Contestatia la executare este singurul mijloc prin care un debitor executat silit, poate sa opuna creditorului orice nemultumire pe care o are cu privire la executarea silita pornita impotriva lui.
Atunci cand discutam despre punerea in executare a unui contract de credit, de la bun inceput exista suspiciunea ca insasi executarea silita poate sa aiba grave probleme in ceea ce priveste certitutinea sumei executate.
Spun lucrul acesta avand in vedere o practica cu peste 6000 de dosare de executare, iar greselile cel mai des intalnite sunt de natura sa duca la o anulare a executarii silite.
Astfel, art. 704 din noul Cod de procedura civila arata ca nulitatea executarii silite apare pentru nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricarui act de executare, cat si actele de executare subsecvente.
Art. 712 aceeasi lege, arata la alin. 2 ca, daca nu s-a folosit procedura de lamurire a intinderii titlului executoriu, atunci, in raport de art. 714 alin 3, la instanta de executare se poate introduce o actiune bazata pe dispozitiile at. 713 alin 2, respectiv “In cazul in care executarea silita se face in temeiul unui alt titlu executoriu decat o hotarare judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare si motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlu executoriu, numai daca legea nu prevede in legatura cu acel titlu executoriu o cale procesuala specifica pentru desfiintarea lui.”
De fapt, acest articol este esenta invocarii clauzelor abuzive din contractele cu consumatorii, in cadrul contestatiei la executare, avand in vedere ca o data cu “declararea scadentei anticipate” debitorul, in calitatea sa de consumator, nu are o cale specifica de desfiintare a contractului de credit, asa cum gresit s-a retinut in practica, ci doar o cale generala, dupa cum arata chiar Art. 1 din legea 193/2000, care stabileste ca ”Orice contract incheiat intre profesionisti si consumatori pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate”.
Din simpla sintagma “orice contract” rezulta ca aceasta contestatie la executare nu este o cale specifica de anulare a unui contract de credit, contractele de creditare fiind la randul lor ipotecare, de nevoi personale cu ipoteca, fara ipoteca, astfel neexistand calea specifica pe care o cere legea avand in vedere ca nulitatea absoluta ar putea fi o alta cale de anulare a unui contract, pentru orice alta clauza, precum ar fi viciul.
Astfel, in momentul in care suntem pusi in fata unei executari silite si se emit primele acte de executare, contrar sustinerilor unor autori de decizii, termenul de contestatie la executare pentru invocarea apararilor ar fi de 3 ani si nu de 15 zile. Intradevar, pentru actele emise de executor termenul este de 15 zile, insa nu si pentru titlu executoriu caci, in raport cu art. 715 alin. 3 punctul 2, “contestatia privind lamurirea inelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu se poate face oricand inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita”.
Inghetarea cursului in cazul contestatiei la executare
Cand executarea silita se desfasora pentru un credit in franci elvetieni sau euro, avand in vedere clauza de risc valutar prin care riscul a fost a fost lasat doar in sarcina imprumutatului, un capat de cerere ar putea sa-l vizeze chiar procedura de inghetare a cursului valutar, respectiv constatarea ca abuziva a prevederii contractuale legate de riscul valutar din contractul de credit initial, prin obligarea paratei la stabilizarea cursului valutar de la momentul semnarii contractului de credit si anularea actelor de executare pana la concurenta cursului de schimb valutar de la momentul semnarii contractului.
In esenta, daca instanta de judecata, chiar si in cadrul contestatiei la executare la titlu, constata ca aceasta clauza de risc valutar este abuziva, in mod normal si corect, trebuie sa anuleze executarea silita pana la concurenta cursului valutar de la momentul semnarii contractului.
Exista in practica o intreaga disputa pe marginea timbrajului contestatiei la executare, insa avand in vedere faptul ca executarea silita se face in temeiul unui contract de credit – titlu executoriu conform legii – invocand art. 712 alin 2 cod procedura civila, actiunea se fundamenteaza pe o serie de prevederi legale edictate spre a reglementa raporturile juridice stabilite intre comercianti si consumatori (in special Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate cu consumatorii).
In acceptiunea legislatiei taxelor de timbre se retine ca aplicarea legislatiei privind protectia consumatorilor asupra raporturilor juridice care fundamenteaza actiunea presupune stabilirea calitatii de consumator in persoanele reclamantilor si aceea de comerciant in persoana paratei, lucru indeplinit prin analizarea contractului de credit.
Avand in vedere aceste aspecte, pe buna dreptate se retine ca OUG nr. 80/2013 a instituit o protectie sporita celor care apeleaza la legea protectiei consumatorului, fapt ce nu poate mentine in sarcina debitorului plata unei taxe de timbre judiciare.