Debitori

Timbrarea cererilor pentru incuviintarea executarii silite -RIL

de

Timbrarea-cererilor-pentru-incuviintarea-executarii-silite -RIL

In practica judiciara s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la „Interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 14 si art. 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997, modificata si completata si a dispozitiilor art. 11 si art. 12 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999 al Ministrului Justitiei, in referire la timbrarea cererilor pentru incuviintarea executarii silite, atunci cand prin aceeasi cerere se solicita incuviintarea executarii silite pentru mai multe titluri executorii si atunci cand cererea este formulata de mai multi creditori ori impotriva mai multor debitori, in baza unui singur titlu executoriu”.

Urmare verificarii din oficiu a jurisprudentei la nivelul intregii tari, s-a constatat caracterul neunitar al acesteia sub aspectul aplicarii dispozitiilor legale privind taxele judiciare de timbru, in acele situatii in care printr-o singura cerere cuprinzand mai multe capete de cerere s-a solicitat incuviintarea executarii silite pentru mai multe titluri executorii, precum si in situatiile de pluralitate de creditori sau debitori, astfel:

In ipoteza in care printr-o singura cerere, un creditor solicita in contradictoriu cu unul sau mai multi debitori incuviintarea executarii silite a mai multor titluri executorii, s-au identificat urmatoarele solutii:

Unele instante de judecata investite cu astfel de cereri, fara motivare, au considerat ca se datoreaza o singura taxa judiciara de timbru, in cuantumul prevazut de art. 3 lit. o) din Legea nr. 146/1997, modificata si completata.

In aceleasi ipoteze, alte instante de judecata au stabilit ca ii revine creditorului obligatia de a achita cate o taxa judiciara de timbru in cuantumul prevazut de art. 3 lit. o) din Legea nr. 146/1997, pentru fiecare capat de cerere de incuviintare a executarii silite.

Asadar, s-a pus in vedere creditorului, prin executorul judecatoresc, sa timbreze cererea cu tot atatea taxe judiciare de timbru cate titluri executorii au fost indicate.

Atunci cand creditorul nu s-a conformat obligatiei stabilite, de a achita taxa judiciara de timbru aferenta unor capete de cerere, ci a achitat taxa doar pentru unele dintre acestea, unele instante au admis exceptia insuficientei timbrari a cererii si au anulat cererea ca insuficient timbrata, iar alte instante au anulat in parte cererea si au examinat pe fond capetele de cerere privind titlurile executorii pentru care s-a achitat taxa judiciara de timbru.

In motivarea acestor solutii, s-a aratat ca cererea de incuviintare a executorii silite, astfel formulata, contine mai multe capete de cerere cu finalitate diferita, iar potrivit dispozitiilor art. 14 din Legea nr. 146/1997, modificata si completata trebuie achitata taxa judiciara de timbru pentru fiecare capat de cerere.

Pe de alta parte, masura incuviintarii executarii silite urmeaza a se lua pentru fiecare titlu executoriu in parte, ceea ce presupune examinarea cererii, in vederea stabilirii indeplinirii sau nu a conditiilor prevazute de lege pentru o astfel de incuviintare.

In ipoteza pluralitatii de creditori ori a pluralitatii de debitori, atunci cand s-a solicitat incuviintarea executarii silite a unui singur titlu executoriu, s-au constatat urmatoarele solutii:

In cazul pluralitatii de creditori, unele instante au considerat ca fiecare creditor trebuie sa achite cate o taxa judiciara de timbru in cuantumul prevazut de art. 3 lit. o) din Legea nr. 146/1997, intrucat executarea silita priveste mai multe creante, iar cererea astfel formulata are mai multe capete de cerere cu finalitate diferita.

In cazul pluralitatii de debitori, unele instante au dispus disjungerea cererii de incuviintare a executarii silite fata de unii dintre debitori, codebitori, fideiusori sau garanti, formarea a cate unui dosar distinct pentru fiecare dintre acestia si au stabilit obligatia creditorului de a plati atatea taxe judiciare de timbru in cuantumul prevazut de art. 3 lit. o) din Legea nr. 146/1997, modificata si completata, cati debitori, codebitori, fidejusori sau garanti au fost obligati potrivit titlului executoriu.

Aceste solutii au fost motivate pe caracterul unipatrimonial al executarii silite, aratandu-se ca, spre deosebire de faza de judecata, in care exista posibilitatea coparticiparii procesuale pasive, in faza executionala a procedurii, toate formele de urmarire silita trebuie indeplinite fata de fiecare debitor in parte, ceea ce exclude posibilitatea contopirii intr-o singura procedura a urmaririi mai multor patrimonii distincte.

In contextul problemelor de drept prezentate, adjunctul procurorului general a apreciat ca urmatoarele solutii sunt in litera si spiritul legii:

In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 14 din Legea nr. 146/1997, modificata si completata, atunci cand prin aceeasi cerere se solicita incuviintarea executarii silite a mai multor titluri executorii, taxa judiciara de timbru in cuantumul prevazut de art. 3 lit. o) din acest act normativ se datoreaza pentru fiecare capat de cerere privind incuviintarea executarii silite a unui titlu executoriu, atat in situatia pluralitatii de creditori, cat si in situatia pluralitatii de debitori.
In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 20 alin. (2) si (3) din Legea nr. 146/1997, modificata si completata, neindeplinirea obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru pentru unele dintre capetele de cerere, pana la termenul stabilit de instanta in acest scop, atrage anularea capetelor de cerere netimbrate, urmand a fi examinate pe fond capetele de cerere timbrate corespunzator.

Punerea in miscare a executarii silite se face, de regula, prin sesizarea executorului judecatoresc cu o cerere de executare silita pe care acesta o inainteaza instantei de executare, insotita de titlul executoriu si prin care se solicita incuviintarea executarii silite.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 663 din Codul de procedura civila, executarea silita poate porni numai la cererea creditorului, daca prin lege nu se prevede altfel, prin cererea de executare silita ce se depune, personal sau prin reprezentant legal ori conventional, la biroul executorului judecatoresc competent.

Cererea de incuviintare a executarii silite trebuie sa cuprinda, in afara mentiunilor prevazute de art. 148 din acelasi cod, numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul creditorului si debitorului, bunul sau felul prestatiei datorate si modalitatile de executare solicitate de creditor. Totodata, la cerere se vor atasa titlul executoriu in original sau in copie legalizata, dupa caz, si dovada achitarii taxelor de timbru, inclusiv a timbrului judiciar, precum si, daca este cazul, inscrisurile anume prevazute de lege.

Atunci cand constata ca sunt indeplinire conditiile prevazute de lege pentru deschiderea procedurii de executare, executorul judecatoresc, prin incheiere, dispune inregistrarea acesteia si deschiderea dosarului de executare, iar in termen de 3 zile de la inregistrarea cererii, solicita incuviintarea executarii instantei de executare, careia ii inainteaza cererea creditorului in copie certificata pentru conformitate cu originalul, titlul executoriu, incheierea prevazuta de art. 664 alin. (1) si dovada taxei de timbru.

Potrivit art. 665 alin. (2) si (3) din Codul de procedura civila, cererea de incuviintare a executarii silite se solutioneaza de instanta in termen de maximum 7 zile de la inregistrarea acesteia la judecatorie, prin incheiere data in camera de consiliu, fara citarea partilor si va cuprinde, in afara mentiunilor generale, prevazute la art. 223 alin. (1) si mentiuni privind: aratarea titlului executoriu pe baza careia se va face executarea; suma, cu toate accesoriile pentru care s-a incuviintat urmarirea, atunci cand s-a incuviintat urmarirea silita a bunurilor debitorului; modalitatea concreta de executare silita, atunci cand s-a solicitat expres aceasta si autorizarea creditorului sa treaca la executarea silita a obligatiei cuprinse in titlul executoriu.

Prin art. 3 lit. o) din Legea nr. 146/1997, modificata si completata s-a prevazut ca cererile pentru incuviintarea executarii silite sunt neevaluabile in bani si se taxeaza cu o suma fixa, de 10 lei.

Decizie soc:Guvernul nu doreste adoptarea legii privind insolventa persoanelor fizice

de

Andrei Zaharescu, purtatorul de cuvant al Executivului a afirmat ca Guvernul nu doreste adoptarea legii privind insolventa persoanelor fizice.

In prezent exista doua proiecte cu privire la aceasta lege, unul initiat de 13 senatori, iar celalalt de deputatul Eugen Nicolaescu.

Potrivit proiectului de lege, debitorii persoane fizice ar putea intra in insolventa in cazul in care se afla intr-o situatie de supraindatorare si nu-si mai pot plati datoriile.

Impozit pe profit. Cazul penalităţilor neîncasate

de

S.C. ”R.” SA  a solicitat anularea deciziei nr.1554/5 octombrie 2001 a Ministerului Finanţelor Publice, prin care a fost respinsă contestaţia privind suma de 803.147.421 lei, reprezentând impozit pe profit.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, întrucât facturile de penalităţi nu erau încasate, acestea nu puteau fi considerate venit, potrivit H.G.nr.974/1994 şi H.G.nr.402/2000; că, potrivit Regulamentului de aplicare a Legii  contabilităţii nr.82/1991, la “veniturile excepţionale” se înregistrează penalităţile încasate, momentul încasării fiind cel ce constituie stabilirea venitului şi a impozitului aferent; emiterea facturilor în fapt, nu consitituie momentul de stabilire a impozitului pe profit, întrucât nu este venit până la data încasării.

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.862 din 30 septembrie 2002, a admis acţiunea reclamantei şi, pe cale de consecinţă, a anulat decizia nr.1554/5 octombrie 2001, precum şi procesul verbal încheiat de Administraţia Financiară Sector 1, cu nr.341095/26 octombrie 1998, în privinţa obligării la plata sumei de 799.685.280 lei impozit pe profit.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut pe baza înscrisurilor de la dosar şi a raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză, că, potrivit Legii nr.82/1991 şi a regulamentului de aplicare a legii stabilit prin H.G.nr.704/1993, “penalităţile sunt “creanţe incerte”, care se înregistrează în contabilitate în partidă simplă, în contul nr.8035 al penalităţilor neîncasate din Planul de Conturi-Debitori de amenzi şi penalităţi pretinse”;  că, autorităţile de control, au încadrat greşit penalităţile neîncasate în categoria veniturilor excepţionale, unde se înregistrează numai penalităţile care au fost încasate, astfel că reclamanta nu datorează suma de 799.685.280 lei, cu titlu de impozit pe profit.

Împotriva sentinţei a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice şi  Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, susţinând, în esenţă, că a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, întrucât a încadrat penalităţile neîncasate de către reclamantă în categoria celor prevăzute în contul nr.8035 destinat amenzilor şi penalităţilor pretinse de la debitori, nu în categoria veniturilor excepţionale, cum corect au procedat organele de control financiar.

Recursurile sunt fondate.

Din actele dosarului, necontestate, rezultă că, în perioada 1996 – 1998, reclamanta a emis către clienţii săi facturi de penalizări ca urmare a nerespectării prevederilor contractuale, pe care nu le-a înregistrat în evidenţa sa contabilă ca venituri excepţionale, ci în contul nr.8035 destinat amenzilor şi penalităţilor  pretinse de la debitori, motivând că acestea nu au fost încasate şi, deci, nu datorează impozit pe profit pentru ele, potrivit pct. 100 lit.c din Regulamentul de aplicarea Legii nr.82/1991.

Or, potrivit Cap.II, art.5 alin.4 din O.G. nr.70/1994, contribuabilii trebuie să înregistreze în evidenţa contabilă, ca venituri, contravaloarea bunurilor mobile livrate, valoarea bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, valoarea prestărilor de servicii facturate şi câştigurilor, indiferent de sursă, din orice operaţii care duc la creşterea valorii activului, precum şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri, în scopul reflectării corecte a impozitului pe profit.

Potrivit art.5 din H.G.nr.974/1994 pentru aprobarea instrucţiunilor privind metodologia de calcul şi formularistica corespunzătoare referitoare la impozitul pe profit, “la determinarea  profitului impozabil al unui an fiscal, contribuabilii vor lua în calcul totalitatea veniturilor încasate sau de încasat, indiferent de natura lor”; în venituri se include şi veniturile excepţionale, obţinute din operaţiuni de gestiune ( din despăgubiri şi penalităţi).

În aceeaşi ordine, sunt de observat şi dispoziţiile H.G.nr.704/1993 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a legii nr.82/1991, care stipulează că, pentru a da o imagine fidelă situaţiei financiare trebuie respectate regulile privind evaluarea patrimoniului şi celelalte norme şi principii contabile, inclusiv principiul indepedenţei exerciţiului, care presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente activităţii unităţii patrimoniale, pe măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului.

Aşadar, potrivit acestor acte normative, penalităţile neîncasate, pentru care s-au emis facturi, constituie un venit care trebuia înregistrat şi impozitat, deoarece, prin emiterea facturilor, societatea a iniţiat o operaţiune economică şi financiară, pe care trebuia să o reflecte în evidenţa contabilă ca venit  şi, pe cale de consecinţă, să stabilească şi să achite obligaţiile fiscale; obligaţia rezidă şi în faptul că la clienţi facturile emise se înregistrează în mod corespunzător pe cheltuieli deductibile, prin care se diminuează masa impozabilă.

Faţă de cele menţionate, soluţia adoptată de prima instanţă este nelegală şi netemeinică, iar recursurile fondate, astfel că au fost admise, s-a casat sentinţa şi, pe fond, s-a respins acţiunea.