Deci banca recunoaste ca a gresit.
Iata justificarea
Iată motivarea sentinţei prin care se explică Raiffeisen Bank, condusă de Steven Van Groningen de ce s-a luat decizia denominării creditului.
Sunt de remarcat trei principii.
Condiţiile contractuale iniţiale s-au făcut la un curs de schimb convenabil. Produsul era nou iar informaţiile lipseau sau nu au fost prezentate.
Contractarea creditului în franci elveţieni s-a prefigurat a fi mai avantajoasă faţă de alte oferte de creditare în lei sau în euro. In condiţiile în care creditul în franci elveţieni era un produs nou pe piaţă şi în lipsa unor informaţii corespunzătoare cu privire la moneda în care reclamantul a contractat împrumuturile, respectiv cu privire la istoricul evoluţiei francului elveţian şi riscuri generate de variaţiile cursului de schimb valutar, reclamantul s-a obligat să returneze sumele împrumutate având ca premisă cursul de schimb valutar CHF – leu din perioada respectivă (1,9-2,1).
2. Cursul s-a modificat substanţial
Ulterior însă, pe parcursul derulării contractelor, francul elveţian s-a apreciat într-un mod galopant, astfel că, raportat la moneda naţională, valoarea acestuia s-a dublat, cursul de schimb depăşind valoarea de 4,00 lei/CHF în luna iulie 2010, cu repercursiuni grave asupra împrumutaţilor.
3.Condiţiile contractuale nu au mai fost aceleaşi
Aşadar s-a produs o schimbare fundamentală a condiţiilor de contractare, astfel că în prezent împrumutaţii sunt obligaţi la prestaţii vădit disproporţionate faţă de cele în considerarea cărora s-a manifestat voinţa de a contracta. Prin urmare, au caracter abuziv clauzele contractuale prin care se stipulează efectuarea oricare plăţi în moneda creditului cu suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar.