Încheieri interlocutorii

încheieri interlocutorii, categoria încheierilor de şedinţă prin care instanţa, în cursul judecăţii, rezolvând total sau parţial anumite aspecte legate de fondul litigios al cauzei, lasă să se întrevadă rezultatul final al judecăţii. Trăsăturile caracteristice ale î.i. sunt: a) preju-decă fondul, în sensul că – fie din motivare, fie din dispozitiv – lasă să se întrevadă, în anumite limite, rezultatul final al judecăţii; b) leagă instanţa de măsura pe care a ordonat-o, în sensul că nu mai poate reveni asupra ei printr-o încheiere ulterioară sau prin hotărârea finală. Prin î.i. se dispune asupra: admiterii în principiu a unei cereri de intervenţie; respingerii unei excepţii de fond; admiterii unei probe solicitate de una din părţi, la care cealaltă parte s-a opus etc. [v. şi încheiere de şedinţă].

ÎNCHEIERI INTERLOCUTORII, acele încheieri de şedinţă prin care instanţa, în cursul judecăţii, rezolvând total sau parţial anumite aspecte legate de fondul litigios al cauzei, lasă să se întrevadă rezultatul final al judecăţii. Trăsăturile caracteristice ale încheierii interlocutorii sunt: a) prejudecă fondul, în sensul că – fie din motivare, fie din dispozitiv – lasă să se întrevadă, în anumite limite, rezultatul final al judecăţii; b) leagă instanţa de măsura pe care a ordonat-o, în sensul că nu mai poate reveni asupra ei printr-o încheiere ulterioară sau prin hotărârea finală. Prin încheierea interlocutorie se dispune pronunţarea asupra excepţiilor invocate, asupra probatoriilor, asupra admiterii, în principiu a unei acţiuni de partaj.