fi

Aleksander Kwasniewski, secretar general al NATO?

de

Fostul presedinte polonez Aleksander Kwasniewski ar putea ocupa functia de secretar general al Aliantei Nord-Atlantice, dar un anunt oficial in acest sens urmeaza a fi facut la summitul NATO din primavara lui 2009, relateaza Radio Polonia, in pagina electronica, citat de Mediafax. „As accepta bucuros o asemenea pozitie internationala”, a declarat Kwasniewski.

Actualul secretar general al NATO, olandezul Jaap de Hoop Scheffer, a initiat discutiile in vederea numirii succesorului sau, acestea urmand a fi continuate la reuniunea ministrilor de Externe ai Aliantei. Anuntul oficial va fi facut insa la summitul NATO din aprilie 2009.

Kwasniewski a adaugat ca exista sanse ca un polonez sa se numere printre candidatii pentru o astfel de pozitie in cadrul NATO, iar el il va sustine ca si alti polonezi sa fie luati in considerare pentru o astfel de pozitie. „In structurile europene, avem sanse la patru functii: presedintele UE, seful Comisiei Europene, ministrul de Externe al UE si secretarul general al NATO”, a precizat fostul presedinte. „Ar fi un mare succes daca Polonia ar primi aceste posturi”, a adaugat el.

Kwasniewski a declarat, de asemenea, ca nu are ambitii personale, dar cu siguranta nu va spune „nu” daca i se va oferi sansa de a reprezenta Polonia la NATO.

Jaf la Steaua! Cernea şi Kapetanos au rămas fără bunuri în valoare de 2.600 lei

de

Jucătorii Stelei Cornel Cernea şi Pantelis Kapetanos au fost victimele unui jaf, petrecut luni dimineaţă. Surse din Poliţia Capitalei au declarat pentru NewsIn că din camerele celor doi de la stadionul din Ghencea au fost furate bunuri în valoare de aproximativ 2.600 de lei.

Potrivit surselor, poliţiştii Secţiei 22 au un suspect după ce au vizionat înregistrările imortalizate de camerele de luat vederi ale sistemului de securitate de pe stadionul Steaua. Primele indicii arată că un bărbat cu o constituţie astenică, de circa 1,80 metri, ar fi intrat luni dimineaţă, între orele 9:50 – 10:15 în camerele celor doi, de unde a sustras o sumă de bani, un laptop, un play-station şi mai multe carduri bancare ale celor doi.

Vom avea o iarna blanda, cu multa zapada

de

Meteorologii au facut publica prognoza pentru lunile decembrie, ianuarie si februarie, care arata ca vom avea o iarna blanda cu multe ninsori.

Cele mai coborate temperaturi pot atinge -25°C in depresiunile din nordul si centrul tarii, unde va ninge mai mult decat in restul regiunilor, relateaza Jurnalul National.

In luna decembrie temperaturile maxime pot depasi 10°C in sud. Va ninge peste valorile medii in jumatatea nordica a tarii. Ninsorile pot fi asociate temporar cu intensificari ale vantului mai ales in zona montana. Se va produce polei, iar in noptile reci va fi ceata cu depunere de chiciura.

In ianuarie, temperaturile medii lunare vor depasi valorile medii climatologice in cea mai mare parte a tarii. Vor alterna intervale calde, cand temperaturile maxime vor fi mai mari de 10°C in sudul tarii, cu raciri accentuate in care temperaturile minime pot cobori sub -25°C, in depresiunile din nordul si centrul tarii. Temporar ninsorile vor fi asociate cu intensificari ale vantului mai ales in regiunile extracarpatice. Vor fi conditii de ceata cu depunere de chiciura.

Temperaturile medii din februarie vor fi apropiate de valorile normale ale acestei luni, exceptand regiunile estice unde se pot inregistra depasiri ale normelor climatologice. Cantitatile de precipitatii vor avea o tendinta spre excedent in vestul, centrul si nordul tarii, iar in rest vor fi in general normale.

Funcţionar public. Funcţie de conducere. Dispoziţie verbală. Legalitate.

de

Notă: Instanţa a avut în vedere prevederile art .44 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public, în forma republicată în M.Of. nr. 251 din 22/03/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Legea nr. 188/1999 a fost republicată în M.Of. nr. 365 din 29/05/2007, articolele căpătând o nouă numerotare.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la 07.09.2006, reclamantul BD a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, anularea Ordinului nr. 581/2006 prin care a fost sancţionat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pentru o perioadă de o lună.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că îndeplineşte funcţia de director executiv adjunct în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş şi că în mod nereal s-a reţinut în sarcina sa că nu a valorificat actele de control fiscal la SC CM SRL Piteşti prin nesemnarea deciziei de impunere pentru debitele suplimentare, returnând totodată aceste acte, cât şi sesizarea penală la Serviciul Control Fiscal 2, fără rezoluţie şi fără a rezulta data returnării.

Astfel, arată reclamantul, SC CM SRL Piteşti a fost avizată în vederea efectuării unei inspecţii fiscale generale şi întrucât administratorul acesteia a prezentat certificate medicale până la data de 30.11.2005, inspectorii desemnaţi au întocmit un raport de inspecţie fiscală, cu stabilirea sumelor prin estimare, precum şi o sesizare penală privind refuzul nejustificat al administratorului de a prezenta documentele legale la cele 3 somaţii.

Reclamantul a mai precizat că a restituit documentaţia nesemnată, purtând discuţii cu inspectorii fiscali în vederea întocmirii actului de control cu respectarea dispoziţiilor legale, însă aceştia nu s-au conformat, iar că prevederile art. 44 şi art. 47 din Legea nr. 188/1999 sau dispoziţiile OMFP nr. 1304/2004 nu pot fi avute în vedere, nefiind incidente în cauză.

Prin Sentinţa  nr. 110/F-C din 4 decembrie 2006 a Curţii de Apel Piteşti – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa dispunând anularea Ordinului nr.581/2006, emis de către pârâtă.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că din probele administrate rezultă că reclamantul nu putea să avizeze nişte acte cu care nu era de acord, iar faptul că nu şi-a manifestat dezacordul în formă scrisă, nu poate fi reţinut în sarcina sa atâta vreme cât nu există reglementări care să stabilească vinovăţia, prin dispoziţii legale, regulamente interioare sau fişa postului.

Instanţa a apreciat că nu se poate reţine nici tergiversarea recuperării sumei de bani de la societate sau chiar prejudicierea bugetului de stat, întrucât raportul de inspecţie fiscală a fost întocmit la data de 30.11.2005, rost înregistrat la data de 02.12.2005, dispunându-se refacerea controlului la începutul lunii ianuarie a anului următor.

Totodată, a constatat instanţa, semnarea de către directorul executiv a programării de refacere a actului control în luna ianuarie 2006, denotă achiesarea sa la punctul de vedere al reclamantului, cu privire la calitatea actului de control.

Împotriva hotărârii pronunţate  de  curtea de  apel a formulat recurs în termenul legal Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin care s-a solicitat, în  temeiul motivului de recurs prevăzut de art.304 punctul 9 din Codul de procedură civilă, admiterea căii de atac şi modificarea, în parte, a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantului BD ca neîntemeiată.

S-a învederat, prin cererea de recurs, că instanţa în mod greşit a  admis acţiunea reclamantului, considerând  că acesta nu se face vinovat de faptele reţinute în sarcina sa prin actul administrativ contestat, în condiţiile în care probele administrate în cauză nu au fost analizate cu foarte marte atenţie. S-a arătat, sub acest aspect, că potrivit fişei postului aprobată de preşedintele ANAF, directorul executiv adjunct avea atribuţii de  coordonarea, îndrumare şi control a activităţii serviciilor  repartizate şi de  dispunere a măsurilor care  să asigure elaborarea la termen şi de calitate a tuturor lucrărilor şi că simpla  afirmaţie a reclamantului, făcută prin acţiune şi însuşită de instanţa de  fond, conform căreia a purtat discuţii cu inspectorii privind modul nesatisfăcător  în care au întocmit actul de  control şi a restituit documentaţia nesemnată, dispunând totodată, completarea acestor acte în conformitate  cu dispoziţiile legale incidente în cauză, nu a fost susţinută, nu a fost dovedită şi nici suplinită prin vreun act scris şi nici prin declaraţii de martori.

Pe de altă parte, s-a precizat  de către recurentă că depoziţia martorului BA, luată în instanţă, este  contradictorie în raport de cea dată cu prilejul audierii în faţa comisiei de disciplină, şi care face dovada abaterii disciplinare a reclamantului, astfel că la aplicarea sancţiunii disciplinare s-au luat în considerare afirmaţiile martorului din faţa comisiei de disciplină.

În ceea ce priveşte temeiul emiterii ordinului a cărui anulare  s-a solicitat, s-a arătat de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală că sancţiunea a fost aplicată  în baza  dispoziţiilor art.65 alin.(1), alin. (2) lit.j), alin. (3) lit.b) şi alin. (4) coroborate cu cele ale art.67 alin. (1)  din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Referitor la celelalte  aspecte reţinute  de instanţă şi invocate de reclamant, respectiv excepţia prescripţiei aplicării  sancţiunii şi cea a nulităţii actului de   control, s-a    solicitat de  către recurentă menţinerea dispoziţiilor cu privire la acestea, luate prin hotărâre atacată.

Recursul este nefondat.

Reclamantul BD, director executiv  adjunct  în cadrul Activităţii de Control Fiscal din Direcţia  generală a finanţelor publice a judeţului Argeş, a  fost sancţionat disciplinar, prin Ordinul nr.581 din 24 iulie 2006 emis de preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în temeiul prevederilor art.65 alin. (1), art.65 alin.(2) lit.j), art.65 alin.(3) lit.b), 65 alin.(4) şi art.67 alin.(1) din Legea nr.188/1999 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de o lună, reţinându-se că persoana sancţionată nu a respectat prevederile art.44 alin. (1) şi (2) şi art.47 alin. (1) din Legea nr.188/1999, în sensul că nu a  valorificat actele de  control îndeplinite la SC CM SRL Piteşti, prin nesemnarea deciziei de impunere pentru debitele suplimentare  şi returarea Serviciului Control Fiscal 2, fără rezoluţie, a  actelor de  control şi a sesizării penale, fără a rezulta data acestei returări.

În cauză, în mod corect prin hotărârea atacată, pe baza probatoriului administrat, a fost admisă acţiunea şi pe cale de consecinţă s-a dispus anularea actului administrativ atacat, în condiţiile în care  s-a probat  că reclamantul nu a încălcat, cu vinovăţie, prevederile legale referitoare la îndatoririle sale de serviciu.

Raportul de inspecţie fiscală întocmit de inspectorii desemnaţi să efectueze inspecţia fiscală generală, corespunzător perioadei 1 ianuarie 2001 – 31 noiembrie 2005 pentru impozitul pe profit şi perioadei 1 ianuarie 2001-31 octombrie 2005 pentru celelalte impozite şi taxe, precum şi decizia de impunere  fiscală prezentată, nu au fost  aprobate de reclamant, în mod verbal, cu o motivare obiectivă, constând în caracterul incomplet al  inspecţiei (numai pentru taxa pe valoarea adăugată şi cu stabilirea obligaţiilor fiscale prin estimare) şi în împrejurarea  că decizia de impunere fiscală a  fost emisă cu nerespectarea prevederilor legale (nu cuprindea  semnătura şefului de serviciu care  coordona Serviciul control Fiscal 2), astfel că măsura restituirii documentaţiei către inspectorii fiscali în vederea  completării actelor de  control şi impunere fiscală a fost luată cu temei legal.

Dispoziţiile date  funcţionarilor publici de  către  superiorii ierarhici pot fi formulate  nu numai în scris ci în egală măsură în formă verbală, o asemenea concluzie  rezultând  în mod  evident  din dispoziţiile art.44 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Într-adevăr, potrivit prevederilor art.44 alin. (2) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, funcţionarul public este obligat să se  conformeze dispoziţiilor primite de la superiorii ierarhici, iar potrivit dispoziţiilor art.44 alin. (3) teza 1 din acelaşi act normativ, funcţionarul public are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea  dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale.

Mai mult, conform prevederilor art.44 alin. (3)  teza 2  din Legea nr.188/1999, funcţionarul public este obligat  să execute  o dispoziţie a superiorului ierarhic dacă aceasta este  formulată în scris, cu excepţia  cazului în care  aceasta este vădit ilegală.

Funcţionarul public are îndatorirea  să aducă la cunoştinţa superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia, astfel, de  situaţii.

În aceste  condiţii, reclamantul nu avea obligaţia, potrivit prevederilor legale citate mai sus dar nici potrivit reglementărilor cuprinse în fişa postului nr.55/2004 aprobată de preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, invocată de recurentă, întocmirii  în scris a dispoziţiei de restituire a documentaţiei către inspectorii fiscali în vederea completării actelor de  control, ea fiind valabilă chiar luată  în forma verbală atâta timp cât  a fost  temeinic motivată.

Aşa fiind, reţinând  că în mod just instanţa de  fond a  anulat actul administrativ de sancţionare  disciplinară a acestuia ca nelegal şi că motivele de recurs sunt neîntemeiate, recursul a fost respins ca nefondat.

Act propus ca probă într-un litigiu. Solicitarea comunicării. Caracterul refuzului.

de

Prin sentinţa civilă nr.2038 din 27 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr.7898/1/2005, a fost admisă în parte acţiunea numitei MA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.), fiind  obligată aceasta să soluţioneze cererea nr.279 din 6 ianuarie 2005, în sensul comunicării clauzei sociale din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.1472 din 7 decembrie 1997, încheiat de Fondul Proprietăţii de Stat (în prezent AVAS) cu societatea K.

A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind daunele materiale şi morale.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a solicitat pârâtei,  recomunicarea unor copii ale clauzelor sociale din contractul mai sus menţionat, pe motiv că cele depuse de pârâtă într-un alt litigiu au fost sustrase de la dosar, primind răspunsul că actul solicitat a fost transmis în copie la dosarul nr.3001/2003 al Tribunalului Bucureşti, astfel încât o nouă copie poate fi transmisă numai la cererea instanţei.

A apreciat instanţa că reclamanta are nevoie de acea copie pentru a-şi formula apărările într-un litigiu aflat pe rol şi că apărările pârâtei în sensul că nu poate furniza informaţii dintr-un contract fără acordul părţilor acestuia – pe temeiul art.5 din O.G. nr.25/2002 – dovedesc o conduită contradictorie în raport cu răspunsul la cererea reclamantei.

A considerat instanţa că solicitarea clauzelor sociale nu ţine de secretele comerciale şi de afaceri, iar art.5 din O.G. nr.25/2002 nu se poate invoca în speţă deoarece se referă la astfel de secrete care trebuie respectate în legătură cu utilizarea rezultatelor unei analize şi ale controlului post-privatizare.

A constatat instanţa că refuzul AVAS este nejustificat şi îi încalcă reclamantei interesul legitim (întrucât la data încheierii contractului reclamanta era angajata S.C. „K” SA) obligaţia autorităţii fiind de a asigura informarea cetăţenilor asupra problemelor de interes personal, prevăzută de art.31 alin. (2) din Constituţie care conferă reclamantei un drept corelativ.

Asupra cererii de acordare a daunelor materiale şi morale, instanţa a constatat că, deşi reclamanta nu a mai susţinut-o după precizarea temeiului acţiunii, a exprimat totuşi renunţarea la acest capăt de cerere sub condiţie suspensivă, iar condiţia nu s-a realizat (pârâta nu a depus la dosar clauzele sociale), astfel încât instanţa trebuie să se pronunţe.

Instanţa a respins cererea, reţinând că reclamanta nu a dovedit prejudiciul moral şi pe cel material pe care le-a suferit, iar pârâta a răspuns cererii reclamantei în sensul că are intenţia de a da curs solicitării ei.

I. Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recurs reclamanta, criticând sentinţa pentru respingerea cererii de obligare a pârâtei la daune materiale şi morale.

În motivarea cererii se arată:

– că AVAS trebuia să urmărească dacă societatea K SA a dus la îndeplinire clauzele contractului de vânzare-cumpărare a societăţii „I” în special „obligaţiile cumpărătorului” şi „clauzele sociale” ataşate contractului;

– că societatea sus menţionată nu a dus la îndeplinire şi în mod nelegal i-a desfăcut reclamantei contractul individual de muncă, iar AVAS trebuia să ia atitudine şi să clarifice drepturile pe care reclamanta le obţinuse ca salariat în urma negocierilor sau să-i comunice reclamantei aceste clauze pentru a-şi valorifica singură drepturile;

– că refuzul AVAS de a-i înainta aceste clauze sociale i-a cauzat o pagubă materială de 500 de milioane de lei reprezentând pierderea contractului individual de muncă şi salariile aferente;

– că, deşi prin sentinţa din 27 septembrie 2006 AVAS a fost obligată să-i comunice clauzele sociale, la 26 octombrie 2006 când s-a prezentat la sediul acesteia a refuzat să i le înainteze, înşelând-o premeditat cu un extras din capitolul „obligaţiile cumpărătorului” de la altă unitate K.

Recursul nu se fondează, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care urmează:

1. În fapt, reclamanta este nemulţumită pentru că, după privatizarea S.C. „I” S.A. Bucureşti a fost concediată de către angajator prin desfacerea contractului individual de muncă.

Măsura a fost contestată de reclamantă şi face (sau a făcut) obiectul unui litigiu de muncă pe rolul Tribunalului Bucureşti în dosarul nr.3001/2003.

Reclamanta consideră că, neavând ca probă în acel dosar „clauzele sociale” anexă la contractul de privatizare, nu a putut să înlăture măsura desfacerii contractului individual de muncă şi să obţină salariile cuvenite .

Daunele materiale solicitate reprezintă, în opinia recurentei, chiar aceste salarii şi reparaţia măsurii de desfacere a contractului de muncă.

Pretenţiile sunt neîntemeiate, câtă vreme nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă, pronunţată în litigiul de muncă, din care să rezulte explicit că respingerea acţiunii sale s-a datorat nedepunerii „clauzelor sociale” de către AVAS.

2. În cauza de faţă, reclamanta a solicitat obligarea AVAS la daune ca cerere accesorie la refuzul de a i se comunica „clauzele sociale”, aşadar pentru neîndeplinirea unei cereri cu caracter pur formal.

Ca urmare, criticile recurentei privind neîndeplinirea de către AVAS a obligaţiilor post-privatizare nu au legătură cu obiectul cauzei deduse judecăţii, cu atât mai mult cu cât sindicatul existent în cadrul societăţii „I”, iar nu AVAS este reprezentantul legitim al salariaţilor în raporturile cu patronatul.

II. Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi pârâta AVAS invocând dispoziţiile art.3041 Cod procedură civilă şi arătând că nu este vorba de „un refuz nejustificat” din partea sa, câtă vreme contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nu reprezintă o informaţie de interes public, iar reclamanta, nefiind parte în contract, nu are un drept de a deţine o copie a contractului.

Arată recurenta că i-a comunicat reclamantei la 2 noiembrie 2006 două file reprezentând „adresa” şi „clauza 8.3”, iar aceasta, deşi recunoaşte că le-a primit, pretinde că ele „nu stipulează drepturile salariaţilor” şi că AVAS refuză să-i soluţioneze cererea.

Recursul se fondează, sentinţa urmând a fi modificată în sensul de a respinge şi primul capăt de cerere din acţiune, în temeiul art.304 pct.9 şi art.3041 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:

Refuzul reclamat de petentă prin acţiune, pe temeiul art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 nu este unul nejustificat.

Copia „clauzelor sociale” din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni ale societăţii „I” a fost propusă ca probă de către reclamanta din cauza de faţă într-un litigiu de muncă în care are (sau avea) calitatea de reclamantă şi unde susţinea nelegalitatea desfacerii contractului individual de muncă. Instanţa investită cu cererea – Tribunalul Bucureşti – a admis proba şi a solicitat comunicarea înscrisului de către AVAS. Aceasta s-a conformat, iar actul a fost trimis la dosar pentru termenul din 29 septembrie 2003 în dosarul nr.3001/2003 .

Reclamanta, la 6 ianuarie 2005 solicită direct AVAS să-i comunice ei personal copia „clauzelor sociale”, iar refuzul acestei autorităţi, comunicat cu adresa nr.2698 din 7 februarie 2005, este motivat de situaţia că şi-a îndeplinit o dată obligaţia impusă de Tribunalul Bucureşti, o nouă comunicare urmând să facă numai la solicitarea acestei instanţe.

Motivaţia refuzului este pertinentă şi – nefiind o expresie a abuzului de putere – este şi legală.

Fiind vorba de probe într-un dosar – în care AVAS nu era parte – era firesc ca deţinătoarea actului să pretindă o cerere formală a instanţei de judecată, cu atât mai mult cu cât acele informaţii nu erau de interes public.

Reclamanta, după primirea acestui răspuns de la AVAS, avea dreptul procesual de a solicita instanţei – Tribunalul Bucureşti – să revină la AVAS pentru recomunicarea înscrisului probator.

Ea a ales însă calea reclamaţiei în contenciosului administrativ pentru obţinerea unei probe pentru care avea calea legală în cadrul litigiului de muncă. Acest exerciţiu al dreptului de petiţionare întemeiat pe dispoziţiile Legii nr.554/2004 este însă abuziv, analizat fiind sub incidenţa art.723 Cod procedură civilă.

În realitate, reclamanta a luat cunoştinţă de extrasul din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.1473/1997 „Obligaţiile şi garanţiile cumpărătorului” – punctul 8.3, dar contestă faptul că acest extras ar reprezenta „clauzele sociale”, fiind încredinţată că există alte dispoziţii contractuale „oculte” privind protecţia socială la care s-a angajat cumpărătorul şi pe care nu le-ar fi respectat.

Or, după cum rezultă din adresa AVAS către Tribunalul Bucureşti la dosarul nr.3001/2003, aceeaşi copie-extras înmânată reclamantei a fost comunicată şi instanţei în litigiul de muncă.

În fine, se cuvine a constata că, după pronunţarea sentinţei în cauza de faţă, AVAS a comunicat intimatei-reclamante copia extras a „clauzelor sociale” şi anume punctul 8.3 din contract (fila 18 dosar) pe care reclamanta însăşi l-a depus în cauza de faţă, împreună cu întâmpinarea la recursul AVAS.

Pentru aceste motive, recursul reclamantei a fost respins, iar recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinţei civile nr.2038 din 27 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admis, sentinţa fiind modificată, în sensul respingerii capătului de cerere al acţiunii reclamantei privind obligarea pârâtei la soluţionarea cererii nr.279 din 6 ianuarie 2005.

Raport al inspecţiei judiciare. Lipsa caracterului unui act administrativ. Imposibilitatea atacării lui pe calea contenciosului administrativ.

de

Prin sentinţa civilă nr.1846/2007 pronunţată la data de 27 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti- Secţia a VIII-a contencios administrativ şi  fiscal a respins ca inadmisibilă, pentru  lipsa procedurii prealabile, acţiunea formulată de reclamanta  S.C.M SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, având ca obiect anularea actului administrativ – rezoluţia nr.1858/IJ/SIJ/2006, prin care s-a hotărât respingerea sesizării formulată de reclamantă  în contra  magistratului PU, ca netemeinică şi nelegală.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut ca fiind întemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de  pârât, întrucât nu au fost respectate dispoziţiile art.7 alin. (1) din Legea nr.554/2004, conform cărora, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competentă, persoana care se consideră vătămată  într-un drept al său  sau într-un interes legitim  printr-un act administrativ unilateral,  trebuie să solicite autorităţii publice  emitente în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia”.

Reclamanta a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, susţinând motivul de casare sau modificare prevăzut de art.304 pct.5 C.proc. civ. respectiv „prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art.105 alin . (2) Cod procedură civilă”.

Recurenta a invocat şi prevederile art.304¹ C.proc. civ., conform cărora cauza poate fi examinată sub toate aspectele, hotărârea atacată neputând fi atacată şi cu apel.

În motivarea recursului se precizează că actul administrativ, prin care intimata a soluţionat petiţia şi a cărei anulare a solicitat-o este un act administrativ jurisdicţional şi nicidecum un act administrativ unilateral aşa cum în mod nelegal a reţinut instanţa fondului.

În atare situaţie,  susţine recurenta, plângerea prealabilă este facultativă şi gratuită, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art.6 alin. (2) din Legea nr.554/2004, conform cărora „actele administrativ-jurisdicţionale pot fi atacate direct la instanţa de contencios administrativ competentă potrivit  art.10, în termen de 15 zile de la comunicare, dacă partea nu exercită căile administrativ-jurisdicţionale de atac”.

Recursul este nefondat.

Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea „actului administrativ” încheiat de Inspecţia  judiciară – Serviciul de Inspecţie Judiciară pentru Judecători din cadrul CSM, prin care analizându-se memoriul adresat CSM de către recurentul-reclamant şi prin care se solicita tragerea la răspundere a judecătorului PU, s-a constatat că nu se poate reţine săvârşirea de către acest judecător a unor fapte de natură să atragă în sarcina sa răspunderea disciplinară.

Deci, actul atacat este un răspuns la un memoriu formulat de recurentul-reclamant, urmare  verificărilor făcute de către Inspecţia Judiciară din cadrul CSM şi nu o rezoluţie a Comisiei de Disciplină pentru judecători, aşa cum se prezintă în acţiune.

Recurentul-reclamant susţine că acest act are caracteristicile unui act administrativ jurisdicţional, astfel  încât plângerea prealabilă este facultativă şi gratuită şi deci el poate fi atacat direct  la instanţa competentă de contencios administrativ,  conform art.6 alin. (2) din Legea nr.554/2004.

Susţinerea recurentului-reclamant este neîntemeiată.

Art.2 alin. (1) lit.d) din Legea nr.554/2004, cu modificările ulterioare,  defineşte actul administrativ jurisdicţional ca fiind „actul emis de o autoritate administrativă  investită prin lege organică, cu atribuţii de  jurisdicţie administrativă specială”, iar la art.2 alin. (1) lit.e) este definită noţiunea de  jurisdicţie administrativă specială în sensul „activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are conform legii organice speciale în materie, competenţa de soluţionare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialităţii, asigurării dreptului la apărare şi independenţei activităţii administrativ-jurisdicţionale”.

Se constată deci că actul administrativ jurisdicţional trebuie să întrunească mai multe trăsături pentru a fi calificat ca atare şi anume: să fie un act juridic, adică să confere drepturi şi obligaţii  subiectelor de drept între care se stabileşte raportul juridic; să fie emis de o autoritate administrativă cu atribuţii jurisdicţionale; să fie emis ca urmare a rezolvării unui conflict juridic născut între  două sau mai multe persoane juridice sau fizice, între persoane private şi autorităţi publice; procedura de rezolvare a conflictului să întrunească în mod cumulativ două condiţii şi anume cea a contradictorialităţii şi cea a asigurării dreptului la apărare.

Raportând aceste caracteristici la actul în speţă ce face obiectul cererii de anulare şi care reprezintă un răspuns la memoriul făcut de societatea reclamantă, dat de către Inspecţia Judiciară din cadrul CSM, în sensul că din verificările efectuate nu a rezultat săvârşirea de către judecătorul în cauză a unor fapte care să atragă răspunderea disciplinară  a sa,  constatăm că acesta nu întruneşte nici pe departe caracteristicile unui act  administrativ-jurisdicţional.

Nu poate fi caracterizat nici chiar ca act administrativ unilateral cu caracter individual, aşa cum greşit a considerat şi instanţa de fond, pornind de la  definiţia dată în art.2 alin. (1) lit.c)  din Legea contenciosului administrativ pentru că în conţinutul său nu se găsesc caracteristicile acestui act cum ar fi; să fie emis de autorităţile publice; în regim de putere publică; scopul emiterii sale să fie executarea sau organizarea executării legii; să dea naştere, să modifice sau să stingă  raporturi juridice.

Actul atacat este de fapt un act premergător declanşării procedurii răspunderii disciplinare a judecătorului în cauză pentru abateri disciplinare  prevăzute de Legea nr.303/2004, fapte care nu s-au dovedit a fi comise de acesta conform verificărilor făcute de Inspecţia judiciară.

Răspunderea disciplinară a magistraţilor este reglementată printr-o procedură specială, prevăzută de Legea nr.317/2004 a Consiliului Superior al Magistraturii, art.44 – 48; conform acestor dispoziţii acţiunea disciplinară se exercită pentru faptele prevăzute de Legea nr.303/2004, republicată, de către secţiile Consiliului Superior al Magistraturii şi numai după efectuare unor cercetări prealabile obligatorii.

Or, din aceste cercetări prealabile nu a rezultat existenţa unor date care să ateste săvârşirea vreunei abateri disciplinare de către judecătorul UP, aşa cum pretinde reclamanta-recurentă.

Aşadar, este inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantă prin care este atacat  raportul, de fapt răspunsul Inspecţiei judiciare în sensul că din verificări nu a rezultat săvârşirea de către judecător a unei fapte de natura a atrage răspunderea disciplinară, câtă vreme această adresă, luată separat, nu întruneşte elementele constitutive ale unui act administrativ  unilateral cu caracter individual şi cu atât mai mult cele ale unui act administrativ – jurisdicţional.

Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de societatea reclamantă a fost respins ca nefondat, soluţia instanţei de fond fiind menţinută, cu menţiunea că motivarea dată acesteia de către instanţa de fond a fost înlocuită  cu cea precizată în instanţa de recurs.

Act adminstrativ cu caracter normativ emis în vederea executării unei legi. Abrogarea legii. Consecinţe asupra dreptului la acţiune.

de

În dosarul nr.4739/2005 aflat pe rolul Tribunalului Sibiu – Secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul LM a invocat în temeiul art.4 din Legea nr. 554/2004 excepţia de nelegalitate a  dispoziţiilor art.32, 33 alin. (1) şi (3), art.37  şi art. 40 din H.G. nr. 867/2003.

În motivarea excepţiei de nelegalitate, s-a susţinut că  prevederile contestate contravin dispoziţiilor art.42 alin. (1) şi (2)  din Legea nr.318/2003 privind energia  electrică, întrucât  impun fără temei legal obţinerea prealabilă de către beneficiar prin intermediul furnizorului monopolist a unui aviz tehnic  de  racordare, ceea ce reprezintă o adăugare la lege, în sensul  că  se substituie  noţiunea  de  contract  de  furnizare a energiei electrice  cu aceea de  contract de  racordare.

Reclamantul a mai arătat că prin obligaţia impusă beneficiarului de a  plăti tarifele  de racordare, stabilit  într-o manieră  exclusivă şi fără negociere, este  anulată aplicarea prevederilor art.42  din Legea nr.318/2003 în privinţa accesului esenţial la o utilitate absolută necesară şi astfel, în interiorul unui monopol, se  oferă  pârghii discreţionare de  speculare  economică în sens negativ  a intereselor private  în favoarea  distribuitorului monopolist.

Curtea de Apel Alba Iulia a respins excepţia de nelegalitate ca inadmisibilă prin sentinţa civilă nr.119 din 07 iulie  2006, dar  această hotărâre  a  fost casată, ca urmare  a  admiterii de către Înalta  Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia de contencios administrativ şi fiscal a recursului declarat  de  reclamant. Instanţa  de recurs  a  dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că, potrivit art.4 alin. (1) din Legea nr.554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.

În fond după casare, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi de contencios administrativ a  admis excepţia de nelegalitate invocată de reclamant şi a constatat nelegalitatea prevederilor art.32, art.33 alin. (1) şi (3), art.37 şi art.40 din H.G. nr. 867/2003.

Instanţa de fond a respins excepţia lipsei de obiect invocată de  pârâtul Guvernul României, cu motivarea  că, după abrogarea Legii nr.318/2003 prin Legea nr.13/2007, nu a  fost  abrogată H.G. nr. 867/2003.

Pe  fondul cauzei, s-a  constatat nelegalitatea prevederilor contestate  de reclamant, reţinându-se că au fost  încălcate dispoziţiile Legii nr.318/2003, care nu condiţionează obţinerea prealabilă de către  beneficiar  a unui aviz tehnic  de racordare.

Astfel, s-a  avut în vedere  că prin art.37 alin. (1) din H.G. nr.867/2003 se impun beneficiarului cheltuielile  legate de  modificarea  sau devierea  reţelelor publice  existente, iar pe de altă parte, prin art.40 din acelaşi act  normativ, se  impune  beneficiarului valoarea lucrărilor contractate de  operatorul de reţea cu terţe societăţi – agreate de operatorul de reţea, valoare care  se  include  în tariful de  racordare  şi deci toate  costurile racordării sunt impuse beneficiarului prin simpla voinţă a  angajaţilor  operatorului de reţea.

Împotriva acestei  sentinţe pârâţii societatea comercială Filiala de Distribuţie a Energiei Electrice – Electrica Distribuţie Transilvania Sud – Sucursala S şi Guvernul României, susţinând că în mod greşit a  fost  admisă excepţia de nelegalitate a prevederilor art.32, 33 alin. (1) şi (3), art.37 şi art.40 din H.G. nr. 867/2003, pentru  aprobarea Regulamentului privind racordarea  utilizatorilor la reţelele  electrice  de interes public.

Recurenţii au arătat că hotărârea contestată a fost  elaborată în baza Legii nr.318/2003 a energiei electrice şi a art.2 lit.a), art.9 lit.a), art.13 alin. (1) şi art.19 din O.U.G. nr.63/1998 privind energia electrică şi termică, potrivit cărora deţinătorii reţelelor de transport şi distribuţie a energiei electrice au obligaţia să racordeze la  reţelele lor, în condiţiile legii, orice solicitant, persoană fizică sau juridică. În acest sens, s-a precizat  că Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a  elaborat Regulamentul privind racordarea  utilizatorilor la astfel de reţele electrice de interes  public, cu scopul de a se asigura accesul nediscriminatoriu al utilizatorilor la aceste reţele şi a stabilit tarifele de racordare.

Recurenţii au învederat că obligaţia parcurgerii procedurii prealabile a racordării a  fost instituită prin art.35 din H.G. nr.1007/2004, care a prevăzut că nu se poate încheia contractul de  furnizare  în lipsa avizului tehnic  de racordare, astfel  încât este  greşită concluzia  instanţei de  fond că este posibilă încheierea directă a contractului de  furnizare.

În recursul declarat de pârâtul Guvernul României a fost criticată şi soluţia dată excepţiei privind lipsa  de  obiect, cu motivarea că instanţa  de  fond  a interpretat  eronat prevederile art.4 alin. (3) din Legea nr.24/2000, considerând că H.G. nr.867/2003, continuă să producă efecte  juridice  şi după abrogarea  legii în baza căreia  a fost adoptată şi anume, după abrogarea Legii nr.318/2003 a energiei electrice.

Recursurile sunt întemeiate.

Instanţa de fond a respins  în mod  greşit excepţia lipsei de obiect invocată de Guvernul României, considerând fără temei legal că actul administrativ contestat în cauză continuă să-şi producă efectele şi după abrogarea actului normativ de nivel superior  în baza căruia  a fost  emis.

Conform normelor de  tehnică legislativă cuprinse  în art.4 alin. (3) din Legea  nr.24/2000, actele normative  date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se  emit  în limitele şi potrivit  normelor care le ordonă.

Raportat la aceste prevederi legale, se  constată că H.G. nr.867/2003, ca act administrativ subsecvent  Legii nr.318/2003 a energiei electrice, nu mai poate produce  efecte după abrogarea legii în temeiul căreia a fost  emisă. Legea nr.318/2003 a fost abrogată expres prin Legea nr.13/2007, care de altfel a prevăzut un termen de 6 luni pentru elaborarea  normelor de aplicare.

Criticile formulate de recurenţi pe fondul cauzei sunt de asemenea  întemeiate, constatându-se că a  fost greşit  admisă excepţia  de nelegalitate invocată de  intimatul-reclamant cu privire la dispoziţiile art.32, art.33 alin. (1) şi (3), art.37 şi art.40 din H.G nr. 867/2003.

Instanţa  de  fond a  reţinut eronat  că prin acest act administrativ  au fost  instituite  obligaţia  obţinerii  contra cost a avizului tehnic de racordare şi procedura prealabilă a racordării.

Din nota  de  fundamentare a hotărârii contestate  rezultă că o asemenea  reglementare a fost prevăzută  prin H.G. nr.2/1992 privind  realizarea lucrărilor de alimentare cu energie  electrică a  noilor  consumatori.

Adoptarea H.G. nr. 867/2003 s-a impus pentru corelarea  Regulamentului privind  racordarea utilizatorilor la reţelele electrice  de  interes public cu legislaţia în vigoare privind autorizarea construcţiilor şi cea referitoare la proprietatea  publică, astfel încât apare ca nefondată susţinerea  intimatului-reclamant că nu exista obligaţia racordării la reţelele electrice anterior adoptării acestui act normativ.

De asemenea, se reţine că, potrivit art.35 şi art.82  lit. c) din H.G. nr.1007/2004, contractul de furnizare nu se poate încheia în lipsa  avizului tehnic de racordare şi contractul de  furnizare se încheie în condiţiile stabilite prin avizul tehnic de racordare, care constituie partea integrantă a contractului de furnizare a  energiei electrice.

În consecinţă, este eronată  concluzia instanţei de fond privind lipsa unui temei legal pentru reglementarea contestată de intimatul-reclamant pe calea excepţiei de nelegalitate.

Recursurile au fost admise.

Decizie nr. 896/2008 privind normele tehnice si metodologice pentru aplicarea Legii nr. 451/2004 privind marca temporala

de

In temeiul prevederilor art. 8 alin. (1), (3) si (5) si ale art. 6 alin. (3) pct. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 106/2008 privind infiintarea Autoritatii Nationale pentru Comunicatii, precum si ale art. 9 alin. (3) si ale art. 14 din Legea nr. 451/2004 privind marca temporala, presedintele Autoritatii Nationale pentru Comunicatii emite prezenta decizie.

Capitolul I – Dispozitii generale

Art. 1
(1) Prezentele norme tehnice si metodologice se aplica activitatii de marcare temporala si stabilesc procedura de notificare a Autoritatii Nationale pentru Comunicatii in vederea inceperii furnizarii serviciilor de marcare temporala, procedurile de generare si verificare a marcilor temporale, precum si conditiile de creare si mentinere a registrului electronic de evidenta a furnizorilor de servicii de marcare temporala.
(2) Orice persoana fizica sau juridica poate beneficia de servicii de marcare temporala in conditiile Legii nr. 451/2004 privind marca temporala si ale prezentei decizii.

Art. 2
In intelesul prezentei decizii, urmatorii termeni se definesc astfel:
a) ANC – Autoritatea Nationala pentru Comunicatii;
b) serviciu de marcare temporala – serviciul prin care unor date in forma electronica li se asociaza, printr-un mecanism de incredere, o marca temporala;
c) furnizor de servicii de marcare temporala (furnizor) – orice persoana, fizica sau juridica, care ofera servicii de marcare temporala in conformitate cu prevederile Legii nr. 451/2004 si ale prezentei decizii;
d) utilizator – orice persoana, fizica sau juridica, care, in baza unui contract incheiat cu un furnizor, beneficiaza de servicii de marcare temporala;
e) cheie privata – codul digital, cu caracter de unicitate, generat printr-un dispozitiv hardware si/sau software specializat;
f) cheie publica – codul digital, pereche a cheii private, necesar verificarii marcii temporale;
g) date de verificare a marcii temporale – date in forma electronica, cum ar fi coduri sau chei publice, utilizate in scopul verificarii unei marci temporale;
h) dispozitiv criptografic securizat – un dispozitiv hardware cu un inalt grad de fiabilitate, protejat impotriva modificarilor si a utilizarii neautorizate, care asigura un grad inalt de securitate a operatiilor criptografice in conformitate cu cerintele Legii nr. 455/2001 privind semnatura electronica;
i) politica de marcare temporala – regulile si principiile generale aplicate de furnizor in procesul de emitere si administrare a marcilor temporale;
j) functie hash-code – algoritmul aplicat asupra unui document electronic, care creeaza o amprenta unica a acelui document;
k) SHA – Algoritm Securizat de Hash-code (Secure Hash Algorithm);
l) RFC -documentele care au fost supuse analizei publice in cadrul unui proces coordonat de Grupul de lucru pentru ingineria internetului;
m) extensie de tip critic pentru marcare temporala – extensia unui certificat digital care trebuie procesata in mod obligatoriu de aplicatia care il utilizeaza, limitând folosirea cheii private asociate certificatului exclusiv la aplicarea semnaturii digitale din cadrul unei marci temporale.

Capitolul II – Autoritatea de reglementare si supraveghere

Art. 3
In conformitate cu dispozitiile art. 6 alin. (3) pct. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 106/2008 privind infiintarea Autoritatii Nationale pentru Comunicatii, ANC exercita atributiile care revin autoritatii de reglementare si supraveghere in domeniul marcarii temporale.

Art. 4
(1) In cadrul Registrului furnizorilor de servicii de certificare, prevazut la art. 28 din Legea nr. 455/2001, ANC va crea o sectiune distincta pentru inregistrarea furnizorilor de servicii de marcare temporala.
(2) ANC gestioneaza Registrul furnizorilor de servicii de marcare temporala, denumit in continuare registru. Forma acestui registru este prevazuta in anexa nr. 1, care face parte integranta din prezenta decizie.
(3) Actualizarea registrului se efectueaza exclusiv de catre personalul ANC desemnat in acest sens si vizeaza toate modificarile privind activitatea furnizorului, precum si alte informatii relevante furnizate de acesta.

Art. 5
ANC va face publice, spre consultare, urmatoarele date din registru:
a) tipul furnizorului – persoana fizica sau juridica;
b) numele si prenumele sau denumirea furnizorului, dupa caz;
c) forma de organizare a furnizorului persoana juridica – societate comerciala, regie autonoma, institutie publica, organizatie neguvernamentala;
d) domiciliul sau sediul – tara, oras, judet/sector, strada, numar, bloc, scara, etaj, apartament, cod postal, telefon, fax, e-mail, adresa in pagina web;
e) cetatenia, pentru persoana fizica, sau nationalitatea, pentru persoana juridica;
f) data la care si-a inceput activitatea de furnizare de servicii de marcare temporala;
g) cheia publica a furnizorului;
h) descrierea politicii de marcare temporala a furnizorului;
i) situatia activitatii furnizorului – operationala, suspendata, incetata, in curs de transferare, in curs de remediere a unor probleme identificate de ANC, cu indicarea termenului-limita;
j) istoricul furnizorului – data de incepere a activitatii, perioade de suspendare, alte situatii asemanatoare.

Art. 6
(1) Informatiile prevazute la art. 5 din prezenta decizie sunt disponibile public, prin intermediul paginii de internet a ANC.
(2) Pe pagina de internet a ANC se vor publica si informatii cu privire la Legea nr. 451/2004, prezentele norme tehnice si metodologice, informatii generale cu privire la utilizarea marcilor temporale, informatii actualizate din domeniul marcarii temporale, trimiteri catre paginile de internet ale furnizorilor de servicii de marcare temporala.

Art. 7
(1) ANC are obligatia de a pastra confidentialitatea tuturor informatiilor primite de la furnizorul de servicii de marcare temporala, cu exceptia celor prevazute de Legea nr. 451/2004 si de prezenta decizie ca fiind publice.
(2) ANC poate incheia un acord de confidentialitate asupra informatiilor primite de la furnizorul de servicii de marcare temporala, la cererea acestuia.
(3) Personalul cu atributii de control din cadrul ANC este obligat sa pastreze confidentialitatea datelor de care a luat cunostinta cu ocazia exercitarii atributiilor de control in ceea ce priveste activitatea furnizorilor de servicii de marcare temporala.

Capitolul III – Furnizorii de servicii de marcare temporala

SECTIUNEA 1 – Dispozitii comune

Art. 8
(1) Cu 30 de zile inainte de inceperea activitatii, furnizorul de servicii de marcare temporala va notifica ANC, prin completarea formularului prevazut in anexa nr. 2, care face parte integranta din prezenta decizie.
(2) Odata cu efectuarea notificarii prevazute la alin. (1), furnizorii au obligatia de a comunica ANC informatiile si documentele prevazute la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 451/2004 si in anexa nr. 2.
(3) In termen de 10 zile de la primirea notificarii, ANC poate solicita completarea documentatiei prezentate, in conformitate cu alin. (2).
(4) Furnizorii au obligatia de a comunica ANC, cu cel putin 30 de zile in avans, orice intentie de modificare a procedurilor de securitate a sistemului informatic utilizat, cu precizarea datei si a orei la care modificarea intra in vigoare, precum si obligatia de a confirma in termen de 24 de ore modificarea efectuata.
(5) In cazuri urgente, in care securitatea serviciilor de marcare temporala este afectata, furnizorii pot efectua modificari ale procedurilor de securitate, urmând sa comunice ANC, in termen de 24 de ore, modificarile efectuate si justificarea deciziei luate.
(6) Furnizorii de servicii de marcare temporala sunt obligati sa respecte, pe parcursul desfasurarii activitatii, procedurile de securitate si de certificare declarate potrivit alin. (2)-(5). Acestia vor furniza servicii de marcare temporala in conformitate cu politica de marcare temporala declarata.

Art. 9
(1) Furnizorul este obligat sa genereze sau sa achizitioneze o pereche functionala cheie privata-cheie publica si sa isi protejeze cheia privata prin utilizarea unui dispozitiv criptografic securizat, luând masurile necesare pentru a preveni pierderea, dezvaluirea, modificarea sau utilizarea neautorizata a cheii sale private.
(2) Perechea functionala prevazuta la alin. (1) va fi folosita exclusiv in scopul aplicarii semnaturii electronice asupra marcilor temporale emise.
(3) Cheia privata nu poate fi dedusa in niciun fel din cheia sa publica pereche.
(4) Furnizorul de servicii de marcare temporala trebuie sa detina certificatul corespunzator cheii publice, pe baza caruia se va putea verifica semnatura asupra marcii temporale.
(5) Certificatul utilizat pentru marcarea temporala va fi transmis ANC, in forma electronica, la data notificarii inceperii activitatii.

Art. 10
(1) Furnizorii de servicii de marcare temporala au obligatia sa respecte dispozitiile legale din domeniul prelucrarii datelor cu caracter personal.
(2) La data inceperii activitatii de furnizare de servicii de marcare temporala, furnizorul trebuie sa detina calitatea de operator de date personale si sa depuna la ANC o copie de pe certificatul doveditor, eliberat de Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal.

Art. 11
(1) Furnizorii de servicii de marcare temporala au obligatia de a crea si mentine un registru electronic operativ de evidenta a marcilor temporale.
(2) Registrul electronic operativ de evidenta a marcilor temporale trebuie sa contina cel putin urmatoarele informatii:
a) toate marcile temporale emise de catre furnizorul de servicii de marcare temporala, cuprinzând, pe lânga marca temporala propriu-zisa, si date referitoare la marca temporala si la certificatul utilizat;
b) inregistrari ale evenimentelor aparute in sistemul informatic utilizat pentru generarea marcilor temporale.
(3) Informatiile prevazute la alin. (2) lit. a) trebuie sa fie disponibile permanent pentru consultare pe pagina de internet a furnizorului.
(4) Furnizorul de servicii de marcare temporala are obligatia de a transmite, la cerere, catre ANC informatiile prevazute la alin. (2) lit. b).
(5) Structura si conditiile de exploatare ale registrului electronic operativ de evidenta a marcilor temporale sunt prevazute in anexa nr. 3, care face parte integranta din prezenta decizie.

Art. 12
(1) Furnizorii de servicii de marcare temporala trebuie sa aduca la cunostinta tuturor utilizatorilor termenii si conditiile care privesc utilizarea serviciilor de marcare temporala, si anume:
a) datele de contact ale furnizorului;
b) politica de marcare temporala aplicata;
c) standardele tehnice aplicabile;
d) precizia timpului din marcile temporale;
e) orice limitari in folosirea serviciului de marcare temporala;
f) obligatiile utilizatorului;
g) informatii despre cum trebuie verificata marca temporala si orice limitari posibile asupra perioadei de valabilitate;
h) descrierea practicilor, procedurilor si sistemelor care asigura securitatea si integritatea datelor, accesul autorizat permanent la acestea si modalitatile de prevenire a accesului neautorizat (codul de practici si proceduri);
i) politica privind protectia datelor cu caracter personal;
j) perioada de timp in care sunt pastrate inregistrarile referitoare la evenimente ale furnizorului;
k) disponibilitatea serviciilor.
(2) Aceste informatii trebuie sa fie disponibile pe pagina de internet a furnizorului de servicii de marcare temporala.

Art. 13
(1) Furnizorul de servicii de marcare temporala trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) sa dispuna de mijloace financiare si de resurse materiale, tehnice si umane corespunzatoare pentru garantarea securitatii, fiabilitatii si continuitatii serviciilor oferite;
b) sa dovedeasca ANC ca dispune de resursele financiare pentru acoperirea prejudiciilor pe care le-ar putea cauza cu prilejul desfasurarii activitati de marcare temporala si ca este capabil sa acopere pierderile suferite de catre o persoana care isi intemeiaza conduita pe efectele juridice ale marcilor temporale, in conditiile prevazute la art. 10 din Legea nr. 451/2004, pâna la concurenta echivalentului in lei al sumei de 10.000 euro pentru fiecare risc asigurat. Riscul asigurat este fiecare prejudiciu produs, chiar daca se produc mai multe asemenea prejudicii ca urmare a neindeplinirii de catre furnizor a unei obligatii prevazute de lege. Furnizorul va trebui sa depuna la ANC o scrisoare de garantie din partea unei institutii financiare de specialitate sau o polita de asigurare la o societate de asigurari, in favoarea ANC, in valoare cel putin egala cu echivalentul in lei al sumei de 300.000 euro;
c) sa foloseasca personal având cunostinte de specialitate, experienta si calificare necesare pentru furnizarea serviciilor respective;
d) sa utilizeze numai dispozitive criptografice securizate pentru efectuarea operatiilor criptografice implicate in procesul generarii marcii temporale;
e) sa utilizeze un sistem informatic care sa respecte cerintele de securitate prevazute la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 451/2004;
f) sa pastreze toate informatiile necesare pentru a putea face dovada marcarii temporale in cazul unui eventual litigiu (inregistrari ale marcilor temporale emise, documentatia aferenta algoritmilor si procedurilor de generare a marcilor temporale emise, alte documente) pentru o perioada de minimum 10 ani de la data emiterii.
(2) In vederea indeplinirii obligatiei prevazute la alin. (1) lit. e), furnizorul va publica documentatia aferenta mecanismului implementat in vederea indeplinirii acestei obligatii, iar o copie a documentatiei va fi transmisa ANC.

Art. 14
Orice persoana, fizica sau juridica, care doreste sa beneficieze de servicii de marcare temporala trebuie:
a) sa furnizeze informatiile referitoare la identitatea sa;
b) sa respecte limitarile impuse de furnizorul de servicii de marcare temporala.

SECTIUNEA 2 – Mecanismul marcarii temporale a documentelor

Art. 15
(1) Marcarea temporala este realizata cu respectarea urmatoarelor etape:
a) utilizatorul transmite furnizorului o cerere de emitere a marcii temporale pentru un anumit document electronic. Cererea va contine amprenta digitala a documentului pentru care se face cererea, amprenta creata prin intermediul aplicarii unei functii hash-code asupra documentului;
b) intr-un interval de timp stabilit prin politica de marcare temporala, furnizorul de servicii de marcare temporala executa urmatoarele operatiuni asupra amprentei digitale a documentului primit de la utilizator, folosind un sistem informatic sigur, care indeplineste cerintele de securitate prevazute de art. 4 din Legea nr. 451/2004:
1. aplica informatia de timp, raportându-se la baza de timp;
2. aplica celelalte date prevazute de Legea nr. 451/2004 si orice alte date prevazute in politica sa de marcare temporala care nu contravin prevederilor legale si standardelor recunoscute in materie;
3. o semneaza electronic utilizând un certificat digital calificat;
c) in urma acestor operatiuni rezulta marca temporala care este transmisa utilizatorului.
(2) Autenticitatea marcii temporale poate fi verificata de catre terti pe baza documentului original, a marcii temporale, a cheii publice a furnizorului de servicii de marcare temporala si a functiei hash-code utilizate pentru crearea amprentei digitale a documentului.

Art. 16
(1) Furnizorul de servicii de marcare temporala trebuie sa utilizeze informatia de timp furnizata de furnizorul unic de baza de timp.
(2) Furnizorul unic de baza de timp este Sistemul informatic pentru furnizarea orei oficiale a României, realizat de Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei.
(3) Sursa de timp folosita de catre furnizorul de servicii de marcare temporala trebuie sa fie sincronizata cu referinta de timp oferita de furnizorul unic de baza de timp, abaterea maxim admisa fiind de +/- 1 secunda.
(4) Furnizorul de servicii de marcare temporala are obligatia de a lua toate masurile pentru calibrarea echipamentelor, astfel incât valoarea prevazuta la alin. (3) sa nu fie depasita.
(5) In cazul in care detecteaza cazuri in care au fost emise marci temporale cu depasirea valorii prevazute la alin. (3), furnizorul va transmite ANC o instiintare in acest sens.
(6) Furnizorul are obligatia de a pastra datele care dovedesc respectarea valorii prevazute la alin. (3) (de exemplu, log-urile de sincronizare) si de a le pune la dispozitia ANC, la cerere.

Art. 17
(1) Furnizorul de servicii de marcare temporala este obligat sa puna la dispozitia utilizatorilor software-ul necesar pentru utilizarea serviciului.
(2) Furnizorul trebuie sa ofere utilizatorilor urmatoarele informatii despre software-ul pus la dispozitie:
a) conditiile in care este disponibil software-ul;
b) instructiunile de folosire;
c) obligatiile utilizatorului;
d) orice alte limitari privind utilizarea software-ului.
(3) Software-ul pus la dispozitie de catre furnizorul de servicii de marcare temporala trebuie sa permita utilizatorului sa verifice daca marcarea temporala a fost realizata in mod corect, prin analiza automata a cel putin urmatoarelor elemente:
a) structura marcii temporale;
b) amprenta din marca temporala;
c) semnatura electronica a marcii temporale, respectiv validitatea certificatului folosit pentru semnare.

Art. 18
(1) Marca temporala va avea structura stabilita in anexa nr. 4, care face parte integranta din prezenta decizie.
(2) De asemenea, marca temporala trebuie sa includa:
a) un identificator pentru tara in care furnizorul de servicii de marcare temporala este stabilit, acolo unde este aplicabil;
b) un identificator pentru furnizorul de servicii de marcare temporala, care va contine cel putin numarul de ordine din registru;
c) un identificator pentru unitatea care emite marci temporale.
(3) Datele prevazute la alin. (2) se vor introduce in marca temporala folosindu-se câmpul „tsa” din cadrul structurii marcii temporale. Introducerea acestui câmp este obligatorie.
(4) ANC va publica eventualele modificari ale formatului descris in anexa nr. 4, pe baza evolutiei tehnologiilor sau a normelor internationale recunoscute in domeniu.

Art. 19
(1) In vederea asigurarii conformitatii cu cerintele Legii nr. 451/2004 si ale prezentei decizii, se recomanda respectarea urmatoarelor standarde si recomandari de catre furnizorii de servicii de marcare temporala:
a) SR ETSI TS 101 861 V1.2.1: 2005 Profil de marcare temporala;
b) SR ETSI TS 101 862 V1.3.2: 2005 Profil de certificat calificat;
c) SR ETSI TS 102 023 V1.2.1: 2005 Semnaturi electronice si infrastructuri (ESI). Cerinte privind politica pentru autoritatile de marcare temporala;
d) SR ISO/CEI 18014-1: 2005 Tehnologia informatiei. Tehnici de securitate. Servicii de marcare temporala. Partea 1: Cadru;
e) SR ISO/CEI 18014-2: 2005 Tehnologia informatiei. Tehnici de securitate. Servicii de marcare temporala. Partea 2: Mecanisme care produc marci temporale independente sau SR ISO/CEI 18014-3: 2005 Tehnologia informatiei. Tehnici de securitate. Servicii de marcare temporala. Partea 3: Mecanisme care produc marci temporale inlantuite;
f) SR ISO/CEI TR 14516: 2005 Tehnologia informatiei. Tehnici de securitate. Indrumari pentru utilizarea si administrarea serviciilor partilor terte de incredere;
g) Internet X.509 Public Key Infrastructure Time-Stamp Protocol (TSP): IETF RFC 3161;
h) Cryptographic Message Syntax: IETF RFC 2630;
i) Internet X.509 Public Key Infrastructure Certificate and CRL Profile: IETF RFC 2459;
j) Date and Time on the Internet: Timestamps: IETF RFC 3339.
(2) Furnizorii au obligatia de a pune la dispozitia publicului, pe pagina proprie de internet, informatii privind standardele pe care le aplica in cadrul activitatii propriu-zise de generare a marcii temporale si procedurile de securitate utilizate.

Art. 20
Amprenta digitala utilizata in procesul de marcare temporala, creata prin intermediul aplicarii unei functii hash-code asupra unui document in forma electronica, trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:
a) sa permita identificarea unica a documentului in forma electronica, datorita imposibilitatii practice de a crea amprente identice pentru documente diferite;
b) sa nu permita deducerea continutului documentului respectiv, datorita imposibilitatii practice de a reconstitui continutul documentului original pe baza amprentei.

Art. 21
Furnizorul foloseste doar functia hash-code SHA1 (optional SHA2) si algoritmul de criptare RSA. Este interzisa folosirea teoremei chinezesti a resturilor.

Art. 22
(1) Certificatul furnizorului de servicii de marcare temporala trebuie sa fie emis de un furnizor de servicii de certificare acreditat in conditiile Legii nr. 455/2001.
(2) Certificatul furnizorului va contine in mod obligatoriu extensia pentru marcare temporala prevazuta in standardele internationale in vigoare (RFC 3161 – protocol de marca temporala, sectiunea 2.3). Extensia trebuie sa fie de tip critic.

Art. 23
Marca temporala va fi transmisa solicitantului prin mecanismele de transport prevazute in standardul international RFC 3161 – protocol de marca temporala, sectiunea a 3-a. Se va implementa in mod obligatoriu cel putin protocolul HTTP.

Art. 24
(1) Serviciul de verificare a marcilor temporale se asigura catre terti si este mentionat expres in contractul incheiat intre furnizorul de servicii de marca temporala si utilizator.
(2) Verificarea trebuie sa poata fi realizata automat, prin internet, fiind accesibila oricarei persoane fizice sau juridice care isi bazeaza conduita pe efectele juridice ale unei marci temporale.

SECTIUNEA 3 – Suspendarea sau incetarea activitatii furnizorilor de servicii de marcare temporala

Art. 25
(1) In conformitate cu prevederile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 451/2004, controlul respectarii dispozitiilor Legii nr. 451/2004, precum si ale prezentei decizii revine ANC, care actioneaza prin personalul de control de specialitate imputernicit in acest scop.
(2) ANC are dreptul de a efectua controale asupra furnizorilor de servicii de marcare temporala, din oficiu sau la solicitarea oricarei persoane interesate.
(3) In vederea exercitarii atributiilor de control, personalul imputernicit in acest scop este autorizat in limitele legii:
a) sa aiba acces liber, permanent, in orice loc in care se afla echipamentele necesare furnizarii serviciilor de marcare temporala;
b) sa solicite orice document sau informatie necesara in vederea verificarii respectarii obligatiilor ce incumba furnizorului de servicii de marcare temporala;
c) sa verifice punerea in aplicare a oricaror proceduri utilizate de catre furnizorul de servicii de marcare temporala supus controlului;
d) sa sigileze orice echipamente necesare furnizarii de servicii de marcare temporala sau sa retina orice document care are legatura cu aceasta activitate, pe o perioada care nu poate depasi 15 zile, daca aceste masuri se impun.

Art. 26
(1) ANC va dispune, prin decizie, suspendarea activitatii furnizorului de servicii de marcare temporala pâna la incetarea cauzelor care au determinat luarea masurii, in urmatoarele situatii:
a) furnizorul nu respecta politica de marcare temporala si procedurile de securitate declarate, intr-un mod in care afecteaza securitatea procesului de marcare temporala;
b) furnizorul incalca obligatia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 451/2004;
c) odata cu aplicarea sanctiunilor contraventionale prevazute la art. 12 din Legea nr. 451/2004;
d) furnizorul nu respecta obligatiile prevazute la art. 8 alin. (4) si art. 16;
e) furnizorul nu remediaza in termenul stabilit de ANC orice alte deficiente aparute ca urmare a nerespectarii prevederilor Legii nr. 451/2004 si ale prezentei decizii si constatate cu prilejul efectuarii controalelor de catre ANC.
(2) Odata cu comunicarea deciziei de suspendare temporara a activitatii, ANC comunica furnizorului un termen in care trebuie sa remedieze problemele care au determinat luarea acestei masuri. Termenul nu poate fi mai mic de 30 de zile. Furnizorul poate solicita motivat prelungirea acestui termen.
(3) Suspendarea activitatii inceteaza in momentul in care furnizorul face dovada incetarii cauzelor care au determinat luarea masurii.
(4) Daca furnizorul nu remediaza problemele care au determinat suspendarea in termenul stabilit in conditiile alin. (2), ANC va dispune, prin decizie, incetarea activitatii acestuia.
(5) In perioada in care activitatea sa este suspendata, furnizorul are obligatia sa asigure continuarea functionarii serviciului de verificare a marcilor temporale, precum si consultarea in regim on-line a registrului electronic, cu exceptia cazului in care deficientele se gasesc la nivelul acestor sisteme.

Art. 27
(1) In cazul in care furnizorul intentioneaza sa inceteze activitatile legate de marcarea temporala, va informa ANC, cu cel putin 30 de zile in avans, despre intentia sa, respectiv despre existenta si natura imprejurarii care justifica imposibilitatea de continuare a activitatilor, prin completarea formularului prevazut in anexa nr. 5, care face parte integranta din prezenta decizie.
(2) Furnizorului ii revine obligatia ca, in situatia in care se afla in imposibilitate de a continua activitatile legate de marcarea temporala si nu a putut prevedea aceasta situatie cu cel putin 30 de zile inainte ca incetarea activitatilor sa se produca, sa informeze ANC in termen de 24 de ore din momentul in care a luat cunostinta sau trebuia si putea sa ia cunostinta despre imposibilitatea continuarii activitatilor.
(3) Atât in cazul incetarii activitatii din initiativa sa, cât si in cazul in care incetarea activitatii a fost dispusa de ANC, furnizorul de servicii de marcare temporala va desemna alt furnizor de servicii de marcare temporala, caruia ii va transfera, in tot sau in parte, activitatile sale. Transferul va opera in urmatoarele conditii:
a) furnizorul de servicii de marcare temporala va instiinta fiecare utilizator, cu cel putin 30 de zile in avans, despre intentia sa de transferare a activitatilor legate de marcarea temporala catre un alt furnizor, mentionând identitatea acestuia;
b) furnizorul de servicii de marcare temporala va face cunoscuta utilizatorilor sai posibilitatea de a refuza acest transfer, precum si termenul si conditiile in care refuzul poate fi exercitat.
(4) Furnizorul aflat in unul dintre cazurile prevazute la alin. (1) si (2), ale carui activitati nu sunt preluate de un alt furnizor de servicii de marcare temporala, este obligat sa depuna la ANC informatiile si documentele prevazute la art. 8 alin. (2) din Legea nr. 451/2004, precum si dovada revocarii certificatului utilizat in procesul de marcare temporala.

Capitolul IV – Dispozitii finale

Art. 28
Prezenta decizie se publica in Monitorul Oficial al României, Partea I, si intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii.

Anexa nr. 1

    
+--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------+
¦Continutul si structura Registrului furnizorilor de servicii de marcare temporala                                   ¦
+--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦ 1. ¦Numarul de ordine al inregistrarii, generat automat                                                            ¦
+----+---------------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦ 2. ¦Codul de identificare a furnizorului de servicii de marcare temporala                                          ¦
+----+---------------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦ 3. ¦Calitatea furnizorului: persoana fizica sau persoana juridica                                                  ¦
+----+---------------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦ 4. ¦Numele si prenumele furnizorului (pentru persoana fizica)/Denumirea (pentru persoana juridica)                 ¦
+----+---------------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦ 5. ¦Adresa (tara, oras, judet/sector, strada, numar, bloc, scara, etaj, apartament, cod postal, telefon, fax,      ¦
¦    ¦e-mail, adresa pagina web)                                                                                     ¦
+----+---------------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦ 6. ¦Codul unic de inregistrare la registrul comertului (pentru persoana juridica)                                  ¦
+----+---------------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦ 7. ¦Data la care a inceput activitatea                                                                             ¦
+----+---------------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦ 8. ¦Cheia publica a certificatului digital folosit de furnizorul de servicii in procesul de marcare temporala      ¦
+----+---------------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦ 9. ¦Descrierea sistemelor furnizorului de servicii de marcare temporala                                            ¦
+----+---------------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦10. ¦Codul de proceduri si practici al furnizorului de servicii de marcare temporala                                ¦
+----+---------------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦11. ¦Descrierea politicii generale a furnizorului de servicii de marcare temporala                                  ¦
+----+---------------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦12. ¦Tipul garantiei furnizorului                                                                                   ¦
+----+---------------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦13. ¦Societatea de asigurari/Institutia financiara care garanteaza capacitatea financiara a furnizorului            ¦
+----+---------------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦14. ¦Suma asigurata/Suma acoperita prin scrisoarea de garantie                                                      ¦
+----+---------------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦15. ¦Situatii critice: câmp ce poate contine referiri la ultima situatie critica (de exemplu, intreruperea          ¦
¦    ¦temporara a activitatii din cauza unor probleme tehnice, modificarea procedurilor, sanctiuni etc.)             ¦
+----+---------------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦16. ¦Data si ora ultimei actualizari a registrului                                                                  ¦
+----+---------------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦17. ¦Situatia furnizorului (operational, suspendat, activitatea incetata, in curs de transferare a activitatii etc.)¦
+----+---------------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦18. ¦Motivul suspendarii/reluarii/incetarii activitatii (daca este cazul)                                           ¦
+--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------+

Anexa nr. 2

    
+---------------------------------------------------------------------------------------------+
¦Formular de notificare pentru furnizorii de servicii de marcare temporala                    ¦
+---------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦Furnizor de servicii de marcare temporala  ¦Tara     ¦Oras     ¦Sector     ¦Str.      ¦Nr.   ¦
¦persoana fizica/juridica                   +---------+---------+-----------+----------+------¦
¦                                           ¦         ¦         ¦           ¦          ¦      ¦
+-------------------------------------------+---------+---------+-----------+-----------------¦
¦Domiciliul sau sediul                      ¦Bl.      ¦Et.      ¦Ap.        ¦Cod postal       ¦
¦                                           +---------+---------+-----------+-----------------¦
¦                                           ¦         ¦         ¦           ¦                 ¦
¦                                           +---------+---------+-----------+-----------------¦
¦                                           ¦Tel.     ¦Fax      ¦E-mail     ¦Web              ¦
¦                                           +---------+---------------------+-----------------¦
¦                                           ¦         ¦                     ¦                 ¦
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------¦
¦Cod de inregistrare la registrul comertului          ¦Tip societate                          ¦
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------¦
¦                                                     ¦                                       ¦
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------¦
¦Banca                                                ¦Nr. cont bancar                        ¦
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------¦
¦                                                     ¦                                       ¦
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------¦
¦Nationalitate                                        ¦Cetatenie                              ¦
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------¦
¦                                                     ¦                                       ¦
+---------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦Data inceperii activitatii                 ¦                                                 ¦
+-------------------------------------------+-------------------------------------------------¦
¦Opis documente anexate                     ¦                                                 ¦
+---------------------------------------------------------------------------------------------+

INSTIINTARE – ANGAJAMENT

Subsemnatul, ……………. (numele si prenumele/denumirea), instiintez Autoritatea Nationala pentru Comunicatii (ANC) referitor la desfasurarea serviciilor de marcare temporala, mentionate in prezentul document, cu incepere de la data de …………..
Ma angajez sa imi desfasor activitatea in conformitate cu prevederile Legii nr. 451/2004 privind marca temporala, ale Deciziei presedintelui Autoritatii Nationale pentru Comunicatii nr. 896/2008 privind normele tehnice si metodologice pentru aplicarea Legii nr. 451/2004 privind marca temporala, precum si cu standardele europene si internationale in domeniu.
Ma oblig sa acopar prejudiciile pe care le-as putea cauza utilizatorilor, in conditiile prevazute la art. 10 din Legea nr. 451/2004.
De asemenea, ma angajez sa comunic utilizatorilor instructiunile practice de marcare temporala, precum si termenele si conditiile de utilizare a serviciilor de marcare temporala.
1. contractul de inchiriere/actul de proprietate pentru sediu;
2. adeverinta din partea administratiei finantelor publice privind plata la zi a taxelor si impozitelor catre stat;
3. certificat de bonitate sau scrisoare de garantie din partea bancii, prin care persoana fizica/juridica desfasoara plati si incasari curente;
4. o scrisoare de garantie in valoare de ……………, in favoarea ANC, la ………………….. (numele institutiei financiare)/o polita de asigurare la …………. (numele societatii de asigurare), in favoarea ANC, in valoare de ………………*);
5. certificatul calificat folosit in activitatea de marcare temporala;
6. politica de marcare temporala aplicata;
7. descrierea generala a sistemului informatic utilizat pentru desfasurarea activitatii de marcare temporala, insotita de o declaratie de conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 451/2004;
8. descrierea practicilor, procedurilor si sistemelor care asigura securitatea si integritatea datelor, accesul autorizat permanent la acestea si modalitatile de prevenire a accesului neautorizat (codul de practici si proceduri);
9. politica referitoare la protectia datelor cu caracter personal;
10. certificatul care dovedeste calitatea de operator de date cu caracter personal.

       Furnizor,                                       Din partea ANC,
........................                      ..................................
      Data si ora                             Am primit documentatia mentionata.
........................

___________ 
*) Se va opta pentru una dintre cele doua variante, in conformitate cu prevederile art. 13
 alin. (1) lit. b) din prezenta decizie.

Anexa nr. 3 – CONTINUTUL MINIMAL al Registrului electronic operativ de evidenta a marcilor temporale

I. Registrul electronic operativ de evidenta a marcilor temporale va cuprinde:
1. Lista tuturor marcilor temporale emise de catre furnizorul de servicii de marcare temporala, cuprinzând urmatoarele informatii:
A. Date referitoare la marca temporala

    
+------------------------------------------------------------------------------+
¦Nr. ¦Categorie de date                                                        ¦
¦crt.¦                                                                         ¦
+----+-------------------------------------------------------------------------¦
¦ 1. ¦Identificator unic                                                       ¦
+----+-------------------------------------------------------------------------¦
¦ 2. ¦Data si ora la care marca temporala a fost aplicata                      ¦
+----+-------------------------------------------------------------------------¦
¦ 3. ¦Cod de identificare utilizator                                           ¦
+----+-------------------------------------------------------------------------¦
¦ 4. ¦Amprenta documentului supusa marcarii temporale                          ¦
+----+-------------------------------------------------------------------------¦
¦ 5. ¦Identificarea algoritmului utilizat pentru generarea amprentei           ¦
+------------------------------------------------------------------------------+

   B. Date referitoare la furnizor/certificatul furnizorului 

+------------------------------------------------------------------------------+
¦1.¦Nume                                              ¦SubjectName             ¦
+--+--------------------------------------------------+------------------------¦
¦2.¦Data emiterii                                     ¦                        ¦
+--+--------------------------------------------------+------------------------¦
¦3.¦Valabilitate                                      ¦                        ¦
+--+--------------------------------------------------+------------------------¦
¦4.¦Date de identificare ale furnizorului de servicii ¦IssuerName, SerialNumber¦
¦  ¦de certificare superior                           ¦                        ¦
+------------------------------------------------------------------------------+

C. Marca temporala emisa
2. Inregistrari ale evenimentelor aparute in sistemul informatic utilizat pentru generarea marcilor temporale:
– sincronizarile cu baza de timp;
– schimbarea cheilor criptografice;
– opriri ale sistemului;
– incidente de securitate.
II. Regimul de acces la informatiile cuprinse in Registrul electronic operativ de evidenta a marcilor temporale
? Informatiile de la pct. 1 vor fi disponibile permanent pentru consultare pe pagina de internet a furnizorului de servicii de marcare temporala.
? Informatiile de la pct. 2 vor fi facute publice in conformitate cu politica de marcare temporala a furnizorului si vor fi furnizate, la cerere, Autoritatii Nationale pentru Comunicatii.

Anexa nr. 4 – CONTINUTUL SI STRUCTURA MARCII TEMPORALE

    
+------------------------------------------------------------------------------------------------------+
¦               Nume               ¦          Explicatie detaliata          ¦Structura ASN1 ¦Observatii¦
+------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦A. Informatii despre marca temporala propriu-zisa                                                     ¦
¦(TSTInfo)                                                                                             ¦
+------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦Versiune                          ¦                                        ¦INTEGER        ¦          ¦
+----------------------------------+----------------------------------------+---------------+----------¦
¦Politica                          ¦                                        ¦OID            ¦          ¦
+----------------------------------+----------------------------------------+---------------+----------¦
¦Amprenta de marcat                ¦Hash-ul + algoritmul de hash            ¦messageImprint ¦          ¦
+----------------------------------+----------------------------------------+---------------+----------¦
¦Numar serial unic                 ¦                                        ¦INTEGER        ¦          ¦
+----------------------------------+----------------------------------------+---------------+----------¦
¦Momentul exact de timp al emiterii¦UTC, notatie "zulu"                     ¦GeneralizedTime¦          ¦
+----------------------------------+----------------------------------------+---------------+----------¦
¦Precizie                          ¦Secunde, milisecunde, microsecunde      ¦Accuracy       ¦optional  ¦
+----------------------------------+----------------------------------------+---------------+----------¦
¦Numar aleatoriu (Nonce)           ¦                                        ¦INTEGER        ¦optional  ¦
+----------------------------------+----------------------------------------+---------------+----------¦
¦Numele furnizorului               ¦                                        ¦GeneralName    ¦optional  ¦
+----------------------------------+----------------------------------------+---------------+----------¦
¦Extensii                          ¦                                        ¦Extensions     ¦optional  ¦
+------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦B. Semnatura furnizorului                                                                             ¦
¦(ContentInfo ce incapsuleaza o structura signedData)                                                  ¦
+------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦Info semnatura                    ¦Semnatura propriu-zisa (SignatureValue),¦signerInfo     ¦          ¦
¦                                  ¦insotita de datele de identificare ale  ¦               ¦          ¦
¦                                  ¦semnatarului (SignerIdentifier)         ¦               ¦          ¦
+----------------------------------+----------------------------------------+---------------+----------¦
¦Certificatul furnizorului         ¦                                        ¦certs          ¦optional  ¦
+----------------------------------+----------------------------------------+---------------+----------¦
¦                                  ¦                                        ¦               ¦          ¦
+------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦C. Statutul PKI (PKIStatusInfo)                                                                       ¦
+------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦Codul de status PKI               ¦                                        ¦PKIStatus      ¦          ¦
+----------------------------------+----------------------------------------+---------------+----------¦
¦Mesajul text PKI                  ¦                                        ¦PKIFreeText    ¦optional  ¦
+----------------------------------+----------------------------------------+---------------+----------¦
¦Informatii despre eroarea PKI     ¦                                        ¦PKIFailureInfo ¦optional  ¦
+------------------------------------------------------------------------------------------------------+

Anexa nr. 5

    
+--------------------------------------------------------------------------------------------------------+
¦Formular de informare cu privire la incetarea activitatii unui furnizor de servicii de marcare temporala¦
+--------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦Nume furnizor                                              ¦Codul din registrul furnizorilor de servicii¦
+-----------------------------------------------------------¦                                            ¦
¦                                                           ¦                                            ¦
+--------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦Motivele incetarii activitatii:                                                                         ¦
¦                                                                                                        ¦
+--------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦Data la care a instiintat ANC                              ¦Data incetarii activitatii                  ¦
¦                                                           ¦                                            ¦
+-----------------------------------------------------------+--------------------------------------------¦
¦Numele furnizorului care va prelua activitatea             ¦Codul din registrul furnizorilor de servicii¦
+-----------------------------------------------------------¦                                            ¦
¦                                                           ¦                                            ¦
+--------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦Masuri luate referitoare la utilizatori:                                                                ¦
¦                                                                                                        ¦
+--------------------------------------------------------------------------------------------------------¦
¦                                                                                                        ¦
¦                                                                                                        ¦
¦                                                                                                        ¦
+--------------------------------------------------------------------------------------------------------+

OUG nr. 148/2008, ordonanta de urgenta pentru modificarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii

de

Avand in vedere ca operatiunea de predare-primire a carnetelor de munca de catre inspectoratele teritoriale de munca la casele teritoriale de pensii in scopul preluarii datelor din carnetele de munca, precum si de scanare a acestora este in curs de derulare, neputand fi finalizata pana la data expirarii termenelor prevazute in cuprinsul art. 296 si art. 298 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, referitoare la dovedirea vechimii in munca pe baza inscrierilor in carnetele de munca si, respectiv, la data de la care urmeaza a se abroga Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca, cu modificarile ulterioare, se impune adoptarea de masuri imediate pentru prelungirea cu 2 ani a termenelor sus-mentionate.

Tinand cont de faptul ca elementele sus-mentionate se refera la o situatie extraordinara, iar neadoptarea de masuri imediate in sensul celor preconizate, prin utilizarea procedurii de legiferare prin ordonanta de urgenta, determina consecinte negative, in sensul afectarii unui interes public, respectiv al salariatilor care, in situatia in care angajatorul omite sa depuna declaratiile privind contributiile de asigurari sociale prevazute de lege, ar intampina obstacole majore pentru a face dovada perioadelor necesare stabilirii drepturilor cu caracter social, in temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata,

Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.

Articol unic
Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica dupa cum urmeaza:
1. Articolul 296 va avea urmatorul cuprins:
„Art. 296. – (1) Vechimea in munca stabilita pana la data de 31 decembrie 2010 se probeaza cu carnetul de munca.
(2) Dupa data abrogarii Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, cu modificarile ulterioare, vechimea in munca stabilita pana la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu poseda carnet de munca, de catre instanta judecatoreasca competenta sa solutioneze conflictele de munca, pe baza inscrisurilor sau a altor probe din care sa rezulte existenta raporturilor de munca. Cererile de reconstituire formulate anterior datei abrogarii Decretului nr. 92/1976, cu modificarile ulterioare, se vor solutiona potrivit dispozitiilor acestui act normativ.
(3) Angajatorii care pastreaza si completeaza carnetele de munca le vor elibera titularilor in mod esalonat, pana la data de 30 iunie 2011, pe baza de proces-verbal individual de predare-primire.
(4) Inspectoratele teritoriale de munca ce detin carnetele de munca ale salariatilor le vor elibera pana la data prevazuta la alin. (3), in conditiile stabilite prin ordin al ministrului muncii, familiei si egalitatii de sanse.”
2. La articolul 298, alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
„(3) Pe data de 1 ianuarie 2011 se abroga dispozitiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 37 din 26 aprilie 1976, cu modificarile ulterioare.”

OUG nr. 147/2008, ordonanta de urgenta pentru modificarea si completarea Legii cetateniei romane nr. 21/1991

de

Avand in vedere necesitatea imbunatatirii procedurii de acordare si pierdere a cetateniei romane si importanta solutionarii cu celeritate de Comisia pentru cetatenie a cererilor de dobandire si pierdere a cetateniei romane, luand in considerare hotararile judecatoresti definitive si irevocabile si iminenta unor noi litigii in materia cetateniei, vazand si dificultatile rezultate din practica in aceasta materie, ca o consecinta a unui vid legislativ pentru anumite situatii, tinand cont de importanta acordarii unei protectii legislative eficiente minorilor, in temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata, Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta.

Art. I
Legea cetateniei romane nr. 21/1991, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 98 din 6 martie 2000, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
1. La articolul 6, alineatul 1 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 6. – Cetatenia romana se dobandeste de catre copilul cetatean strain sau fara cetatenie prin adoptie, daca adoptatorii sunt cetateni romani. In cazul in care adoptatul este major, este necesar consimtamantul acestuia.”
2. La articolul 8, alineatul 2 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Termenele prevazute la alin. 1 lit. a) pot fi reduse pana la jumatate in urmatoarele situatii:
a) solicitantul este o personalitate recunoscuta pe plan international;
b) solicitantul este cetateanul unui stat membru al Uniunii Europene;
c) solicitantul a dobandit statut de refugiat potrivit prevederilor legale in vigoare;
d) solicitantul a investit in Romania sume care depasesc 5.000.000 euro.”
3. La articolul 9, dupa alineatul 3 se introduc doua noi alineate, alineatele 4 si 5, cu urmatorul cuprins:
„In cazul in care minorul a dobandit cetatenia romana in conditiile alin. 1 sau 2 si nu a fost inclus in certificatul de cetatenie al parintelui sau nu i s-a eliberat certificat de cetatenie potrivit dispozitiilor art. 19 alin. 5 sau 7, parintii sau, dupa caz, parintele, cetateni romani, pot solicita transcrierea ori inscrierea in registrele de stare civila romane a certificatelor sau extraselor de stare civila eliberate de autoritatile straine in conditiile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila, cu modificarile si completarile ulterioare.
Copilul care a implinit varsta de 14 ani poate formula in nume propriu cererea de transcriere sau inscriere a certificatului ori extrasului de nastere. In acest caz, dovada cetateniei minorului se face cu cartea de identitate sau pasaportul emisa/emis de autoritatile romane parintelui ori cu certificatul prevazut de art. 19 alin. 4.”
4. Articolul 10 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 10. – Cetatenia romana se poate acorda si persoanelor care au pierdut aceasta cetatenie, precum si descendentilor acestora pana la gradul 2 inclusiv si care cer redobandirea ei, cu pastrarea cetateniei straine si stabilirea domiciliului in tara sau cu mentinerea acestuia in strainatate, daca indeplinesc in mod corespunzator conditiile prevazute la art. 8 alin. 1 lit. b), c), d) si e).
Dispozitiile alin. 1 se aplica si apatrizilor fosti cetateni romani si descendentilor acestora pana la gradul 2 inclusiv.
Redobandirea cetateniei de catre unul dintre soti nu are nicio consecinta asupra cetateniei celuilalt sot. Sotul cetatean strain sau fara cetatenie al persoanei care redobandeste cetatenia romana poate cere acordarea cetateniei romane in conditiile prezentei legi.”
5. Articolul 102 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 102. – Persoanele prevazute la art. 101 care au domiciliul sau resedinta in Romania pot depune cererea de redobandire ori acordare a cetateniei romane la Directia cetatenie din cadrul Ministerului Justitiei, dupa implinirea unui termen de 4 ani de la momentul obtinerii dreptului de sedere.”
6. La articolul 12, alineatul 2 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Persoanele care au domiciliul sau resedinta in strainatate pot depune cererea de redobandire sau de acordare intemeiata pe dispozitiile art. 10 alin. 1 si art. 101, insotita de actele care dovedesc indeplinirea conditiilor prevazute de lege, la misiunile diplomatice ori oficiile consulare competente ale Romaniei. Cererile vor fi inaintate de indata Comisiei pentru cetatenie.”
7. La articolul 14, alineatul 2 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Presedintele Comisiei, prin rezolutie, stabileste termenul la care se va dezbate cererea de acordare sau redobandire a cetateniei, dispunand totodata solicitarea de relatii de la orice autoritati cu privire la indeplinirea conditiilor prevazute la art. 8 alin. 1 lit. b) si e).”
8. La articolul 14, alineatul 3 se abroga.
9. La articolul 16, alineatul 2 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„O noua cerere de acordare sau de redobandire a cetateniei romane se poate depune dupa 6 luni de la respingerea cererii anterioare.”
10. La articolul 19, alineatul 7 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„In cazul in care copilul devine major in timpul procesului de solutionare a cererii si pana la data dobandirii de catre parinti a cetateniei romane, acesta va depune juramantul si i se va elibera certificat de cetatenie distinct.”
11. Articolul 21 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 21. – Dovada cetateniei romane se face cu cartea de identitate sau, dupa caz, cu buletinul de identitate, pasaportul ori cu certificatul prevazut la art. 19 alin. 4.
Cetatenia copilului pana la varsta de 14 ani se dovedeste cu certificatul sau de nastere, insotit de buletinul ori cartea de identitate, dupa caz, sau pasaportul oricaruia dintre parinti.
In cazul in care copilul este inscris in pasaportul unuia dintre parinti sau, dupa caz, in buletinul de identitate, dovada cetateniei se face cu oricare dintre aceste acte.”
12. La articolul 30, alineatul 3 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„In cazul in care dosarul cuprinde toate documentele necesare solutionarii cererii de renuntare la cetatenia romana, presedintele Comisiei, prin rezolutie, dispune solicitarea de relatii de la orice autoritati cu privire la indeplinirea conditiei prevazute, dupa caz, la art. 26 lit. a) si b).”

Art. II
Legea cetateniei romane nr. 21/1991, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 98 din 6 martie 2000, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu modificarile si completarile aduse prin prezenta ordonanta de urgenta, se va republica, dupa aprobarea acesteia prin lege, dandu-se textelor o noua numerotare.

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.

De ce au nevoie românii pentru patru staţii de metrou: 19 ani, 188 de proiecte, 32 de firme, 14 directori şi 10 miniştri

de

Ministrul Ludovic Orban s-a grăbit să inaugureze patru noi staţii de metrou,pe tronsonul dintre Nicolae Grogorescu şi Linia de Centură. Deocamdată, în ciuda chinurilor facerii noilor staţii, se circulă pe un singur fir.

Între două opriri ale metroului pentru poze şi declaraţii, speech-uri, şampanie, pişcoturi, foşti directori de metrou care au început proiectul, dar au albit între timp, funcţionare ale Ministerului Transporturilor colecţionare de autografe şi grupuri de gură-cască, ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, a inaugurat ieri patru staţii de metrou nou-nouţe între Nicolae Grigorescu şi Linia de Centură. Trenurile vor începe să circule de azi, la prima oră, la un interval de succedare de zece minute, au anunţat miercuri oficialii Metrorex.

Circulaţia se va desfăşura pe un singur fir între Nicolae Grigorescu şi Policolor din cauza faptului că încă se lucrează pe celălalt fir.

Metrorex nu a putut preciza până când va dura această situaţie. Spre deosebire de restul staţiilor de metrou unde călătorii pot afla la câte minute au ajuns în urma trenului, pe noul tronson Metrorex a montat afişaje informaţionale care arată călătorilor ora la care va sosi următoarea garnitură şi direcţia de circulaţie a acesteia. „Intenţionăm extinderea acestui sistem la întreaga reţea de metrou, dar nu ştim când se va întâmpla aceasta din lipsă de bani. Pentru început acest sistem va fi introdus în staţiile de corespondenţă“, a spus actualul director general al Metrorex, Gabriel Mocanu.

Lucrările au fost începute în 1989, dar s-au blocat un an mai târziu din lipsă de bani, fiind reluate de abia în 2000. De atunci, fiecare ministru al Transporturilor a avansat termene de deschidere a staţiilor care nu au fost niciodată respectate, cel iniţial fiind 2005. Ludovic Orban, care ieri a declarat că este singurul ministru sub care graficul lucrărilor a fost respectat, anunţa la rândul lui, în noiembrie 2007, deschiderea tronsonului în 15 iunie 2008. Proiectul celor patru staţii, Grigorescu, 1 Decembrie 1918, Policolor şi Linia de Centură, s-a derulat sub zece miniştri ai Transporturilor, 14 directori generali ai Metrorex, iar planurile au fost modificate de 188 de ori. „De-a lungul timpului au existat 32 de firme care au lucrat la proiect, iar numărul contractanţilor a fost de 12. Cauza a fost lipsa finanţării sau condiţiile tehnologice diferite“, a explicat ieri Gabriel Mocanu. Între 2004 şi 2008, preţul de realizare a acestui tronson a crescut de la 28 la 145 de milioane euro în prezent.

Protecţia Consumatorilor are legea prin care poate pune biciul pe bănci

de

Guvernul a aprobat, ieri, o ordonanţă de urgenţă, propusă de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) prin care se introduc o serie de noi reguli pentru instituţiile financiare (inclusiv nebancare), dar şi pentru agenţiile imobiliare. Astfel, în ceea ce priveşte băncile, acestea nu vor mai putea „lovi” clientul pe neaşteptare cu o serie de comisioane nou inventate sau cu creşteri peste noapte ale ratei dobânzii.

„Reglementările adoptate astăzi (miercuri-n.r.) se referă la interzicerea modificării comisioanelor stabilite prin contract fără acordul consumatorului, la interzicerea introducerii de noi comisioane pe parcursul derulării contractului fără acordul consumatorului. De asemenea, în cazul dobânzii variabile, modificarea acestei dobânzi trebuie să fie făcută în funcţie de indici de referinţă ai pieţei independent de voinţa băncii, iar în contracte trebuie prezentată şi formula concretă în funcţie de care se modifică aceşti indici de referinţă. De asemenea, nu pot fi modificate clauzele contractuale referitoare la costuri fără acceptul expres al consumatorul”, a explicat Dan Vlaicu, preşedintele ANPC.

În ultimele luni inspectorii ANPC au făcut mai multe controale în urma numeroaselor plângeri primite de la clienţii nemulţumiţi ai băncilor. S-a constatat că aceştia aveau, de regulă, dreptate, iar ANPC a aplicat amenzi usturătoare mai multor bănci care au umblat la comisioane şi dobânzi în defavoarea clientului. Pentru a verifica aplicarea acestor reguli, ANPC va prelua atribuţia de control de la Banca Naţională a României în cazul legii creditului de consum şi a legii creditului ipotecar.

Agenţiile imobiliare, luate în vizor

Aceeaşi ordonanţă de guvern stabileşte reguli noi şi pentru agenţiile imobiliare. „Agenţii imobiliari vor avea obligaţia de a prezenta consumatorilor în faza precontractuală toate informaţiile esenţiale în legătură cu imobilul ce urmează a fi tranzancţionat, inclusiv surse se zgomot, umezeală, poluare, preţuri practicate în piaţă, situaţia juridică a imobilului, nivelul estimativ al costurilor ce urmează a fi suportate de către consumator, nivelul comisionelor practicate de către agenţia imobiliară”, a declarat Vlaicu.

TVR Media la Targul Gaudeamus

de

Programul evenimentelor TVR Media este urmatorul:

Joi 20 Noiembrie ora 18.00 la standul TVR Media va ave loc lansarea seriei Mari Interpreţi. Primele apariţii pe DVD sunt dedicate unora dintre cele mai cunoscute doamne ale muzicii româneşti: Ileana Sărăroiu şi Ioana Radu.
Vineri 21 Noiembrie ora 18.00 va fi dedicată teatrului, prin lansarea pe DVD a piesei “Nebunia lui Pantalone”.
Duminică 23 Noiembrie la ora 12, ȋn ultima zi a târgului, la standul TVR Media va avea loc lansarea Colecţia Brigada Diverse, ȋntr-un format deosebit pentru cunoscători şi pasionaţii genului.

TVR Media este cel mai important editor de programe de televiziune şi de arhivă pe suport DVD din România. Printre proiectele lansate de TVR MEDIA se numără seria de filme de arhivă realizate pe baza operei lui I.L. Caragiale – Filme de Colecţie, seria Teatrul Naţional de Televiziune; Maeştrii Muzicii Populare sau colecţia de 10 DVD-uri cuprinzând 36 de episoade din documentarul “Memorialul Durerii”.

Noi modificari ale Codului Fiscal – octombrie 2008

de

In Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 705 din 16 octombrie 2008, a fost publicata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 127 din 8 octombrie 2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Conform noii reglementari, sunt incluse in sfera veniturilor obtinute in Romania veniturile din transferul titlurilor de participare la o persoana juridica, daca aceasta este o persoana juridica romana sau daca cea mai mare parte a valorii mijloacelor fixe ale persoanei juridice, direct sau prin una sau mai multe persoane juridice, reprezinta proprietati imobiliare situate in Romania, precum si veniturile din transferul titlurilor de valoare, emise de rezidenti romani.

Se largeste si sfera veniturilor neimpozabile la calculul profitului impozabil, in randul acestora fiind incluse, in perioada 1 ianuarie 2009 – 31 decembrie 2009 inclusiv, veniturile din tranzactionarea titlurilor de participare pe piata autorizata si supravegheata de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. In aceeasi perioada, cheltuielile reprezentand valoarea de inregistrare a acestor titluri de participare, precum si cheltuielile inregistrate cu ocazia desfasurarii operatiunilor de tranzactionare vor fi cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil.

De asemenea, in randul cheltuielilor cu deductibilitate limitata sunt incluse cheltuielile efectuate in numele unui angajat, la schemele de pensii facultative, in limita unei sume reprezentand echivalentul in lei a 400 euro intr-un an fiscal, pentru fiecare participant si cheltuielile cu primele de asigurare voluntara de sanatate, in limita unei sume reprezentand echivalentul in lei a 250 euro intr-un an fiscal, pentru fiecare participant.

Alte modificari vizeaza sfera veniturilor impozabile in Romania, aratandu-se ca vor fi excluse din aceasta categorie urmatoarele:
a) veniturile obtinute de organismele nerezidente de plasament colectiv fara personalitate juridica din transferul titlurilor de valoare, respectiv a tilurilor de participare, detinute direct sau indirect intr-o persoana juridica romana;
b) veniturile obtinute din Romania de nerezidenti din transferul instrumentelor financiare derivate, definite potrivit legii;
c) veniturile obtinute de nerezidenti pe piete de capital straine din transferul titlurilor de participare, detinute de o persoana juridica romana, precum si din transferul titlurilor de valoare, emise de rezidenti romani.

In materie de TVA se prevede ca decontul special de taxa trebuie depus numai pentru perioadele in care ia nastere exigibilitatea taxei, respectiv:
a) pana la data de 15 inclusiv a lunii urmatoare celei in care ia nastere exigibilitatea achizitiilor intracomunitare;
b) inainte de inmatricularea in Romania a unui mijloc de transport nou de catre persoanele care nu au obligatia de inregistrare in scopuri de TVA, dar nu mai tarziu de data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care ia nastere exigibilitatea achizitiei intracomunitare.

Se mai stabileste obligatia operatorilor economici care intentioneaza sa comercializeze in sistem en detail produse energetice de a se inregistra la autoritatea fiscala competenta, conform procedurii si cu indeplinirea conditiilor ce vor fi stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in caz contrar acestia fiind pasibili la plata unei amenzi cuprinse intre 20.000 lei si 100.000 lei, confiscarea sumelor rezultate din aceasta vanzare si oprirea activitatii de comercializare a produselor accizabile pe o perioada de 1-3 luni.

Nu in ultimul rand, trebuie mentionat ca se reduce impozitul pe cladiri si pe teren cu 50%, pentru acele cladiri si terenuri aferente detinute de persoane juridice, care sunt utilizate exclusiv pentru prestarea de servicii turistice pe o perioada de maximum 6 luni pe durata unui an calendaristic.

Protectia salariatilor in cazul insolventei angajatorului

de

In Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a fost publicata Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protectia lucratorilor salariati in cazul insolventei angajatorului.

Directiva se aplica creantelor salariatilor care izvorasc din contracte de munca sau din raporturi de munca incheiate cu angajatori care sunt in stare de insolventa.

Directiva defineste starea de insolventa. Astfel, angajatorul este considerat a fi in stare de insolventa in cazul in care a fost formulata o cerere de privind deschiderea unei proceduri colective intemeiate pe insolventa angajatorului, prevazuta de actele cu putere de lege si de actele administrative ale unui stat membru, implicand lipsirea angajatorului, in tot sau in parte, de activele sale si numirea unui judecator sindic sau a unei persoane care exercita o functie similara, iar autoriatatea competenta:
1) fie a hotarat instituirea procedurii
2) fie a constatat ca unitatea angajatorului a fost definitiv inchisa si ca activele disponibile sunt insuficiente pentru a justifica instituirea procedurii.

Invocarea directivei de catre salariati nu este conditionata de o durata minima a contractului sau raportului de munca.

Potrivit directivei, neplata de catre angajator a contributiilor de asigurari sociale inainte de a surveni insolventa nu afecteaza dreptul salariatilor la pensie, in masura in care contributiile au fost retinute la sursa din remuneratia platita.

Reconstituirea dreptului de proprietate. Modificari Legea nr. 1/2000

de

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 757 din 10 noiembrie 2008, a fost publicata Legea nr. 261 din 4 noiembrie 2008 privind modificarea si completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997.

Potrivit modificarilor, structurile de cult care au avut in folosinta sau in inzestrare terenuri cu destinatie forestiera, conform Legii nr. 61/1937 pentru inzestrarea unor manastiri ortodoxe din tara cu intinderi de paduri si alte terenuri, dobandesc in proprietate respectivele suprafete, cu exceptia terenurilor forestiere care au facut obiectul constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea structurii de cult respective sau a altor structuri ale aceluiasi cult in judetul respectiv.

Se mai prevede ca in situatia in care suprafetele avute in inzestrare sau in folosinta au fost atribuite legal in proprietatea altor persoane fizice sau juridice, centrelor eparhiale, protoieriilor, manastirilor, schiturilor, parohiilor, filiilor si altor structuri ale unitatilor de cult le vor fi oferite suprafete de teren forestier pe alte amplasamente, cu posibilitatea comasarii, la cerere, a acestor suprafete, dupa ce procesul de reconstituire a dreptului de proprietate va fi finalizat.

Astfel, aceste unitati de cult vor depune cereri de atribuire in proprietate, insotite de actele doveditoare, comisiilor judetene de aplicare a legilor fondului funciar, in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.

Noi reglementari referitoare la cooperarea judiciara internationala in materie penala

de

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 758 din 10 noiembrie 2008 a fost publicata Legea nr. 222/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala.

Conform noii reglementari, cererea de revizuire se face in termen de cel mult 3 zile, daca persoanele date in urmarire internationala sau cautate de autoritatile judiciare romane pentru ducerea la indeplinire a unui mandat de executare a pedepsei inchisorii sau a unui mandat de arestare preventiva sunt arestate in vederea extradarii catre Romania. In toate celelalte cazuri cererea se face in termen de cel mult 15 zile.

De asemenea, este revizuita definitia mandatului european de arestare, acesta fiind definit ca decizia judiciara prin care o autoritate judiciara competenta a unui stat membru al Uniunii Europene solicita arestarea si predarea de catre un alt stat membru a unei persoane, in scopul efectuarii urmaririi penale, judecatii sau executarii unei pedepse ori a unei masuri de siguranta privative de libertate; totodata este revizuita si procedura de emitere a mandatului european de arestare.

Sunt introduse noi dispozitii cu privire la asigurarea rejudecarii in cazul predarii persoanei condamnate in lipsa, precum si referitoare la garantia transferarii persoanei predate, retragerea mandatului european de arestare si preluarea persoanei solicitate.

Se mai arata ca masura retinerii persoanei solicitate poate fi dispusa de procuror numai dupa ascultarea acesteia in prezenta aparatorului, prin ordonanta motivata si poate dura cel mult 24 de ore. In caz de urgenta, masura retinerii poate fi dispusa pe baza semnalarii transmise prin Organizatia Internationala a Politiei Criminale (Interpol), care nu echivaleaza cu mandatul european de arestare.

Avocat. Refuzul primirii în profesie cu scutire de examen. Daune morale

de

Prin sentinţa civilă nr.618 pronunţată la data de 13 iunie 2002 în dosarul nr.804/2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ a admis acţiunea formulată de reclamantul T.R. în contradictoriu cu Uniunea Avocaţilor din România şi:

– a anulat decizia nr.8763/23 martie 2002 emisă de Consiliul Uniunii, precum şi decizia nr.1287/14 decembrie 2001 emisă de Comisia permanentă;

– a obligat Uniunea Avocaţilor din România să emită o decizie pentru primirea reclamantului în profesia de avocat cu scutire de examen;

– a obligat pârâta la plata sumei de 100 milioane daune morale.

Curtea de apel a reţinut că actele administrative emise de Comisia permanentă şi Consiliul  Uniunii Avocaţilor din România sunt nelegale şi netemeinicie, reclamantul îndeplinind condiţiile cerute de art.16 alin.(2) din Legea 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, republicată şi având avizul favorabil al Baroului Bucureşti, pentru a putea fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen.

Cu referire la acordarea daunelor morale, instanţa de fond a reţinut că obligarea uniunii pârâte se justifică deoarece soluţionarea cererii reclamantului s-a făcut cu o mare întârziere.

Impotriva acestei soluţii a formulat recurs Uniunea Avocaţilor din România, susţinând că actele administrative atacate sunt legale şi temeinice, intimatul reclamant neîndeplinind condiţiile cerute de art.16 alin.(2) lit.6) din Legea nr.51/1995, republicată.

Recursul este întemeiat pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

La data de 28 mai 2000, intimatul reclamant s-a adresat Baroului Bucureşti, care, la data de 11 octombrie 2001, a avizat favorabil primirea acestuia în profesia de avocat cu scutire de examen, constatând îndeplinirea condiţiilor legale şi statutare.

Prin decizia nr.1287/14 decembrie 2001, Comisia permanentă a Uniunii Avovocaţilor din România a respins cererea de acordare a scutirii de examen pentru primirea în profesia de avocat a intimatului – reclamant, cu motivarea că nu îndeplineşte condiţia cerută de art.16 alin.(2) lit.b) din Legea nr.51/1995, republicată, neîndeplinind funcţiile de jurisconsult şi /sau consilier juridic cel puţin 10 ani.

Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, prin decizia nr.8763/23 martie 2002, a respins contestaţia formulată împotriva deciziei nr.1287/14 decembrie 2001, cu aceeaşi motivare.

Din probele administrate în cauză, rezultă că intimatul reclamant, absolvent al Facultăţii de Drept Bucureşti în anul 1975,  după ce a îndeplinit alte funcţii, începând cu 01 aprilie 1991 a îndeplinit funcţiile de jurisconsult şi consilier juridic, astfel că, la data formulării cererii, îndeplinea cerinţa de a fi activat cel puţin 10 ani în aceste funcţii.

Astfel fiind, în mod greşit s-a reţinut de către cele două instanţe ale Uniunii Avocaţilor din România că intimatul reclamant nu ar fi îndeplinit condiţia de vechime în cele două funcţii, potrivit prevederilor art.16 alin.(2) lit.b) din Legea nr.51/1995, republicată, actele administrative emise fiind netemeinice şi nelegale.

Dar, soluţia instanţei de fond este netemeinică şi nelegală în ceea ce priveşte obligarea Uniunii Avocaţilor din România la plata sumei de 100 milioane lei cu titlu  de daune morale.

Potrivit prevederilor art.11 alin.2 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ, în cazul admiterii cererii, instanţa va hotărî şi asupra daunelor materiale şi morale cerute. Dar, acestea vor putea fi acordate numai dacă şi în măsura în care au fost dovedite.

Or,  instanţa de fond a dispus obligarea Uniunii Avocaţilor din România la plata unor daune morale fără ca în cauză să fi existat probe în privinţa existenţei acestora, a unor suferinţe morale care să fi fost produse ca urmare a soluţionării nefavorabile a cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

Dimpotrivă, din probele existente, cât şi din propriile susţineri, a rezultat că intimatul – reclamant, în perioada soluţionării cererii, cât şi ulterior, a continuat să-şi desfăşoare activitatea în condiţii şi cu rezultate similare cu acelea din perioada anterioară.

Deci, cum în cauză nu există dovezii cu privire la existenţa unor suferinţe morale şi a unor daune morale care să fi fost produse împotriva intimatului reclamant, instanţa de fond nu avea temei legal pentru obligarea uniunii recurente la plata vreunei sumei cu titlu de daune morale.

Din acest punct de vedere recursul fiind întemeiat a fost admis, sentinţa atacată a fost  modificată în sensul înlăturării obligării la plata sumei 100 milioane lei cu titlu de daune morale,   menţinându-se celelalte dispoziţii.

Funcţie publică. Drept disciplinar. Sancţiune disciplinară. Termenul de exercitare a acţiunii în anulare

de

Reclamantul M. D. C.  a chemat în judecată Ministerul Finanţelor, solicitând anularea ordinului emis de acesta, deoarece, prin ordinul menţionat a fost sancţionat deosebit de sever pentru „acces neautorizat în reţeaua Ministerului Finanţelor”, faptă care, oficial, nu i-a fost adusă la cunoştinţă şi care greşit a fost considerată drept o abatere foarte gravă, atâta vreme cât orice salariat al ministerului poate accesa reţeaua acestuia.

În opinia reclamantului, ordinul este şi nelegal, fiind emis cu încălcarea procedurii instituite de dispoziţiile Legii nr.188/ 22.10.1999, în conformitate cu care, sancţiunea nu putea fi aplicată decât după audierea sa de către Comisia de Disciplină, comisie inexistentă la data emiterii ordinului.

Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ a admis acţiunea şi a anulat ordinul contestat, reţinând că fapta reclamantului nu reprezintă o abatere disciplinară de vreme ce nu există o normă internă care să reglementeze şi să sancţioneze comportamentul utilizatorului.

Sub aspectul legalităţii, instanţa reţine că măsura dispusă încalcă dispoziţiile Legii nr.188/1999, nefiind propusă de Comisia de Disciplină.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Finanţelor care a susţinut excepţia prescrierii dreptului la acţiune faţă de împrejurarea că reclamantul nu a sesizat instanţa în termen de 30 zile de la comunicarea ordinului.

Recursul este fondat.

În conformitate cu dispoziţiile Legii nr.188/1999, art.74, funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ.

Astfel fiind, şi cum legiuitorul nu a prevăzut un termen expres, urmează a se aprecia că termenul de sesizare al instanţei de contencios nu poate fi decât termenul de prescripţie de 30 de zile, prevăzut de art.5 din Legea nr.29/1990, termen ce curge de la comunicarea măsurii dispuse.

Faţă de împrejurarea că reclamantului i-a fost comunicat ordinul de sancţionare la 10.10.2001, acţiunea formulată la 25.03.2002, s-a făcut cu depăşirea acestui termen.

Susţinerea reclamantului potrivit căreia termenul de sesizare este cel prevăzut de art.5 alin. ultim din Legea nr.29/1990, este nefondată  şi urmează a fi  respinsă. Acest termen de 1 an, este un termen limită, de decădere, înlăuntrul căruia persoana vătămată într-un drept al său recunoscut de lege poate cere anularea actului administrativ vătămător. El a fost prevăzut din necesitatea de a nu lăsa prea mult timp ca actele administrative nelegale să-şi producă toate efectele.

În speţă, actul dedus judecăţii este un act administrativ, fiind emis de o autoritate a administraţiei publice centrale, dar care în acelaşi timp vizează un raport de muncă supus unei reglementări speciale, potrivit căreia el poate fi contestat în termen de 30 zile de la comunicare.

Astfel fiind, urmează a se reţine că în mod greşit instanţa fondului a considerat acţiunea ca fiind formulată în termen.

Recursul a fost admis, iar acţiunea a fost respinsă ca tardivă.

Act al Uniunii Avocaţilor din România. Admisibilitatea verificării legalităţii actului Uniunii

de

Reclamantul S.I.T. a solicitat să se dispună anularea deciziei nr.8523 din 15.12.2001 a Consiliului Uniunii Avocaţilor din România şi  obligarea  Uniunii să-l primească în profesia de avocat cu scutire de examen.

Reclamantul a susţinut  că, deşi  întruneşte condiţiile legale, cererea sa a primit aviz negativ din partea Baroului de Avocaţi Braşov, aviz care a stat la baza respingerii de către Consiliul Uniunii Avocaţilor a cererii sale prin Decizia ce s-a cerut a fi anulată.

Curtea de Apel Braşov, Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa  nr.46/F din 14 mai 2002, a admis excepţia  inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea.

S-a reţinut, în esenţă, că Uniunea Avocaţilor din România este o uniune cu caracter profesional, deciziile sale nu se impun prin atribute specifice puterii administrative, şi deci, calea de  urmat pentru anularea actelor sale nu este aceea prevăzută de Legea nr.29/1990, ci o  acţiune de drept comun la instanţa competentă.

Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs  reclamantul, reţinându-se următoarele: în înţelesul prevederilor art.1 din Legea nr.29/1990, legea contenciosului administrativ, acte administrative pot fi nu numai actele efectuate de organele administrative de stat, ci şi actele juridice efectuate de autorităţile ce au calitatea de organe administrative şi care sunt investite prin lege  să îndeplinească funcţiuni administrative, funcţiuni în cadrul cărora îndeplinesc şi adoptă acte juridice.

Esenţial pentru a constata că un act este administrativ în sensul Legii nr.29/1990 este nu numai ca actul să fie emis  sau adoptat de la un organ al statului, ci de un organ de autoritate administrativă mai exact de la o organizare cuprinsă în sistemul de  structuri stabilit pentru îndeplinirea nevoilor sociale şi funcţionare în acest scop, a serviciilor publice, de asemenea manieră încât printr-o  oganizare  cît  mai calificată, să fie satisfăcute aceste cerinţe, şi să se  poată interveni atunci când se impune  cu măsuri pentru realizarea ordinii de drept, pentru menţinerea stării de legalitate în cadrul competenţelor de strictă aplicare stabilite prin lege.

Sub aspectul celor expuse,  Uniunea Avocaţilor din  România, formă organizatorică  cu competenţe şi structură stabilite prin lege privind desfăşurarea activităţii de avocatură, este cuprinsă şi face parte din autorităţile administrative, iar actele Uniunii sunt acte administrative.

Faţă de considerentele expuse, Curtea a admis recursul, a casat sentinţa recurată  şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeiaşi  instanţă, care va analiza toate celelalte apărări ale părţilor.

Impozit pe profit. Limita deductibilităţii provizioanelor, conform H.G. nr.335/1995

de

Reclamanta  SC „Banca Comercială Albina” prin lichidator a solicitat anularea deciziei nr.813 din 30 mai 2001 emisă de Ministerul Finanţelor şi exonerarea de plata sumei de 4.229.110.450 lei reprezentând impozit pe profit, TVA aferentă unor  activităţi nebancare cu majorările de întârziere aferente, precum şi anularea procesului verbal de control din 3 iunie 2001 întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Bucureşti şi exonerarea de plată  a sumelor de: 5.128.826.048 lei, 53.560,35 D.U., 2.274.214,10 franci belgieni şi 8.630,82 USD.

Prin sentinţa civilă nr.1562 din 20 noiembrie 2001 Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea. S-a reţinut că: reclamanta a încălcat  constant dispoziţiile legale specifice bancare, constituind provizioane specifice de risc şi incluzându-le pe cheltuieli deductibile din profitul impozabil; prin recalcularea impozitului pe profit, ca urmare a provizioanelor nedeductibile a rezultat că pe 1998, ar fi virat în plus numai 1.516.602.647 şi  nu 4.000.000.000 lei cât a solicitat; că datorează TVA în condiţiile  în care nu a produs dovezi care să confirme că prestările de serviciu nu au constat în evaluări de patrimoniu şi în fine că majorările de întârziere sunt datorate integral.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, SC „Banca Comercială Albina” SA prin lichidator.

Un prim motiv de casare a vizat greşita respingere a  capătului de cerere referitor la anularea  obligaţiei de plată a  impozitului pe profit şi a deductibilităţii fiscale a provizioanelor specifice de risc. În acest sens, recurenta a susţinut că în mod greşit s-a apreciat că şi-a constituit provizioane peste limita legală în condiţiile în care din raportul de audit a reieşit că trebuia să-şi constituie provizioane la un nivel superior celor deja constituite.

Un al doilea motiv de casare a avut în vedere greşita obligare a  băncii la plata TVA pentru activităţi  nebancare (evaluare de patrimoniu).  Recurenta a apreciat că în mod greşit nu s-a  considerat că verificarea garanţiilor este în fapt o componentă a  activităţii de creditare – care în final este scutită de TVA.  Tot greşit, consideră recurenta, s-a apreciat că activitatea realizată de bancă este o activitate de prestări servicii – de evaluare de patrimoniu.

Printr-un alt motiv de casare, recurenta a criticat soluţia Curţii de Apel Bucureşti şi pentru menţinerea obligaţiei de plată a majorărilor de întârziere deşi după data deschiderii producerii falimentului la creanţele existente nu se mai pot adăuga datorii sau alte cheltuieli.

În fine, o ultimă critică a vizat modul de  soluţionare a capătului de cerere  referitor la restituirea impozitului pe profit virat în plus în 1998 în sumă de 1.200.204.719 lei în loc de 4.000.394.881 lei cât s-a solicitat.

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în raport de criticile formulate, urmează a se reţine că acestea sunt justificate.

Recursul este fondat, în sensul ce se va expune:

Din actul de control rezultă că în perioada 30 iunie 1997 –  31 mai 1999, Banca Comercială Albina a constituit provizioane specifice de risc şi le-a inclus pe cheltuieli  deductibile la calculul profitului impozabil fără a respecta Normele Băncii Naţionale a României nr.3/1994 şi H.G. nr.335/1995 privind regimul constituirii, utilizării şi deductibilităţii fiscale a provizioanelor  agenţilor economici şi societăţilor bancare.

Concret, s-a imputat reclamantei că: nu a luat în calcul garanţiile materiale aferente  unor credite acordate; a constituit provizioane pentru credite acordate pe baza unor contracte de credit, nesemnate de beneficiar sau pentru credite la care nu au fost respectate normele interne de creditare; a constituit provizioane fără a lua în calcul garanţiile totale,  sau pentru credite la care nu au fost semnate contractele de credit.

Potrivit dispoziţiilor art.2 din H.G. nr.335/1995 „societăţile bancare pot constitui provizioane specifice de risc potrivit Normelor B.N.R. – pentru constituirea acestora, soldul creditelor acordate fiecărui debitor al  societăţii bancare se diminuează  cu valoarea garanţiilor, ipotecilor şi a depozitelor băneşti  gajate”.

Art.5 din Normele B.N.R. nr.3/1994 – prevăd expres că la determinarea provizioanelor expunerea debitorului poate fi  micşorată numai cu valoarea  angajamentelor apărute din: garanţii, depozite gajate, colaterale acceptate de conducerea băncii”.

Conform art.5 din H.G. nr.335/1995, nu vor beneficia de deductibilitate fiscală provizioanele constituite peste limitele prevăzute de art.1 şi 2, precum şi cele constituite în alte moduri decât cele prevăzute în prezenta hotărâre”.

Reclamanta recurentă a susţinut constant că a respectat dispoziţiile legale  menţionate, precizând, în acelaşi timp, că nivelul provizioanelor de risc s-a situat sub cel necesar constatat de raportul de audit.

Or, problema ce se impune a fi rezolvată priveşte nu nivelul constituirii provizioanelor de risc ci acela al deductibilităţiilor, în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate, neputând fi deduse decât acele provizioane constituite în limita legală.

Pentru verificarea acestui aspect, se impunea efectuarea unei  lucrări tehnice bancare care să stabilească în ce măsură provizioanele deduse din profitul impozabil au depăşit limitele prevăzute de art.1 şi 2 din H.G. nr.335/1995 – şi în raport de aceasta care este impozitul pe profit datorat.

Lucrarea de specialitate este necesară şi pentru explicarea aspectelor legate de conţinutul activităţii de creditare, în ce măsură activitatea de verificare a garanţiilor  prezentate de clienţi poate fi asimilată acesteia şi dacă prin aceasta se realizează în fapt o evaluare a  garanţiilor.

În ce priveşte majorările de întârziere, cum soluţionarea lor este strâns legată de modul de rezolvare al celorlalte motive de  casare, asupra lor instanţa urmează a se pronunţa în raport de aceste constatări.

Astfel fiind, s-a admis recursul, s-a casat sentinţa atacată şi  s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!