Elementele legale care te pot ajuta să scapi de executarea silită a creditului:
Lipsa titlului executoriu
Contractul de credit încheiat între debitor și unitatea bancară reprezintă titlu executoriu în temeiul art. 120 din OUG 99/2006 privind institiile de credit și adecvarea capitalului adoptată prin legea 227/2007: ”Contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate cu o instituție de credit, constituie titluri executorii”.
În conformitate cu dispozițiile art. 632 din Codul de Procedură Civilă: ”Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu”. De asemenea, potrivit alineatului 2 al aceluiași articol: “Constituie titluri executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”.
Concluzie parțială A
Contractul de credit reprezintă titlu executoriu doar în raporturile dintre debitor și unitatea bancară.
În practică, marea majoritate a creditelor neperformante sunt cesionate de către bănci societăților de recuperări creanțe deoarece creditele neperformante sunt deduse din impozitul pe profit. Astfel, prin cesiunea (vânzarea) creditelor neperformante, banca reușește să-și diminueze impozitul pe profit.
Potrivit art. 1.578 din Noul Cod Civil (Art. 1.393 din Codul Civil de la 1866): ”Debitorul este ținut să platească cesionarului din momentul în care:
1. Acceptă cesiune printr-un înscris cu dată certă;
2. Primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport de hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată și se solicită debitorului să plătească cesionarului”.
Înscrierea în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM) și obținerea avizului de cesiune a creanței reprezintă proba cesiunii de creanță față de terți. Prin înscrierea în AEGRM, se realizează opozabilitatea față de terți dar nu și față de debitor, în privința căruia doar comunicarea sau acceptarea cesiunii de creanță generează efecte de opozabilitate.
Prin cesiunea de creanță, banca nu transferă societății de recuperări creanțe titlul executoriu, ci doar creanța stabilită în cuprinsul acestuia. Cesiunea de creanță, chiar dacă a fost înscrisă în AEGRM, este opozabilă debitorului doar dacă i-a fost comunicată sau a fost acceptată.
Concluzie parțială B
În lipsa comunicării sau acceptării cesiunii, cesiunea de creanță nu produce niciun efect. Contractul de cesiune de creanță își produce efectele doar între părțile contractante, adică între unitatea bancară și societatea de recuperări creanțe, nu și față de de debitor. Acesta este un terț față de cesiune și este îndreptățit să se comporte ca și cum cesiunea nu există.
Pentru a obține titlu executoriu și a începe executarea silită în condiții de legalitate, societatea de recuperări creanțe trebuie să urmeze procedura contencioasă, adică să dea în judecată debitorul și să obțină o hotărâre judecătorească definitivă care să constate creanța.
Concluzie
Se poate obține anularea executării silite pentru lipsa titlului executoriu deoarece nu se poate face dovada calității de creditoare a societății de recuperări față de debitorul cedat, în situația în care:
i) somația de începere a executării silite nu este însoțită de dovada comunicării sau acceptării cesiunii de creanță,
ii) dacă contractul de cesiune a creanței lipsește sau dacă
iii) executarea silită este începută doar în temeiul contractului de cesiune de creanță.
Aceste argumente au fost invocate cu succes în fața Judecătoriei Sector 1 București.
Prescripția executării silite
Trei ani! Atât trebuie să treacă între data declarării scadenței anticipate a creditului și data depunerii cererii de începere a executării silite sau de la data ultimului act de executare silită pentru ca executarea silită să se prescrie!
Potrivit art. 705 alin. 2 Cod Procedură Civilă: ”Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani dacă legea nu prevede altfel. Termenul de prescripție începe de curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silita”.
Potrivit dispozițiilor art. 707 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă: ”Prescripția nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate”. Alineatul 2 completează: ”Prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.”
Executorul judecătoresc poate începe executarea silită chiar dacă creanța este prescrisă, debitorului revenindu-i obligația de a invoca prescripția executării silite.
Concluzie parțială A
Debitorul trebuie să invoce el însuși prescripția dreptului de a cere executarea silită pe calea contestației la executare deoarece aceasta nu operează de plin drept.
În situația în care este evident că au trecut mai mult de trei ani între momentul declarării scadenței anticipate a creditului și momentul începerii executării silite, banca sau societatea de recuperări creanțe se apără invocând diverese momente care ar suspenda cursul prescripției.
Art. 708 alineatul 3 Cod Procedură Civilă spune clar: ”Cursul prescripției se suspendă cât timp debitorul nu are bunuri urmăribile sau care nu au putut fi valorificate ori își sustrage veniturile și bunurile de la urmarire”. De asemenea, alineatul 5 completează: ”Cursul prescripției se întrerupe pe data depunerii cererii de reluare a executarii”, și – mai departe – potrivit art. 705 alin. 2 Cod Procedură Civilă: ”Termenul de prescripție începe de curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită”.
Concluzie parțială B
Pentru a se prevala de prescripția extinctivă, creditorul trebuie să rămână în pasivitate trei ani. Dacă timp de trei ani creditorul nu a mai întreprins niciun demers execuțional, dreptul acestuia de a solicita executarea silită se prescrie.
Concluzie finală
Dreptul de a cere executarea silită poate fi invocat pe calea contestației la executare doar dacă este vorba de un titlu executoriu care nu și-a pierdut puterea executorie. Dacă executarea este începută în temeiul unei cesiuni de creanță care nu poate reprezenta titlu executoriu, nu se poate invoca prescripția, ci lipsa titlului executoriu.
Aceste argumentele au fost invocate cu succes în fața Judecătoriei Sector 1 și a Judecătoriei Sector 2 București.
Perimarea executării silite
Perimarea executării silite atrage desființarea tuturor actelor de executare, acționează retroactiv, ea stingând toate efectele actelor de executare efectuate până în momentul pronunțării ei.
Potrivit dispozițiilor art. 697 Cod Procedură Civilă: ”În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă mai mult de șase luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, executarea se perimă de drept”. Mai departe, art. 698 Cod Procedură Civilă spune că: ”Perimarea se constată de către instanța de executare, la cererea executorului judecătoresc sau a părții interesate (…)”.
Lăsând la o parte contradicția dintre cele două texte legale referitoare la perimarea de drept și constatarea de către instanță (este clar faptul că dacă executarea silită se perimă de drept nu ar trebui constată de către instanță) perimarea poate fi invocată cu succes în fața instanței de executare.
În multe situații din practică, creditorul formulează cererea de executare silită, executorul judecătoresc emite somația de executare pe care o comunică debitorului, după care nu se mai întâmplă nimic.
