Ghiduri practice

In practica este diferit:ANRP explica situatia despagubirilor acordate cetatenilor romani a caror imobile au fost abandonate in Bulgaria, Basarabia, Bucovina de Nord sau Tinutul Herta

de

Senatul Romaniei a aprobat, in sedinta din data de data de 30.09.2014, proiectul Legii privind unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de solutionare a cererilor formulate in temeiul Legii nr. 9/1998si al Legii nr. 290/2003, acte normative prin care s-au acordat despagubiri catatenilor romani care au abandonat imobile in Bulgaria, Basarabia,Bucovina de Nord sau Tinutul Herta.

Proiectul de lege a fost aprobat de Guvernul Romaniei inca din 26 iunie 2014 si urmeaza sa fie dezbatut in Camera Deputatilor. Dupa aprobare, legea va fi promulgata de catre Presedintele Romaniei, astfel incat noile prevederi sa poata fi aplicate incepand cu anul 2015.

Principalele prevederi ale proiectului de lege sunt urmatoarele:

– Unica masura compensatorie o constituie despagubirile banesti;

– Plata despagubirilor se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii hotararilor comisiilor judetene, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu anul 2015;

– Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite titluri de plata care se vor plati de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere;

– Sumele aferente despagubirilor se vor majora/actualiza prin decizia Presedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, cu suma aferenta perioadei cuprinse intre momentul emiterii hotararilor comisiilor judetene si data emiterii deciziei de actualizare;

– Comisiile judetene, respectiv cea a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003 au obligatia de a solutiona, prin hotarare, cererile de acordare a despagubirilor inregistrate si nesolutionate, dupa cum urmeaza:

  • in termen de 9 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de pana la 500 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 18 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar intre 501 si 1.000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 36 de luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de peste 1000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003.

Luni vom lansa Ghidul apararii in dosarele aflate la DNA/Ghidul apararii in dosarele aflate la DIICOT

de

Lansarea va fi online si vor fi 2 monografii despre dosarele Diicot si Dna

Astept cu interes sa le cititi

 

avocat Coltuc

Miercuri 08.10.2014,ora 11.00 avocat Coltuc organizeaza conferinta de presa – Confiscarea vs dreptul de proprietate in dosarele penale

 

 

 

Cum se acorda indemnizatia de crestere copil in 2014

de

 Indemnizatia de crestere a copilului reprezinta 85% din media veniturilor realizate in ultimele 12 luni, aceasta valoare fiind stabilita la finalul anului 2012 de Legea nr. 166/2012.  De asemenea, conform prevederilor instituite atunci, concediul si indemnizatia pentru cresterea copiilor se acorda pentru fiecare dintre nasteri. Aceasta in conditiile in care, pana in octombrie 2012, legea limita acordarea concediului si a indemnizatiei la 3 nasteri.

Potrivit OUG nr. 111/2010, actul normativ care reglementeaza regimul de acordare a indemnizatiei lunare, parintii pot alege intre un concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la un an (3 ani in cazul copilului cu handicap) si un concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani. In ambele situatii, legislatia reglementeaza cuantumul minim si cuantumul maxim al indemnizatiei lunare, raportandu-l la indicatorul social de referinta, care si in 2014 este in valoare de 500 de lei.

Prin urmare, in cazul in care opteaza pentru concediu pana la implinirea de catre copil a varstei de un an, cea mai mica valoare a indemnizatiei va fi 600 de lei, iar cea mai mare poate fi de maxim 3400 lei.


TVA se considera inclus in pret la cumpararea unui imobil de catre o persoana neplatitoare de TVA

de

TVA se considera inclus in pret la cumpararea unui imobil de catre o persoana neplatitoare de TVA

Prin hotararea pronuntata in Cauza 249/2012, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a stabilit ca, in cazul in care furnizorul (vanzatorul) nu are posibilitatea de a recupera de la dobanditor (cumparatorul) TVA solicitata de administratia fiscala, trebuie considerat ca pretul convenit de partile contractului de vanzare-cumparare include si TVA.

Creşterea accizelor ne poate aduce infringementul – CURIERUL NATIONAL

de

Creşterea accizelor ne poate aduce infringementul – CURIERUL NATIONAL

Indexarea accizelor la tutun, alcool şi carburanţi încalcă Directivele europene 64/2011, 92/84/EEC şi 2003/96/EC
Dacă în cazul celorlalte produse accizabile nivelul minim european a fost deja atins, în cazul tutunului există un calendar de creştere anuală a accizelor până în 2018 Av. Coltuc: Comisia Europeană ne poate da în judecată la CEJ, cerându-ne să plătim amenzi uriaşe

RESTUL ARTICOLULUI IL PUTETI CITI AICI

Ce trebuie să cunoaşteţi referitor la cererea de chemare în judecată?

de

Orice persoană care pretinde recunoaşterea unui drept trebuie să se adreseze instanţei de judecată.
În acest sens, trebuie să depuneţi o cerere de chemare în judecată la instanţa competentă să judece pricina (judecătorie, tribunal specializat, tribunal, curtea de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

1. Cererea de chemare în judecată:
    Cererea trebuie să cuprindă datele personale şi de identificare ale dumneavoastră şi ale persoanei pe care o chemaţi în judecată cara se referă la: nume, prenume, domiciliu sau reşedinţă, iar pentru persoanele juridice, numărul de înmatriculare la Registrul Comerţului, codul fiscal şi contul bancar.
În situaţia în care locuiţi în străinătate, aveţi obligaţia să menţionaţi domiciliul ales din România unde urmează să primiţi toate comunicările privind procesul.
Dacă apreciaţi că nu aveţi cunoştinţele necesare pentru a formula o asemenea cerere, sau dacă sunteţi în imposibilitatea de a o formula, puteţi să vă adresaţi unui avocat, sau să împuterniciţi o altă persoană să întocmească cererea. În aceste două situaţii, cererea va cuprinde numele şi sediul profesional al avocatului, respectiv numele şi calitatea celui care vă reprezintă.
Dacă nu cunoaşteţi domiciliul persoanei chemate în judecată, va trebui să menţionaţi în cerere această împrejurare şi să prezentaţi dovezi instanţei unde depuneţi cererea, în sensul că aţi făcut demersuri pentru aflarea domiciliului părţii adverse.
În momentul depunerii cererii la instanţă, în procedurile ce vor urma pentru judecarea pricinii, veţi fi citat în calitate de reclamant, iar persoana/persoanele chemată/chemate în judecată vor fi citate în calitate de pârât/pârâţi.
    După menţionarea datelor personale şi de identificare ale dumneavoastră şi ale persoanei chemată în judecată, trebuie să arătaţi ce drept solicitaţi să vă fie recunoscut de către pârât şi ce vă îndreptăţeşte la recunoaşterea acestui drept.
Atunci când pretenţiile formulate în cerere sunt evaluabile veţi indica valoarea pe care o apreciaţi.
    După prezentarea pe scurt a faptelor care v-au determinat să introduceţi cererea, este recomandat să indicaţi textul de lege pe care vă întemeiaţi cererea, însă această precizare nu este obligatorie întrucât calificarea acţiunii se va face de instanţa sesizată cu judecarea procesului.
    De asemenea, trebuie să arătaţi dovezile pe care vă sprijiniţi dreptul pretins, iar dacă deţineţi înscrisuri, trebuie să le anexaţi la cererea depusă.
    În situaţia în care aţi chemat în judecată, mai multe persoane, atât cererea cât şi actele anexate trebuie să le depuneţi în atâtea exemplare câţi pârâţi sunt în cauză plus un exemplar pentru instanţă. Dacă înscrisurile depuse sunt într-o limbă străină sau cu litere vechi, aveţi obligaţia să efectuaţi traducerea acestora.
    În cuprinsul cererii puteţi solicita, dacă apreciaţi că este în interesul dovedirii dreptului dedus judecăţii şi proba cu martori, indicând numele şi domiciliul acestora sau prezenţa în instanţă a pârâtului pentru a fi supus la interogatoriu.
    După întocmirea cererii, veţi proceda la semnarea ei, iar în situaţia în care nu aţi formulat cererea personal, aceasta va fi semnată de persoana care a întocmit-o.
    Cererea de chemare în judecată o depuneţi fie personal sau prin reprezentant, fie prin postă. Excepţie de la această regulă o reprezintă cererea de divorţ care trebuie depusă personal de către reclamant.
La primirea cererii de chemare în judecată de către preşedintele instanţei sau de către judecătorul care îl înlocuieşte, dacă aceasta nu întruneşte cerinţele prevăzute de lege, vi se pune în vedere să completaţi cererea de îndată. Atunci când completarea nu este posibilă, cererea se va înregistra şi vi se acordă un termen scurt.
În cazul în care aţi depus cererea de chemare în judecată prin poştă, vi se vor comunica în scris lipsurile ei, având obligaţia ca până la termenul acordat să faceţi completările sau modificările necesare.
În toate cazurile, neîndeplinirea în termen a obligaţiilor privind completarea sau modificarea cererii poate atrage suspendarea judecăţii.
Dacă se constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, procesul îşi urmează cursul firesc.

2. Dacă sunteţi chemat în judecată în calitate de pârât într-o cauză civilă, aveţi posibilitatea legală să vă apăraţi faţă de pretenţiile reclamantului prin depunerea unei cereri denumită „întâmpinare”.
    Întâmpinarea trebuie să cuprinsă aceleaşi elemente ca şi o cerere de chemare în judecată, excepţiile de procedură pe care înţelegeţi să le ridicaţi la cererea reclamantului, răspunsul la pretenţiile în fapt şi în drept formulate de acesta, dovezile prin care vă apăraţi împotriva acestora şi semnătura dumneavoastră.
    Ca şi în cazul cererii de chemare în judecată, întâmpinarea trebuie depusă în atâtea exemplare câţi reclamanţi sunt în cauză, plus un exemplar pentru instanţă. Dacă în cauză aveţi calitatea de pârât alături de alte persoane, puteţi depune o singură întâmpinare pentru toţi pârâţii sau numai pentru cei care doresc să o formuleze.
    Întâmpinarea poate fi depusă cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată.
În situaţia în care nu aţi depus întâmpinare, la prima zi de înfăţişare, instanţa vă va pune în vedere să arătaţi excepţiile, dovezile şi mijloacele de apărare la cererea formulată de reclamant. La solicitarea dumneavoastră, instanţa vă poate acorda un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării.

3. Atunci când aţi fost chemat în judecată de o persoană şi apreciaţi că sunteţi îndreptăţit să solicitaţi pretenţii de la persoana respectivă, aveţi posibilitatea legală să formulaţi o cerere denumită „cerere reconvenţională”.
    La fel ca cererea de chemare în judecată şi întâmpinarea, cererea reconvenţională trebuie întocmită ţinând cont de elementele prezentate anterior.
    Cererea reconvenţională o depuneţi o dată cu întâmpinarea, iar dacă nu sunteţi obligat la întâmpinare, o puteţi depune cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
    În situaţia când reclamantul îşi modifică cererea de chemare în judecată, puteţi depune cererea reconvenţională cel mai târziu până la termenul încuviinţat de instanţă.
    De regulă, cererea reconvenţională se judecă o dată cu cererea principală, iar în cazul în care cererea reclamantului este în stare de judecată, cererea reconvenţională se poate judeca separat.

Ce trebuie să cunoaşteţi referitor la executarea silită

de

Executarea silită reprezintă ultima fază a procesului civil în cadrul căreia vă puteţi realiza efectiv drepturile statornicite printr-un titlu executoriu.
În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, stabilită prin hotărârea unei instituţii sau printr-un titlu, aceasta se aduce la îndeplinire prin executarea silită.

Pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori folosinţa acestuia, desfiinţarea unei construcţii, plantaţii ori alte lucrări sau luarea unei alte măsuri admise de lege.
Executarea silită o puteţi face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt titlu executoriu.
Prin urmare nu puteţi declanşa procedura executării silite în lipsa unui titlu executoriu.
Pentru ca o hotărâre judecătorească să fie pusă în executare ea trebuie să fie investită cu formulă executorie, cu excepţia încheierilor executorii, hotărârilor executorii provizorii şi alte hotărâri prevăzute de lege, care se execută fără formula executorie.
Competenţa de investire a hotărârii pe care doriţi să o executaţi, cu formulă executorie, revine primei instanţe.
Vă atenţionăm că se investesc cu formulă executorie hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile , înscrisurile autentificate, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii în cadrul prevăzut de lege.
Încheierea prin care vi s-a admis cererea de investire cu formulă executorie a unei hotărâri judecătoreşti sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege, nu este supusă nici unei căi de atac.
În cazul în care vi se respinge prin încheiere cererea de investire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris ori cererea de eliberare de către instanţă a titlului executoriu în cadrul prevăzut de lege, puteţi formula recurs împotriva respectivei încheieri în termen de 5 zile de la pronunţare dacă aţi fost prezent şi de la comunicare dacă aţi fost lipsă.
Cererea de executare silită însoţită de titlul executoriu se depune  la executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care se află aceste bunuri.
Dacă bunurile debitorilor, pe care îi urmăriţi, se află în circumscripţia mai multor judecătorii, este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care  funcţionează pe lângă acestea.
Trebuie menţionat că executorul judecătoresc solicită instanţei de executare, respectiv judecătoriei în circumscripţia căreia se va face executarea, încuviinţarea executării silite.
În acest sens, va înainta în copie instanţei cererea pe care aţi formulat-o şi titlul executoriu.
Cererea de încuviinţare a executării silite se timbrează cu  timbru judiciar şi taxă judiciară de timbru în condiţiile legii.
Vă mai precizăm că încheierea de admitere a cererii de încuviinţare a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac.
Încheierea prin care se respinge această cerere o puteţi ataca cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Mai trebuie precizat că dreptul de a cere executarea silită vi se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar în cazul titlurilor în materia acţiunilor reale imobiliare, în termen de 10 ani.
Executarea silită o puteţi realiza prin urmărirea silită a bunurilor mobile sau prin urmărirea silită a bunurilor imobile.
În ceea ce priveşte urmărirea silită a bunurilor mobile legea prevede o categorie de bunuri mobile ale debitorului care nu se pot urmări silit.
Cu excepţia acestora, celelalte bunuri mobile pot fi urmărite în condiţiile prevăzute de lege.
Astfel bunurile mobile ale debitorului pot fi sechestrate de executorul judecătoresc dacă în termen de o zi de la primirea somaţiei acesta nu va achita suma datorată.
Bunurile sechestrate pot fi valorificate de executorul judecătoresc  prin vânzarea la licitaţie publică vânzare directă şi prin alte modalităţi admise de lege.
În ceea ce priveşte sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporabile urmăribile pe care vi le  datorează debitorul, sunt supuse executării silite prin poprire.
Poprirea se înfiinţează de executorul judecătoresc, la cerere, la domiciliul debitorului sau sediul terţului poprit.
În cazul în care vi se  datorează sume cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de  alocaţie pentru copii, despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii şi când executarea se face asupra altor venituri periodice realizate de debitor, înfiinţarea popririi se dispune , din oficiu, de instanţa de fond de îndată ce hotărârea este executorie potrivit legii.
Pot forma obiectul urmăririi silite bunurile imobile, dreptul de uzufruct al unui lucru imobil, precum şi dreptul de superficie.
Dreptul de servitute poate fi urmărit numai o dată cu fondul  dominant căruia îi profită.
Urmărirea silită a imobilelor înscrise în cartea funciară se face pe corpuri de proprietate în întregimea lor.
Imobilul pe care îl urmăriţi silit se valorifică prin vânzarea la licitaţie  publică, vânzare directă şi prin alte modalităţi admise de lege.
Suma de bani realizată prin executarea silită vi se va elibera până la acoperirea integrală a drepturilor, iar suma rămasă disponibilă se va preda debitorului .
În cazul în care executarea silită a fost pornită de mai mulţi creditori sau când, până la eliberarea şi distribuirea sumei rezultante din executare, au depus şi alţi creditori titlurile lor, executorul judecătoresc va distribui suma rezultată potrivit unei ordini de preferinţă prevăzută de lege.
După eliberarea sau distribuirea  sumei rezultată din executare, executorul va întocmi un proces-verbal, care se va semna de persoanele interesate (care sunt prezente).
Dacă sunteţi nemulţumiţi de modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare puteţi solicita executorului judecătoresc să consemneze obiecţiunile formulate  în procesul-verbal pe care îl încheie.
Acest proces-verbal îl  puteţi contesta, în termen de 3 zile.
Contestaţia suspendă de drept eliberarea sumelor de bani (sau distribuirea lor).
Contestaţia se judecă cu precădere, în termen scurt cu citarea părţilor.
În cazul în care obiectul executării silite îl constituie executarea silită a unei obligaţii de a face sau  a nu face, dacă în termenul prevăzut în somaţie debitorul nu execută de bunăvoie, veţi proceda la executarea silită, fie personal, fie prin executorul judecătoresc.
De asemenea, puteţi în această  situaţie sesiza instanţa de executare în vederea aplicării unei amenzi civile.
Dacă justificaţi o nevoie urgentă sau există pericolul ca debitorul să se sustragă de a urmărire, vă puteţi adresa preşedintelui instanţei de executare, care prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părţilor, va putea dispune ca executarea silită să se facă de îndată, fără somaţie.
Dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, iar acesta refuză puteţi sesiza instanţa, care prin încheiere irevocabilă dată cu citarea părţilor, îl poate obliga pe debitor, să plătească în favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 – 500.000 lei, stabilită pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligaţiei stabilită în titlul executoriu.

Ce trebuie să ştiţi despre contestaţia în anulare

de

    Puteţi apela la această care de atac extraordinară doar împotriva unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.
    Puteţi exercita această cale de atac extraordinară doar pentru motivele exprese prevăzute de lege.
    Nu puteţi formula o nouă contestaţie în anulare pentru motive ce au existat la data celei dintâi.
    Între contestaţia în anulare şi revizuire nu există o ordine care trebuie respectată.
    Exercitarea contestaţiei în anulare nu suspendă executarea hotărârii atacate.

1.  Contestaţia în anulare are 2 forme:
– contestaţia în anulare obişnuită;
– contestaţia în anulare specială.

a). Puteţi formula contestaţia în anulare obişnuită, pentru următoarele motive:
    când procedura de citare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit legii;
    când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă;
Pentru a fi admisibilă contestaţia în anulare de drept comun, trebuie îndeplinite două condiţii:
–    hotărârea contestată să fie irevocabilă ( indiferent dacă a fost pronunţată în primă instanţă, în apel, recurs, revizuire, contestaţie în anulare ( exemplu: hotărârea dată în primă instanţă care nu a fost apelată, sau legea prevedea că pot fi atacate cu recurs şi nu au fost recurate, hotărârile pronunţate în apel nerecurate, hotărârea pronunţată în recurs, etc;
–    motivele contestaţiei în anulare obişnuite să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului ( exemplu: dacă aţi invocat aceste motive prin apel şi deşi au fost respinse, nu le-aţi reiterat în recurs, sau aţi invocat această neregularitate procedurală direct în recurs etc.).
Atenţie! Contestaţia în anulare obişnuită va fi primită pentru motivele indicate, în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa de recurs le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt, sau recursul a fost respins fără să fie judecat pe fond.
b). Puteţi  formula contestaţia în anulare specială pentru următoarele motive:
– când dezlegarea dată prin hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale;
–  când instanţa de recurs a respins recursul sau l-a admis în parte, însă a omis să cerceteze vreunul din motivele de nelegalitate pe care le-aţi  invocat.
În cazul ambelor motive de contestaţie în anulare specială, trebuie să fie vorba de hotărâri judecătoreşti pronunţate în recurs.

2. Care este instanţa competentă să soluţioneze contestaţia în anulare:
– instanţa a cărei hotărâre se atacă. (prima instanţă, instanţa de apel, instanţa de recurs, instanţa care a soluţionat contestaţia în anulare sau revizuirea, dacă se invocă motive de nelegalitate a procedurii de citare sau de necompetenţă materială a instanţei sau instanţa de recurs, când se invocă motive specifice contestaţiei în anulare speciale).

3. Cererea ( contestaţia în anulare) trebuie să fie făcută în scris şi să cuprindă: arătarea instanţei, numele, domiciliul ori reşedinţa părţilor, ori după caz, denumirea şi sediul lor şi ale reprezentantului, obiectul cererii şi semnătura.

4. În ce termen puteţi exercita contestaţia în anulare:
    Dacă formulaţi contestaţie la executare împotriva unei hotărâri judecătoreşti care poate fi pusă în executare silită trebuie să o introduceţi înainte de începerea executării şi în tot timpul executării ei, până la săvârşirea ultimului act de executare.
    Dacă formulaţi contestaţie în anulare împotriva unei hotărâri irevocabilă care nu poate fi executată silit, trebuie să o introduceţi în termen de 15 zile de la data când aţi luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

5. Reguli privitoare la judecată:
    Contestaţia în anulare se judecă de urgenţă şi cu precădere.
    Pentru judecarea cauzei se va dispune citarea părţilor.
    Citarea trebuie, sub pedeapsa nulităţii, înmânată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului judecăţii, excepţie cazurile urgente, când termenul poate fi scurtat.
    Dacă nu vi s-a înmânat citaţia în termen sunteţi în drept să cereţi amânarea cauzei.
    Dacă aveţi calitate de intimat, aveţi obligaţia să depuneţi întâmpinare cel mai târziu cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată.
    Dacă sunteţi intimat şi nu depuneţi întâmpinare, veţi fi decăzut din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.
    Dacă sunteţi intimat şi nu sunteţi reprezentat sau asistat de avocat, aveţi posibilitatea să cereţi un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării.
    Să nu consideraţi că dacă aţi formulat contestaţie în anulare, hotărârea contestată nu se va pune în executare până la soluţionarea contestaţiei în anulare.
    Dacă doriţi ca executarea hotărârii pe care aţi contestat-o să nu pornească, trebuie să solicitaţi acest lucru instanţei învestite cu soluţionarea contestaţiei în anulare.
    Deci, veţi formula o cerere prin care veţi solicita să dispună suspendarea executării hotărârii contestate până la soluţionarea contestaţiei în anulate.
    Este foarte important să cunoaşteţi că această cerere o puteţi formula pe calea dreptului comun, fie separat, fie prin cererea prin care aţi invocat motivul de contestaţie în anulare. Dacă există urgenţă în soluţionarea cererii de suspendare, o puteţi formula pe calea ordonanţei preşedinţiale.
Atenţie! În acest caz trebuie să faceţi dovada că pe rolul instanţei se află înregistrată cererea de suspendare în condiţiile  dreptului comun, deoarece pe calea ordonanţei preşedinţiale măsura se dispune doar până la soluţionarea  acestei cererii.
    În cazul ambelor cereri, legea prevede condiţia unei cauţiuni, pe care o va stabili instanţa prin încheiere, ce este supusă recursului în termen de 15 zile de la comunicare.
    Cauţiunea pe care o depuneţi vă poate fi restituită după rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care s-a soluţionat cererea,în condiţiile legii.
    Hotărârea pronunţată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea pe care o atacaţi.

Ce trebuie să ştiţi despre divorţ

de

    În cazul în care sunteţi căsătorit legal şi consideraţi că există motive temeinice care fac imposibilă continuarea căsătoriei, puteţi intenta acţiune de divorţ.

1. Titularul cererii de divorţ:
Cererea de divorţ poate fi introdusă de oricare dintre soţi.
Aceasta trebuie să fie depusă personal, astfel persoana care depune cererea dobândeşte calitatea de reclamant, iar soţul chemat în judecată are calitatea de pârât.

2. Unde se depune cererea de divorţ:
Cererea de divorţ o depuneţi la judecătoria în raza căreia se află cel din urmă domiciliu comun al dumneavoastră şi al soţului/ei sau la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul soţului pârât, când nu aţi avut un domiciliu comun sau nici unul dintre dumneavoastră nu mai locuiţi în raza celui din urmă domiciliu comun.
În situaţia când soţul pârât nu are domiciliul în ţară depuneţi cererea de divorţ la judecătoria în raza căreia se află domiciliul dumneavoastră.

3. Cuprinsul cererii de divorţ:
Ca titular al cererii de divorţ, pe lângă cerinţele generale prevăzute pentru orice cerere de chemare în judecată, trebuie să indicaţi în cererea de divorţ numele copiilor minori născuţi din căsătorie sau a celor cu aceeaşi situaţie legală, iar dacă nu aveţi copii minori, veţi menţiona acest fapt.
De asemenea, trebuie să solicitaţi instanţei să se pronunţe cu privire la numele pe care soţii îl vor purta după divorţ, încredinţarea copiilor minori rezultaţi din căsătorie şi stabilirea pensiei de întreţinere, atunci când este cazul.
Aveţi obligaţia să ataşaţi la cerere certificatul de căsătorie, copii ale certificatelor de naştere ale copiilor minori, când este cazul, timbrul judiciar şi dovada achitării taxei de timbru, în raport de venitul net lunar pe care-l încasaţi.
Cererea de divorţ şi înscrisurile anexate le prezentaţi personal preşedintelui judecătoriei. Acesta la primirea cererii are obligaţia să vă dea sfaturi de împăcare, iar în cazul în care stăruiţi în cerere, vă Dacă sunteţi chemat în judecată de celălalt soţ pentru desfacerea căsătoriei, nu aveţi obligaţia să depuneţi întâmpinare dar aveţi posibilitatea să formulaţi şi dumneavoastră cerere de divorţ la aceeaşi instanţă. Aceasta o introduceţi cel mai târziu până la prima zi de înfăţişare, în şedinţă publică, şi urmează să fie judecată împreună cu cererea reclamantului.
Desfacerea căsătoriei se poate face şi cu acordul celor doi soţi dar, şi în acest caz, trebuie ca soţii să formuleze o cerere, care pe lângă celelalte elemente ale unei cereri de chemare în judecată, trebuie să fie semnată de aceştia.
Pentru a putea solicita divorţul prin acordul părţilor, trebuie să îndepliniţi următoarele condiţii:
–      să fi trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei;
–    să nu existe copii minori rezultaţi din această căsătorie.
În această situaţie, cererea se adresează tot preşedintelui instanţei, care verifică consimţământul soţilor şi acordă un termen de 2 luni, când aceştia urmează să se prezinte în instanţă. La termenul stabilit se verifică dacă părţile stăruie în cererea de divorţ, iar în caz afirmativ se va trece la judecata cererii, fără a se administra probe cu privire la motivele de divorţ.

4. Judecata cererii de divorţ:
Atunci când aţi depus o cerere de divorţ aveţi obligaţia să vă prezentaţi în persoană în faţa instanţei de fond. Dacă vă aflaţi în imposibilitatea de a vă prezenta personal din motiv de boală sau vă aflaţi în executarea unei pedepse privative de libertate, sunteţi pus sub interdicţie sau aveţi reşedinţa în străinătate, puteţi fi reprezentat prin mandatar.
Fiind o acţiune disponibilă, în orice fază a procesului, poate interveni împăcarea părţilor, fapt ce stinge acţiunea de divorţ.
În calitate de titular al cererii de divorţ, aveţi obligaţia să vă prezentaţi la judecarea în primă instanţă a cererii. În caz de nerespectare a acestei obligaţii, cererea dumneavoastră va fi respinsă ca nesusţinută.
În aceeaşi calitate, aveţi posibilitatea să renunţaţi la cererea de divorţ pe tot parcursul judecăţii în faţa instanţei de fond.
Instanţa se pronunţă prin hotărâre asupra cererii de divorţ. Împotriva hotărârii puteţi declara apel şi respectiv recurs, în termen de 30 de zile de la comunicare. Nu este supusă nici unei căi de atac hotărârea pronunţată în cererea de divorţ întemeiată pe acordul ambilor soţi.

Ce trebuie să cunoaşteţi referitor la modurile de sesizare a organelor judiciare

de

Orice persoană căreia i s-a cauzat o vătămare printr-o infracţiune, sau are cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni poate sesiza organele judiciare prin plângere, denunţ sau plângere prealabilă.
De asemenea, organele de urmărire penală se pot sesiza şi din oficiu când află pe orice altă cale că s-a săvârşit o infracţiune.

1. Plângerea  este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a pricinuit prin fapta.    Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.
Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatarul trebuie să fie special, iar procura rămâne ataşată plângerii.
Plângerea făcută oral se consemnează într-un proces verbal de organul care o primeşte.
Plângerea se poate face şi de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ sau de către copilul major pentru părinţi. Persoana vătămată poate să declare că nu-şi însuşeşte plângerea.

2. Denunţul este încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică sau de către o persoană juridică despre săvârşirea unei infracţiuni.
Denunţul trebuie să conţină aceleaşi date ca şi plângerea, să fie semnat de denunţător, iar în cazul denunţului oral, acesta se consemnează într-un proces verbal de către organul în faţa căruia a fost făcut.

3. Plângerea prealabilă
Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere.
Plângerea prealabilă se adresează direct instanţei de judecată în cazul următoarelor infracţiuni: lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 180 din Codul penal, vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 din Codul penal, ameninţarea prev. de art. 193 din Codul penal, insulta prev. de art. 205 Cod penal, calomnia prev. de art. 206 Cod penal, furtul săvârşit între soţi ori rude apropiate sau de către un minor în paguba tutorelui său, ori de cel care locuieşte împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta prev. de art. 210 din Codul penal, abuzul de încredere prev. de art. 213 Cod penal şi tulburare de posesie prevăzut de  art. 220 Cod penal.
Când făptuitorul este necunoscut, persoana vătămată se poate adresa organului de cercetare penală pentru identificarea lui.
Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului în cazul următoarelor infracţiuni: vătămare corporală prevăzută de art. 181 Cod penal, vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 şi 3 din Codul penal, violarea de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal, violarea secretului corespondenţei prev. de art. 195 Cod penal, divulgarea secretului profesional prev. de art. 196 Cod penal, violul prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal, gestiunea frauduloasă prev. de art. 214 Cod penal, adulterul prev. de art. 304 Cod penal, abandonul de familie prev. de art. 305 Cod penal, nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului prev. de art. 307 Cod penal.
Plângerea prealabilă se adresează organului competent să efectueze urmărirea penală când este îndreptăţită contra unui judecător, procuror, notar public, militar, judecător şi controlor financiar de la camera de conturi judeţeană, controlor financiar de la Curtea de Conturi.
Plângerea prealabilă trebuie să cuprindă descrierea faptei, indicarea autorului, arătarea mijloacelor de probă, indicarea adresei părţilor şi a martorilor, precizarea dacă persoana vătămată se constituie parte civilă şi atunci când este cazul, indicarea persoanei responsabilă civilmente.
În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul.
Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de  2 luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul.
Plângerea prealabilă greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite organului competent. În aceste cazuri, plângerea se consideră valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul necompetent

Asistenta juridica in materie penala

de

1). Asistenţa judiciară

În calitate de învinuit sau inculpat, pe tot parcursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, aveţi dreptul să fiţi asistat sau reprezentat de un apărător ( avocat ). Acest drept procedural presupune să fiţi însoţit de un avocat când sunteţi citat la poliţie sau la procuror, într-o cauză penală.

Apărarea este obligatorie când sunteţi cercetat penal şi sunteţi minor, militar cu termen redus, rezervist concentrat sau mobilizat, elev a unei instituţii militare de învăţământ, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ.
Apărarea mai este obligatorie şi în situaţia în care cercetările penale se fac cu privire la săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu detenţie pe viaţă sau pentru care minimul pedepsei cu  închisoare este de 5 ani sau mai mare.
În situaţia în care organul de urmărire penală apreciază că nu sunteţi în măsură să vă apăraţi corespunzător şi nu aveţi apărător ales se dispune desemnarea unui apărător din oficiu, întrucât, potrivit dispoziţiilor  art. 24 din Constituţia României şi art. 6 din Codul de  procedură penală, dreptul la apărare este garantat
Potrivit dispoziţiilor legale, organul de cercetare penală are obligaţia să vă încunoştiinţeze, înainte de a vă lua prima declaraţie, despre dreptul la apărare, consemnându – se aceasta în procesul verbal.
Când nu aveţi un apărător ales şi apărarea este obligatorie, veţi beneficia de asistenţă juridică din partea unui apărător desemnat din oficiu, la solicitarea organului de cercetare sau a instanţei de judecată.
În situaţia în care aveţi un apărător ales şi acesta, în mod nejustificat, nu se prezintă la două termene consecutive, să vă asiste în cursul urmăririi penale sau a cercetării judecătoreşti, când apărarea este obligatorie, autoritatea judiciară este îndreptăţită să continue cercetarea penală faţă de dumneavoastră, prin desemnarea unui apărător din oficiu.
În cursul urmăririi penale, la solicitarea apărătorului desemnat din oficiu, se poate acorda un termen care nu poate fi mai mic de 3 zile, pentru ca apărătorul să ia cunoştinţă de actele dosarului, excepţie situaţia când obiectul dosarului este o cerere privind arestarea preventivă , unde termenul nu poate fi mai mic de 24 de ore.
În toate situaţiile, prezentarea apărătorului ales, are ca efect încetarea delegaţiei apărătorului desemnat din oficiu.

Care sunt drepturile unui apărător :

a).  În cursul urmăririi penale

Apărătorul dumneavoastră are dreptul să vă asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală care vă priveşte, poate formula cereri şi depune memorii.
Este importat de reţinut faptul că – lipsa apărătorului nu împiedecă efectuarea actului de urmărire penală, dacă există dovezi că a fost înştiinţat de data şi ora la care trebuie să fie prezent să vă asiste şi nu se prezintă.
În situaţia în care sunteţi reţinut sau arestat într-o cauză, apărătorul ales sau cel desemnat din oficiu, are dreptul să ia legătura cu dumneavoastră, asigurându-se confidenţialitatea convorbirii.
Prezenţa apărătorului este obligatorie când este finalizată cercetarea penală şi trebuie să vă fie prezentat materialul de urmărire penală, înainte de a fi trimis în judecată.
Apărătorul, dacă este împiedicat în orice mod, să efectueze o apărare corespunzătoare, potrivit legii, poate formula plângere către procurorul care efectuează cercetare penală sau celui desemnat cu supravegherea cercetării penale efectuate de poliţist şi să arate vătămările care  sunt aduse intereselor legitime.    Formularea unei asemenea cereri nu suspendă continuarea cercetărilor penale sau întocmirea actului care face obiectul plângerii.

b). În cursul cercetării judecătoreşti
Şi în această fază de cercetare penală, apărătorul are dreptul să vă asiste, dacă aveţi calitatea de inculpat, la fiecare termen de judecată şi să exercite drepturile procesuale pe care le aveţi.
Pe tot parcursul cercetărilor penale aveţi dreptul să luaţi contact cu avocatul dumneavoastră.
Este bine de ştiut că, atât în cursul urmăririi penale cât şi a cercetării judecătoreşti, dacă apărătorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile legale sau le îndeplineşte în mod defectuos, atât procurorul cât şi judecătorul poate să dispună sancţionarea sa potrivit dispoziţiilor art.198 alin. 2 din  Codul de  procedură penală.
Nu numai învinuitul sau inculpatul are dreptul la apărare. Potrivit dispoziţiilor art. 173 Cod procedură penală, dacă aveţi calitatea de partea vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, aveţi asigurat acelaşi drept, respectiv de a fi asistat de  apărător, atât la efectuarea actelor de urmărire penală cât şi în cursul judecăţii.
În cursul cercetării judecătoreşti, dacă aveţi calitatea de parte vătămată, parte civilă sau parte civilmente responsabilă, instanţa poate dispune, din oficiu, să fiţi asistat de un apărător, când se apreciază că, din anumite motive, nu sunteţi în măsură să vă faceţi singur apărarea.

2).  Reprezentarea :

În cursul judecăţii, inculpatul şi celelalte părţi, pot fi reprezentate, adică la proces se prezintă pentru dumneavoastră apărătorul ales sau persoana mandatată legal, cu excepţia cazurilor în care prezenţa  este obligatorie.
Pentru situaţia în care sunteţi inculpat, reprezentarea dumneavoastră în procesul penal, la instanţă, este posibilă numai în anumite situaţii prevăzute de lege, respectiv:
–    la judecarea cauzei în primă instanţă ( la judecătorie) ori la rejudecarea cauzei după ce hotărârea a fost desfiinţată în apel sau casată în recurs,numai dacă,pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecăţii este amendă sau închisoare de cel mult un(1) an;
–    la judecarea cauzei în căile de atac (apel sau recurs).
Când instanţa de judecată apreciază necesară prezenţa inculpatului, poate dispune aducerea dumnevoastră.
Dacă aveţi calitatea de parte vătămată, parte civilă sau parte responsabilă civilmente, reprezentarea dumneavoastră în proces este întotdeauna admisă.
Este bine de ştiut că, în situaţia în care, într-un proces penal, în anumite cauze, aveţi calitatea de parte vătămată şi aţi chemat în judecată o persoană pentru săvârşirea unei infracţiuni pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea  prealabilă, prezenţa dumneavoastră la proces sau a reprezentantului, este obligatorie, întrucât dacă lipsiţi la 2 termene de judecată, consecutive, încetează procesul penal. Potrivit dispoziţiilor art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, prezenţa dumneavoastră sau reprezentarea, este obligatorie când formulaţi plângere pentru lovire sau alte violenţe (art.180),  vătămare corporală din culpă (art. 184 alin.1), ameninţare (art. 193 ), insultă (art. 205 ), calomnie (art. 206), furt între rude (art. 210), abuz de încredere (art. 213), tulburarea de posesie (art. 220) Cod penal.

Ce trebuie să cunoaşteţi despre punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti

de

Hotărârârile  instanţei penale devin executorii la data când au rămas definitive. Hotărârile nedefinitive sunt executorii atunci când legea dispune aceasta.

Hotărârile primei instanţe rămân definitive:

1.    la data pronunţării, când hotărârea nu este supusă apelului şi nici recursului;
2.    la data expirării termenului de apel:
– când nu s-a declarat apel în termen;
–  când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului;
a.       la data retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel;
b.    la data expirării termenului de recurs în cazul hotărârilor nesupuse apelului sau dacă apelul a fost respins:
i.    când nu s-a declarat recurs în termen;
ii.    când recursul declarat a fosr retras înăuntrul termenului;
c.    la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct.4, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs;
d.    la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct.4.

Hotărârile instanţei de apel rămân definitive:
1.  la data expirării termenului de recurs;
a.    când apelul a fost admis fără trimitere pentru rejudecare şi nu s-a declarat recurs în termen;
b.    când recursul declarat împotriva hotărârii menţionate la lit.a) a fost retras înăuntrul termenului;
2.  la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârii menţionate la lit.a), dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs;
3.  la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârii menţionate la lit.a).

Hotărârile instaţei de recurs rămân definitive la data pronunţării acesteia când :
a)    recursul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de recurs, fără rejudecare;
b)    cauza a fost rejudecată, după admiterea recursului;
c)    cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, în cazul respingerii recursului.
    Hotărârile penale definitive se pun în executare de către prima instanţă de judecată, care este instanţa de executare.
    Executarea unei hotărâri penale parcurge două etape:
a)    instanţa de executare emite mandatul de executare, pe care îl comunică organelor de poliţie şi urmăreşte punerea în executare a hotărârii;
b)    organul de poliţie pune în executare mandatul.
    Pedepsele dispuse printr-o hotărâre judecătorească pot fi diferite: detenţiunea pe viaţă, pedeapsa închisorii (care poate avea modalităţi diferite de executare: suspendarea condiţionată a executării pedepsei, suspendarea sub supraveghere, executarea pedepsei la locul de muncă), pedeapsa amenzii penale, pedepse complementare şi pedepse accesorii. De asemenea, printr-o hotărâre judecătorească penală, instanţa poate dispune măsuri de siguranţă.
    În condiţiile prevăzute de art. 90 din Codul penal, instanţa poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancţiune cu caracter administrativ, respectiv: mustrarea, avertismentul şi amenda administrativă.
    În executarea unor hotărâri penale pot interveni anumite schimbări, cum ar fi :
–    revocarea sau anularea suspendării condiţionate;
–    revocarea sau anularea executării pedepsei la locul de muncă;
–    înlocuirea pedepsei detenţiei pe viaţă;
–    înlocuirea pedepsei amenzii, în cazul în care cel condamnat se sustrage de la executarea amenzii;
–    liberarea condiţionată a condamnatului în condiţiile prevăzute de art. 59 – 60 din Codul penal;
–    încetarea executării pedepsei la locul de muncă;
–    înlocuirea executării pedepsei pentru militari,
–    reducerea pedepsei pentru militari,
–    amânarea sau întreruperea executării pedepsei.

    Cazurile în care puteţi solicita să se amâne sau să se întrerupă executarea pedepsei la care aţi fost condamnat  printr-o hotărâre penală definitivă sunt:
1.    Când se constată printr-o expertiză medico-legală că suferiţi de o boală care vă pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. Este deci necesar ca expertiza medico-legală, şi nu un simplu certificat medical, efectuată de instituţia medicală competentă, să stabilească atât gravitatea bolii, cât şi împrejurarea că aceasta nu poate fi tratatată corespunzător în penitenciar. Pentru acest motiv, executarea poate fi amânată până când vă veţi afla în situaţia de a putea executa pedeapsa închisorii.
2.    Dacă sunteţi gravidă sau aveţi un copil mai mic de 1 an. În aceste situaţii amânarea poate fi aprobată până la încetarea cauzei care a determinat-o.
3.    Când din cauza unor împrejurărispeciale executarea imediată a pdepsei ar avea consecinţe grave pentru dumneavoastră, familie sau unitatea unde lucraţi. Legea nu defineşte restrictiv „împrejurărispeciale”, astfel că rămâne la aprecierea instanţei analizarea motivelor invocate de dumneavoastră care, în orice caz, trebuie să îndeplinească o dublă căndiţie: săaibă o natură deosebită şi să ducă la consecinţe grave, în cazul aţi începe executarea. Pentru acest caz, executarea poate fi amânată o singură dată şi, pentru cel mult, 3 luni.

    Cine poate solicita amânarea începerii executării pedepsei şi unde se adresează cererea:
•     Cererea de amânare, însoţită de actele justificative pe care se întemeiază, se adresează instanţei de executare. Ea poate fi făcută de condamnat, de reprezentantul său legal, soţul condamnatului, de către apărătorul său, precum şi de procuror. În cazul prevăzut la punctul 3, cererea o poate formula şi conducerea unităţii la care lucrează condamnatul.
•     Cererea de întrerupere a executării pedepsei se adresează fie instanţei care a pus în executare hotărârea, fie instanţei în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare.
•      Timpul cât executarea a fost întreruptă, după cum este firesc, nu se socoteşte în durata pedepsei.

Când instanţa a comis greşeli în timpul punerii în executare a unei hotărâri penale puteţi folosi contestaţia la executare.
    Care sunt cazurile în care legea stabileşte că puteţi face contestaţie la executare:
1.     Când împotriva dumneavoastră s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă. Cu alte cuvinte veţi contesta punerea în executare a hotărârii atunci când sunteţi în termenul de a declara apel sau recurs împotriva soluţiei dată prin această hotărâre, ori, când aţi declarat apel sau recurs şi acestea se află în curs de judecată.
2.    Când se pun în executare dispoziţiile unei hotărâri faţă de dumneavoastră, deşi hotărârea priveşte o altă persoană. Puteţi fi victima unei asemenea erori, urmare unei confuzii de nume sau a unei adrese greşite, etc.
3.     Când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Sunt asemenea cazuri, orice nelămurire cu privire la durata pedepsei, modul de executare (spre exemplu, în cazul executării prin muncă corecţională, nu se indică clar unitatea şi felul muncii) şi cu privire la executarea laturii civile sau alte neclarităţi ale hotărârii. Cât priveşte împiedicarea la executare, aceasta poate consta, de exemplu, în existenţa unei suspendări.
4.    Când invocaţi amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
5.    Deşi legea enumeră numai aceste cazuri în care puteţi face contestaţie la executare, este evident că nu a făcut acest lucru în sens restrictiv, practic, în cele patru categorii de motive putând fi inclus orice impediment ce se iveşte în legătură cu executarea unei hotărâri penale. De asemenea, mai trebuie să ştiţi că, în afară de primul caz de de contestaţie care se referă la exclusiv la pedeapsă, celelalte trei cazuri pot fi folosite şi în legătură cu executarea laturii civile a hotărârii.
•     Contestaţia întemeiată pe unul din motivele arătate la 1, 2 şi 4 o introduceţi fie la instanţa care pune în executare hotărârea, fie la instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere, dacă vă aflaţi în executarea unei pedepse privative de libertate.
•     Dacă invocaţi motivul de la punctul 3, veţi depune contestaţia la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se atacă.
•    Contestaţia împotriva amenzilor judiciare se adresează la instanţa care le-a pus în executare.
    Termenul în care trebuie formulată contestaţia la executare :
•     Legea nu prevede expres un termen. Este evident însă că veţi face contestaţie la executare în tot timpul executării, până la împlinirea termenului pedepsei.

Ghid practic pentru Divort

de

Divortul este un moment dificil in viata unui om, un moment de rascruce care cu greu poate fi trecut. De aceea este important sa se reflecteze adanc inainte de a lua o astfel de decizie si numai in cazul in care nu mai exista nici o cale de a restabili echilibrul si armonia in cadrul mariajului, este indicat sa se recurga la desfacerea casatoriei.

Asa cum incheierea casatoriei se pronunta numai prin acordul partilor, asa se face ca si pentru desfacerea casatoriei este nevoie de exprimarea dorintei oricarui sot, fiecare sot avand dreptul sa solicite acest lucru.  Asa se face ca un divort se poate pronunta:
 fara a se stabili o culpa, atunci cand se desfasoara procedura simplificata a divortului prin acord, prin cererea ambilor soti
  din culpa exclusiva a unuia dintre soti, la cererea celuilalt sot
  din culpa comuna, la cererea unuia dintre soti
  la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani
 la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei
v Motive de divort
Codul Familiei prevede ca legamantul casatoriei se poate desface atunci cand datorita unor motive temeinice relatiile dintre soti sunt grav afectate iar continuarea casatoriei nu mai este posibila.
Codul Familiei nu specifica care sunt motivele temeinice in baza carora se poate cere desfacerea casatoriei prin divort, cu exceptia celor prevazute de articolul 38, alineatul 2.
Experienta practica judiciara a demonstrate  ca cele mai frecvente motive de desfacere a casatoriei sunt:
·         Infidelitatea conjugala
·         Actele violenta si injuriile grave
·         Parasirea domiciliului conjugal de catre unul dintre soti
·         Viciul betiei
·         Starea sanatatii ce face imposibila continuarea casatoriei
·         Existenta unor nepotriviri de ordin fizic ce afecteaza raporturile conjugale
v Tipuri de divort

I. Divort de comun acord

Divortul de comun acords reprezinta varianta cea mai scurta, facila si eleganta modalitatea de a incheia o casatorie.
Conditii ce trebuiesc indeplinite pentru a putea divorta de comun acord:
Ø  pana la data cererii de divort a trecut cel putin 1 an de la data incheierii casatoriei;
Instanta va respinge actiunea daca cerere de divort prin acordul partilor se va introduce mai devreme de 1 an.
Ø  sa nu existe copii minori rezultati din casatorie(nu dintr-o alta casatorie)
In cazul divortului prin comun acord nu se administreaza probe cu privire la motivele de divort, nu se audiaza martori, casatoria se incheie fara a se stabili cui apartine culpa. Hotararea obtinuta prin pronuntarea divortului prin acordul partilor este definitiva si irevocabila in ceea ce priveste solutia divortului.

II. Divort din motive temeinice

Daca divortul nu poate fi prin acordul comun al partilor, atunci unul dintre soti (reclamantul) va inainta o cerere de divort instantei competente impotriva celuilalt sot (parat). Paratul poate formula si el cerere de divort.
Conditii necesare pentru a se pronunta divortul din motive temeinice:
  • Existenta unor motive temeinice
  • Acestea sa fi vatamat grav raporturile dintre soti
  • Continuarea casatorie sa nu fie posibila

II a. Divort din culpa comuna

In cazul in care conditiile prevazute de Codul Familiei pentru divort prin acord (de exemplu exista copii minori rezultati din casatorie) iar sotii sa fie de acord asupra tuturor aspectelor importante incluse in cererea de divort, precum:
  • Incredintare copii
  • Nume dupa divort
  • Pensie de intretinere
In aceasta ipoteza, sotii vor putea cere desfacerea casatoriei prin divort din culpa comuna, si vor solicita ca probe, acte si un martor comun.

II b. Divorta din culpa exclusiva a unuia dintre soti

In situatia in care nu este posibil divortul prin acord sau divortul din culpa comuna, reclamantul va trebui sa dovedeasca cu probe atat culpa paratului cat si faptul ca raporturile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate iar continuarea casatoriei nu este posibila. In cazul divortului din culpa exclusiva a unui sot se vor audia martori si se vor folosi ca probe inscrisuri sau alte mijloace.
v  Partajul bunurilor
Partajul bunurilor comune obtinute in timpul casatoriei se poate face concomitent cu divortul, daca cei doi soti solicita acest lucru. Partajul se poate realize insa si dupa obtinerea hotararii de divort.
Cum se face impartirea?
Conform  Art. 31 din Codul Familiei reprezinta bunuri proprii ale fiecarui sot:
  • bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei;
  • bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune;
  • bunurile de uz personal si cele destinate profesiunii unuia dintre soti;
  • bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de investitii si inovatii, precum si alte asemenea bunuri;
  • indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei;
  • valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare.
Impartirea bunurilor comune se va face prin intelgerea sotilor sau, daca nu se intampla acest, prin hotarare judecatoreasca pe baza dovezilor si a sustinerii punctelor de vedere ale celor doua parti. Instanta va stabili astfel cota-parte a fiecarui sot proportional cu contributia sa la dobandirea si conservarea bunurilor.
Important! In stabilirea aportului fiecarui sot la dobandirea bunurilor se va lua in considerare si munca femeii pentru cresterea copiilor si pentru ingrijirea gospodariei.
Printre probele folosite in procesul de partaj, pot fi:
  • contracte
  • facturi, chitante, documente fiscale
  • martori
2.     Legislatia aplicabila
Principalele texte de lege care reglementeaza divortul sunt Codul Civil si Codul Familiei.
Cele mai importante prevederi legate de divort se regasesc in Codul Civil, CARTEA II – Despre familie, Capitolul VII – Desfacerea casatoriei, Art. 373 si urmatoarele.
3.     Intrebari frecvente
Cat costa un divort?
In general, costurile unui divort sunt reprezentate de:
Ø  Taxa de timbru divort – 39 lei
Ø  Onorariu avocat
Daca divortul se realizeaza concomitant cu procesul de partaj, se mai includ urmatoarele costuri:
ü  Taxa timbru partaj
ü  Costuri expertize partaj
ü  Costuri de legalizari judecatoresti, notariale (daca este cazul)
In general, onorariul avocatului variaza in functie de complexitatea cazului.
Cat dureaza un divort?
In functie de complexitatea cazului dar si de tipul de divort (daca este prin acordul partilor sau nu, daca divortul se judeca odata cu partajul sau nu, s.a.),  divortul se pronunta in medie intre 2-6 luni, dar poate dura si mai mult in functie de instanta de judecata.
Daca sotii se inteleg cu privire la impartirea bunurilor, judecarea partajului concomitent cu divortul, adauga in genere doar 1-2 luni la termenul de finalizare al procesului.
4.     Concluzii
Divortul este un moment dificil in viata unui om, ce implica numeroase schimbari de proportii majore.  Deciziile care sunt luate in acest moment vor avea impact asupra restul vietii, de aceea este important sa aveti un specialist care va fie alaturi si care, pe baza experientei, sa va indrume in cadrul acestui proces, pentru ca schimbarile ce vor urma divortului sa fie in avantajul dumneavoastra.
 Asistenta unui avocat pe parcursul procesului de divort sau partaj,  este mai mult decat recomandata, acesta putand sa va ofere serviciile de specialitate necesare pentru obtinerea unei hotarari de divort si de partaj in mod corect.

Ghid practic pentru divort prezentat de Casa de avocatura Coltuc

de

Este un ghid complet care va va ajuta in acest demers destul de important al vietii!VEZI GHIDUL PENTRU DIVORT AICI

Multumim

www.coltuc.ro

avocat specializat divort coltuc

avocat@coltuc.ro

Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!