Malpraxisul este o greseala, o neglijenta profesionala care ar fi putut fi evitata si care a avut drept rezultat vatamarea sanatatii, a integritatii corporale sau chiar pierderea vietii pacientului
Astfel, vorbim, in primul rand, de personalul medical, adica, asa cum este definit la art. 642 din legea sanatatii, „medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical si moasa care acorda servicii medicale.”
Personalul medical raspunde pentru mai multe prejudicii, dintre care:
- prejudiciile produse din eroare, care includ si neglijenta, imprudenta sau cunostinte medicale insuficiente in exercitarea profesiunii, prin acte individuale in cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament;
- prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementarilor legii privind confidentialitatea, consimtamantul informat si obligativitatea acordarii asistentei medicale;
- prejudiciile produse in exercitarea profesiei si atunci cand isi depaseste limitele competentei.
Prin exceptie, insa, personalul medical nu raspunde pentru daunele sau prejudiciile produse in urmatoarele situatii:
- cand isi depaseste limitele competentei in cazuri de urgenta in care nu este disponibil personal medical ce are competenta necesara;
- cand sunt cauzate de: conditiile de lucru, dotarile insuficiente cu echipament de diagnostic si tratament, infectiile nosocomiale, efectele adverse, complicatiile si riscurile in general acceptate ale metodelor de investigatie si tratament, viciile ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor si dispozitivelor medicale, substantele medicale si sanitare folosite;
- cand actioneaza cu buna-credinta in situatii de urgenta, cu respectarea competentei acordate.
De asemenea, pot fi trase la raspundere si unitatile sanitare, publice sau private, furnizoare de servicii medicale, care raspund civil pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, in solidar cu acesta, precum si pentru prejudiciile cauzate, in mod direct sau indirect, pacientilor, generate de nerespectarea reglementarilor interne ale unitatii sanitare.
In plus, ele se fac vinovate si pentru pentru prejudiciile produse in activitatea de preventie, diagnostic sau tratament, in situatia in care acestea sunt consecinta:
- infectiilor nosocomiale, cu exceptia cazului cand se dovedeste o cauza externa ce nu a putut fi controlata de catre institutie;
- defectelor cunoscute ale dispozitivelor si aparaturii medicale folosite in mod abuziv, fara a fi reparate;
- folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substantelor medicamentoase si sanitare, dupa expirarea perioadei de garantie sau a termenului de valabilitate a acestora, dupa caz;
- acceptarii de echipamente si dispozitive medicale, materiale sanitare, substante medicamentoase si sanitare de la furnizori, fara asigurarea prevazuta de lege, precum si subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fara asigurare de raspundere civila in domeniul medical;
Ce poate face pacientul daca banuieste ca este victima unui caz de malpraxis?
Inainte de toate, trebuie avut in vedere ca personalul medical are o obligatie de mijloace: trebuie sa depuna toate diligentele necesare si posibile pentru a trata pacientul.
Mai exact, adauga specialistul, pentru primul pas (stabilirea existentei unui caz de malpraxis), legea sanatatii ne ofera doua variante alternative: fie sesizarea Comisiei de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis, fie sesizarea directa a instantei de judecata.
Procedura in fata Comisiei de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis – procedura facultativa
Comisia are competenta de a stabili daca in cadrul actului medical reclamat exista un caz de malpraxis, pe baza unui raport de expertiza intocmit de catre expertul/expertii desemnati de Comisie in acest sens.
Pacientul care se considera victima unui caz de malpraxis sau, dupa caz, succesorii persoanei decedate in urma unui caz de malpraxis pot sesiza Comisia, care stabileste daca exista un caz de malpraxis, in termen de 3 luni de la sesizare. In acest sens, Comisia desemneaza un expert/grup de experti care intocmeste un raport asupra cazului, pe baza caruia Comisia va lua decizia.
Decizia Comisiei poate fi atacata in termen de 15 zile de la comunicare, de orice persoana implicata (pacient, medic, asigurator etc.) la Judecatoria in raza careia a avut loc actul de malpraxis reclamat.
Daca se stabileste ca a existat un caz de malpraxis, persoana vatamata poate solicita instantei acordarea de despagubiri.
Procedura in fata instantei
Persoana interesata poate sesiza direct instanta de judecata (civila sau penala, in functie de situatie), nefiind obligata ca in prealabil sa parcurga procedura in fata Comisiei.
Litigiul poate fi solutionat si pe cale amiabila?
Daca persoana vatamata, asiguratorul si asiguratul nu ajung la un consens in ceea ce priveste culpa asiguratului, cuantumul si modalitatea de plata a prejudiciului cauzat printr-un act de malpraxis, atunci persoana vatamata trebuie sa apeleze la instanta de judecata pentru a obtine despagubirile, asa cum am aratat anterior.