Împărţirea beneficiilor şi a pierderilor societăţii comerciale

împărţirea beneficiilor şi a pierderilor societăţii comerciale, operaţie cu caracter economico-juridic ce are ca obiect distribuirea profitului realizat de societate prin activitatea sa economică, precum şi a pierderilor înregistrate de aceasta ca urmare a nereuşitei în afaceri sau a managementului defectuos ori a altor cauze. Distribuirea profitului se face ţinând seama de nevoile şi interesele societăţii, precum şi de dreptul intangibil şi inderogabil al fiecărui asociat la dividende. Totodată, participarea asociaţilor la pierderi se înfăptuieşte în armonie cu obligaţia ce revine tuturor acestora de a suporta pierderile înregistrate de societate. Profitul reprezintă diferenţa dintre veniturile realizate de societate şi cheltuielile avansate de aceasta pentru obţinerea acestor venituri. în cadrul societăţilor al căror act constitutiv prevede constituirea unei rezerve sociale, cu ocazia distribuirii profitului, înainte de a se stabili dividendele care se cuvin asociaţilor, se vor face obligatoriu prelevări pentru alimentarea acestui fond de rezervă. Realizarea de beneficii şi împărţirea lor între asociaţi constituie însă esenţa societăţii comerciale, scopul în vederea căruia asociaţii şi-au unit aporturile lor; de aceea, clauza prin care s-a stipulat înlăturarea unor asociaţi de la beneficii este lovită de nulitate absolută, fiind considerată nescrisă.

în cazul în care anii de beneficii pentru societate alternează cu anii de pierderi, în primul an de beneficii consecutive unui an sau unor ani de pierderi, din profitul realizat de societate se va deduce mai întâi suma necesară pentru acoperirea scurgerilor de capital înregistrate, apoi se vor face prelevări corespunzătoare pentru alimentarea fondului de rezervă şi pentru acoperirea amortismentelor, iar ceea ce rămâne se va distribui între asociaţi, ca dividende. Modul de distribuire a beneficiilor se decide anual de către adunarea generală a asociaţilor în armonie cu prevederile actului constitutiv în această privinţă. Fiecare asociat primeşte o cotă-parte corespunzătoare aportului său la capitalul social. Cât priveşte îndatorirea asociaţilor de a suporta, în caz de nevoie, pierderile înregistrate, acestea revin, ca şi dreptul la beneficii, tuturor participanţilor la societate, întinderea ei diferă însă în funcţie de tipul de societate, iar uneori (de exemplu, la societatea în comandită) şi în funcţie de calitatea participanţilor. Astfel, la societăţile de capitaluri şi la societăţile cu răspundere limitată, întinderea ei se va stabili în funcţie de valoarea aportului lor social, în timp ce la societăţile de persoane se face în mod nelimitat, până la acoperirea tuturor datoriilor sociale; la societăţile în comandită, coman-ditaţii sunt ţinuţi la plata datoriilor acesteia în limitele valorii lor, iar comanditarii numai în limita sumelor cu care s-au angajat. Actul juridic prin care unul sau mai mulţi asociaţi şi-ar asuma obligaţia de a plăti doar ei datoriile sociale, exonerând pe ceilalţi de această îndatorire, este lovit de nulitate.