Ghid practic pentru procedura partajului judiciar

In practica este diferit:ANRP explica situatia despagubirilor acordate cetatenilor romani a caror imobile au fost abandonate in Bulgaria, Basarabia, Bucovina de Nord sau Tinutul Herta

de

Senatul Romaniei a aprobat, in sedinta din data de data de 30.09.2014, proiectul Legii privind unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de solutionare a cererilor formulate in temeiul Legii nr. 9/1998si al Legii nr. 290/2003, acte normative prin care s-au acordat despagubiri catatenilor romani care au abandonat imobile in Bulgaria, Basarabia,Bucovina de Nord sau Tinutul Herta.

Proiectul de lege a fost aprobat de Guvernul Romaniei inca din 26 iunie 2014 si urmeaza sa fie dezbatut in Camera Deputatilor. Dupa aprobare, legea va fi promulgata de catre Presedintele Romaniei, astfel incat noile prevederi sa poata fi aplicate incepand cu anul 2015.

Principalele prevederi ale proiectului de lege sunt urmatoarele:

– Unica masura compensatorie o constituie despagubirile banesti;

– Plata despagubirilor se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii hotararilor comisiilor judetene, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu anul 2015;

– Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite titluri de plata care se vor plati de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere;

– Sumele aferente despagubirilor se vor majora/actualiza prin decizia Presedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, cu suma aferenta perioadei cuprinse intre momentul emiterii hotararilor comisiilor judetene si data emiterii deciziei de actualizare;

– Comisiile judetene, respectiv cea a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003 au obligatia de a solutiona, prin hotarare, cererile de acordare a despagubirilor inregistrate si nesolutionate, dupa cum urmeaza:

  • in termen de 9 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de pana la 500 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 18 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar intre 501 si 1.000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 36 de luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de peste 1000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003.

Actiune de partaj – Casatoria fictiva

de

Actiune de partaj – Casatoria fictiva

(1) Căsătoria încheiată în alte scopuri decât acela de a întemeia o familie este lovită de nulitate absolută.

(2) Cu toate acestea, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, a intervenit convieţuirea soţilor, soţia a născut sau a rămas însărcinată ori au trecut 2 ani de la încheierea căsătoriei.

Persoanele care pot invoca nulitatea absolută

Orice persoană interesată poate introduce acţiunea în constatarea nulităţii absolute a căsătoriei. Cu toate acestea, procurorul nu poate introduce acţiunea după încetarea sau desfacerea căsătoriei, cu excepţia cazului în care ar acţiona pentru apărarea drepturilor minorilor sau a persoanelor puse sub interdicţie.

Lipsa încuviinţărilor cerute de lege

(1) Este anulabilă căsătoria încheiată fără încuviinţările sau autorizarea prevăzute la art. 272 alin. (2), (4) şi (5).

(2) Anulabilitatea poate fi invocată numai de cel a cărui încuviinţare era necesară. Dispoziţiile art. 46 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

Partajul voluntar si tranzactia – model de act de partaj voluntar si model tranzactie

de

CERERE PENTRU A SE LUA ACT DE TRANZACŢIE

Instanţa__

Secţia_

Dosar nr._/_

Termen la data de_

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_în calitate de _, şi subsemnatul_, în calitate de_, vă

solicităm să

Luaţi act de învoiala noastră

şi să pronunţaţi o hotărâre de expedient, care să consfinţească tranzacţia încheiată între părţi.

Temeiul de drept [3]: Ne întemeiem cererea pe dispoziţiile art. 271 C. proc. civ.

Anexăm înscrisul ce cuprinde învoiala noastră.

Semnătura, [4]

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel/Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie [5]_

Explicaţii

[1] Natura juridică. Tranzacţia este o expresie a principiului disponibilităţii părţilor în cursul procesului civil şi exprimă voinţa acestora de a finaliza litigiul pe cale amiabilă, solicitând instanţei să consfinţească învoiala lor prin pronunţarea unei hotărâri de expedient. În literatura de specialitate tranzacţia a fost definită ca fiind contractul prin care părţile sting un proces început sau preîntâmpină naşterea unui proces, prin concesii reciproce, constând în renunţări reciproce la pretenţii ori în prestaţii noi săvârşite sau promise de o parte în schimbul renunţării de către cealaltă parte la dreptul ce este litigios sau îndoielnic.

1.1. Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească tranzacţia.

– părţile trebuie să aibă capacitatea de a dispune;

– actul de tranzacţie să fie expresia voinţei libere şi neviciate a părţilor;

– prin încheierea tranzacţiei să nu se urmărească un scop ilicit;

– tranzacţia să fie înfăţişată instanţei în formă scrisă, potrivit dispoziţiilor art. 272 C. proc. civ.;

– înscrisul ce cuprinde învoiala părţilor să fie prezentat instanţei în atâtea exemplare câte părţi sunt, plus unul pentru instanţă;

– dacă învoiala cuprinde un act solemn, atunci aceasta trebuie încheiată în formă autentică. În doctrină există şi opinia contrară, în sensul că învoiala părţilor poate fi înfăţişată instanţei în formă scrisă, iar prin pronunţarea hotărârii de expedient se conferă caracterul de act autentic operaţiunii juridice pentru care legea prevede caracterul solemn.

1.2. Momentul la care se poate tranzacţiona. Părţile participante la proces se pot prezenta oricând în cursul judecăţii, chiar dacă nu au fost citate, pentru a solicita instanţei să ia act de învoiala lor şi să le-o consfinţească, printr-o hotărâre de expedient.

[2] Persoanele care pot tranzacţiona. Toate părţile implicate în litigiu trebuie să participe la încheierea tranzacţiei.

Părţile trebuie să aibă capacitatea de a dispune (art. 1706 C. civ.), întrucât tranzacţia este un act de dispoziţie, presupunând concesii şi renunţări reciproce.

în ceea ce priveşte mandatarul, acesta trebuie să prezinte o procură specială pentru a încheia tranzacţia, iar pentru persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă, în funcţie de obiectul tranzacţiei, poate fi nevoie de acordul autorităţii tutelare.

Pentru persoanele juridice este nevoie ca reprezentantul acestora să aibă o împuternicire specială pentru a încheia tranzacţia.

[3] Temeiul de drept. Tranzacţia este reglementată de art. 271-273 C. proc. civ. şi de art. 1704-1717 C. civ.

[4] Semnătura. Tranzacţia va fi semnată de părţi în faţa instanţei, iar mandatarii trebuie să prezinte un mandat special în acest sens.

[5] Instanţa competentă să ia act de tranzacţie este cea unde cauza estependinte, fie că este instanţa de fond, fie că este cea de apel sau de recurs, precum şi în cadrul căilor extraordinare de atac.
Instanţa, după verificarea învoielii părţilor, va pronunţa o hotărâre de expedient care să dea eficienţă stingerii litigiului prin tranzacţie. Această hotărâre are caracterul unui contract judiciar. Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în ceea ce priveşte verificarea condiţiilor ce trebuie îndeplinite de tranzacţie.

Timbrajul. Potrivit dispoziţiilor art. 14 din Ordinul nr. 760/C/1999, emis de Ministerul Justiţiei pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, nu se timbrează tranzacţiile intervenite între părţi în cursul procesului civil.

Formular de tranzacţie

Subsemnatul_, în calitate de_în cauza având ca obiect_, şi subsemnatul, în calitate de_, suntem de acord să stingem litigiul în forma următoare:

1. Subsemnatul_înţeleg să primesc de la numitul_suma de_ /şi de la numitul _să primesc bunurile mobile în valoare de_cu următoarea descriere sau/ imobile în valoare de_identificate prin_.

Subsemnatul_înţeleg să plătesc numitului_suma de_ /şi numitului _____ să predau următoarele bunuri mobile în valoare de _____ cu următoarea descriere /sau imobile în valoare de_identificate prin_.

2. Subsemnatul_înţeleg să primesc suma de_/să predau bunurile mobile în valoare de__cu următoarea descriere/ sau imobile în valoare de_identificate prin_

Subsemnatul înţeleg să plătesc numitului_suma de_/şi numitului _să predau următoarele bunuri mobile în valoare de_cu următoarea descriere sau imobile în valoare de . identificate prin_

3 ._(etc.)

Sumele de bani şi bunurile vor fi predate la data de_, de către numitul _şi de către numitul_, pe bază de proces-verbal.

sau

Sumele de bani şi bunurile au fost deja predate la data de_

Prin prezenta tranzacţie înţelegem să stingem orice litigiu dintre noi, în cauza având ca obiect_, părţile renunţând la pretenţii ulterioare.

Semnătura,

Semnătura,

Note:

*Bunurile mobile se vor descrie amănunţit, pentru identificare, fiecare în parte dacă sunt bunuri individual determinate, iar dacă sunt bunuri imobile se va indica comuna şi judeţul, strada şi numărul iar, în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul sau, când imobilul este înscris în cartea funciară, se va arăta şi numărul de carte funciară şi numărul topografic.
**Este indicat să se anexeze şi schiţa imobilului, mai ales dacă imobilul este comod partajabil în natură, pentru a se delimita exact lotul care revine fiecărui copartajant.
***Va semna fiecare parte participantă la tranzacţie, în faţa instanţei. Tranzacţia se va încheia în atâtea exemplare câte părţi sunt, plus unul pentru instanţă

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

 

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Cererea de partaj a creditorului unuia dintre coproprietari -model cerere

de

Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni, înregistrată sub nr. 2273/227/29.08.2008, reclamantul S.V. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii T.C. şi T.M., să se constate că aceştia sunt proprietarii imobilului construcţie – casă (P+1) situat în intravilanul satului Arghira, comuna Preuteşti, judeţul Suceava, în cote egale, de ? p.i. şi teren aferent, de 250 mp, şi să se dispună sistarea stării de indiviziune a acestora.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este creditorul pârâtului T.C., în baza titlului executoriu – sentinţa penală nr. 285/17.07.2007 a Judecătoriei Fălticeni, irevocabilă, având o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de 7.866 euro, în echivalentul în lei de la data plăţii, de 15.000 lei daune materiale şi 400 lei cheltuieli de judecată. De la data rămânerii definitive a sentinţei penale debitorul a procedat la înstrăinarea mai multor bunuri mobile şi imobile, în scopul evident de a deveni insolvabil.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 974 şi 728 al. 1 cod civil şi art. 111 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, pârâtul T.C. s-a opus acţiunii, arătând că nu deţine acte de proprietate asupra imobilelor indicate de reclamant.

Prin întâmpinare şi cerere reconvenţională, pârâtul T.M. a solicitat introducerea în cauză şi a numitelor T.V., soţia sa, şi T.E., fosta soţie a debitorului, întrucât imobilul construcţie ce se cere a fi partajat a fost edificat în timpul căsătoriilor de către cei doi fraţi împreună cu soţiile lor, având natura juridică de bun comun.

În motivarea cererii a arătat că prin contractul de întreţinere autentificat sub nr. 5276/17.10.1983 a dobândit de la bunicii săi, T.D. şi E., o casă de locuit cu anexe gospodăreşti, situată în intravilanul satului Arghira, comuna Preuteşti, cu teren aferent, de 250 mp. Ulterior, prin contractul de donaţie nr. 667/27.02.1998 i-a cedat fratelui său cota de ? p.i. din imobile.

În baza autorizaţiei nr. 29/29.06.2008 construcţiile au fost demolate şi s-a început edificarea imobilului actual, la care au fost folosite foarte puţine materiale provenite din cel vechi.

Întrucât în acea perioadă fratele său locuia la Fălticeni, avea doi copii mici şi nu dispunea de timp şi bani, el şi soţia sa au suportat cheltuielile ocazionate de construirea imobilului. A solicitat să se constate că la edificarea imobilului el şi soţia sa au avut o cotă parte devălmaşă de 80%, cota parte a debitorului şi a fostei sale soţii fiind de 20% şi să se dispună lichidarea stării de indiviziune conform acestor cote.

La 2 decembrie 2008 au fost introduse în cauză numitele T.V. şi T.E.

Pe calea cererii reconvenţionale, pârâta T.E. a solicitat sistarea stării de indiviziune asupra construcţiei, însă în cote părţi de 65% pentru ea şi fostul soţ, pârâtul T.C., şi de 35% pentru pârâţii T.M. şi V.

În motivarea cererii, pârâta a arătat că în toată perioada edificării imobilului ea şi fostul soţ au realizat venituri din salarii, au vândut o garsonieră din municipiul Suceava şi au investit bani în construcţie, în timp ce soţii T.M. şi V. au realizat venituri doar din activitatea AF T.M., unde asociat este şi T.C.

Aceleaşi solicitări au fost formulate şi de pârâtul TC pe calea cererii reconvenţionale. Totodată, pârâtul a solicitat ca partajarea construcţiei să se realizeze pe verticală, în natură, fără sulte.

Pârâţii TM şi V. s-au opus variantei de lotizare propuse, arătând că parterul clădirii este integral în posesia lor şi este amenajat ca bar autorizat, iar la etajul clădirii pârâtul TC are şi el amenajat un bar, cu acces separat, însă îl ţine mai mult închis. Prin urmare, se impune ca lotizarea imobilului să se realizeze conform posesiei, pe orizontală.

După administrarea probelor, Judecătoria Fălticeni prin sentinţa civilă nr. 465/22.02.2010 a admis în parte cererea principală şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul TM. Drept urmare, a constatat că pârâţii TC şi TM sunt coproprietari asupra suprafeţei de 250 mp teren situat în intravilanul satului Arghira, comuna Preuteşti, judeţul Suceava, identificată în planul de situaţie anexă la raportul de expertiză DG, în cote egale, de ? p.i; a constatat că pârâţii TC şi TE, pe de o parte, şi pârâţii TM şi TV pe de altă parte, sunt coproprietari asupra clădirii P+1 edificată pe suprafaţa de teren menţionată, în cote egale, de ? p.i. de familie; a lichidat starea de indiviziune a părţilor, atribuindu-le loturi în natură astfel:

– pârâtului TC i s-a atribuit suprafaţa de 124,79 mp teren, identică cu lotul nr. 2 din varianta I de lotizare propusă de expertul topo (f.229 dosar), în valoare de 8698,01 lei, iar pârâtului TM, suprafaţa de 125,21 mp teren, identică cu lotul nr. 1 din aceeaşi variantă de lotizare, în valoare de 8727,30 lei;

– pârâţilor TC şi TE li s-a atribuit în devălmăşie lotul nr. 2 din varianta I de lotizare propusă de expertul în construcţii (fila 189 dosar), în valoare de 101.860 lei, iar pârâţilor TM şi TV lotul nr. 1 din aceeaşi variantă de lotizare, în valoare de 148.096 lei. Pentru egalizarea valorică a loturilor, pârâţii TM şi TV au fost obligaţi să plătească pârâţilor TC şi TE suma de 23.118 lei sultă, iar pârâtul TM a fost obligat să-i plătească pârâtului TC suma de 14,64 lei cu acelaşi titlu.

Totodată, au fost respinse cererile reconvenţionale formulate de pârâţi cu privire la stabilirea cotelor de contribuţie/familie la edificarea construcţiei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din probele admise în cauză – chitanţe, facturi fiscale, declaraţii de martori, rezultă că la edificarea construcţiei au fost folosite o parte din materialele rezultate din demolarea clădirii vechi, lemnul utilizat a fost obţinut din exploatarea unei parcele de teren pădure pe care ambii fraţi au moştenit-o de la bunicii lor, iar veniturile rezultate din activitatea asociaţiei familiale pe care cei doi fraţi au avut-o au fost, de asemenea, folosite pentru achiziţionarea materialelor de construcţie şi achitarea manoperei.

La rândul lor, soţiile celor doi fraţi au contribuit la edificarea imobilului. Astfel, pârâta TE realiza venituri de la SC „A” SA Suceava, pe care le-a investit în noua clădire, iar pârâta TV a asigurat masa muncitorilor.

Susţinerile pârâţilor TM şi TV privind aportul lor substanţial la cumpărarea BCA, cărămidă şi material lemnos nu au fost primite, întrucât aceştia nu au dovedit obţinerea unor venituri suplimentare, altele decât cele realizate de asociaţia familială, constituită împreună cu TC.

La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa a avut în vedere destinaţia dată clădirii şi posesia actuală, apreciind că varianta cea mai potrivită este cea de partajare a construcţiei pe orizontală.

Sentinţa a fost criticată în apel de reclamant şi de pârâţii TM şi TV.

Reclamantul a criticat soluţia de admitere a cererii reconvenţionale formulate de pârâtul TM, arătând că aceasta, ca, de altfel, toate celelalte cereri reconvenţionale formulate în cauză, este inadmisibilă întrucât vizează un partaj de bunuri specific proprietăţii comune devălmaşe. Pe de altă parte, cererea este şi lipsită de obiect, deoarece coproprietari ai imobilelor teren şi construcţii sunt cei doi fraţi, cu cote părţi egale.

De asemenea, reclamantul a criticat sentinţa sub aspectul variantei de lotizare alese, arătând că aceasta este echitabilă pentru toate părţile şi nu s-au avut în vedere interesele sale, de terţ creditor al unui copartajant. Astfel, acordarea unei diferenţe băneşti debitorului său face inutilă intervenţia sa pe calea acţiunii oblice, deoarece acesta va refuza să facă plata voluntar, cum a procedat şi până în prezent; etajul clădirii va fi foarte greu de valorificat la o eventuală licitaţie, cu atât mai mult cu cât pârâţii s-au exprimat că îi vor aduce modificări (cum ar fi la instalaţia electrică), pentru a-l face neatractiv.

Pârâţii TM şi TV au criticat soluţia dată cererii lor reconvenţionale, arătând că au făcut dovada contribuţiei mai mari la edificarea construcţiei şi că, în considerarea acestei contribuţii, doresc să li se atribuie în natură întreaga suprafaţă de teren aferentă, de 250 mp, având în vedere că vor fi proprietarii exclusivi ai parterului şi anexei.

Prin decizia civilă nr. 158/8.06.2010, Tribunalul Suceava a respins ca nefondate ambele apeluri.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că prima instanţă a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză, stabilind că pârâţii apelanţi nu au dovedit o contribuţie mai mare la edificarea imobilului; că atribuirea parterului clădirii uneia dintre familii nu justifică atribuirea şi a terenului aferent în integralitate. Dimpotrivă, câtă vreme parcela de teren constituie proprietatea indiviză a celor doi fraţi, iar construcţia a fost partajată pe orizontală, se impune menţiunea stării de indiviziune pentru terenul de sub aceasta tocmai pentru asigurarea exploatării normale a imobilului.

Cu referire la motivele formulate de reclamant, instanţa de apel a apreciat că fără temei acesta a criticat cotele de contribuţie a părţilor la edificarea imobilului, deoarece judecătoria a stabilit cote egale, de ? p.i. pentru cei doi fraţi, aspect cu care reclamantul s-a şi arătat de acord. Varianta de lotizare aleasă de prima instanţă este optimă, iar argumentele reclamantului privind eventualele piedici la executare din partea familiei debitorului nu au fost dovedite.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul.

În dezvoltarea motivelor a arătat că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au interpretat greşit apărările sale privind admisibilitatea cererii reconvenţionale a pârâtului TM. Astfel, el a arătat că aceasta nu poate fi primită deoarece pârâtul este proprietar exclusiv al cotei de ? din terenul în litigiu (şi coproprietar, în cotă de ? p.i., cu fratele său, pârâtul TC), însă prin cererea reconvenţională a solicitat să se constate un drept de proprietate codevălmaş asupra construcţiei. Când va proceda la continuarea executării silite, debitorul va recurge la un alt motiv de tergiversare, prin deschiderea unei acţiuni, de partaj bunuri comune asupra cotei de ? din construcţie.

De asemenea, varianta de lotizare aleasă este inechitabilă pentru interesele tuturor părţilor. Acordarea unei diferenţe băneşti debitorului său face inutilă intervenţia sa pe calea acţiunii oblice, deoarece acesta va refuza să facă plata voluntar, iar pârâţii, după comunicarea hotărârii primei instanţe au afirmat că vor efectua lucrări de modificare a clădirii şi utilităţilor, astfel încât partea ce-i va reveni debitorului să devină neatractivă la o eventuală licitaţie.

A solicitat ca debitorului său să-i fie atribuit lotul nr. 2 din varianta nr. 4 din expertiza construcţii şi varianta 4 din expertiza topo.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 Cod procedură civilă.

Pârâţii TM şi TV s-au opus recursului.

Legal citaţi, pârâţii TC şi TE nu s-au prezentat în instanţă şi nici nu au formulat întâmpinări.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de probatoriul administrat în cauză, Curtea reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, se poate cere modificarea unei hotărâri dacă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.

În speţă, criticile formulate de reclamant, privind soluţia dată cererii reconvenţionale a pârâtului TM şi varianta de lotizare aleasă de instanţe, nu se încadrează în acest motiv de recurs. Prin cererea reconvenţională depusă la instanţa de fond (f. 25 dosar), pârâtul TM a solicitat să se constate că imobilul casă de locuit, din care i-a donat fratelui său, pârâtul TC, cota parte de ?, nu mai există în prezent şi, respectiv, că imobilul în litigiu este unul nou, construit de cei doi în timpul căsătoriilor, cu contribuţii diferite, sistarea stării de indiviziune urmând a se face potrivit acestor cote de contribuţie. Invocarea unor cote procentuale diferite de contribuţie la edificarea construcţiei nu atrage inadmisibilitatea cererii reconvenţionale. De altfel, poziţia reclamantului faţă de această cerere a fost argumentat pe larg în concluziile scrise depuse la prima instanţă (f.248-250), prin care a arătat că, într-adevăr, imobilul de partajat este unul nou, diferit de cel din contractul de donaţie autentificat sub nr. 667/1998, că a fost edificat în timpul căsătoriilor celor doi pârâţi şi că fiecare din cele două familii nu poate emite pretenţii decât cu privire la cota de ? din imobil.

Or, prima instanţă, admiţând în parte cererea reconvenţională, a reţinut că imobilul în litigiu constituie coproprietatea celor două familii, în cote părţi egale, de câte ? fiecare.

În cauză nu s-au propus şi administrat probe de natură a înlătura prezumţia de comunitate instituită de dispoziţiile art. 30 din Codul familiei, care operează pentru fiecare din cele două familii.

În ce priveşte critica referitoare la varianta de lotizare aleasă de prima instanţă, aceasta, deşi formulată succint, poate fi încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, vizând modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 741 Cod civil şi, respectiv art. 6739 Cod procedură civilă.

Astfel, reiterând susţinerile din apel, reclamantul a arătat că varianta de lotizare aleasă de instanţe este inechitabilă în raport de interesele sale, întrucât nu îi facilitează continuarea executării silite şi recuperarea creanţei de la debitorul pârât TC. Cum s-a dovedit până în prezent, acesta va refuza achitarea sumei reprezentând sulta de încasat, şi va demara un nou proces, de partaj bunuri comune cu fosta soţie, pârâta TE, astfel că intervenţia sa pe calea acţiunii oblice este inutilă. A indicat, ca şi la celelalte instanţe, varianta de lotizare pe care o apreciază echitabilă.

Curtea constată întemeiat acest motiv din următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 6739 Cod procedură civilă , la formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăruia ori masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii, îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.

Aceste criterii au caracter exemplificativ, putând fi completate şi cu „altele asemenea”, de natură a asigura satisfacerea intereselor părţilor, echilibrul cantitativ şi calitativ al loturilor atribuite, evitarea unor noi litigii.

În speţă, împărţeala judiciară se efectuează la cererea creditorului unuia dintre coproprietari, pe calea acţiunii oblice, în scopul asigurării executării silite a acestuia.

Acest tip de acţiune constituie un mijloc de conservare a patrimoniului debitorului şi un mijloc preventiv de apărare împotriva pericolului de insolvabilitate a acestuia. Practic, prin acest demers judiciar se pregăteşte executarea, motiv pentru care este adesea catalogată drept act preliminar executării silite.

Prin urmare, la formarea şi atribuirea loturilor, instanţa investită cu o astfel de cerere este ţinută a avea în vedere, pe lângă criteriile arătate, şi interesul reclamantului-creditor, acela ca debitorului său să-i revină în proprietate exclusivă bunuri individualizate ce pot fi supuse executării silite, în vederea recuperării grabnice şi integrale a creanţei.

În cauză, deşi reclamantul a învederat instanţei de apel că varianta de lotizare aleasă de prima instanţă – alta decât cea indicată de el – este inechitabilă faţă de interesele sale şi face inutilă intervenţia sa pe calea acţiunii oblice, Tribunalul, prin decizia atacată, nu a răspuns acestui motiv, rezumându-se doar la a înlătura argumentele privind eventualele piedici la executare, ca nedovedite. Cercetarea acestui motiv implică analiza comparativă a variantelor de lotizare propuse de experţi, prin raportare la dispoziţiile art. 741 al. 2 Cod civil şi 6739 Cod procedură civilă, conform rigorilor impuse de dispoziţiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă şi la starea de fapt reţinută pe baza întregului probatoriu administrat.

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

 

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Procedura speciala a partajului judiciar, conform noului Cod de procedura civila

de

Procedura speciala a partajului, conform noului Cod de procedura civila

In Titlul  V, la art. 979-995 din noul  Cod de procedura civila este prezentata procedura partajului judiciar.

In cazul  in care partajul  nu se poate realiza prin buna invoiala, oricare dintre coproprietari se poate adresa instantei de judcata cu o cerere de partaj.

Cuprinsul  cererii de chemare in judecata:

*  Numele si prenumele, domiciliul  sau resedinta partilor ori, pentru persoane juridice, denumirea si sediul  lor.

*  Codul  numeric personal  sau, dupa caz, codul  unic de inregistrare ori  codul  de identificare fiscala, numarul  de inmatriculare in registrul  comertului sau de inscriere in registrul  persoanelor juridice si contul  bancar ale reclamantului, precum si ale paratului, daca partile poseda ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, in masura in care acestea sunt cunoscute de reclamant.

Dispozitiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile.

*  Daca reclamantul  locuieste in strainatate, va arata si domiciliul  ales in Romania unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul.

*  Numele, prenumele si calitatea celui care reprezinta partea in proces, iar in cazul  reprezentarii prin avocat, numele, prenumele acestuia si sediul  profesional. Dispozitiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile in mod corespunzator.

*  Persoanele intre care urmeaza a avea loc partajul.

*  Obiectul  cererii (partajul) si toate bunu rile supuse partajului, realizan – du-se o evaluare a acestora, dupa pre – tui rea reclamantului. Pentru identificarea imobilelor se vor arata localitatea si judetul, strada si numarul, iar in lipsa, vecinatatile, etajul  si apartamentul, precum si, cand imobilul  este inscris in cartea funciara, numarul  de carte funciara si numarul  cadastral  sau topografic, dupa caz;

*  Locul  unde se afla bunurile supuse partajului, precum si persoana care le detine sau le administreaza

Titlul  pe baza caruia acesta este cerut partajul

*  Aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se intemeiaza cererea
*  Aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere
*  Semnatura.

La primul  termen de judecata, daca partile sunt prezente, instanta le va lua declaratie cu privire la fiecare dintre bunurile supuse partajului si va lua act, cand este cazul, de recunoasterile si acordul  lor cu privire la existenta bunurilor, locul  unde se afla si valoarea acestora.

In tot cursul  procesului, instanta va starui ca partile sa imparta bunurile prin buna invoiala. Daca partile ajung la o intelegere cu privire la impartirea bunurilor, conform art. 982 alin. (2) Cod de procedura civila, instanta va hotari potrivit intelegerii lor, partile avand posibilitatea incheierii unei tranzactii.

Daca printre cei interesati se afla minori, persoane puse sub interdictie judecatoreasca ori disparuti, se va putea incheia o tranzactie, insa numai cu incuviintarea prealabila a instantei de tutela, precum si, daca este cazul, a reprezentantului sau a ocrotitorului legal.

Atunci cand intelegerea priveste numai partajul  anumitor bunuri, instanta va lua act de aceasta invoiala si va pronunta o hotarare partiala, continuand procesul  pentru celelalte bunuri.

Intelegerea partilor poate interveni oricand in cursul  procesului, partile putand solicita, potrivit art. 438 Cod de proc. civ., ca instanta sa ia act de tranzactie si sa o consfiinteasca.

Daca partile nu ajung la o intelegere, procesul  va continua, urmand ca instanta sa hotarasca potrivit dispozitiilor legale si tinand cont de probele administrate in cauza.

Prin urmare, instanta va stabili:

*  bunurile supuse impartirii;
*  calitatea de coproprietar;
*  cota-parte ce se cuvine fiecaruia;
*  creantele nascute din starea de proprietate comuna pe care coproprietariile au unii fata de altii;
*  daca se imparte o mostenire, instanta va mai stabili datoriile transmise prin mostenire, datoriile si creantele comostenitorilor fata de defunct, precum si sarcinile mostenirii.

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

 

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Iesirea din indiviziune cu privire la bunurile dobandite in indiviziune prin contract

de

În cazul proprietăţii indivize, pentru ca înstrăinarea să producă efecte depline este necesar acordul tuturor coindivizarilor, deoarece fiecare având un drept nedeterminat în materialitatea sa, ci doar ideal, nu poate dispune valabil asupra întregului bun.

Însă, înstrăinarea bunului aflat în stare de indiviziune, făcută de unul dintre coindivizari, nu atrage nulitatea actului de înstrăinare, ci supune dreptul dobândit de cumpărător unei condiţii rezolutorii, a cărei îndeplinire are loc dacă bunul nu a fost atribuit, la ieşirea din indiviziune, coindivizarului care l-a înstrăinat.

Reclamanta P.A.I. prin curator a chemat în judecată pe pârâţii R.S. şi P.P.B. solicitând să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2593 din 4 iunie 1997.

Judecătoria Piatra Neamţ, prin sentinţa civilă nr. 2948 din 4 mai 1998 a respins ca nefondată acţiunea, reţinând în esenţă că reclamanta P.A.I. şi pârâtul P.P.B. sunt descendenţi de gr. I ai defunctei P.D., a cărei succesiune s-a deschis la data de 17.10.1996, în masa succesorală găsindu-se şi apartamentul înstrăinat de pârâtul P.P.B. – lui R.S.

În aceste condiţii, actul nu este lovit de nulitate ci este supus numai unei condiţii rezolutorii, atâta timp cât se menţine starea de indiviziune între vânzătorul bunului indiviz şi comoştenitorul străin de convenţia încheiată cu terţul cumpărător.

Deci pentru apărarea drepturilor proprii asupra bunului vândut, reclamanta are deschisă calea ieşirii din indiviziune, de rezultatul partajului depinzând şi dreptul dobânditorului.

Împotriva sentinţei, a formulat apel reclamanta P.A. prin reprezentantul legal, criticând-o ca netemeinică şi nelegală, pe motiv că instanţa de fond eronat a respins acţiunea, de vreme ce pârâtul comoştenitor a dispus singur de un bun ce nu-i aparţinea în exclusivitate deşi cunoştea această situaţie – prezentată în să fals notarului cu prilejul întocmirii certificatului de moştenitor.

Tribunalul Neamţ, prin decizia civilă nr. 162 din 25.01.1999, admiţând apelul a schimbat în tot sentinţa în sensul admiterii acţiunii şi anularea contractului de vânzare – cumpărare intervenit între părţi.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a argumentat că certificatul de moştenitor nr. 91 din 9.04.1997 eliberat după deschiderea procedurii succesorale după defuncta P.D., nu reflectă în întregime realitatea întrucât pârâtul P.P.B. este descendent alături de minora P.A.I. cu cote succesorale deferenţiate în raport de cele două succesiuni dezbătute, context în care evident a vândut nu numai partea sa de moştenire, ci şi partea ce i se cuvenea minorei, fără a avea consimţământul său, prin reprezentanţii legali.

Aşadar, devenind aplicabile dispoziţiile art. 1294 şi urm. Cod civil, vânzarea bunului altuia este nulă de la lege, considerent în care a şi fost inclusă în contract garanţia pentru evicţiune şi asumarea riscului de către cumpărător, în legătură cu bunul cumpărat.

Contra deciziei, a promovat recurs pârâtul R.S, arătând că soluţia pronunţată este consecinţa greşitei aplicări a dispoziţiilor legale în materie căci, împrejurarea că imobilul constituia proprietate indiviză a descendenţilor defunctei P.D. – nu atrage nulitatea actului de vânzare – cumpărare, valabilitatea lui depinzând doar de modul de atribuire la partaj, iar pe de altă parte vânzarea nu putea fi legal anulată, având în vedere că a avut convingerea încheierii actului cu adevăratul proprietar, deoarece i s-a prezentat certificatul de moştenitor, buna sa credinţă trebuind să conducă la menţinerea vânzării.

Mai mult, vânzătorul având un drept de proprietate indiviză în cotă de 11/16 din apartament, cel puţin în această proporţie era îndreptăţit să-şi înstrăineze proprietatea.

Examinând decizia în raport de criteriile aduse, faţă de actele şi lucrările dosarului inclusiv dovezile noi depuse în recurs – Curtea reţine:

Aşa cum a rezultat din rezumarea considerentelor deciziei recurate, în motivarea soluţiei, instanţa de apel a opiniat că în speţă se aplică regulile privitoare la vânzarea lucrului altuia şi totodată că vânzarea unui bun făcută de un neproprietar este nulă, invocând în sensul acesta dispoziţiile art. 1295 şi urm. Cod civil.

Această concluzie la care s-a oprit instanţa de apel este greşită în drept, căci în cazul vânzării unui bun indiviz se aplică regulile proprii stării de indiviziune desprinse din conţinutul dispoziţiilor art. 785 şi art. 786 Cod civil, ceea ce înseamnă că în cazul în care în timpul stării de indiviziune unul dintre copărtaşi vinde bunul indiviz, vânzarea nu este nulă ci doar supusă condiţiei rezolutorii, dacă bunul înstrăinat cade în lotul altui coproprietar.

În cazul în care bunul vândut cade în lotul coindivizarului – vânzător, ca urmare a efectului declarativ al partajului, acesta este considerat că a fost proprietar exclusiv, în mod retroactiv şi deci vânzarea rămâne valabilă.

În consecinţă, astfel cum în mod corect a stabilit judecătoria, ceilalţi copărtaşi nu au calea unei acţiuni în anularea vânzării şi nici revendicarea bunului, ci o acţiune în sistarea stării de indiviziune.

În speţă, imobilul care a format obiectul contactului de vânzare – cumpărare dintre părţi a fost atribuit pe calea acţiunii oblice, prin sentinţa civilă nr. 4124 din 13 iunie 2000 (irevocabilă) în lotul pârâtului – vânzător P.P.B. – şi ca atare vânzarea – cumpărarea apartamentului din litigiu s-a consolidat retroactiv.

În consecinţă, concluzia contrară a instanţei de apel este eronată, iar anularea actului de vânzare – cumpărare apare nelegală.

În baza celor ce preced se reţine deci că Tribunalul Neamţ în mod greşit a admis acţiunea reclamantei, soluţia legală fiind aceea de respingere pronunţată de judecătorie.

Aşadar recursul fiind întemeiat, Curtea în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă urmează să îl admită şi modificând în tot decizia să respingă apelul reclamantei ca nefondat.

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

 

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Partajul bunurilor dobandite prin mostenire

de

In urma deschiderii succesiunii, care are loc la data mortii persoanei despre a carei mostenire este vorba, mostenitorii acesteia vor fi proprietari, in indiviziune, asupra masei succesorale. Altfel spus, dv. aveti o cota-parte indiviza de proprietate asupra terenului lasat mostenire de unchiul dv. care a decedat. Aceasta stare de indiviziune inceteaza prin

partaj. Partajul sau imparteala este o operatiune juridica prin care se pune capat starii de coproprietate sau indiviziune, in sensul ca bunul, respectiva suprafata de teren, va fi impartita materialmente intre coproprietari, fiecare dintre acestia devenind proprietar exclusiv asupra unei anumite parti determinate din bunul mostenit. Oricare dintre comostenitorii care au un drept de proprietate comuna asupra acelei suprafete de teren poate cere iesirea din indiviziune. In aceasta situatie, se poate ajunge la impartirea bunului prin partaj voluntar (prin vointa comostenitorilor), sau prin partaj judiciar, daca partile nu se inteleg. In cazul partajului voluntar, mostenitorii pot pune capat starii de indiviziune fara indeplinirea vreunei formalitati; indicat ar fi sa intocmiti totusi un inscris autentificat de un notar, prin care sa statuati aceasta imparteala. Daca ceilalti comostenitori refuza impartirea prin buna invoiala, oricare dintre acestia are dreptul si posibilitatea de a se adresa instantei de judecata, solicitand sistarea indiviziunii, partajul devenind in acest mod judiciar. In solutionarea cererii, competenta revine judecatoriei in a carei raza teritoriala s-a aflat ultimul domiciliu al defunctului. Impartirea se face, de regula, in natura. Daca acest lucru nu este posibil, instanta va recurge la atribuirea bunului unuia dintre comostenitori – cel care are o cota mai mare – iar ceilalti vor primi echivalentul in bani al partii lor. Cand nici una dintre aceste modalitati nu este posibila sau acceptata, se va proceda la vanzarea bunului la licitatie; comostenitorii vor primi in bani contravaloarea cotei-parti ce li se cuvenea. Intelegem, de asemenea, ca aveti o oarecare indoiala in ceea ce priveste dreptul la mostenire al stranepotilor defunctului, fiind ,,in grad de rudenie mai indepartat,, fata de ceilalti mostenitori, in calitate de nepoti ai defunctului. In legatura cu acest aspect va informam ca dupa moartea unchiului dv., mostenitori sunt sotia supravietuitoare si, in lipsa descendentilor, parintii unchiului, daca erau in viata, iar daca nu, rudele colaterale, respectiv frati sau surori. Din datele pe care le-am avut la dispozitie, nu am putut sa ne dam seama daca la data mortii unchiului, fratele acestuia mai era in viata sau nu, deci nu putem sti nici daca descendentii acestuia pot sa culeaga mostenirea unchiului, ceea ce ar fi posibil, prin mecanismul reprezentarii succesorale, dar numai daca fratele unchiului si nepotul de frate au decedat inaintea unchiului.

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

 

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Partajul bunurilor dobandite in timpul casatoriei

de

Doresc sa ofer cateva repere despre ce anume trebuie sa se aiba in vedere atunci cand se initiaza o actiune de partajare bunuri comune dobandite in timpul casatoriei.

In primul rand voi enumera ce anume poate intra, in principal, in masa partajabila a bunurilor comune dintre soti.

– Bunurile mobile achizitionate in timpul casatoriei de oricare dintre soti

– Bunurile imobile achizitionate in timpul casatoriei de oricare dintre soti chiar si pe numele unuia dintre ei, cat timp sumele de bani folosite in achizitionare provin din sume ce pot fi considerate bun comun

– Sumele de bani ce au fost cheltuite cu titlu de avans la incheierea unui contract de leasing financiar( adica cu optiunea de cumparare a bunului la sfarsitul contractului de leasing) si ratele lunare aferente leasing-ului, cat timp bunul mobil este inca posedat in baza contractului de leasing si nu poate intra cu intreaga sa valoare, in masa partajabila( opinie personala)

– Sumele de bani aflate in conturi curente deschise pe numele ambilor soti sau pe numele unuia dintre ei,cat tip aceste sume de bani pot fi integrate in masa partajabila

– Drepturi de creanta nascute din imprumuturi pe care sotii sau numai unul din ei le-au acordat unor terte persoane si nerestituite integral sau partial de catre debitori

– Alte drepturi de creanta si drepturi reale

– Sporul de valoare al imobilului ,proprietatea exclusiva a unuia dintre soti( imbunatatiri si reparatii capitale ce nu schimba natura juridica a bunului si cand ele sunt facute de catre ambii soti).

Cum se poate efectua partajul?

Partajul poate fi facut de comun acord, cand cei doi fosti soti se inteleg asupra impartelii sau pe cale judecatoreasca ,atunci cand fostii soti isi contesta cota de contributie sau felul in care bunurile ar trebui impartite intre ei.

Cererea de partaj poate fi introdusa odata cu cererea de desfacere a casatoriei si ,de cele mai multe ori instanta de judecata decide disjungerea ei de capatul principal de cerere – sau ulterior cererii de desfacere a casatoriei, prin actiune principala.

Cererea de partajare a bunurilor comune se va putea judeca si admite numai dupa ce hotararea judecatoreasca ce consfinteste divortul celor doi soti ramane definitiva si irevocabila.

Ce anume poate influenta cota- parte ce va reveni fiecaruia dintre fostii soti?

– Sumele de bani pe care unul dintre soti le-a platit, in timpul casatoriei, in beneficiul unei terte persone, vor duce la diminuarea contribuitiei pe care acesta a avut-o la dobandirea bunurilor comune

– Sumele de bani pe care unul dintre soti le-a risipit pentru placerile sale personale- pot contribui ,de asemenea, la micsorarea contributiei pe care acesta a avut-o in timpul casatoriei

– Munca in gospodarie – influenteaza in mod pozitiv ( in beneficiul sotului care a prestat-o ) cota contributiei sale

– Sumele de bani pe care unul dintre soti le-a folosit in vederea achitarii unor datorii proprii vor putea influenta in sens negativ, contributia acestuia la dobandirea bunurilor comune

Ce este important de retinut: chiar daca unul dintre soti a avut venituri mai mari decat celalalt sot, esentiala este contributia sa efectiva la obtinerea bunurilor comune si nu doar cuantumul acestor sume pe care dovedeste ca le-a obtinut.

Daca sotii, inainte de introducerea cererii de desfacere a casatoriei s-au separat in fapt, trebuie avut in vedere si acest aspect in sensul ca ,de la data separatiei, orice bun achizitionat de unul dintre ei nu mai poate fi inclus in masa bunurilor comune deoarece acesta nu mai putea fi achizitionat prin contributia amandurora.

Consider ca, in masura in care unul dintre soti a parasit domiciliul conjugal lasand toate bunurile acolo iar sotul care a ramas la acel domiciliu a instrainat o parte din bunuri cu sau fara intentia de a le sustrage de la impartire, contravaloarea acestora poate fi inclusa in masa partajabila a celor doi soti.

De asemenea, consider ca, daca in timpul casatoriei unul dintre soti a sustras sume de bani in vederea achizitionarii de bunuri mobile sau imobile doar in interes personal iar la momentul partajului nu le-a adus la impartire ( banii sau bunurile achizitionate ) , celalalt sot poate introduce o noua actiune de partaj vizand aceste bunuri pentru a fi supuse, la randul lor, impartelii, din momentul in care ia cunostinta de existenta lor.

Dreptul familiei statueaza ca ,in principiu, contributia fiecaruia dintre soti la dobandirea bunurilor comune este de 50%. Insa, in practica, se va lua in considerare, in stabilrea cotei fiecaruia, contributia efectiva pe care a avut-o in timpul casatoriei. De aceea, pentru a putea sustine solicitarile din cerere, partea care invoca un procent mai mare in favoarea sa, trebuie sa demonstreze ,prin probatoriul admis de catre legislatie, aceasta contributie.

Probatoriul admis de lege

Proba cu inscrisuri. Acestea pot dovedi:

– veniturile obtinute din salariu si orice alte venituri obtinute din prestarea de activitati / servicii remunerate

– Donatiile sub forma de bani care au fost cheltuite in interesul casei

– Mostenirile a caror contravaloare a fost folosita in sustinerea cheltuielilor casei

– Venituri din pensii pe care o terta persoana I le-ar fi datorat

– Orice alte inscrisuri care dovedesc o contributie la sustinerea cheltuielilor familiale

Proba testimoniala:

– Martori care ,avand legaturi stranse sau apropiate cu cei doi soti, pot depune marturie fata de munca in gospodarie pe care ambii sau unul dintre soti au/a prestat-o

– Martori care pot depune marturie asupra ajutorului pe care unul dintre soti l-a primit de la parinti sau alte rude in sustinerea cheltuielilor casei sau a activitatilor gospodaresti,daca acestia au inteles sa ajute in beneficiul exclusiv al unuia dintre soti

– Martori care pot depune marturie despre activitatile de ingrijire a minorilor ( cand acstia exista) de catre unul sau ambii soti

Interogatoriul celuilalt sot:

– Prin aceasta procedura I se pun intrebari celuilalt sot asupra faptelor petrecute in timpul casatoriei si care sa dovedeasca contributia directa su indirecta a celui care propune interogatoriul si gradul de contribuire pe care a avut-o cel interogat

Expertiza :

– Aceasta proba vine pentru a evalua, la momentul efectuarii expertizei, imobilul/imobilele supus/e partajarii. De asemenea, se poate solicita si o expertiza de evaluare a bunurilor mobile incluse in masa partajabila

Expertizele sunt necesare pentru a se putea cuantifica masa partajabila si, in masura in care impartirea in natura, in functie de cota ce ii revine fiecaruia dintre soti, nu se poate face, sa se poata calcula sulta cuvenita sotului caruia nu I se atribuie in natura bunuri cu o valoare egala cu cota-parte cuvenita.

Dreptul de a cere impartirea bunurilor comune este imprescriptibil.

Masuri de conservare a bunurilor comune.

Daca, pana la impartirea bunurilor comune poate exista posibilitatea ca unul dintre soti sa instraineze o parte din acestea,sau sa le deterioreze ori celalalt sot nu le poate folosi, acesta are dreptul sa solicite instantei instituirea unui sechestru judiciar pana la finalizarea partajului.

Ce anume nu intra sub regimul matrimonial al comunitatii de bunuri?

– Bunurile mobile sau imobile primite de unul dintre soti cu titlu de mostenire

– Bunurile mobile sau imobile primite de unul dintre soti sub forma de donatie, cand donatarul nu specifica faptul ca donatia este si in beneficiul celuilalt sot

– Partile sociale detinute de unul dintre soti intr-o societate comerciala

– Fructele si productele provenite de la bunurile proprii ale unuia dintre soti cu mentiunea ca , pentru ca fructele sa devina bun comun este necesara contributia ambilor soti la obtinerea acestora

– Creantele nascute inainte de incheierea casatoriei si realizate in timpul casatoriei

– Bunuri de uz personal si exclusiv

– Bunuri destinate exercitarii profesiei

– Manuscrise stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si inovatii

– Bunurile achizitionate in timpul casatoriei de catre unul dintre soti cu sume primite din instrainarea unui bun propriu al acestuia

– Indemnizatia de asigurare primita ca urmare a prejudiciului suferit prin deteriorarea /pieirea unui bun propriu

– Pretul vanzarii unui bun propriu

– Bunuri obtinute prin schimbul cu un bun propriu

Enumerarile de mai sus vor ajuta fiecare fost sot sa evalueze corect ce anume ii apartine in exclusivitate si nu trebuie introdus in masa partajabila.

Cam atat despre ceea ce trebuie avut in vedere atunci cand se va intocmi cererea de partajare a bunurilor comune obtinute in timpul casatoriei.

Sper ca aceasta trecere in revista sa va ajute atunci cand ,apeland la un avocat, acesta va va intreba: ce bunuri ati obtinut in timpul casatoriei? De asemenea, va vor ajuta sa previzualizati mai bine sansele pe care le aveti in stabilirea unei cote parti din bunurile comune.

Nu uitati: faptul ca exista minori, nu va influenta cu nimic cota parte ce va reveni oricaruia dintre soti. Incredintarea minorului unuia dintre soti nu va da dreptul acestuia sa solicite mai mult decat I se cuvine.

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

 

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Proprietatea comuna-PARTAJ

de

Dreptul de proprietate comună pe cote – părţi se caracterizează prin aceea că asupra unui bun sau a unei universalităţi de bunuri au drept de proprietate două sau mai multe persoane. Obiectul dreptului de proprietate comună poate fi alcătuit atât din bunuri mobile cât şi din bunuri imobile.

În cadrul acestei forme de proprietate, un bun sau o universalitate de bunuri aparţine mai multor titulari fără ca bunul să fie fracţionat, individualizat. Dreptul de proprietate se fracţionează în atâtea părţi, egale sau diferite câţi proprietari sunt. Titularii dreptului de proprietate comună cunosc doar întinderea dreptului asupra bunului comun, dar nu cunosc partea materială din bun care le revine.

Proprietatea comuna obişnuită are o existenţă limitată în timp, adică are caracter temporar, deoarece oricare dintre proprietari poate cere ieşirea din coproprietate prin partaj. Dreptul de a cere ieşirea din această stare este imprescriptibil (nu încetează prin nefolosirea lui într-un anumit termen).

În ceea ce priveşte cota – parte ideală din dreptul de proprietate asupra bunului comun, fiecare titular are un drept propriu exclusiv şi va putea să o înstrăineze, total sau parţial, prin acte cu titlu oneros sau gratuit. În privinţa bunului în materialitatea sa, asupra acestuia nu se pot face acte materiale fără acordul unanim al coproprietarilor.

Înstrăinarea bunului comun este valabilă, în situaţia în care cumpărătorul dobândeşte un drept de proprietate sub condiţie şi cunoaşte calitatea de coproprietar a vânzătorului. Dreptul va depinde de rezultatul partajului, şi anume dacă bunul vândut va cădea în lotul coproprietarului vânzător. Dacă bunul cade în alt lot, vânzarea se consideră că nu ar fi existat.

Coproprietarii au o serie de obligaţii cu privire la întreţinerea, conservarea şi administrarea bunului. Cheltuielile reale sunt cele necesare sau utile cu privire la bun. De aceste obligaţii, coproprietarul se poate libera prin renunţarea la drept, însă acesta renunţare va avea efect doar pentru viitor. Cheltuielile datorate până la acea dată rămân în sarcina coproprietarului. Prin excepţie, coproprietarii pot încheia o convenţie de menţinere a stării de proprietate pe o durată de cel mult cinci ani, cu posibilitatea ca, la expirarea acestui termen, convenţia să fie reînnoită.

Un coproprietar nu poate construi fără consimţământul tuturor coindivizarilor. În ceea ce priveşte acţiunea în evacuarea chiriaşului care foloseşte un imobil indiviz, dacă cererea se întemeiază pe faptul cauzării unor prejudicii însemnate locuinţei, aceasta poate fi introdusă numai de către unul din coproprietari deoarece are caracterul unui act de conservare. Dacă se cere evacuarea pentru neplata chiriei, acţiune

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

 

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Actele necesare in diversele etape ale partajului

de
Acte necesare pentru partaj

• cerere de chemare in judecata
• acte doveditoare privind proprietatea bunurilor
• dovada achitare taxa de timbru judiciar + timbru judiciar
Cererea de chemare in judecata trebuie sa contina:

• nume, domiciliu sau resedinta partilor
• numele, calitatea, sediul profesional in cazul reprezentarii prin avocat
• obiectul cererii
• motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza cererea
• aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere

Costuri legale la partaj :

Taxa de timbru pentru partaj se stabileste ca procent din valoarea estimata a fi impartita intre fostii soti. In caz de partajare prin tranzactie, suma achitata poate fi restituita.

Taxele judiciare de timbru se platesc anticipat, in functie de valoarea estimata de catre partea care introduce cererea de partaj. In cazul lipsei intelegerii privind modul de realizare a partajului, daca valoarea estimata a masei partajabile este contestata de partea adversa sau daca instanta o considera ca fiind derizorie, masa partajabila urmeaza sa fie evaluata.

Asistenta unui avocat nu este obligatorie in procesul de partaj, dar este mai mult decat recomandabila. Lipsa informarii asupra elementelor importante ale judecarii unui partaj, gresita formulare a actiunii de partaj precum si incorecta prezentare a probelor poate aduce deservicii si prejudicii grave partii neasistate de un Avocat specializat.

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

 

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Drepturile creditorilor la partaj

de

Drepturile creditorilor personali ai coproprietarului

(1) Creditorii personali ai unui coproprietar vor putea, de asemenea, să intervină, pe cheltuiala lor, în partajul cerut de coproprietari ori de un alt creditor. Ei nu pot însă să atace un partaj efectuat, afară numai dacă acesta s-a făcut în lipsa lor şi fără să se ţină seama de opoziţia pe care au făcut-o, precum şi în cazurile când partajul a fost simulat ori s-a făcut astfel încât creditorii nu au putut să intervină în proces.

(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul creditorilor care au un drept de garanţie asupra bunului comun ori al celor a căror creanţă s-a născut în legătură cu conservarea sau administrarea acestuia.

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

 

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Formele de partaj-ROMANIA

de

Partajul prin acord Realizarea intelegerii dintre soti in ceea ce priveste impartirea bunurilor comune din casatorie se poate face concomitent cu procesul de divort,  in cursul procesului de divort, in fata instantei de judecatasau oricand dupa finalizarea procesului de divort, inclusiv in perioada imediat urmatoare, fie in fata instantei de judecata, fie printr-un act notarial.

Realizarea impartirii bunurilor comune ce au rezultat din casatorie, atunci cand cei doi soti se inteleg cu privire la modul in care se efectueaza impartirea, este, pe langa solutia cea mai eleganta si mai putin incarcata emotional, dar, in acelasi timp, este solutia cel mai putin costisitoare, ca timp si costuri.

Realizarea partajului, cand exista acord intre cei doi soti, se poate realiza:
• printr-un document realizat in fata notarului.
Costul, in acest caz, este compus din onorariul notarului stabilit de notar si taxa judiciara de timbru taxa, reprezentand un procent din suma valorilor bunurilor ce se impart. Aceasta activitatea se poate desfasura doar dupa ramanerea definitiva a hotararii de divort si presupune neaparat intelegerea in privinta tuturor aspectelor intre cei doi soti.

In cazul in care nu exista acord initial intre soti, dar ulterior introducerii actiunii de partaj, sotii ajung la un acord:
• prin redactarea (recomandabil, de catre un Avocat ) a unui document care sa statuteze intelegerea si modul de impartire convenit a bunurilor comune din casatorie si prezentarea acestui document in instanta, in cadrul procesului de partaj.

In cazul in care partajul se realizeaza print-o tranzactie ce statueaza intelegerea partilor, taxa de timbru (stabilita procentual la valoarea estimata a masei de partajat) se poate recupera in anumite conditii total sau partial.

Partaj fara acord

Daca cei doi soti nu se inteleg cu privire la realizarea impartirii bunurilor comune, realizarea partajului se va efectua de catre instanta, pe baza dovezilor si a sustinerilor punctelor de vedere ale celor doua parti.

Realizarea partajului este un proces de complexitate medie, asistenta Avocatului intr-un astfel de proces fiind mai mult decat recomandabila.

Printre probele implicate intr-un astfel de proces, mentionam:

• documente fiscale de achizitie si plata, facturi, chitante
• contracte
• rapoarte de expertiza
• martori, samd…

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

 

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Bunurile supuse partajului-ROMANIA

de

Din comunitatea de bunuri a sotilor poate face parte nu numai dreptul de proprietate, ci toate drepturile de natura patrimoniala, recunoscuta de lege persoanelor fizice, respectiv toate drepturile reale, principale si accesorii, precum si drepturi de creanta.

Impartirea bunurilor comune la desfacerea casatoriei poate avea loc fie prin invoiala sotilor, fie, in caz contrar, prin hotarare judecatoreasca, atunci cand sotii nu se invoiesc asupra partajarii( art. 36 alin. 1 C. fam. ). Regula este ca la divort, bunurile comune sa se imparta potrivit invoielii sotilor, iar in lipsa invoielii acestora, impartirea sa se faca pe cale judecatoreasca.

Invoiala partilor poate avea loc, potrivit legii, in urmatoarele moduri:

  • concomitent cu intervenirea hotararii de divort;
  • in cursul procesului de divort, fie ca invoiala se face in fata instantei, fie printr-un act intocmit in fata notarului public;
  • in perioada imediat urmatoare ramanerii definitive a hotararii de divort;
  • dupa inregistrarea hotararii de divort pe marginea actului de casatorie.

Partajul voluntar poate fi valabil incheiat in orice forma ceruta de soti, chiar si verbal, in anumite cazuri, cand printre bunurile supuse impartelii sunt terenuri sau constructii, conventia sotilor se va putea face numai in forma autentica, ceruta de lege, „ad validitatem” si nerespectarea formei conventiei sotilor de impartire a bunurilor comune in astfel de cazuri este sanctionata cu nulitate absoluta.
Judecatorii, atunci cand iau act de invoiala sotilor privitoare la impartirea bunurilor comune ca efect al pronuntarii hotararii de divort, trebuie sa exercite un dublu control, urmand sa se convinga atat de realitatea si temeinicia motivelor de divort, cat si de continutul invoielii prezentate.

Daca sotii nu se inteleg in privinta impartirii bunurilor comune, ea se va face prin hotarare judecatoreasca, de catre instanta de judecata, la cererea oricaruia dintre soti. Partajul bunurilor ce au format obiectul dreptului sotilor presupune, inainte de toate, stabilirea cotei-parti ce se cuvine fiecaruia dintre ei si numai in functie de aceasta, repartizarea bunurilor in materialitatea lor. Prin natura juridica, deosebita de aceea a actiunii in revendicare, cererea de partaj are drept scop transformarea dreptului indiviz al partilor intr-un drept divizibil si exclusiv asupra unor bunuri anume din cele supuse impartelii”.

La impartirea bunurilor dobandite in timpul casatoriei se stabileste intinderea dreptului de proprietate sub forma de cote parti ale fiecaruia dintre soti asupra bunurilor comune, in functie de contributia fiecaruia la dobandirea si conservarea bunurilor comune.
Stabilirea contributiei fiecarui sot la dobandirea bunurilor comune se poate face prin orice mijloc de proba, deoarece este vorba de dovedirea unei situatii de fapt.
Patrimoniul supus impartelii este acel existent la data partajului, inclusiv contravaloarea bunurilor comune care au fost instrainate in mod nelegal pana la partaj. Daca pana la impartirea bunurilor comune exista primejdia ca unul din soti sa instraineze o parte din bunuri, in detrimentul celuilalt sau sa le deterioreze, sau sa nu poata folosi bunurile comune, instanta judecatoreasca poate numi un sechestru judiciar, care poate fi chiar unul din soti. Sotul care se considera pagubit trebuie sa faca dovada instrainarii bunului in conditii nelegale.
Nasterea si mentinerea raporturilor de proprietate comuna in devalmasie sunt determinate de existenta casatoriei intre soti.

Comunitatea de bunuri a sotilor nici nu se poate naste inainte de incheierea casatoriei si nici nu poate dainui dupa incetarea ei.
La stabilirea cotei-parti ce se cuvine fiecarui sot in bunurile comune nu se tine seama de bunurile sale proprii ori de importanta acestora. Impartirea se face astfel incat, pe cat posibil, fiecarui sot sa-i revina bunuri in natura si numai in cazul in care impartirea in natura nu este posibila, sa se procedeze la vanzarea bunurilor comune prin buna invoiala sau, in caz de neintelegere, prin licitatie publica, ori sa se atribuie unuia dintre soti, urmand ca celalalt sa primeasca echivalentul cotei sale parti in alte bunuri sau bani. Cota parte ce se cuvine fiecaruia dintre soti se stabileste in raport de contributia sa la dobandirea si conservarea bunurilor comune. In stabilirea aportului fiecarui sot se va lua in considerare si munca pe care o femeie o depune in gospodarie si pentru cresterea copiilor.

Conform legii, nu fac obiectul partajului bunurile proprii ale sotilor. Acestea sunt:

  • bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei;
  • bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau dinatie, in afara de cazul in care dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune;
  • bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti;
  • bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele, proiectele artistice, proiectele de inventii si inovatii, precum si alte asemenea bunuri;
  • indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei;
  • valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare.

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

 

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Tipurile de proprietate-PARTAJ

de

  Nu de puţine ori, în relaţiile noastre cu ceilalţi oameni folosim expresii precum: casa aceasta este proprietatea lui X, câinele acesta este al meu, calculatorul prietenului meu este Pentium III etc. Alteori, când găsim un obiect oarecare (un pix, un stilou, o umbrelă…) obişnuim să întrebăm: al cui este acest obiect? Şi nu considerăm normal să ni-l însuşim.

Toate aceste expresii (proprietatea lui X, casa mea, calculatorul prietenului meu) şi alte sute de mii de asemenea exemple sunt legate de unul şi acelaşi termen: proprietatea.

Proprietatea presupune dreptul unei persoane (sau a mai multora) care, într-un fel sau altul (prin cumpărare, moştenire, donaţie) a devenit stăpân asupra unui bun oarecare, iar noi avem obligaţia (prin lege sau normă – regulă morală) să respectăm această proprietate.

Prin proprietate înţelegem deopotrivă:

–         stăpânirea deplină asupra unui bun;

–         raporturi (relaţii) sociale care se stabilesc între oameni în legătură cu posesia bunurilor.

Cel care posedă bunuri poartă denumirea de subiectul proprietăţii sau proprietarul. El este întotdeauna o persoană (sau mai multe), un grup de oameni sau statul.

Bunurile care se află în proprietatea subiectului poartă denumirea de obiectul proprietăţii; pământul, clădirile, cărţile, alimentele, maşinile, hainele sunt câteva exemple de bunuri. Dacă nu există subiect sau obiect al proprietăţii, nu există proprietate. Există mai multe forme de proprietate:

Proprietatea particulară sau privată, atunci când subiectul proprietăţii este o persoană (proprietate particulară individuală) sau mai multe persoane (proprietate particulară asociativă).

Proprietatea publică aparţine statului sau administraţiilor publice centrale şi locale. În acest caz subiectul proprietăţii este statul.

Proprietatea mixtă. În unele situaţii bunurile pot aparţine atât unor proprietari privaţi cât şi statului. De cele mai multe ori acest tip de proprietate ia naştere prin asocierea celor două tipuri de proprietate (privată şi publică). Unele societăţi pe acţiuni (întreprinderi la care mai multe persoane se asociază cu o parte din proprietate) se pot afla în proprietate mixtă (o parte din acţiuni sunt deţinute de către stat şi o parte de către proprietari particulari).

Formele de proprietate nu au existat dintotdeauna aşa cum le cunoaştem noi astăzi. Istoria societăţii omeneşti este şi istoria evoluţiei diferitelor forme de proprietate.

Unii gânditori (cum ar fi, de exemplu, Adam Ferguson) consideră că evoluţia formelor de proprietate s-a desfăşurat pe parcursul a patru etape:

  1. Vânătoarea şi culesul fructelor din perioada primitivă:

–         se caracterizează prin proprietatea întregului grup asupra vânatului sau fructelor; hrana procurată revine întregii comunităţi şi este destinată folosirii imediate;

–         singurele obiecte de proprietate individuală sunt armele, ustensilele şi blănurile pe care le posedă fiecare membru al comunităţii.

  1. Păstoritul şi creşterea animalelor:

–         proprietatea întregii comunităţi se restrânge, limitându-se la locurile de păstorit;

–         se extinde proprietatea privată asupra animalelor şi a pieilor;

–         oamenii încep să fie preocupaţi de apărarea proprietăţii şi creează reguli şi legi specifice;

–         nu toate popoarele au parcurs această etapă; unele triburi de indieni considerau că este o înjosire să creşti animale, de vreme ce le poţi găsi în orice moment în pădure.

  1. Agricultura şi cultivarea pământului:

–         o dată cu agricultura apare şi un nou tip de proprietate: proprietatea asupra pământului;

–         ca urmare a nevoi de siguranţă şi protecţie, proprietatea asupra pământului este atestată printr-un act de proprietate;

–         ponderea proprietăţii private creşte o dată cu apariţia utilajelor agricole; evident că va cuprinde şi roadele muncii;

–         se micşorează considerabil ponderea proprietăţii comune.

  1. Etapa industrială şi comercială

–         aria bunurilor care constituie obiectul proprietăţii creşte foarte mult;

–         apar diferite forme de asociere a proprietarilor;

–         reglementarea proprietăţii şi protecţia acesteia se realizează prin legi speciale;

–         dimensiunile proprietăţii private sunt din ce în ce mai mari;

–         proprietatea publică se dezvoltă în proporţii diferite de la o ţară la alta.

În zilele noastre obiectele proprietăţii devin tot mai flexibile şi sunt utilizate din ce în ce mai multe pe piaţă (ca obiect de vânzare-cumpărare). În plus, unii gânditori susţin că omenirea trebuie să-şi considere capacităţile intelectuale drept proprietate, a cărei dezvoltare permite progresul umanităţii.

O caracteristică importantă a societăţilor democratice este pluralismul formelor de proprietate; aceasta coexistă şi se află într-o permanentă competiţie. Competiţia dintre formele de proprietate este o condiţie a progresului societăţii.

Concluzii:

–         proprietatea este o relaţie care se stabileşte între oameni în legătură cu diverse tipuri de bunuri. Ea cunoaşte mai multe forme care au evoluat de-a lungul istoriei omenirii.

–         Astăzi coexistă şi sunt interdependente trei mari tipuri de proprietate: proprietatea privată, publică şi mixtă.

Dreptul la proprietate. Calitatea de proprietar. Încălcarea dreptului de proprietate.

Dreptul la proprietate este un drept civil.

Semnificaţia dreptului la proprietate est recunoscută încă de John Locke. Considerat drept natural, dreptul la proprietate este pentru filozoful britanic un atribut al fiinţei umane avut prin naştere, de la Dumnezeu.

Calitatea de proprietar

Oamenii pot deveni proprietari pe diferite căi:

–         moştenire (eu sunt moştenitorul tuturor bunurilor părinţilor mei).

–         donaţii (un cercetător mi-a donat tratatele sale de medicină).

–         cumpărare (îmi cumpăr o casă).

O dată dobândită calitatea de proprietar, pentru a putea să ne bucurăm în deplină securitate de aceasta, este necesar ca ceilalţi oameni să recunoască drepturile noastre asupra diferitelor bunuri. Acest lucru se realizează prin intermediul dreptului la proprietate.

Dreptul la proprietate

Dreptul la proprietate este dreptul unei persoane sau al unui grup de a poseda bunuri, a le utiliza, a hotărî în legătură cu rezultatele obţinute.

Existenţa dreptului de proprietate a fost justificată de oameni în diverse moduri.

–         Astfel, teoriile tradiţionale ale dreptului la proprietate considerau că oamenii trebuie să respecte drepturile la proprietate, întrucât acestea derivă din legile lui Dumnezeu, ale naturii sau raţiunii. Aceste drepturi se numesc drepturi naturale.

–         Mai târziu, această idee s-a regăsit într-o serie de documente politice, cum a fost „Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului”, Franţa, 1879.

Din punct de vedere istoric şi moral, drepturile naturale preced drepturile consfinţite prin lege.

Formarea statelor moderne şi apariţia Constituţiilor a implicat garantarea dreptului la proprietate prin lege.

Aceleaşi legi, însă, asociază dreptul la proprietate cu o serie de responsabilităţi cum ar fi responsabilitatea asupra prejudiciilor cauzate de proprietatea personală;

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

 

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Conditiile partajului-ROMANIA

de

Partajul bunurilor comune dupa desfacerea casatoriei se poate face:
• pe cale conventionala
• pe cale judiciara

Partajul judiciar, sau impartirea bunurilor comune din casatorie, se poate realiza prin intelegerea sotilor sau printr-o hotarare a judecatorului.

In cazul partajului in timpul casatoriei, acesta se poate realiza numai pe cale judiciara.
Pentru efectuarea partajului conventional , trebuie sa existe acordul unanim si valabil exprimat al sotilor.
Partajul judiciar este realizat de instanta de judecata.

Partajul poate fi cerut oricand dupa finalizarea divortului, neexistand un interval de timp anume in care se poate face solicitarea impartirii bunurilor comune, cum exista, de exemplu, intervalul pentru manifestarea calitatii de mostenitor, in domeniul succesiunii

In calea partajului pot exista doua obstacole: uzucapiunea de 30 de ani si existenta unui act de imparteala.

Instanta competenta sa judece procesul de partaj al bunurilor comune, in cazul in care bunurile sotilor se impart o data cu solutionarea actiunii de divort, cererea de partaj avand caracter accesoriu acesteia, este judecatoria in circumscriptia careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor.

In cazul impartirii bunurilor comune ale sotilor cerute pe cale principala, in timpul casatoriei sau dupa desfacerea casatoriei, competenta se stabileste potrivit regulilor comune:

• cand bunurile a caror impartire se cere sunt toate mobile, este competenta instanta de la domiciliul paratului (art. 5 C. proc. civ.)

• atunci cand exista si bunuri imobile in masa partajabila, este competenta instanta in a carei raza se afla imobilul (art. 13 C. proc. civ.)

• cand fiecare din parti sesizeaza o alta instanta, ambele fiind competente si daca exista identitate de parti, de obiect si de cauza, instanta cea din urma investita trimite cauza instantei mai intai sesizate (daca sunt de acelasi grad) sau instantei de grad mai inalt (daca sunt de grade diferite) (art. 163 C. proc. civ.)

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

 

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Ghid practic pentru procedura partajului judiciar

de

Art. 979 – Reguli aplicabile

Judecarea oricărei cereri de partaj privind bunuri asupra cărora părțile au un drept de proprietate comună se face după procedura prevăzută în prezentul titlu, cu excepția cazurilor în care legea prevede o altă procedură. 

Art. 980 – Cuprinsul cererii

Reclamantul este obligat să arate în cerere, pe lângă mențiunile prevăzute la art. 194, persoanele între care urmează a avea loc partajul, titlul pe baza căruia acesta este cerut, toate bunurile supuse partajului, valoarea lor, locul unde acestea se află, precum și persoana care le deține sau le administrează. 

Art. 981 – Declarațiile părților

La primul termen de judecată, dacă părțile sunt prezente, instanța le va lua declarație cu privire la fiecare dintre bunurile supuse partajului și va lua act, când este cazul, de recunoașterile și acordul lor cu privire la existența bunurilor, locul unde se află și valoarea acestora. 

Art. 982 – Rolul activ al instanței. Înțelegerile dintre părți

(1) În tot cursul procesului, instanța va stărui ca părțile să împartă bunurile prin bună învoială.
(2) Dacă părțile ajung la o înțelegere cu privire la împărțirea bunurilor, instanța va hotărî potrivit înțelegerii lor. Împărțeala se poate face prin bună învoială și dacă printre cei interesați se află minori, persoane puse sub interdicție judecătorească ori dispăruți, însă numai cu încuviințarea prealabilă a instanței de tutelă, precum și, dacă este cazul, a reprezentantului sau a ocrotitorului legal.
(3) În cazul în care înțelegerea privește numai partajul anumitor bunuri, instanța va lua act de această învoială și va pronunța o hotărâre parțială, continuând procesul pentru celelalte bunuri.
(4) Dispozițiile art. 438-441 sunt aplicabile. 

Art. 983 – Partajul judiciar

(1) Dacă părțile nu ajung la o înțelegere sau nu încheie o tranzacție potrivit celor arătate la art. 982, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții. Dacă se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii.
(2) Instanța va face împărțeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. (1), ea procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă în bani. 

Art. 984 – Încheierea de admitere în principiu

(1) Dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operații de măsurătoare, evaluare și altele asemenea, pentru care instanța nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili elementele prevăzute la art. 983, întocmind în mod corespunzător minuta.
(2) Dacă, în condițiile legii, s-au formulat și alte cereri în legătură cu partajul și de a căror soluționare depinde efectuarea acestuia, precum cererea de reducțiune a liberalităților excesive, cererea de raport al donațiilor și altele asemenea, prin încheierea arătată la alin. (1) instanța se va pronunța și cu privire la aceste cereri.
(3) Prin aceeași încheiere, instanța va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor. Raportul de expertiză va arăta valoarea bunurilor și criteriile avute în vedere la stabilirea acestei valori, va indica dacă bunurile sunt comod partajabile în natură și în ce mod, propunând, la solicitarea instanței, loturile ce urmează a fi atribuite.

Art. 985 – Încheierea de admitere în principiu suplimentară

În cazul în care, după pronunțarea încheierii prevăzute la art. 984, dar mai înainte de pronunțarea hotărârii de împărțeală, se constată că există și alți coproprietari sau că au fost omise unele bunuri care trebuiau supuse împărțelii, fără ca privitor la acești coproprietari sau la acele bunuri să fi avut loc o dezbatere contradictorie, instanța va putea da, cu citarea părților, o nouă încheiere, care va cuprinde, după caz, și coproprietarii sau bunurile omise. În aceleași condiții, instanța poate, cu consimțământul tuturor coproprietarilor, să elimine un bun care a fost cuprins din eroare în masa de împărțit. 

Art. 986 – Căile de atac împotriva unor încheieri

Încheierile prevăzute la art. 984 alin. (1) și art. 985 pot fi atacate numai cu apel odată cu fondul. 

Art. 987 – Criteriile partajului

La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții sau îmbunătățiri cu acordul celorlalți coproprietari sau altele asemenea.

Art. 988 – Atribuirea provizorie

(1) În cazul în care împărțeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinația economică, la cererea unuia dintre coproprietari instanța, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun. Dacă mai mulți coproprietari cer să li se atribuie bunul, instanța va ține seama de criteriile prevăzute la art. 987. Prin încheiere, ea va stabili și termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să consemneze sumele ce corespund cotelor-părți cuvenite celorlalți coproprietari.
(2) Dacă coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul consemnează, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalți coproprietari, instanța, prin hotărârea asupra fondului procesului, îi va atribui acestuia bunul.
(3) În cazul în care coproprietarul nu consemnează în termen sumele cuvenite celorlalți coproprietari, instanța va putea atribui bunul altui coproprietar, în condițiile prezentului articol. 

Art. 989 – Atribuirea definitivă

La cererea unuia dintre coproprietari, instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să îi atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească.

Art. 990 – Vânzarea bunului

(1) În cazul în care niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, deși acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au consemnat, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalți coproprietari, instanța, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind totodată dacă vânzarea se va face de către părți prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc.
(2) Dacă părțile sunt de acord ca vânzarea să se facă prin bună învoială, instanța va stabili și termenul la care aceasta va fi efectuată. Termenul nu poate fi mai mare de 3 luni, în afară de cazul în care părțile sunt de acord cu majorarea lui.
(3) În cazul în care vreuna dintre părți nu a fost de acord cu vânzarea prin bună învoială sau dacă această vânzare nu s-a realizat în termenul stabilit potrivit alin. (2), instanța, prin încheiere dată cu citarea părților, va dispune ca vânzarea să fie efectuată de executorul judecătoresc.
(4) Încheierile prevăzute în prezentul articol pot fi atacate separat numai cu apel, în termen de 15 zile de la pronunțare. Dacă nu au fost astfel atacate, aceste încheieri nu mai pot fi supuse apelului odată cu hotărârea asupra fondului procesului.↑ Sus

Art. 991 – Procedura vânzării la licitație

(1) După rămânerea definitivă a încheierii prin care s-a dispus vânzarea bunului de către un executor judecătoresc, acesta va proceda la efectuarea vânzării la licitație publică.
(2) Executorul va fixa termenul de licitație, care nu va putea depăși 30 de zile pentru bunurile mobile și 60 de zile pentru bunurile imobile, socotite de la data primirii încheierii, și va înștiința coproprietarii despre data, ora și locul vânzării.
(3) Pentru termenul de licitație a bunurilor mobile, executorul va întocmi și afișa publicația de vânzare, cu cel puțin 5 zile înainte de acel termen.
(4) În cazul vânzării unui bun imobil, executorul va întocmi și afișa publicația de vânzare cu cel puțin 30 de zile înainte de termenul de licitație.
(5) Coproprietarii pot conveni ca vânzarea bunurilor să se facă la orice preț oferit de participanții la licitație. De asemenea, ei pot conveni ca vânzarea să nu se facă sub un anumit preț.
(6) Dispozițiile prezentului articol se completează în mod corespunzător cu dispozițiile prezentului cod privitoare la vânzarea la licitație a bunurilor mobile și imobile prevăzute în materia executării silite.↑ Sus

Art. 992 – Bunurile nesupuse vânzării

La cererea uneia dintre părți, instanța poate proceda la împărțeala bunurilor pentru care nu a dispus vânzarea potrivit art. 990.↑ Sus

Art. 993 – Soluționarea cererii de partaj

(1) În toate cazurile, asupra cererii de partaj instanța se va pronunța prin hotărâre.
(2) Sumele depuse de unul dintre coproprietari pentru ceilalți, precum și cele rezultate din vânzare vor fi împărțite de instanță potrivit dreptului fiecărui coproprietar.
(3) În cazul în care partajul nu se poate realiza în niciuna dintre modalitățile prevăzute de lege, instanța va hotărî închiderea dosarului. Dacă se introduce o nouă cerere de partaj, încheierile de admitere în principiu prevăzute la art. 984 și 985 nu au autoritate de lucru judecat.↑ Sus

Art. 994 – Hotărârea de partaj

(1) Hotărârea de partaj are efect constitutiv.
(2) Odată rămasă definitivă, hotărârea de partaj constituie titlu executoriu și poate fi pusă în executare chiar dacă nu s-a cerut predarea efectivă a bunului ori instanța nu a dispus în mod expres această predare.
(3) Hotărârea de partaj este supusă numai apelului. Cu toate acestea, dacă partajul s-a cerut pe cale incidentală, hotărârea este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea dată asupra cererii principale Același este și termenul pentru exercitarea căii de atac, chiar dacă se atacă numai soluția dată asupra partajului. Aplicarea criteriilor prevăzute la art. 987 nu poate fi cenzurată pe calea recursului.
(4) Executarea cu privire la bunurile împărțite poate fi cerută în termenul de prescripție de 10 ani prevăzut la art. 705. 

Art. 995 – Revendicarea bunurilor atribuite

(1) În cazul în care părțile declară în mod expres că nu solicită predarea bunurilor, hotărârea de partaj nu este susceptibilă de executare silită.
(2) Pentru a intra în posesia bunurilor atribuite și a căror predare i-a fost refuzată de ceilalți coproprietari, partea interesată va trebui să exercite acțiunea în revendicare.

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

 

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!