In Monitorul Oficial, partea I, nr. 42 din 23 ianuarie 2009 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 54 din 14 ianuarie 2009 asupra sesizarii de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic pct. 1-23 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 60/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala

„In temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constitutie si al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, la data de 17 octombrie 2008, un grup de 55 de

 deputati a solicitat Curtii Constitutionale sa se pronunte asupra constitutionalitatii dispozitiilor Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 60/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi.

Sesizarea de neconstitutionalitate a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 11.244 din 20 octombrie 2008 si constituie obiectul Dosarului nr. 2.042A/2008.

La sesizare a fost anexata lista cuprinzand semnaturile celor 55 de deputati. Potrivit acestei liste, autorii sesizarii de neconstitutionalitate sunt urmatorii: Radulescu Cristian, Barbu Gheorghe, Buda Daniel, Cosea Mircea, Uricec Eugen C., Petru Movila, Ciocalteu Alexandru, Fuia Stelian, Lambrino Radu, Ioan Oltean, Ionescu Daniel, Dragus Radu Catalin, Constantinescu Anca, Branza William, Iulian Vladu, Igas Traian Constantin, Lificiu Petru, Boagiu Anca Daniela, Codirla Liviu, Albu Gheorghe, Busoi Diana Maria, Iliescu Valentin Adrian, Liga Danut, Sandu Gabriel, Stirbet Cornel, Pardau Dumitru, Amarie Constantin, Preda Cezar, Cantaragiu Bogdan, Petrea Constantin, Calian Petru, Bruchental Ionela, Andreica Romica, Buhaianu Ovidiu, Mocanu Alexandru, Bardan Cornel Stefan, Ilie Cristian, Tabara Valeriu, Rogin Marius, Ungureanu Petre, Vasil Mihaela, Mironescu Laurentiu, Sarb Gheorghe, Iordache Gratiela, Popescu Corneliu, Piteiu Marcel Adrian, Tudor Constantin, Iustian Mircea Teodor, Strachinaru Petre, Rusu Valentin, Zaharia Claudius, Momanu Corneliu, Oancea Viorel, Almasan Liviu si Constantinescu Viorel.

In motivarea sesizarii de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dispozitiile de lege mentionate nu sunt conforme cu prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil. Astfel, prin instituirea caracterului obligatoriu al efectuarii expertizei solicitate de parti in vederea stabilirii legalitatii obtinerii unor mijloace de proba este afectat dreptul la un proces echitabil, deoarece numai instanta este cea care trebuie si poate sa aprecieze cu privire la legalitatea unui mijloc de proba si nicidecum un expert. In plus, potrivit art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, numai o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, va putea hotari asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala. In acest sens, autorii sesizarii fac trimitere la Decizia Curtii Constitutionale nr. 742 din 24 iunie 2008, prilej cu care instanta de contencios constitutional a statuat ca prin conferirea prerogativei dispozitiei unui reprezentant al executivului cu privire la o propunere formulata de judecator sau de procuror se realizeaza o ingerinta a executivului in activitatea autoritatii judecatoresti.

Referitor la nulitatea probelor si mijloacelor de proba obtinute cu incalcarea dispozitiilor din Codul de procedura penala, autorii sustin teza potrivit careia prin aceste texte este sanctionata orice vatamare, ceea ce are drept efect imposibilitatea ca in anumite cazuri sa se poata afla adevarul si, pe cale de consecinta, persoanele vinovate penal sa nu poata fi trase la raspundere, iar persoanele vatamate sa nu-si poata valorifica drepturile.

Prin modificarea alineatului 6 al articolului 911 din Codul de procedura penala (art. I pct. 112 din actul normativ contestat), s-au interzis inregistrarea convorbirilor dintre avocat si partea pe care o reprezinta, precum si folosirea acesteia ca mijloc de proba. Acest fapt atrage afectarea dreptului la un proces echitabil, deoarece ar trebui ca, in acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, convorbirile sa poata fi inregistrate cand exista „indicii plauzibile privind participarea avocatului la comiterea unor infractiuni”.

In sfarsit, autorii exceptiei sunt nemultumiti de reglementarea art. I pct. 118 din actul normativ criticat, potrivit careia inregistrarile facute cu incalcarea legii sunt nule, deoarece textul anihileaza posibilitatea instantei de a uza de interceptarile efectuate de parti sau de alte persoane, fapt ce contravine dreptului la un proces echitabil. In acest sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca judecatorului ii revine responsabilitatea admisibilitatii inregistrarilor efectuate de parti, chiar daca aceasta s-a realizat in urma unei actiuni de provocare.

In conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisa presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra sesizarii de neconstitutionalitate.

Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca sesizarea de neconstitutionalitate a Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 60/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea si completarea altor legi este neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:

1. Textul introdus in lege la art. 119 referitor la caracterul obligatoriu al efectuarii expertizei in cazul cand aceasta a fost solicitata de catre parti, cu scopul de a se stabili daca mijloacele de proba au fost obtinute in mod legal, are in vedere modalitatea de obtinere a acelor probe in privinta carora partea se plange de modul in care acestea au fost obtinute, prezervate si, in mod special, impotriva cazurilor de falsificare a probelor prin mijloace tehnice. Posibilitatea verificarii este, dimpotriva, o garantie a respectarii principiului la un proces echitabil.

Judecatorul este desigur acela care are dreptul de a verifica legalitatea probatoriului si a modului in care acesta a fost obtinut, dar el poate face acest lucru pentru acele situatii in care probatoriul a fost obtinut in conditii de legalitate. Pentru cazurile in care probatoriul nu a fost obtinut in conditii de legalitate, respectiv pentru acele cazuri in care probatoriul a fost contrafacut, dar si pentru cazurile in care probele invocate au fost obtinute, bunaoara, intr-o tara straina, judecatorul national nu va putea verifica modul in care proba a fost obtinuta in strainatate.

2. Cu privire la nulitatea probelor si a mijloacelor de proba a autorizatiilor si inregistrarilor obtinute cu incalcarea prevederilor Codului de procedura penala, presedintele Camerei Deputatilor arata ca aceasta critica se refera la mai multe texte pretins neconstitutionale, respectiv la pct. 15, 19, 114, 118 si 117 din legea contestata si ca, dimpotriva, sanctiunea nulitatii prevazuta expres prin textele de lege criticate nu face altceva decat sa asigure concordanta dintre dispozitiile pretins incalcate cu dreptul la aparare, dreptul la siguranta persoanei, dreptul la secretul vietii private si dreptul la un proces echitabil.

3. Cu privire la interzicerea inregistrarii convorbirilor dintre avocat si partea pe care o reprezinta sau o asista intr-un proces, se arata ca semnatarii sesizarii nu observa ca si in actuala reglementare procedurala astfel de inregistrari nu pot fi folosite ca mijloc de proba. Dimpotriva, noua forma a art. 911 alin. 6 din Codul de procedura penala, introdus prin textul criticat (pct. 112), constituie o garantie suplimentara a confidentialitatii relatiei profesionale dintre parte si avocat. In acest mod, este substantial consolidat dreptul la aparare al tuturor partilor care pot fi implicate in procesul penal.

4. Pct. 118 din lege nu face altceva decat sa sanctioneze cu nulitate incalcarea procedurilor referitoare la interceptarile si inregistrarile audio sau video, adica a mijloacelor de proba obtinute ilegal, cu incalcarea prevederilor imperative ale Codului de procedura penala, si sa responsabilizeze si organul de urmarire penala in privinta modului in care isi desfasoara activitatea.

Guvernul apreciaza ca sesizarea de neconstitutionalitate este intemeiata.

1. Astfel, dispozitiile referitoare la instituirea obligativitatii expertizei pentru a se stabili legalitatea obtinerii mijloacelor de proba aduc atingere nu numai prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) care consacra dreptul la un proces echitabil, ci si celor ale art. 124 alin. (3) referitoare la independenta judecatorilor si celor ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public, deoarece se ajunge la situatia in care o persoana din afara sistemului judiciar sa controleze si sa infirme actele procesuale sau procedurale.

2. Referitor la constatarea nulitatii mijloacelor de proba nelegal obtinute, Guvernul arata ca prin reglementarile de la pct. 13, 15, 19, 114, 118 si 117 se creeaza un stadiu procesual inexistent in actuala procedura si, drept consecinta, este afectat dreptul la un proces echitabil. Mentinerea unor atare reglementari este inutila si poate lasa loc arbitrariului si abuzului de drept. De asemenea, sunt afectate si prevederile constitutionale ale art. 124 si art. 131, deoarece in materia nulitatilor regula este aceea potrivit careia nerespectarea dispozitiilor procesuale cu ocazia efectuarii unui act atrage nulitatea acestuia numai daca s-a produs o vatamare ce nu poate fi inlaturata in alt mod, iar nulitatea absoluta reprezinta exceptia.

3. In ceea ce priveste interzicerea inregistrarilor dintre avocat si partea pe care o reprezinta, Guvernul considera ca nu exista niciun temei pentru care procurorul sa nu poata dispune cu titlu provizoriu, pe o durata limitata, de una dintre masurile prevazute la art. 911 si urmatoarele din Codul de procedura penala, cu atat mai mult cu cat acestea sunt dispuse sub rezerva confirmarii ulterioare de catre instanta. In plus, mai arata ca noua reglementare contravine si art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, intrucat creeaza o inegalitate de tratament juridic intre avocati si alte categorii sociale.

4. Prevederile art. I pct. 118 din legea criticata contravin, in opinia Guvernului, dispozitiilor art. 21 alin. (3), art. 124 si art. 131 din Legea fundamentala si face trimitere la aceeasi argumentare de la pct. 2.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra sesizarii de neconstitutionalitate.

Uniunea Nationala a Barourilor din Romania – Institutul National pentru Pregatirea si Perfectionarea Avocatilor a depus la dosar precizari asupra sesizarii de neconstitutionalitate, inregistrate la Curtea Constitutionala sub nr. 378 din 13 ianuarie 2009, prin care apreciaza ca nefondate criticile formulate.

C U R T E A,

examinand sesizarea de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile legii criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie si celor ale art. 1, art. 10, art. 15 si art. 18 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate.