imposibilitate

Contestatie in anulare

de

Prin contestatia introdusa la 8 august 1997, condamnatul S.V. a solicitat Curtii de Apel Suceava, Sectia penala, anularea deciziei nr. 19 din 27 ianuarie 1997, sustinand ca la data solutionarii recursului a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a incunostiinta instanta, fiind plecat din tara.

Potrivit art.386 C.pr.pen. impotriva hotaririlor penale definitive se poate face contestatie in anulare cand:
– procedura de citare a partii pentru termenul la care s-a judecat de catre instanta de recurs nu a fost indeplinita conform legii;
– partea dovedeste ca la termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a incunostiinta instanta despre aceasta impiedicare;
– instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unei cauze de incetare a procesului penal din cele prevazute de art.10 lit.f-i cu privire la care existau probe la dosar;
– impotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotarari definitive pentru aceeasi fapta.

Curtea de Apel Suceava, Sectia penala, a respins ca nefondata contestatia cu motivarea ca este adevarat ca din copia pasaportului reiese ca la data de 13 iulie 1996, contestatorul a iesit din tara, dar nu a dovedit cu nimic ca dupa acea data a fost in imposibilitatea de a incunostiinta despre schimbarea domiciliului, obligatie pe care o avea potrivit art. 177 alin.3 C.pr.pen. Mai mult, la data judecarii, avocatul ales nu a facut vorbire despre imprejurarea ca nu s-ar afla in tara.

Decizia nr.510 din 10 noiembrie 1997

Raport al inspectiei judiciare. Lipsa caracterului unui act administrativ. Imposibilitatea atacarii lui pe calea contenciosului administrativ.

de
Raportul Serviciului de Inspectie Judiciara din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care se constata ca nefondata cererea prin care o persoana solicita tragerea la raspundere a unui judecator, nu are caracterul unui act administrativ cu caracter jurisdictional, fiind lipsit de elementele definitorii ale acestuia.

Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,
Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.
1. Indicatie pe scrisori, colete, etc., ce contine numele si domiciliul destinatarului.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Interes al unei persoane fizice sau juridice recunoscut de lege. In acesata larga acceptiune si, uneori, cu specificatii proprii fiecarei ramuri de drept, este utilizat termenul de interes legitim in diferite acte normative.
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Desfiintarea unei hotarari judecatoresti ca urmare a admiterii unei cai de atac (recurs, apel, recurs in anulare).
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.
Institutie de drept procesual penal, reglementata de Codul de procedura penala in diverse texte.
(Acting in concert) Atunci cand doi sau mai multi investitori actioneaza in baza unei intelegeri cu scopul atingerii unui obiectiv comun – de exemplu, obtinerea unei pozitii de control sau majoritare intr-o companie detinuta public prin cumpararea actiunilor companiei respective de pe piata secundara.
Este institutia de drept penal ce reprezinta o conditie de tragere la raspundere penala
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
Competenta de a judeca a instantelor judecatoresti sau a organelor care au competenta de a judeca pricini de aceeasi categorie.
Competenta de a judeca a instantelor judecatoresti sau a organelor care au competenta de a judeca pricini de aceeasi categorie.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Alaturi de persoanele fizice, persoanele juridice apar in circuitul civil ca subiecte de drepturi si obligatii. In aceasta calitate, ele au aptitudinea generala si abstracta de a dobandi drepturi si de a-si asuma obligatii si, in virtutea acesteia, pot dobandi drepturi si isi pot asuma obligatii.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Sunt raporturi juridice care apar in cursul desfasurarii procesului penal si sunt reglementate de norme procesual penale.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Legea privind Consiliul Superior al Magistraturii
Magistrat care, potrivit legii, are atributii de a solutiona cauze penale, civile si administrative in cadrul unei instante judecatoresti.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

El reprezinta un act premergator declansarii procedurii raspunderii disciplinare a judecatorilor si procurorilor pentru faptele prevazute de legea 303/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, actiunea in anularea unui astfel de act formulata pe calea contenciosului administrativ fiind asadar inadmisibila.

________________

Prin sentinta civila nr.1846/2007 pronuntata la data de 27 iunie 2007, Curtea de Apel Bucuresti- Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a respins ca inadmisibila, pentru lipsa procedurii prealabile, actiunea formulata de reclamanta S.C.M SRL Bucuresti, in contradictoriu cu paratul Consiliul Superior al Magistraturii, avand ca obiect anularea actului administrativ – rezolutia nr.1858/IJ/SIJ/2006, prin care s-a hotarat respingerea sesizarii formulata de reclamanta in contra magistratului PU, ca netemeinica si nelegala.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca fiind intemeiata exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de parat, intrucat nu au fost respectate dispozitiile art.7 alin. (1) din Legea 554/2004, conform carora, inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competenta, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea in tot sau in parte a acestuia”.
Reclamanta a declarat recurs in termenul prevazut de lege, sustinand motivul de casare sau modificare prevazut de art.304 pct.5 C.proc. civ. respectiv „prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art.105 alin . (2) Cod procedura civila”.

Recurenta a invocat si prevederile art.304ą C.proc. civ., conform carora cauza poate fi examinata sub toate aspectele, hotararea atacata neputand fi atacata si cu apel.

In motivarea recursului se precizeaza ca actul administrativ, prin care intimata a solutionat petitia si a carei anulare a solicitat-o este un act administrativ jurisdictional si nicidecum un act administrativ unilateral asa cum in mod nelegal a retinut instanta fondului.

In atare situatie, sustine recurenta, plangerea prealabila este facultativa si gratuita, astfel ca sunt aplicabile dispozitiile art.6 alin. (2) din Legea 554/2004, conform carora „actele administrativ-jurisdictionale pot fi atacate direct la instanta de contencios administrativ competenta potrivit art.10, in termen de 15 zile de la comunicare, daca partea nu exercita caile administrativ-jurisdictionale de atac”.

Recursul este nefondat.

Obiectul cererii de chemare in judecata il constituie anularea „actului administrativ” incheiat de Inspectia judiciara – Serviciul de Inspectie Judiciara pentru Judecatori din cadrul CSM, prin care analizandu-se memoriul adresat CSM de catre recurentul-reclamant si prin care se solicita tragerea la raspundere a judecatorului PU, s-a constatat ca nu se poate retine savarsirea de catre acest judecator a unor fapte de natura sa atraga in sarcina sa raspunderea disciplinara.

Deci, actul atacat este un raspuns la un memoriu formulat de recurentul-reclamant, urmare verificarilor facute de catre Inspectia Judiciara din cadrul CSM si nu o rezolutie a Comisiei de Disciplina pentru judecatori, asa cum se prezinta in actiune .

Recurentul-reclamant sustine ca acest act are caracteristicile unui act administrativ jurisdictional, astfel incat plangerea prealabila este facultativa si gratuita si deci el poate fi atacat direct la instanta competenta de contencios administrativ, conform art.6 alin. (2) din Legea 554/2004.

Sustinerea recurentului-reclamant este neintemeiata.

Art.2 alin. (1) lit.d) din Legea 554/2004, cu modificarile ulterioare, defineste actul administrativ jurisdictional ca fiind „actul emis de o autoritate administrativa investita prin lege organica, cu atributii de jurisdictie administrativa speciala”, iar la art.2 alin. (1) lit.e) este definita notiunea de jurisdictie administrativa speciala in sensul „activitatea infaptuita de o autoritate administrativa care are conform legii organice speciale in materie, competenta de solutionare a unui conflict privind un act administrativ, dupa o procedura bazata pe principiile contradictorialitatii, asigurarii dreptului la aparare si independentei activitatii administrativ-jurisdictionale”.

Se constata deci ca actul administrativ jurisdictional trebuie sa intruneasca mai multe trasaturi pentru a fi calificat ca atare si anume: sa fie un act juridic, adica sa confere drepturi si obligatii subiectelor de drept intre care se stabileste raportul juridic; sa fie emis de o autoritate administrativa cu atributii jurisdictionale; sa fie emis ca urmare a rezolvarii unui conflict juridic nascut intre doua sau mai multe persoane juridice sau fizice, intre persoane private si autoritati publice; procedura de rezolvare a conflictului sa intruneasca in mod cumulativ doua conditii si anume cea a contradictorialitatii si cea a asigurarii dreptului la aparare.

Raportand aceste caracteristici la actul in speta ce face obiectul cererii de anulare si care reprezinta un raspuns la memoriul facut de societatea reclamanta, dat de catre Inspectia Judiciara din cadrul CSM, in sensul ca din verificarile efectuate nu a rezultat savarsirea de catre judecatorul in cauza a unor fapte care sa atraga raspunderea disciplinara a sa, constatam ca acesta nu intruneste nici pe departe caracteristicile unui act administrativ-jurisdictional.

Nu poate fi caracterizat nici chiar ca act administrativ unilateral cu caracter individual, asa cum gresit a considerat si instanta de fond, pornind de la definitia data in art.2 alin. (1) lit.c) din Legea contenciosului administrativ pentru ca in continutul sau nu se gasesc caracteristicile acestui act cum ar fi; sa fie emis de autoritatile publice; in regim de putere publica; scopul emiterii sale sa fie executarea sau organizarea executarii legii; sa dea nastere, sa modifice sau sa stinga raporturi juridice .

Actul atacat este de fapt un act premergator declansarii procedurii raspunderii disciplinare a judecatorului in cauza pentru abateri disciplinare prevazute de Legea 303/2004, fapte care nu s-au dovedit a fi comise de acesta conform verificarilor facute de Inspectia judiciara.

Raspunderea disciplinara a magistratilor este reglementata printr-o procedura speciala, prevazuta de Legea 317/2004 a Consiliului Superior al Magistraturii, art.44 – 48; conform acestor dispozitii actiunea disciplinara se exercita pentru faptele prevazute de Legea 303/2004, republicata, de catre sectiile Consiliului Superior al Magistraturii si numai dupa efectuare unor cercetari prealabile obligatorii.

Or, din aceste cercetari prealabile nu a rezultat existenta unor date care sa ateste savarsirea vreunei abateri disciplinare de catre judecatorul UP, asa cum pretinde reclamanta-recurenta.

Asadar, este inadmisibila actiunea formulata de reclamanta prin care este atacat raportul, de fapt raspunsul Inspectiei judiciare in sensul ca din verificari nu a rezultat savarsirea de catre judecator a unei fapte de natura a atrage raspunderea disciplinara, cata vreme aceasta adresa, luata separat, nu intruneste elementele constitutive ale unui act administrativ unilateral cu caracter individual si cu atat mai mult cele ale unui act administrativ – jurisdictional.

Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de societatea reclamanta a fost respins ca nefondat, solutia instantei de fond fiind mentinuta, cu mentiunea ca motivarea data acesteia de catre instanta de fond a fost inlocuita cu cea precizata in instanta de recurs.