie.
Astfel, pe 21 noiembrie 2012, Parlamentul European a adoptat o Rezolutie cu privire la impactul activitatilor de extractie a gazelor de sist si a uleiului de sist asupra mediului. Conform acesteia, explorarea si extractia gazelor de sist se refera la orice explorare si extractie neconventionala a hidrocarburilor care utilizeaza forajul orizontal si metode de fracturare hidraulica de volum mare care sunt utilizate in industria combustibililor fosili din intreaga lume.
In documentul adoptat, forul european:
– constata ca gazul metan este un gaz cu efect de sera foarte puternic, ale carui emisii trebuie sa fie contabilizate integral in temeiul Directivei 2003/87 (ETS) sau al Deciziei 406/2009 (Decizia privind partajarea eforturilor)
– subliniaza ca eficienta reglementarii activitatilor de explorare si extractie a CFN – in deplina conformitate cu legislatia actuala a UE – depinde in ultima instanta de dorinta si de resursele autoritatilor nationale competente si, de aceea invita statele membre ale Uniunii sa asigure capacitati tehnice si umane suficiente pentru monitorizarea, controlul si punerea in aplicare a activitatilor permise, inclusiv programe adecvate de formare pentru personalul autoritatilor nationale competente;
– recunoaste faptul ca acest sector poarta raspunderea principala a prevenirii accidentelor si a interventiilor eficiente in caz de accidente; invita Comisia sa ia in calcul includerea operatiunilor legate de fracturarea hidraulica in anexa III la Directiva privind raspunderea pentru mediul inconjurator si autoritatile competente sa solicite operatorilor suficiente garantii financiare pentru raspunderea pentru mediu si pentru raspunderea civila care sa acopere toate accidentele sau efectele negative ale activitatilor lor sau ale activitatilor externalizate; considera ca in caz de poluare a mediului ar trebui aplicat principiul „poluatorul plateste”; saluta progresele inregistrate de acest sector in ceea ce priveste stabilirea unor standarde ridicate in materie de siguranta si de mediu; subliniaza importanta monitorizarii conformitatii sectorului prin inspectii periodice efectuate de specialisti instruiti si independenti;
– considera ca acordurile reciproce de nedivulgare cu privire la daunele aduse mediului, sanatatii omului si a animalelor, care au fost practicate intre proprietarii de terenuri din vecinatatea puturilor de gaze de sist si operatorii de gaze de sist din SUA, nu sunt in concordanta cu obligatiile Uniunii si ale statelor membre prevazute de Conventia de la Aarhus, de Directiva privind accesul publicului la informatiile despre mediu (2003/04/CE) si de Directiva privind raspunderea pentru mediul inconjurator;
– recunoaste ca este posibil ca explorarea si extractia gazelor de sist sa duca la interactiuni complexe si orizontale cu mediul inconjurator, in special din cauza metodei de fracturare hidraulica utilizate, a compozitiei fluidului de fracturare, precum si din cauza constructiei si a adancimii puturilor si ca zonele terestre de suprafata pot fi afectate;
– recunoaste ca tipurile de roci prezente in fiecare regiune determina modelul si metoda de extractie; solicita impunerea unei analize de referinta a apelor subterane si a unei analize geologice a structurii de adancime si de suprafata a unui potential zacamant de gaze de sist inainte de autorizare, inclusiv prezentarea de rapoarte cu privire la orice activitati extractive anterioare sau curente din regiune;
– subliniaza necesitatea realizarii unor studii stiintifice cu privire la impactul pe termen lung asupra sanatatii omului al poluarii aerului si al contaminarii apei din cauza fracturarii;
– invita Comisia sa asigure introducerea efectiva in legislatiile nationale a dispozitiilor referitoare la evaluarea impactului activitatilor de exploatare miniera asupra mediului; subliniaza, in acelasi timp, faptul ca fiecare evaluare a impactului ar trebui realizata printr-un proces deschis si transparent;
– constata ca exista un risc de socuri seismice, astfel cum a fost demonstrat de explorarea gazelor de sist in nord-vestul Angliei; sprijina recomandarile raportului solicitat de Guvernul Regatului Unit ca operatorii sa fie obligati sa respecte anumite standarde seismice si microseismice;
– reaminteste faptul ca durabilitatea gazelor de sist nu a fost dovedita inca; invita Comisia si statele membre sa evalueze temeinic emisiile de gaze cu efect de sera pe parcursul intregului proces de extractie si de productie, pentru a demonstra integritatea de mediu a acestuia;
– considera, in contextul raspunderii, ca este adecvata inversarea sarcinii probei pentru operatorii de gaze de sist, in cazul in care, avand in vedere natura perturbarii si efectele sale negative, alte eventuale cauze si oricare alte circumstante, preponderenta probabilitatilor indica faptul ca operatorii de gaze de sist au fost cauza daunelor aduse mediului;
– invita Comisia sa prezinte propuneri pentru a include in mod explicit fluidele de fracturare in categoria „deseuri periculoase” din cadrul anexei III la Directiva europeana privind deseurile (2008/98/CE);
– recunoaste faptul ca fracturarea hidraulica presupune cantitati de apa relativ mari, avand in vedere faptul ca apa reprezinta o sursa deosebit de sensibila in UE; evidentiaza nevoia planificarii anticipate a alimentarii cu apa pe baza pe hidrologiei locale, tinand cont de resursele locale de apa, de nevoile altor utilizatori locali de apa si de sistemele de epurare a apelor reziduale;
– invita Comisia sa se asigure ca standardele europene de mediu in vigoare, in special cele referitoare la apa utilizata in fracturarea hidraulica, sunt pe deplin respectate si ca orice incalcare este sanctionata in mod corespunzator. De altfel, Directiva-cadru privind apa prevede ca statele membre sa puna in aplicare masurile necesare pentru a preveni deteriorarea starii tuturor corpurilor de apa subterana, inclusiv din surse provenind de la un anumit punct, cum ar fi explorarea si extractia hidrocarburilor;
– invita intreprinderile din acest sector sa ia masurile necesare, printr-o colaborare transparenta cu organismele de reglementare nationale, cu grupurile si comunitatile ecologiste, pentru a preveni deteriorarea starii tuturor corpurilor de apa subterana importante si pentru a mentine astfel starea buna a apelor subterane, astfel cum este definita in Directiva-cadru privind apa si in Directiva privind apele subterane;
– recunoaste ca fracturarea hidraulica are loc la o adancime mult mai mare decat cea a straturilor acvifere; considera, prin urmare, ca, avand in vedere ca operatiunile de foraj interfereaza cu sursele de apa potabila, principala preocupare in ceea ce priveste contaminarea apelor subterane este legata de integritatea puturilor si de calitatea tubajului si a cimentarii acestora, precum si de capacitatea acestora de a rezista la presiunea ridicata a lichidului injectat si la seisme de magnitudine joasa;
– solicita interzicerea fracturarii hidraulice in anumite zone vulnerabile si cu grad ridicat de risc, de exemplu in zonele cu rezerve de apa potabila protejate si in subsolul acestora, precum si in zonele cu exploatari miniere de carbune;
– subliniaza ca pentru o prevenire eficienta este necesara o monitorizare constanta a respectarii stricte a celor mai inalte standarde si practici din domeniul constructiei de puturi de foraj si al intretinerii acestora; considera ca ar trebui prezentate autoritatilor competente rapoarte privind finalizarea puturilor; subliniaza ca atat acest sector, cat si autoritatile competente ar trebui sa asigure un control regulat al calitatii tubajului si al integritatii cimentului, precum si prelevarea de probe din apa subterana pentru controlul calitatii apei potabile, realizata in stransa cooperare cu furnizorii de apa potabila; subliniaza ca pentru acestea este nevoie de resurse umane si de cunostinte tehnice in domeniu semnificative la toate nivelurile;
– considera ca reciclarea apei in circuit inchis la fata locului, cu ajutorul rezervoarelor de stocare din otel, reprezinta modalitatea cea mai nepoluanta de tratare a apei de refulare prin reducerea la minimum a cantitatilor de apa, precum si a posibilitatilor de deversare la suprafata si a costurilor/traficului/degradarii drumurilor in cadrul operatiunilor de transport pentru tratarea apei; considera ca acest tip de reciclare ar trebui sa se aplice la o scara cat mai larga; respinge ideea de injectare a apelor reziduale de refulare in vederea depozitarii in formatiunile geologice in conformitate cu dispozitiile Directivei-cadru privind apa;
– solicita aplicarea cu strictete a normelor existente in domeniul tratarii apelor reziduale si intocmirea obligatorie a unor planuri de gestionare a apei de catre operatori, in colaborare cu intreprinderile care produc apa potabila si autoritatile competente; subliniaza totusi ca instalatiile de tratare existente sunt echipate deficitar pentru tratarea apelor reziduale provenite din fracturarea hidraulica si ca acestea pot evacua substante poluante in rauri si paraie; considera, in acest sens, ca autoritatile competente ar trebui sa realizeze o evaluare completa a tuturor instalatiilor relevante de tratare a apei din statele membre in cauza;
– subliniaza ca ar trebui mentinuta o distanta minima de siguranta intre instalatiile de foraj si puturile de apa;
– considera ca multe dintre actualele controverse cu privire la CFN au rezultat partial dintr-un refuz initial din partea operatorilor din sector de a dezvalui continutul chimic al fluidelor de fracturare; considera ca este nevoie de o transparenta deplina, totii operatorii fiind obligati sa dezvaluie compozitia si concentratia chimica a fluidelor de fracturare si sa respecte pe deplin legislatia UE in vigoare conform Regulamentului REACH;
– remarca faptul ca forajele orizontale pe mai multe niveluri care se efectueaza intr-o singura zona de forare reduc la minimum gradul de utilizare a terenurilor si de perturbare a peisajului;
– ia act de faptul ca volumul de productie al puturilor de gaze de sist in Statele Unite cunoaste o scadere drastica dupa primii doi ani, ceea ce conduce la forari continue intense de noi puturi; constata ca rezervoarele de stocare, statiile de compresoare si infrastructura de conducte contribuie la impactul activitatilor legate de gazele de sist asupra exploatarii solului;
– invita statele membre care decid sa exploateze rezerve de gaze de sist sau de alti combustibili fosili neconventionali sa transmita Comisiei planuri nationale in care sa descrie modul in care exploatarea acestor rezerve este compatibila cu obiectivele lor nationale de reducere a emisiilor in temeiul Deciziei UE privind partajarea eforturilor;
– recunoaste ca evolutiile tehnologice constante in domeniul fracturarii hidraulice si al forajului orizontal permit cresterea sigurantei CFN si limitarea unor posibile efecte asupra mediului; incurajeaza acest sector sa continue eforturile de realizare a unor progrese tehnologice si de utilizare a celor mai bune solutii tehnologice in exploatarea resurselor de CFN;
– admite faptul ca activitatile de foraj pot inrautati conditiile de trai; solicita, prin urmare, luarea in considerare a acestui aspect in momentul eliberarii autorizatiilor necesare pentru explorarea si exploatarea resurselor de hidrocarburi, precum si luarea tuturor masurilor necesare, in special de catre operatorii din sector, prin aplicarea celor mai bune tehnici existente, si de catre autoritatile publice, prin aplicarea unor reglementari stricte, pentru a reduce la minimum efectele negative ale acestor activitati;
– invita acest sector sa implice comunitatile locale si sa supuna dezbaterii solutii comune pentru a reduce la minimum impactul evolutiilor in domeniul gazelor de sist asupra traficului, a calitatii drumurilor si a zgomotului in zonele in care se desfasoara activitati de exploatare;
– invita statele membre sa se asigure ca autoritatile locale sa fie pe deplin informate si implicate, indeosebi in examinarea solicitarilor de autorizare a activitatilor de explorare si exploatare; solicita, indeosebi, accesul deplin la evaluarile impactului asupra mediului, a sanatatii locuitorilor si a economiei locale;
– considera ca participarea populatiei ar trebui asigurata prin informarea adecvata a populatiei si printr-o consultare publica premergatoare fiecarei etape de exploatare si de explorare; solicita cresterea transparentei cu privire la efecte, la substantele chimice si tehnologiile utilizate, precum si cu privire la toate inspectiile si masurile de control, pentru a asigura intelegerea, acceptarea si increderea populatiei in reglementarea acestor activitati;
Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro
Vizitati si https://www.coltuc.ro
Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari