Încheieri preparatorii
încheieri preparatorii, categoria încheierilor de şedinţă prin care instanţa, în cursul judecăţii, ia măsurile care se impun în vederea cercetării şi soluţionării cauzei, fără a anticipa asupra soluţiei finale, î.p. se disting prin următoarele două caracteristici: a) măsurile luate prin intermediul lor nu sunt rezultatul unor dezbateri contradictorii a părţilor asupra aspectelor de fapt şi drept ale cauzei, aşa încât, din ceea ce s-a hotărât de instanţă, nu se poate desprinde (forma o opinie probabilă) care va fi soluţia finală a cauzei; b) instanţa nu este legată de măsurile ordonate prin aceste încheieri, fiind îndreptăţită să revină asupra lor. întrunesc aceste două caracteristici î.p. prin care instanţa: încuviinţează sau revine asupra efectuării anumitor probatorii; co-nexează şi disjunge cauzele întrunite; dispune închiderea dezbaterilor şi repunerea cauzei pe roi etc. [v. şi încheiere de şedinţă].