inclusiv

Ministerul Finanţelor Publice a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr.187/2001 a Curţii de Apel Iaşi, susţinând că instanţa greşit a anulat decizia nr.1413 din 21 septembrie 2001 a Ministerului Finanţelor, Direcţia Generală de soluţionare a contestaţiilor, prin care s-a stabilit că C.V. datorează taxă judiciară de timbru pentru acţiunea prin care a cerut actualizarea unor daune de la inculpatul C.P.

Recursul nu este fondat.

C.V. este partea civilă din dosarul penal nr.14562/1997 al Judecătoriei Iaşi şi căruia i s-a admis în parte acţiunea civilă, cu obligarea inculpatului C.P., la o prestaţie periodică de 162.876 lei lunar începând cu 12 iulie 1994 şi până la încetarea stării de nevoie şi 54.700.000 lei daune morale.

Inculpatul C.P. a fost condamnat la 3 ani închisoare (cu aplicarea art.81 Cod penal) întrucât în ziua de 12 iulie 1994 i-a aplicat mai multe lovituri părţii vătămate C.V., precum şi o lovitură cu o furcă de fier în zona capului, având drept consecinţă pierderea totală a vederii la ochiul stâng.

Ulterior partea civilă C.V. a formulat o acţiune civilă separată, şi, în această cauză, Ministerul Finanţelor, prin decizia nr.1413 din 21 septembrie 2001 (atacată în cauză), i-a impus plata unei taxe de timbru considerându-se cererea formulată o acţiune în pretenţii.

În mod corect, instanţa de fond a stabilit că: „potrivit dispoziţiilor art.24 lit.c din Ordinul Ministrului Justiţiei nr.760/C/1999 pentru aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru – sunt scutite de taxele judiciare de timbru, potrivit legii, acţiunile şi cererile inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daunele materiale şi morale decurgând din acestea, formulate cu prilejul soluţionării dosarului penal sau prin acţiuni civile separate introduse la instanţa civilă.

Cum intimatul C.V. a cerut actualizarea prestaţiei periodice la care a fost obligat cel ce l-a vătămat, prestaţie neachitată de C.P., precum şi daune materiale reprezentând venituri nerealizate, acesta beneficiază de scutirea de taxă de timbru prevăzută de lege.

Toate pretenţiile intimatului în acţiunea promovată şi pentru care i s-a cerut să plătească taxă de timbru prin actul administrativ contestat îşi au izvorul în dosarul penal în care inculpatul C.P. a fost judecat şi condamnat.

Deci, recursul declarat de Ministerul Finanţelor este neîntemeiat şi întrucât actul administrativ atacat a fost în mod corect anulat de instanţa de fond, hotărârea acesteia fiind legală şi temeinică, recursul a fost respins.

Obligatii declarative ale platitorilor de venituri cu retinere la sursa

Art. 93. – (1) Platitorii de venituri, cu regim de retinere la sursa a impozitelor, sunt obligati sa calculeze, sa retina, sa vireze si sa declare impozitul retinut la sursa, pana la termenul de virare a acestuia inclusiv, cu exceptiile prevazute in prezentul titlu.

(2) Platitorii de venituri, cu regim de retinere la sursa a impozitelor, au obligatia sa depuna o declaratie privind calcularea si retinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit, la organul fiscal competent, pana la data de 30 iunie a anului fiscal curent pentru anul expirat.

(3) Fac exceptie de la termenul prevazut la alin. (2) si au obligatia depunerii declaratiei, pana in ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent, pentru anul expirat, urmatorii:

a) platitorii de venituri din activitatile independente prevazute la art. 52;

b) platitorii de venituri din salarii, in legatura cu veniturile din salarii platite contribuabililor, care nu au obligatia depunerii declaratiei prevazute la alin. (2) si pentru care obligatiile declarative sunt prevazute la art. 59;

c) platitorii de venituri din transferul titlurilor de valoare si din operatiuni de vanzarecumpa rare de valuta la termen, pe baza de contract, precum si din orice alte operatiuni de acest gen, pentru care impozitul pe venit se retine la sursa.