fac

Tariceanu: „Mr. Geoana, I fuck you”

de

Cu cateva ore inainte de inceperea votarii, din curtea liberalilor a transpirat o inregistrare ajunsa in mainile jurnalistilor sub numele „PNL schimba directia in ultimul moment”, in care Bogdan Olteanu si Dan Andronic, in rolurile lui Theodor Stolojan si Mircea Geoana, il incadreaza pe Calin Popescu Tariceanu (foto) intr-o repetitie pentru o dezbatere televizata.

In film, Olteanu-Stolojan lauda realizarile pedelistilor si infiereaza „baronii” liberali, dar ceea ce socheaza este injuratura lui Tariceanu adresata lui Andronic-Geoana: „Mr. Geoana, I fuck you”.

Inregistrarea, realizata pe 24 noiembrie, ii prezinta pe cei trei asezati pe fotolii ca in cursul unei dezbateri televizate, dirijati de o persoana ce nu se afla in cadru, dar careia consilierul liberalilor Dan Andronic i se adreseaza in engleza cu „Thank you, Tal” (n.r. – cel mai probabil, Tal Silberstein, consultantul de campanie al liberalilor). „De 17 ani in Romania, un singur om a facut descentralizare. Acesta a fost Vasile Blaga, ministru PD, si pentru asta a fost dat afara din Guvern”, spune convingator Olteanu, in fata unui Tariceanu impasibil. „Sa facem curatenie in economia asta corupta, in sistemul asta corupt, facut de aceiasi oameni care vor sa vina acum din nou la putere”, continua liberalul in rol de Stolojan. Despre penelisti, Olteanu spune ca „au reusit sa transforme guvernarea reformei in guvernarea hotiei. Au inteles sa transforme o guvernare unita de presedintele Basescu, o guvernare care castigase alegerile, intr-o guvernare a unor baroni de la Bucuresti si a unor baroni din provincie, a unor Fenechii (n.r. – aluzie la Relu Fenechiu, deputat liberal de Iasi) si a altor asemenea, care nu fac decat sa jefuiasca Romania”. In ultimul fragment al inregistrarii, Tariceanu intra in scena si, in timp ce astepta sa i se aranjeze cravata, reactioneaza la o gluma intre Andronic si Silberstein lovindu-l usor cu piciorul pe primul si adresandu-i un scurt: „Mr. Geoana… I fuck you”.
„L-am enervat la culme”
Dupa aparitia anonima a materialului pe internet, Bogdan Olteanu a explicat ca este vorba de inregistrarea repetitiilor pentru dezbateri si a afirmat chiar ca inregistrarea a fost facuta intr-o vila din Snagov, localitatea unde locuieste premierul. „Am facut repetitii pentru dezbaterea finala si am simulat o confruntare ca sa-l pregatim pe Tariceanu. Eu jucam rolul lui Theodor Stolojan, iar Dan Andronic juca rolul lui Mircea Geoana”, a confirmat liberalul pentru Mediafax. Nici Dan Andronic nu a incercat sa nege filmarea, postand pe blogul personal chiar fragmentul ce includea injuratura premierului la adresa sa. Postarea lui Andronic a fost facuta la ora 11.36 seara, cand subiectul abia ajunsese pe mainile jurnalistilor. Sub titlul „Asta e adevarata fata a lui Tariceanu: I fuck you, Geoana”, consilierul liberalilor explica faptul ca avea discursurile lui Geoana si acest lucru „l-a enervat la culme” pe premier. Andronic se mai lauda ca repetitia si-a atins scopul. „Celor care au urmarit emisiunea de la TVR, pot sa le spun ca am intuit exact cum va ataca Geoana”. Cu toate acestea, filmarea repetitiei nu a avut un impact foarte puternic pentru electorat, la 24 de ore dupa postarea pe YouTube, fragmentul cu injuratura guvernamentala inregistrand doar o mie de vizionari.

T.V.A. Prestări servicii şi livrări de bunuri în cadrul penitenciarelor

de

Direcţia Generală a Penitenciarelor din Ministerul Justiţiei, pentru Penitenciarul Codlea a solicitat ca, în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României să se dispună anularea deciziei nr.272 din 6 iunie 2002 a Secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi emise de pârâtă şi exonerarea sa de la plata sumei de 830.896.000 lei cu titlu de TVA, neîncasată şi nevirată la bugetul statului.

Instanţa de fond, Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi, a reţinut că unitatea  controlată a realizat  în anul 2000 venituri din operaţiuni economice, respectiv livrări de bunuri şi prestări de servicii, altele decât  cele privind activitatea sa administrativă, socială, educativă, de ordine publică, pe bază de  contracte economice cu plată, peste plafonul de 50.000.000 lei, fără  să devină  plătitor de TVA.

Instanţa de recurs jurisdicţional a  reţinut ca bine stabilite faptele, iar cu privire la regimul fiscal aplicabil categoriilor de venituri realizate, că  penitenciarul datorează TVA..

Au fost respinse  apărările invocate, în sensul că veniturile respective nu intră  în sfera de  aplicare a TVA, întrucât  fac parte din categoria activităţilor educative, cu motivarea că munca deţinuţilor a produs venituri penitenciarului urmare a efectuării unor operaţiuni cu caracter comercial; de asemenea a fost respinsă apărarea că neînscrierea în facturi a TVA nu a dat posibilitatea beneficiarilor să procedeze la deducerea lor.

Impotriva  deciziei a declarat recurs judiciar Direcţia Generală a Penitenciarelor, reiterând  în esenţă apărările făcute  în faţa instanţei de  fond şi de  recurs jurisdicţional.

Recursul este nefondat.

Situaţia de fapt expusă este  corect stabilită şi asupra acestui aspect pârâta nu a formulat nici o obiecţie.

Argumentele aduse  în susţinerea punctului de vedere afirmat, de neimpozabilitate a prestărilor de servicii şi livrărilor de bunuri realizate  cu deţinuţii din penitenciar, nu pot  fi reţinute.

In primul rând  şi ca o  problemă de principiu, orice  scutire sau exceptare de la regimul fiscal de drept  comun trebuie  anume prevăzută de lege, tot astfel cum şi aplicarea oricăror  taxe  sau impozite nu poate  fi instituită decât prin lege, această simetrie juridică consfinţind principiul fundamental al legalităţii regimului fiscal sub dublul său aspect, de impunere şi de  scutire / exceptare.

Inaplicabilitatea prevederilor privitoare la TVA, reclamată în speţă nu are drept  temei nici o dispoziţie  normativă directă, ea fiind dedusă dintr-o  interpretare a legii, iar nu  întemeiată pe o prevedere clară, expresă şi lipsită de  ambiguităţi.

De altfel, chiar această interpretare este nepertinentă şi fundamentată pe o greşită citire a textului normativ.

Astfel, dispoziţiile art.3 din OUG nr.17/2000 la care se face trimitere,  vorbesc despre livrările de bunuri şi  prestările  de servicii efectuate de instituţiile publice pentru activităţile lor administrative, sociale ş.a.m.d. Deci, se referă la operaţiunile care privesc activităţile lor  proprii exercitate,  în interesul şi scopul acoperirii  nevoilor de funcţionare  specifice instituţiei şi legate  intrinsec de mecanismul administrativ (cu diversele  sale componente: sport, educaţie, ordine publică etc.) al penitenciarului.

Or, în speţă, este  vorba  de o activitate  conexă, nespecifică administraţiei penitenciare  ca atare şi care  pune în valoare nişte raporturi de  drept  comercial încheiate cu terţe persoane  şi cârmuite de dispoziţii specifice dreptului obligaţional , atât  penitenciarul,  prin direcţia sau serviciul său de  specialitate cât şi beneficiarul acţionând  ca agenţi economici.

Acest tip de raporturi nu este propriu exclusiv penitenciarelor, ci se  regăseşte şi la alte instituţii publice, fără scop lucrativ. În privinţa acestor instituţii, sistemul nostru fiscal consideră că, atunci când este cazul, trebuie  despărţită componenta  cu caracter lucrativ, de activitatea cu caracter spiritual, cultural, sportiv etc., prin esenţa ei nelucrativă, specifică instituţiei respective, aplicabil fiind primei componente regimul fiscal de drept  comun, adică impozabilitatea.

A crea unui beneficiar de prestaţii de servicii plătite privilegiul fiscal al neachitării TVA atunci când contractează cu penitenciarul spre deosebire de un agent economic care contractează aceleaşi sevicii cu un furnizor oarecare, înseamnă a institui o  discriminare de tratament care nu-şi găseşte nici un temei în lege.

Nu se poate  aduce nici cel puţin argumentul de oportunitate, că din raţiuni social educative  se face o favoare celor ce prestează munca sau instituţiei ca atare,  întrucât TVA este  suportată de beneficiar, colectată de prestator şi vărsată la bugetul statului, venitul în sine rămânând acelaşi şi pentru instituţia prestatoare şi pentru persoanele fizice.

Sunt, de asemenea, lipsite de pertinenţă şi celelalte argumente invocate de către recurentă.

Astfel, afirmaţia că statul nu a fost prejudiciat  în speţă fiindcă unităţile beneficiare au virat la buget întreaga valoare a TVA colectată, formal este exact, dar ceea  ce se impută este  cu totul altceva şi  anume, faptul că nu s-a  încasat  întreaga  sumă legal datorată şi care ar fi trebuit  colectată,  iar apoi vărsată la bugetul statului

Tot astfel susţinerea  că pentru a fi plătitor de TVA este necesar să  existe o „activitate  independentă de specificul sistemului penitenciar”, este nerelevantă deoarece  dacă este adevărat că specific activităţii penitenciare poate fi şi reeducarea prin muncă, este nespecific activităţii de reeducare valorificarea  prestărilor de servicii, consimţită  de  către deţinuţi, în cadrul unor raporturi economice, contractuale, care ţin de natura activităţilor  comerciale, sunt  specifice acestora, şi, funcţional, au un caracter independent.

Faţă de considerentele mai sus expuse,  recursul a fost respins.