Alcool-Stop, Dispozitivul Care Nu Permite Mașinii Să Pornească, Dacă Șoferul Este Băut

Alcool-Stop, Dispozitivul Care Nu Permite Mașinii Să Pornească, Dacă Șoferul Este Băut

Senatul va dezbate în procedură de urgență un proiect legislativ de completare a Codului rutier, în privința infracțiunilor și a faptelor ce privesc consumul de alcool la volan. Parlamentarii care au inițiat proiectul susțin că aceste infracțiuni sunt prea blând pedepsite în actuala legislație, de unde și numărul mare de astfel de cazuri înregistrate la poliție.

Alcool-Stop, Dispozitivul Care Nu Permite Mașinii Să Pornească, Dacă Șoferul Este Băut

 

avocat Coltuc Marius Vicentiu https://www.coltuc.ro

 

Pe lângă înăsprirea pedepselor în cazul consumului de alcool la volan există și o prevedere nouă, prin care se instalează un dispozitiv pe autovehicul, denumit Alcool-Stop, care împiedică pornirea motorului atunci când semnalează prezența alcoolului în aerul expirat.

Art. 6 OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se completează cu punctul 41, cu următorul cuprins:

“(41) dispozitiv Alcool-Stop – dispozitiv certificat care se montează la sistemul de demarare al motorului autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvai și permite pornirea motorului doar în cazul în care nu se semnalează prezența alcoolului în aerul alveolar expirat de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai.

Șoferii care se vor afla în perioada de restricționare a exercitării dreptului de a conduce și vor fi prinși că circulă fără dispozitivul Alcool-Stop pot fi amendați sau pot primi pedeapsă cu închisoarea, de la 6 luni la 3 ani“.

O altă prevedere nouă este cea referitoare la opțiunea polițistului de a aplica pedeapsa.

La art. 102, după alin. (3) se introduce alin. (4) cu următorul cuprins:

“Pentru fapta prevăzută la alin. (3) lit. a), în funcție de circumstanțe, agentul constatator poate opta, alternativ, pentru aplicarea sancțiunii complementare a restricționării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 180 de zile în locul sancțiunii complementare de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile“.

La art. 103, alin. (2) se modifică și va avea următorul cuprins:

“(2) În cazul în care conducătorul autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvai săvârșește, într-un interval de 6 luni de la data restituirii permisului de conducere, din nou o faptă prevăzută la art. 100 alin. (3), art. 102 alin. (3) și alin. (4), perioada de suspendare se majorează cu încă 30 de zile iar perioada de restricționare se majorează cu încă 60 de zile.

Perioada de restricționare poate fi redusă de șeful poliției rutiere județene de pe raza căreia a fost săvârșită fapta, dar nu mai puțin de 120 de zile pentru fapta prevăzută la art. 102 alin. (3) lit. a), iar perioada de suspendare poate fi redusă în aceleași condiții, dar nu mai puțin de 30 de zile pentru fapta prevăzută la art. 102 alin. (3) lit. a).

În cazul unui accident soldat cu vătămare corporală sau uciderea victimei, permisul de conducere se reține dacă s-a încălcat vreo regulă de circulație, eliberându-i-se șoferului dovada înlocuitoare fără drept de circulație, dacă fapta se încadrează la art. 102 alin. (3) lit. a) și c) și la art. 102 alin. (5) și (6), sau dovada înlocuitoare cu drept de circulație pentru o perioadă de 15 zile, în celelalte cazuri”.

Dacă va fi adoptată de Senat, iar ulterior de Camera Deputaților, proiectul legislativ va modifica OUG nr. 195/2002 privind circulație pe drumurile publice. După ce va fi publicat în Monitorul Oficial, proiectul va fi pus în aplicare la 365 de zile, timp în care ministerul transporturilor trebuie să emită normele tehnice de omologare și montare a dispozitivelor certificate Alcool-Stop.

 

 

Magistrații vor răspunde obligatoriu pentru erorile judiciare Vezi Cum

Magistrații vor răspunde obligatoriu pentru erorile judiciare

Magistrații vor răspunde obligatoriu pentru erorile judiciare.Statul se va întoarce obligatoriu împotriva magistratului vinovat de eroarea judiciară pentru care a plătit celui prejudiciat despăgubiri, potrivit act normativ care va modifica masiv mâine statutul judecătorilor și procurorilor. Judecătorii și procurorii vor răspunde însă obligatoriu numai dacă e vorba de gravă neglijență sau de rea-credință, constatată de Inspecția Judiciară, la sesizarea celor din Ministerul de Finanțe. De asemenea, în statut vor fi trecute expres și care situații sunt considerate erori judiciare.

 

 

 

„Art. 96. — (1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

(2) Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecătorilor şi procurorilor care, chiar dacă nu mai sunt în funcţie, si-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, conform definiţiei acestora de la art. 991.

(3) Există eroare judiciară atunci când:

  1. a) s-a dispus în cadrul procesului efectuarea de acte procesuale cu încălcarea evidentă a dispoziţiilor legale de drept material şi procesual, prin care au fost încălcate grav drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei, producându-se o vătămare care nu a putut fi remediată printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară;
  2. b) s-a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă în mod evident contrară legii sau situaţiei de fapt care rezultă din probele administrate în cauză, prin care au fost afectate grav drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei, vătămare care nu a putut fi remediată printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară.

(4) Prin codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală, precum şi prin alte legi speciale pot fi reglementate ipoteze specifice în care există eroare judiciară.

(5) Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice. Competenţa soluţionării acţiunii civile revine tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază reclamantul.

(6) Plata de către stat a sumelor datorate cu titlu de despăgubire se efectuează în termen de maximum un an de la data comunicării hotărârii judecătoreşti definitive.

(7) În termen de două luni de la comunicarea hotărârii definitive pronunţate în acţiunea prevăzută la alin. (6), Ministerul Finanţelor Publice va sesiza Inspecţia Judiciară pentru a verifica dacă eroarea judiciară a fost cauzată de judecător sau procuror ca urmare a exercitării funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, potrivit procedurii prevăzute la art. 741 din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările ulterioare.

(8) Statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, va exercita acţiunea în regres împotriva judecător ului sau procurorului dacă, în urma raportului consultativ al inspecţiei Judiciare prevăzut la alin. (7) şi al propriei evaluări, apreciază că eroarea judiciară a fost cauzată ca urmare a exercitării de judecător sau procuror a funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Termenul de exercitare a acţiunii în regres este de 6 luni de la data comunicării raportului Inspecţiei Judiciare.

(9) Competenţa de soluţionare a acţiunii în regres revine, în primă instanţă, secției civile a curţii de apel de la domiciliul pârâtului. În cazul încare judecătorul sau procurorul împotriva căruia se exercită acţiunea în regres îşi exercită atribuţiile în cadrul acestei curţi sau la parchetul de pe lângă aceasta, acţiunea în regres va fi soluţionată de o curte de apel învecinată, la alegerea reclamantului.

(10) Împotriva hotărârii pronunţate potrivit alin. (9) se poate exercita calea de atac a recursului la secţia corespunzătoare a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie.

(11) Consiliul Superior al Magistraturii va stabili, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, condiţii, termene şi proceduri pentru asigurarea profesională obligatorie a judecătorilor şi procurorilor. Asigurarea va fi acoperită integral de către judecător sau procuror, iar lipsa acesteia nu poate să întârzie, să diminueze sau să înlăture răspunderea civilă a judecătorului sau procurorului pentru eroarea judiciară cauzată de exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.”

La articolul 99, literele j), n), o), r) şi t) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

,,j) nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter, precum şi a altor informaţii de aceeaşi natură de care a luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei, cu excepţia celor de interes public, în condiţiile legii, dacă fapta nu constituie infracţiune;

(…)

  1. n) folosirea funcţiei deţinute pentru a obţine un tratament favorabil din partea autorităţilor sau intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea ori acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toţi cetăţenii, dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni;
  2. o) nerespectarea dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor;

(…)

  1. r) neredactarea sau nesemnarea hotărârilor judecătoreşti sau a actelor judiciare ale procurorului, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege;
  2. t) exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni. Sancţiunea disciplinară nu înlătură răspunderea penală.”

 

 

 

 

 

Contracte electronice – Consultanta 2018

Contracte electronice - Consultanta 2018

Contracte electronice – Consultanta 2018

Nascut din nevoile societatii, contractul este rodul diverselor faze progresive ale acesteia. Astfel, dezvoltarea impetuoasa din ultimele decenii a tehnologiilor informationale si a aplicatiilor Internet a facut ca relatiile contractuale sa cunoasca forme noi, diferite de cele clasice.

Operatiunile contractuale de tip traditional primesc o abordare revolutionara ce se datoreaza electronicii – ca tehnica de a contracta si Internet-ului – ca mijloc de comunicare, aspect ce a adus cu sine concepte precum: contract electronic, comert electronic, afacere electronica etc.

Initial, termenul „internet” desemna orice legatura intre oricare retele intre mai multe calculatoare si care pot schimba informatii intre ele. In ziua de azi, termenul Internet (scris cu I mare) nu mai desemneaza doar o simpla retea, ci se refera la denumirea celei mai mari retele interconectate la nivel global, si este inteles, in principal, ca un mijloc de comunicare.

Raspandirea Internetului ca instrument de comunicare si exploatarea potentialului sau in relatiile contractuale, nu reprezinta altceva decat rezultatul evolutiei naturale de la contractul traditional la un contract adaptat celor mai noi cuceriri si posibilitati oferite de tehnologia informatiei.

Comertul electronic

Comertul pe Internet este o manifestare a exploatarii comerciale a Internetului. Este, in esenta, acelasi tip de comert clasic, cu diferenta specifica de a fi mediat de retele informatice, de unde denumirea de comert electronic. Altfel spus, comertul electronic este procesul de cumparare, vanzare sau schimb de produse, servicii sau informatii (tranzactii) prin intermediul retelelor de calculatoare (mijloace electronice).

Internetul a schimbat si continua sa schimbe fiecare aspect al vietii noastre, insa cele mai semnificative modificari s-au produs in domeniul comertului asupra caruia a adus o oua viziune, dand un puternic imbold comertului electronic. Astazi, atat companiile mari cat si cele mici folosesc Internetul fie ca o modalitate de a vinde si a reduce costurile, fie pentru imbunatatirea serviciilor oferite clientilor caci, automatizarea procesului comenzilor, creste eficienta, numarul pietelor de desfacere si permite ca afacerile sa fie active 24 de ore pe zi.

Cadru legislativ

Relatiile contractuale prin Internet sunt o adevarata provocare atat din punct de vedere tehnic cat si legal. Sub acest din urma aspect, servesc drept model eforturile apreciabile ale statelor lumii si ale organizatiilor internationale de a oferi un cadru juridic capabil sa raspunda dinamismului Internetului.

Pe plan national, cadrul legal este reprezentat in principal de Legea nr. 365/2002 privind comertul electronic republicata[1], Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica[2], Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice[3] etc.

Pe plan mondial se poate remarca o preocupare intensa a statelor si a unor organizatii pentru reglementarea comertului electronic si crearea unei platforme juridice comune.[4]

UNCITRAL si-a asumat rolul de unificator de legislatie, Legea model privind comertul electronic, Legea model privind semnaturile electronice si Conventia O.N.U. privind utilzarea comunicarilor electronice in contractele internationale fiind manifestari notabile ale reglementarii in domeniu.

OCDE – Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, in stransa legatura cu comertul electronic a elaborat un set de reguli privind protectia consumatorului.

Camera Internationala de Comert de la Paris s-a ocupat si ea de sfera electronica a comertului prin reglementarile GAPEC (Global Action Plan for Electronic Commerce), ECP (Electronic Commerce Project) si GUIDEC I si II (General Usage for International Digitally Ensured Commerce).

La randul ei, Uniunea Europeana a consacrat preocuparii aria comertului electronic si a adoptat Directiva nr.2000/31/C.E. asupra comertului electronic[5] si Directiva nr. 1999/93/C.E. privind un cadru comunitar pentru semnaturile electronice.[6]

Contract incheiat prin mijloace electronice. Contract in format electronic. Importanta preciziei terminologice

Codul Civil de la 1864, prin art. 942 defineste contractul ca fiind acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansele un raport juridic, iar Noul Cod Civil prin art. 1166 stabileste ca prin contract se intelege “acordul de vointe dintre doua sau mai multe persoane cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic”. Deci, contractul incheiat prin mijloace electronice este un acord de vointe, dintre doua sau mai multe persoane, de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic, acord exprimat prin intermediul mijloacelor electronice[7]. Asadar, prin folosirea retelei Internet, contractele se pot incheia on line – prin folosirea serviciilor care permit ofertarea si acceptarea in timp real, – sau off line, prin intermediul postei electronice.

In literatura de specialitate[8] s-a pus problema preciziei terminologice si a delimitarii contractului incheiat prin mijloace electronice de contractul in forma electronica si de contractul electronic. In primul rand, autorul respectiv arata ca notiunea de contract incheiat prin mijloace electronice este foarte cuprinzatoare implicand toate aceste mijloace chiar daca nu au valoare probatorie. Contractul in forma electronica este incheiat prin mijloace eletronice de prelucrare a informatiei si poate fi si probat prin astfel de mijloace. Deci diferenta dintre cele doua tipuri de contracte este data de aspectul probatoriu.[9] Astfel delimitate notiunile, contractul incheiat prin mijloace electronice este genul, iar contractul in forma electronica este specia.

Mai mult, autorul considera ca, la randul ei, notiunea de contract electronic, este improprie caci aceasta este specifica deosebirii speciilor de contracte in functie de materia juridica din care fac parte, din acest punct de vedere existand contracte civile, contracte administrative, iar contractul in forma electronica (si implicit contractul incheiat prin mijloace electronice) nu reprezinta o noua specie de contract.

Trebuie semnalat insa faptul ca, o buna parte a doctrine[10] nu sesizeaza sau trateaza cu indiferenta deosebirile de ordin terminologic mai sus prezentate. Daca ne raportam la legiuitor se poate remarca aceeasi insensibilitate, contractul pentru incheierea caruia se folosesc mijloace electronice fiind denumit atat contract incheiat prin mijloace electronice (art. 7-10 din Legea comertului electronic si art. 1245 din Noul Cod Civil) cat si contract electronic (denumirea marginala oferita tot de art. 1245 din Noul Cod Civil).

 

 

Ne puteti scrie pe whatsapp 0745.150.894 si avocat@coltuc.ro

 

Contractul electronic este conventia incheiata prin intermediul mijloacelor informatice, iar in Romania a fost legiferata inca din anul 2002. Prin intermediul retelei Internet, contractele se pot incheia online – prin folosirea serviciilor care permit ofertarea si acceptarea in timp real – sau offline, prin intermediul postei electronice.

Stiri juridice – avocat in Romania

Avocat Coltuc online este specializat in procese impotriva bancilor si procesele penale

Anunțuri

  1. Cabinet de Avocatura Coltuc | Avocat drept penal‎

     

    Anunțwww.avocatcoltuc.com/
    Urmarire penala – camera preliminara – judecarea in fond – executarea sanctiunii. Avocat penal. Servicii: Avocat banci, Avocat partaj, Asistare juridica.
  2. Avocat Bucuresti cu experienta | Rata mare de succes‎

     

    Anunțwww.vialeges.eu/avocat/bucuresti
    Te afli in impas? Alege unul dintre cei mai buni avocati din Bucuresti.
  3. Avocat Profesionist Bucuresti | Servicii Variate, Preturi Bune‎

     

    Anunțwww.avocatt.ro/Avocat/Bucuresti
    Oferim rapid solutii creative, servicii juridice complete la preturi rezonabile! Zece Ani Experienta. Investitii Imobiliare. Confidentialitate. Seriozitate. Promptitudine. Rezultate Rapide. Consultanta Fiscala. Recuperare debite.
Cabinet Avocat Coltuc
4,6  (123) · Avocat penalist
Calea Rahovei, nr. 266-268, Electromagnetica Business Park, corp 60 · 0745 150 894
S-a salvat în Vreau să merg aici
SITE WEB
INDICAȚII
MN Avocat
5,0  (3) · Avocat
22 Bulevardul Tudor Vladimirescu nr · 0732 765 959
Deschis non-stop
SITE WEB
INDICAȚII
Avocat Accidente Rutiere – Specializat in Accidente Rutiere
5,0  (3) · Cabinet de avocatură
Calea Rahovei, Nr. 266-268, Corp 60, Etaju 3, Cam.05D, Sector 5,, Bucuresti. · 0766 883 875
Deschis ⋅ Închide la 20
SITE WEB
INDICAȚII

Stăpânii de animale (în general, cei de câini) riscă anumite sancțiuni dacă animalele lor mușcă pe cineva

proprietar caine care musca

Stăpânii de animale .O femeie din Constanţa a ajuns la spital după ce a fost muşcată de un câine. De data aceasta este vorba despre un câine cu stăpân, care a fost lăsat liber pe străzi, devenind agresiv şi sărind la oameni. Vârstnica nu a depus încă plângere la Poliţie, însă oamenii legii au demarat cercetările şi l-au identificat pe proprietarul patrupedului. Ce riscă acesta şi ce prevede legea puteţi citi în rândurile ce urmează.

 

 

Problema câinilor fără stăpân a stârnit discuţii aprinse în toată ţara, mai ales de când un copil şi-a pierdut viaţa în colţii lor, faptă petrecută în parcul Tei din Bucureşti. Însă, la scurt timp s-a ridicat şi problema câinilor cu stăpân, care sunt periculoşi şi agresivi, legea hotărând că aceştia trebuie declaraţi la Poliţie şi plimbaţi numai în lesă şi cu botniţă, în caz contrar stăpânul alegându-se cu amendă. Desprins din acest context este şi cazul unei femei de 79 de ani, care a fost muşcată de un Ciobănesc Caucazian lăsat liber pe străzi. Totul s-a petrecut la data de 30.03.2014, ora 17.54, când poliţiştii Secţiei 5 au fost sesizaţi prin 112 despre faptul că o femeie în vârstă de 79 ani a fost muşcată de un câine în timp ce se afla pe strada Tăutu Ion. Patrula de siguranţă publică deplasată la faţa locului a constatat că cele sesizate se confirmă, victima fiind muşcată de către un câine lăsat nesupravegheat rasa Ciobănesc Caucazian proprietatea unui tânăr în vârstă de 29 de ani, din Constanţa. La faţa locului s-a prezentat şi un echipaj de la ambulanţă care a transportat victima la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa pentru acordarea de îngrijiri medicale de specialitate. „În urma verificărilor efectuate a fost identificat proprietarul câinelui, poliţiştii Secţiei 5 efectuând cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de Art.12 din OUG 55-2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi. Menţionăm că până în acest moment victima şi-a rezervat dreptul de a depune plângere”, au precizat reprezentanţii Inspectoratului de Poliţie Judeţean Constanţa. Reamintim că, potrivit Ordonanţei Guvernamentale, publicată în Monitorul Oficial, în data de 27 februarie anul curent, posesorii de câini agresivi sunt obligaţi să îi declare la Poliţie, în caz contrar riscă amenzi cuprinse între 100 şi 3.000 de lei sau chiar închisoare. Potrivit poliţiştilor constănţeni, ordonanţa este una mai veche, ce a fost republicată recent. De asemenea, în vederea stabilirii unui cadru comun şi unitar de acţiune, s-a încheiat un protocol de colaborare între Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Asociaţia Chinologică Română, care are ca scop, pe lângă crearea unei baze de lucru privind modalităţile concrete de realizare a atribuţiilor fiecărei părţi, şi pe acela de asigurare a sănătăţii şi integrităţii corporale a cetăţenilor şi intrarea în legalitate a deţinătorilor sau proprietarilor de câini periculoşi sau agresivi.

Care sunt câinii agresivi şi cei periculoşi şi ce trebuie să ştie proprietarii

Câinii periculoşi aparţin următoarelor rase, grupate în două categorii: prima categorie este reprezentată de câinii de luptă şi de atac, asimilaţi prin caracterele morfologice cu câini de tipul Pit Bull, Boerbuil, Bandog şi metişii lor, pe când categoria a doua cuprinde câinii din rasele American Staffordshire Terrier, Tosa, Rottweiller, Dog Argentinian, Mastino Napolitano, Fila Brazileiro, Mastiff, Ciobănesc Caucazian, Cane Corso şi metişii lor. În schimb, câine agresiv poate fi numit oricare câine care, fără să fie provocat, muşcă sau atacă persoane ori animale domestice în locuri publice sau private. În schimb, nu poate fi numit agresiv orice câine care atacă sau muşcă o persoană care a pătruns fără drept, în orice mod, într-o proprietate privată sau publică protejată de acel câine şi orice câine folosit de unităţile de poliţie, jandarmerie, de alte unităţi militare, de unităţile vamale sau de serviciile publice de securitate, protecţie şi pază, chiar dacă, aflându-se în misiune, a atacat sau a muşcat o persoană. Proprietarii sau deţinătorii temporari ai câinilor trebuie să îndeplinească mai multe condiţii, precum să aibă vârsta minimă de 18 ani, să aibă capacitate deplină de exerciţiu, să nu fi fost condamnaţi pentru săvârşirea unei infracţiuni contra persoanei. Ei au şi obligaţia să înregistreze câinii la Asociaţia Chinologică Română, afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională, şi să inscripţioneze în mod vizibil, la intrarea în apartament sau în imobil ori pe împrejmuirea aferentă imobilului respectiv, avertismentul Câine periculos sau, după caz, Câine agresiv, printr-o plăcuţă având dimensiunile de cel puţin 15 x 25 cm. Ei au obligaţia să depună la sediul poliţiei în a cărei rază este situat imobilul în care este deţinut câinele o adeverinţă în fotocopie, eliberată de Asociaţia Chinologică Română, afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională, din care să rezulte încadrarea câinelui, precum şi o declaraţie pe propria răspundere cum că au animalul sterilizat şi vaccinat antirabic. Se interzice organizarea luptelor între câini, antrenarea câinilor în acest scop şi participarea cu câini la astfel de lupte, indiferent cărei rase îi aparţin câinii. Este interzis şi importul sau comercializarea câinilor de luptă şi reproducţia lor care nu au acte de origine recunoscute de Asociaţia Chinologică Română, afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională.

Programul „Investeste in tine” Stirea juridica a zilei 11.10.2018

programul investeste in tine vezi avocat coltuc coltuc ro

 

Programul „Investeste in tine” Stirea juridica a zilei 11.10.2018 Vezi aici https://www.youtube.com/watch?v=YW0fLkDHPCY

 

Guvernul a publicat normele de aplicare a a programului “Investeşte în tine”, adoptat prin ordonanță de urgență la sfârștul lunii iunie, astfel că beneficiarii creditelor acordate de stat prin acest program se pot informa cu privire la criteriile cerute.

OUG nr. 50/2018 privind implementarea Programului guvernamental “Investeşte în tine” prevede:

garantarea unui credit în valoare maximă de 40.000 lei – pentru tineri cu vârsta între 16 și 26 de ani
garantarea unui credit în valoare maximă de până la 35.000 lei – pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 26 și 55 ani.
Cu excepția dobânzilor, comisioanelor şi spezelor bancare, statul va garanta în proporție de 80% creditul, prin Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi prin Fondul Român de Contragarantare. Plata dobânzii şi a comisioanelor adiacente creditului se realizează în baza unor convenții cadru de plată încheiate între CNSP şi fiecare finanțator și respectiv fondurile de garantare. Modelul convențiilor se aprobă prin ordin intern al preşedintelui CNSP şi se publică pe site-ul oficial.

Programul se adresează tinerilor fără venituri sau cu venituri reduse, cu vârsta sub 26 de ani, sau celor cu vârsta cuprinsă între 26 și 55 de ani, dacă persoanele sunt cuprinse în sistemul de învățământ sau efectuează cursuri de reconversie și/sau specializare profesională.

Conform programului și anormelor de aplicare, criteriile de eligibilitate pentru beneficiari sunt următoarele:

sunt persoane fizice cu cetățenie română, cu domiciliul în România;
sunt tineri cu vârsta cuprinsă între 16 ani împliniți la data solicitării creditului inclusiv şi până la 26 de ani neîmpliniți la data solicitării creditului, inclusiv şi care sunt cuprinşi în sistemul de învățământ sau care efectuează cursuri de specializare, autorizate de către Ministerul Educației Naționale, şi după caz, de către Ministerul Muncii şi Justiției Sociale sau;
sunt persoane cu vârsta cuprinsă între 26 împliniți la data solicitării creditului, inclusiv şi 55 de ani, neîmpliniți la data solicitării creditului, inclusiv, dacă acestea sunt cuprinse în sistemul de învățământ sau efectuează cursuri de reconversie şi/sau specializare profesională, autorizate;
prezintă cel puțin un codebitor, dacă solicitantul nu este angajat.
“Art. 9

(2) Prin cheltuieli eligibile ale beneficiarului și ale familiei acestuia prevăzute la art.2, alin.(8) punctele a), b) și k) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2018, se înțeleg următoarele:

a) la pct. a) se includ cheltuielile cu plata cărților, rechizitelor, suporturilor/materialelor de curs, în format tipărit sau digital, indiferent de domeniul de acoperire a acestora sau de specificul domeniului de studiu pentru care s-a obținut finanțarea;

b) la pct b) se includ cheltuielile cu plata taxelorși a costurilor aferente participării copilului la activități din creșe, grădinițe, cele de stat cât și cele private acreditate inclusiv şcolile şi liceele particulare;

c) la pct. k) se includ cheltuielile cu achiziționarea de calculatoare, laptopuri, imprimante, softuri de specialitate, indiferent de domeniul de acoperire a acestora sau de specificul domeniului de studiu pentru care s-a obținut finanțarea. “

Finanțatorul aprobă fiecare operațiune de decontare/plată a cheltuielilor beneficiarului, inclusiv ale familiei acestuia din facilitatea de credit, în cazul în care valoarea cumulată a facturilor este de cel puțin 100 lei, inclusiv TVA.

Normele de aplicare publicate mai prevăd și situațiile în care tinerii care au luat aceste credite nu le mai pot rambursa.

“În cazul în care beneficiarul nu rambursează la scadență creditul acordat, colectarea şi recuperarea sumelor plătite de M.F.P, ca urmare a executării garanțiilor acordate în cadrul Programului si a celor reprezentând dobânzi, comisioane de analiză şi de gestiune a garanțiilor, care sunt plătite de C.N.S.P pentru creditul acordat până la data declarării exigibilitatii anticipate, se realizează de către organele competente ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală de la beneficiarul finanțării garantate, cu respectarea prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală”.

În perioada de tragere, beneficiarul creditului accesează finanţarea în una sau mai multe tranşe, în urma unei/unor solicitări scrise adresate finanţatorului, fără să depăşească în niciun moment valoarea maximă a creditului aprobat.

 

Multumim avocat Coltuc Marius https://www.coltuc.ro

Regulament de bloc 2018: Descarcă gratuit

Regulament de bloc 2018: Descarcă gratuit

Regulament de bloc 2018: Descarcă gratuit

https://www.coltuc.ro  https://www.youtube.com/channel/UCU81v5h56vFwYlK6BE4xj4g/videos?view_as=subscriber

 

Pînă în septembrie 2019, toate asociaţiile de proprietari vor trebui să adopte un document în care se vor înscrie regulile de comportament în bloc
Spre sfîrşitul lunii septembrie 2018, legislaţia actuală ce reglementează înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari va fi înlocuită, iar noua lege a asociaţiilor va aduce noutăţi şi clarificări privind folosirea, modificarea şi întreţinerea apartamentelor, privind modul în care se pot înfiinţa şi funcţiona asociaţiile de proprie-tari şi chiriaşi sau obligativitatea adoptării unui regulament de bloc.
Potrivit Legii nr. 196/2018, spre sfîrşitul anului, mai exact, pînă în data de 28 decembrie 2018, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice va publica un model al regulamentului de bloc.
Practic, asociaţiile de proprietari vor fi obligate să adopte un document în care se vor înscrie regulile de comportament în bloc, numit regulamentul condominiului. Modelul regulamentului va fi publicat pînă la sfîrşitul acestui an. Obligaţia este prevăzută în Legea nr. 196/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor, ce urmează să intre în vigoare în data de 28 septembrie 2018.
Concret, regulamentul blocului va stabili regulile ce vor trebui respectate şi condiţiile de folosire a părţilor comune ale clădirii, precum şi normele de comportament şi bună vecinătate dintre proprietari. Acesta trebuie adoptat de către proprietarii din imobil în cel mult 12 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 196/2018, adică pînă la sfîrşitul lunii septembrie 2019.
Întocmirea regulamentului va fi iniţiată de preşedintele asociaţiei de proprietari sau de către comitetul executiv al asociaţiei şi se va dezbate şi adopta în cadrul adunării generale. După adoptarea regulamentului, conţinutul acestuia va fi adus la cunoştinţa locatarilor fie prin afişarea la avizier, fie prin înmînarea unei copii a regulamentului fiecărui proprietar, în cel mult o săptămînă de la adoptare. Actul normativ mai stabileşte că atunci cînd un apartament îşi schimbă pro-prietarul, adică este vîndut, regulile de folosire a spaţiilor comune nu se schimbă.
Regulamentul blocului va trebui respectat, pe lîngă proprietarii apartamentelor din imobil, şi de către chiriaşi sau de către cei ce sînt găzduiţi pe o perioadă limitată într-unul dintre apartamente. Obligaţia de a-i infoma pe chiriaşi sau pe cei veniţi în vi-zită despre prevederile regulamentului de bloc revine proprietarilor. În cazul în care regulamentul nu este respectat de către un locatar, ceilalţi proprietari au dreptul de a sesiza preşedintele sau comitetul executiv al asociaţiei cu privire la aceste nereguli.

Regulament de bloc 2018: Descarcă gratuit

Folosirea noilor case de marcat cu jurnal electronic 2018 Vezi Cum

Contracte electronice - Consultanta 2018

Folosirea noilor case de marcat cu jurnal electronic este foarte greoaie Avocat Coltuc va explica CUM

 

 

Noile case de marcat cu jurnal electronic, care devin obligatorii de anul acesta pentru majoritatea comercianților din România, au încă anumite necunoscute pentru patroni. StartupCafe.ro a selectat câteva chestiuni interesante ridicate de contribuabili, la care Agenția Națională de Administrare Fiscală a dat răspunsuri miercuri, într-o sesiune de asistență pe Facebook.

  • Contribuabil: În cazul statiilor de carburanți, trebuie o avizare a casei de marcat împreună cu soluția software? Până acum nu trebuia. Am înțeles că este în curs o avizare specială (a caselor/imprimantelor fiscale pentru această activitate), neputandu-se folosi orice casă de marcat existentă pe piață (conform noilor reglementări, cu jurnal electronic). Ați spus că exista aparate de marcat electronice fiscale dedicate pentru comerț cu carburanți. Puteți să ne dați cateva modele care sunt autorizate pentru această activitate?
  • ANAF: Există aparate de marcat electronice fiscale dedicate pentru aceasta activitate economica, iar programele de aplicatie trebuie inregistrate la Institutul de Cercetare în Informatică (ICI). În acest sens, HG 479/2003 prevede că, programele de aplicaţie externe interfaţate cu aparatele de marcat electronice fiscale prevăzute la art. 17 lit. a, b, e şi f trebuie să fie înregistrate în Biblioteca naţională de programe prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.621/2003 pentru organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI Bucureşti, cu modificările şi completările ulterioare, specificând datele de identificare a aplicaţiei, precum şi modelele de echipamente fiscale omologate cu care se interfaţează. Aparatele de marcat electronice fiscale destinate staţiilor de comercializare a carburanţilor care, în aceeaşi locaţie, pe lângă carburanţi, mai comercializează şi alte produse pot fi dotate cu două echipamente fiscale distincte, unul pentru carburanţi şi unul pentru celelalte produse. Programul de aplicaţie trebuie să controleze şi să asigure gestionarea distinctă a vânzărilor de carburanţi de vânzarea celorlalte produse.

(Lista distribuitorilor autorizați de case de marcat)

  • Contribuabil: În cazul în care un contribuabil a achiziționat casă de marcat în luna iulie 2018, incepând cu ce dată trebuie să depună declarația cu datele exportate din casă de marcat?
  • ANAF: Fişierele se transmit prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, până cel mai târziu în data de 20 a lunii următoare perioadei de raportare în care aparatele de marcat electronice fiscale au fost utilizate pentru generarea oricăreia dintre datele prevăzute in OPANAF 627/2018. Prin perioadă de raportare se înţelege luna calendaristică. Obligația a intrat în vigoare cu data de 1 august 2018. Programul de asistenţă si, implicit, formularul pdf, vor fi puse la dispoziţie pe portalul ANAF.  În momentul în care programul de asistență va fi disponibil, va fi anunțat în secțiunea de noutăți.

 

 

Vezi si https://www.coltuc.ro

Folosirea noilor case de marcat cu jurnal electronic

Oficial Ce trebuie să facă românii care au tăiat porcii suspecți de pestă și au pus carnea în congelator

Peste porcina 2018

 românii care au tăiat porcii suspecți de pestă.Pesta porcina. Virusul rezistă la temperaturi scăzute

Virusul Pestei Porcine Africane rezistă la temperaturi scăzute, astfel că păstrarea cărnii la congelator nu distruge acest virus. În schimb, specialiștii informează că virusul de pestă se inactivează la căldură. Astfel, la o temperatură de 56°C într-un timp de 70 de minute, virusul devine inactiv, iar la 60°C inactivitatea se va declanşa în 20 de minute.

Deşi nu există niciun pericol pentru ca omul să fie afectat de acest virus, profesorul nu recomandă sub nicio formă consumul cărnii unui porc care a fost infestat cu pesta porcină.

„Carnea de la animalul bolnav, febril, este improprie consumului, e infiltrată hemoragic, nu poţi să o consumi, din punct de vedere alimentar carnea de la animalul bolnav este compromisă. Dacă cumva o consumi accidental, nu păţeşti nimic. Dar când o vezi, nu îţi mai trebuie: e infiltrată hemoragic puternic, splina spre exemplu e aproape neagră la culoare“, a explicat prof.dr. Gheorghe Săvuţă

Există mai multe cauze care au dus la această răspândire necontrolată în România, în opinia specialistului consultat. Acesta explică faptul că porcii se pot contamina în foarte multe feluri: dacă mănâncă furaje în care a râmat anterior un alt porc, chiar şi omul poate fi purtător dacă a călcat în fecalele unui porc bolnav, el putând să aducă în propria gospodărie pesta.

„Contează şi igiena, care nu se respectă mereu. Oamenii nu respectă în această perioadă regulile privind circulaţia produselor, a furajelor şi a animalelor. Dacă te duci să vinzi un porc în faza de incubaţie şi ajunge la altcineva în gospodărie, îi explodează virusul acasă şi contaminează şi restul porcilor“, a completat prof.dr. Gheorghe Săvuţă.

„Evitaţi în această perioadă să vindeţi sau să comercializaţi, să distribuiţi carne sau alte produse de la animale suspecte, care par abătute, febrile şi aşa mai departe. Anunţaţi imediat medicul veterinar, iar persoanele din efectivele contaminate nu trebuie să se ducă în gospodării şi ferme sănătoase, pentru că pot duce pe hainele lor murdărite virusul fără să îşi dea seama“, a mai spus profesorul.

Semnele Pestei Porcine Africane la porcii domestici

Semnele că un porc ar putea fi infectat cu virusului Pestei Porcine Africane trebuie cunoscute de către toți crescătorii. În cazul porcilor domestici, primele simptome remarcate sunt o abatere, animalul stă retras şi nu mai consumă mâncare, combinat şi cu o hipertermie, stăpânii de animale putând să observe acest lucru mai îndeaproape.

 

Vezi https://www.coltuc.ro

românii care au tăiat porcii suspecți de pestă

Din sala : Se va da termen 100% . Curtea de Apel Bucuresti judeca dosarul in care Raiffeisen Bank Romania a contestat Ordinul prin care ANPC a obligat banca la refacerea contractelor de credit in CHF, lei si euro

Este vorba de dosarul 8763/2/2017 aflat pe rolul Curtii De Apel Bucuresti

 

 

Curtea de Apel Bucuresti judeca dosarul in care Raiffeisen Bank Romania a contestat Ordinul prin care ANPC a obligat banca la refacerea contractelor de credit in CHF, lei si euro, readucandu-le la conditiile din perioada incheierii. Totul a pornit de la scurgerea unor documente ce aratau cum banca ar fi planuit majorarea unilaterala a dobanzilor, fara a-si informa clientii (Documente)

 

Nr. unic (nr. format vechi) : 8763/2/2017
Data inregistrarii 17.11.2017
Data ultimei modificari: 25.09.2018
Sectie: Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal
Materie: Contencios administrativ şi fiscal
Obiect: anulare act administrativ anul Ordin nr.837/20.10.2017
Stadiu procesual: Fond

 

Părţi

Nume Calitate parte
RAIFFEISEN BANK Reclamant
AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR Pârât
PREŞEDINTELE AUTORITĂŢII NAŢIONALE PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR DL.BOGDAN MARCEL PANDELICĂ Pârât

 

Şedinţe

28.09.2018
Ora estimata: 09:00
Complet: S8 Completul 17 fond
Tip solutie:
Solutia pe scurt:
Document:
15.06.2018
Ora estimata: 09:00
Complet: S8 Completul 17 fond
Tip solutie: Amână cauza
Solutia pe scurt: lipsa raportului de expertiză
Document: Încheiere de şedinţă    15.06.2018
04.05.2018
Ora estimata: 09:00
Complet: S8 Completul 17 fond
Tip solutie: Amână cauza
Solutia pe scurt: Administrarea probelor propuse, adresă la expert pentru întocmirea raportului de expertiză.
Document: Încheiere de şedinţă    04.05.2018
16.03.2018
Ora estimata: 09:00
Complet: S8 Completul 17 fond
Tip solutie: Amână cauza
Solutia pe scurt: Pentru a se lua cunoştinţă de înscrisurile depuse la dosar
Document: Încheiere de şedinţă    16.03.2018

 

Vezi si https://www.coltuc.ro/blog/uncategorized/raiffeisen-bank-sa-pierde-pe-clauze-abuzive/

Cum se apara banca

Tot in luna iulie a anului trecut, site-ul Profit.ro a adresat Raiffeisen Bank daca a aplicat conversia creditelor in franci elvetieni afectate de o variatie de peste 15% a cursului CHF in raport cu leul.

A fost aplicata strategia de monitorizare si conversie a creditelor in CHF la o variatie mai mare de 15% a cursului? Daca nu, de ce? Daca da, cu ce rezultate si in ce moment (avand in vedere ca RON/CHF a depasit 2,6 la finele lui 2008)? LIBOR CHF 1M (n.r. dobanda la 3 luni pentru creditele in franci elvetieni practicata pe piata londoneza de catre principalele banci care ofera astfel de imprumuturi) a crescut de la 1,42% in august 2006 la 2% in decembrie si la 2,2% in mai 2007, deci un avans de 0,8 pp la momentul cresterii dobanzilor. Apoi, LIBOR a avut un varf de 3% in toamna lui 2008, dupa care in octombrie-decembrie 2008 a scazut spre 0%, si chiar sub 0% ulterior. In conditiile scaderii dobanzii LIBOR, a ajustat RBRO in jos dobanzile clientilor, in noile conditii ale pietei financiare? Ma refer aici la perioada de pana la implementarea OUG 50/2010, care a impus utilizarea referintelor de piata”.

In replica, Banca Raiffeisen a transmis ca investigheaza autenticitatea documentelor aparute pe Facebook, precum si modul in care acestea au fost scurse din banca. Totodata, RBRO a sustinut ca „a respectat intotdeauna legislatia aplicabila contractelor cu toti clientii sai”, ca portofoliul de credite in CHF nu este unul semnificativ in raport cu totalul imprumuturilor acordate, ca mii de credite in franci elvetieni au fost restructurate cel putin o data si ca inca din 2009 Raiffeisen a propus o serie de masuri de usurare a poverii financiare pentru clientii aflati in dificultate de a rambursa creditele, chiar daca aceasta a insemnat costuri suplimentare de capital si diminuarea veniturilor bancii.

Insolventa incotro in 2018-2019? Opinie avocat Coltuc,practician in insolventa

Insolventa incotro.O serie de modificări legislative pentru insolvența companiilor, adoptate joi de Executiv, se concentrează destul de mult pe apărarea intereselor statului

[wpseo_opening_hours show_days=”sunday,monday,tuesday,wednesday,thursday,friday,saturday” comment=”O serie de modificări legislative pentru insolvența companiilor, adoptate joi de Executiv, se concentrează destul de mult pe apărarea intereselor statului www.coltuc.ro”]

[wpseo_address show_state=”1″ show_country=”1″ show_phone=”1″ show_phone_2=”1″ show_fax=”1″ show_email=”1″ show_logo=”0″ comment=”Avocat Coltuc www.coltuc.ro 0745150894″]

Vezi si https://www.coltuc.ro/blog/noua-lege-insolventa-2018/

[wpseo_map max_number=”undefined” width=”400″ height=”300″ zoom=”-1″ map_style=”roadmap” scrollable=”1″ draggable=”1″ show_route=”0″ show_state=”0″ show_phone=”1″ show_phone_2=”1″ show_fax=”1″]

[site_reviews_form title=”avocat Coltuc 0745150894 Insolventa” description=”avocat Coltuc 0745150894 Insolventa” assign_to=”avocat Coltuc 0745150894 Insolventa” class=”avocat Coltuc 0745150894 Insolventa” id=”jmlmw8e8″ hide=”email,name,terms,title”]

 

 

 

 

http://www.ziare.com/afaceri/insolventa/controversata-lege-a-insolventei-a-fost-modificata-prin-oug-teodorovici-curatam-mediul-economic-1531533

 

Citeste si https://www.cotidianul.ro/guvernul-a-aprobat-oug-privind-insolventa-anuntul-lui-toader/

Potrivit datelor Guvernului, peste 28.600 de contribuabili cu creanţe bugetare se află sub incidenţa legislaţiei privind insolvenţa. Întrebat, în timpul conferinţei de presă, dacă s-a împăcat cu ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, prezent şi acesta la conferinţă, Toader a răspuns ”acum, în momentul acesta”, fiind apoi completat de Teodorovici: ”până la următorul avion”.

Guvernul a adoptat, joi, în şedinţa de Guvern, Ordonanţă de Urgenţă prin care se va modifica legislaţia privind insolvenţa Toader a precizat că Ministerul Justiţiei a constatat îndeplinirea exigenţelor constituţionale şi a plecat la scurt timp după începerea conferinţei de presă.

”Ministerul Justiţiei a evaluat aspectele de legalitate, de conformitate cu legea fundamentală, Constituţia. Am considerat că exigenţele constituţionale sunt îndeplinite. (…) Întrebările de oportunitate a dimensiunii economice le adresaţi domnului ministru Teodorovici, care vă va răspunde. Eu vă mulţumesc, vă doresc succes şi m-am retras. (…) Eu trebuie să plec la Suceava, la întâlnirea cu preşedinţii de curţi de apel şi cu conducerea CSM-ului. La revedere!”, a spus ministrul Justiţiei.

Întrebat dacă s-a împăcat cu Teodorovici, Toader a răspuns ”acum, în momentul acesta”, fiind completat apoi de Teodorovici ”până la următorul avion”.

Ministrul Finanţelor, a afirmat, la jumătatea lunii septembrie, că a observat o lipsă a unei dorinţe de asumare din partea ministrului Justiţiei în ceea ce priveşte cadrul legislativ pentru înfiinţarea Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii (FSDI). Teodorovici l-a criticat pe Tudorel Toader este mai mereu plecat în delegaţie.

Ulterior, Toader a afirmat, referitor la „nemulţumirea” ministrului de Finanţe, că atunci când a făcut declaraţia respectivă, „probabil emoţională”, acesta s-a „gândit la altceva sau la altcineva”.

Ce a declarat Teodorovici după intrarea în vigoare a noilor reglementări

Ministrul finanţelor publice, Eugen Teodorovici, a declarat, joi, că, după intrarea în vigoare a noilor reglementări privind insolvenţa, la nivelul ANAF va fi stabilită o procedură prin care statul va transforma creanţele la companii în acţiuni.

Pentru reconversia creanţelor în acţiuni, „statul român prin ANAF, va trebuie să fie foarte clar, nu cum a fost până în prezent”, a declarat Teodorovici, la finalul şedinţei de Guvern, într-o întâlnire cu presa. În şedinţa de Guvern de joi au fost adoptate noile prevederi privind insolvenţa, anunţate de la începutul lunii septembrie.

„ANAF va avea o procedură foarte clară, ca atunci când legea spune că poate să facă anumite lucruri poate să aplice două variante. De această dată cadrul legal e acoperit, iar la nivel de lucru al ANAF lucrurile vor fi clar reglementate pentru a aplica corect procedurile”, a detaliat Teodorovici.

Mai exact, angajaţii Fiscului vor trebui să explice motivul economic pentru care aleg să ceară falimentul unei companii sau conversia creanţelor în acţiuni la o companie. „De această dată, cadrul legal primar este acoperit, iar la nivel de procedură de lucru a ANAF lucrurile vor fi foarte clare, pentru a nu mai permite nicio practică incorectă la nivel de funcţionari”, a subliniat Teodorovici.

Oficialul de la Finanţe a susţinut că, din păcate, structurile statului au permis o astfel de situaţie, până în prezent, deşi existau clar, în legile de până astăzi, etape foarte clare pentru intrarea în insolvenţă.

„Statul român avea foarte multe instrumente legale, care, dacă ar fi fost aplicate, ar fi redus foarte mult numărul de companii care să fi intrat în insolvenţă. Mai mult, statul putea propune, când exista vid legislativ, aşa cum propunem noi astăzi, anumite prevederi legale care să oprească practici de genul plăţii către stat doar a anumitor amenzi, pentru a evita anumite situaţii de blocaj pe acel agent economic, iar statul era cel faţă de care nu se achita absolut nimic de la momentul la care se intra în insolvenţă”, a detaliat Teodorovici.

De asemenea, ministrul Justiţiei, Tudorel Toader a declarat joi, după ce Ordonanţa de Urgenţă ce vizează insolvenţa a fost adoptată în Guvern, că proiectul îndeplineşte toate cerinţele constituţionale. ”Vreau să vă spuns că Ministerul Justiţiei a evaluat aspectele de legalitate, am considerat că cerinţele legale şi constituţionale sunt îndeplinite”, a anunţat Tudor Toader după şedinţa de guvern de joi. El a mai spus că Ministerul Justiţiei a fost coiniţiator al ordonanţei de urgenţă.

Insolventa incotro

Stirea juridica a zilei – 28 septembrie 2018,Atentie la noua lege a asociatiilor de proprietari

Prezinta avocat Coltuc https://www.coltuc.ro Stirea juridica a zilei – 28 septembrie 2018,Atentie la noua lege a asociatiilor de proprietari

 

 

Stirea juridica a zilei - 28 septembrie 2018,Atentie la noua lege a asociatiilor de proprietariStirea juridica a zilei - 28 septembrie 2018,Atentie la noua lege a asociatiilor de proprietari
Stirea juridica a zilei – 28 septembrie 2018,Atentie la noua lege a asociatiilor de proprietari

A se citi si https://www.mediafax.ro/social/schimbare-majora-in-noua-lege-a-asociatiilor-de-proprietari-ce-devine-obligatoriu-la-plata-intretinerii-17535345

De vineri intră în vigoare noua Lege a Asociaţiilor de proprietari, care aduce schimbări pentru proprietarii de rând. Una dintre acestea este obligativitatea plăţii fondului de rulment care va încuraja restanţieri

Citeste si https://www.coltuc.ro/blog/uncategorized/2018-a-fost-adoptata-noua-lege-a-asociatiilor-de-proprietari/

Noua lege 196/2018 a Asociaţiilor de proprietari a apărut deja în Monitorul Oficial și și-a propus să clarifice anumite aspecte privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, administrarea, întreţinerea şi folosirea imobilelor sau grupurilor de imobile din condominii. Legea se aplică proprietarilor, chiriaşilor, asociaţiilor de proprietari şi asociaţiilor de chiriaşi din condominii, potrivit actului publicat în Monitorul Oficial.

În primul rând, asociațiile vor putea pune ipotecă pe apartamentele celor care au întârziat cel puţin două luni cu plata întreţinerii, iar pentru recuperarea datoriei se poate merge până la executare silită. ”Și până acum se putea face executare, însă procedura dura destul de mult”, spune Cornelia Haidamac.  A apărut în plus faptul că proprietarul poate fi dat în judecată pentru o datorie veche de mai mult de două luni. „Administratorul este obligat să notifice, în scris, proprietarul care are plăţi restante la cheltuielile comune ale imobilului, asupra datoriilor, şi să înştiinţeze preşedintele şi comitetul executiv al asociaţiei de proprietari despre restanţe”, se precizează în lege. Dacă datoriile nu se achită în cel mult 60 de zile de la termenul scadent, preşedintele asociaţiei de proprietari poate acţiona în instanţă proprietarul. Totodată, asociaţia de proprietari poate pune ipotecă legală asupra apartamentelor şi un privilegiu asupra tuturor lucrurilor din apartament, pentru suma datorată la întreţinere.  Ipoteca imobiliară se înscrie în cartea funciară la cererea preşedintelui asociaţiei de proprietari, pe baza extraselor de pe ultima listă lunară de plată a cotelor de contribuţie din care rezultă suma datorată, numai după ce trec două luni de la scadenţă.  „Ipoteca imobiliară legală se radiază la cererea preşedintelui asociaţiei de proprietari sau a proprietarului, pe baza chitanţei ori a altui înscris prin care asociaţia confirmă plata sumei datorate”, se arată în lege. Preşedintele asociaţiei de proprietari are obligaţia radierii ipotecii imobiliare, legale, în termen de cel mult 10 zile de la data la care suma datorată a fost plătită de către proprietar. ”E puțin exagerat termenul de două luni, pentru că e posibil ca omul să fie plecat în concediu, sau plecat din țară pentru o scrută vreme și nu poți să-l acționezi în instanță pentru atâta lucru. Acum fiecare președinte de asociație cunoaște destul de bine membrii și știe situația fiecăruia”, spune Cornelia Haidamac.

Penalități și fond de rulment obligatorii

Noul act normativ permite asociaţiilor de proprietari să pună penalităţi pe sumele restante la întreţinere, însă acestea nu trebuie să depăşească 0,2% pentru fiecare zi de întârziere. Penalităţile curg abia după o lună de la termenul scadent pentru plată şi nu pot depăşi suma la care s-au aplicat. ”Această prevedere exista și până acum, se puneau majorări pentru simplul motiv că și companiile pun majorări pentru facturile neachitate. Acești bani trebuie suportați de cineva”, a explicat președintele Asociației de Proprietari Țiglari nr. 1.

În cazul în care se ajunge la executare silită pentru recuperarea datoriilor, primăriile au drept de preempţiune la preţ egal asupra locuinţelor. „Aceste locuinţe vor fi folosite ulterior numai ca locuinţe sociale, proprietarii executaţi silit având prioritate la repartizarea acestora, numai dacă îndeplinesc condiţiile de acces la locuinţele sociale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare“, mai scrie în lege.

În cazul ansamblurilor rezidenţiale finalizate până acum, proprietarii sau dezvoltatorii cartierului rezidenţial au obligaţia să predea primăriilor, cu titlu gratuit şi în termen de trei luni, reţelele comune şi terenul aferent până la branşamentele imobilelor, în vederea preluării în administrare şi exploatare a acestor reţele de către furnizorul care asigură aceste servicii în localitatea respectivă.

O altă prevedere se referă la fondul de rulment. Acesta devine obligatoriu. Fondul de rulment se va stabili astfel încât să poată acoperi cheltuielile curente ale condominiului la nivelul unei luni calendaristice. Stabilirea cuantumului se face prin echivalare cu suma care a fost necesară pentru acoperirea cheltuielilor lunare înregistrate de asociaţia de proprietari în anul anterior, la nivelul lunii cu cheltuielile cele mai mari, majorate cu rata inflaţiei, iar în cazurile asociaţiilor de proprietari nou-înfiinţate, prin aproximarea acestuia cu fondul de rulment stabilit la alte asociaţii de proprietari echivalente ca mărime.

Dosarul de cercetare pentru accidentele de muncă

Dosarul de cercetare pentru accidentele de muncă

 

 

În conformitate cu dispozițiile art.5 din Legea nr. 319/2006, este eveniment accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situația de persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulație, în condițiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum și cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune.

 

 

 

Orice eveniment va fi comunicat de îndată angajatorului, de către conducătorul locului de muncă sau de orice altă persoană care are cunoştinţă despre producerea acestuia.

Angajatorul are obligația să comunice evenimentele, de îndată, după cum urmează:

  • inspectoratelor teritoriale de muncă, toate evenimentele ;
  • asigurătorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, cu modificările și completările ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora;
  • organelor de urmărire penală, după caz.

Orice medic, inclusiv medicul de medicină a muncii aflat într-o relație contractuală cu angajatorul, conform prevederilor legale, va semnala obligatoriu suspiciunea de boală profesională sau legată de profesiune, depistată cu prilejul prestațiilor medicale.

Semnalarea se efectuează către autoritatea de sănătate publică teritorială sau a municipiului București, de îndată, la constatarea cazului.

În cazul accidentelor de circulație produse pe drumurile publice, în care printre victime sunt și persoane aflate în îndeplinirea unor sarcini de serviciu, organele de poliție rutieră competente vor trimite instituțiilor și inspectoratelor teritoriale de muncă  în termen de 5 zile de la data solicitării, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la față locului.

Cercetarea evenimentelor

Cercetarea evenimentelor  are ca scop stabilirea împrejurărilor și cauzelor care au condus la producerea acestora, a reglementărilor legale încălcate, a măsurilor ce trebuie luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare, precum și a răspunderii celor vinovați.

Cercetarea evenimentelor  este obligatorie și se efectuează după cum urmează:

  • de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă;
  • de către inspectoratele teritoriale de muncă, în cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidentă sau confirmată, deces, accidente colective, incidente periculoase, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă lucrătorilor la angajatorii persoane fizice, precum și în situațiile cu persoane date dispărute;
  • de către Inspecția Muncii, în cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;
  • de către autoritătile de sănătate publică teritoriale, respectiv a municipiului București, în cazul suspiciunilor de boală profesională și a bolilor legate de profesiune.

Desigur că, după caz, cercetarea evenimentelor presupune deplasarea la față locului, audierea persoanelor implicate și a martorilor, reconstituirea, efectuarea de expertize etc.

Rezultatul cercetării evenimentului se va consemna într-un proces-verbal.

În caz de deces al persoanei accidentate că urmare a unui eveniment, instituția medico-legală competentă este obligată să înainteze inspectoratului teritorial de muncă, în termen de 7 zile de la data decesului, o copie a raportului de constatare medico-legală.

Cercetarea evenimentelor se va finaliza cu întocmirea unui dosar.

Accidentul de muncă

Accidentul de muncă reprezintă vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.

Este, de asemenea, accident de muncă:

  • accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere și/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;
  • accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara granițelor ţării, în timpul și din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
  • accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive organizate, în timpul și din cauza îndeplinirii acestor activităţi;
  • accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acțiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru salvarea de vieți omenești;
  • accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acțiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public și privat;
  • accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceștia, în timpul programului de muncă, și nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;
  • accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul și pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator și invers;
  • accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă;
  • accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este încadrată victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la o altă persoană juridică sau fizică, pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare;
  • accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecție sau orice alt echipament pus la dispoziție de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieșirea din întreprindere sau unitate și invers;
  • accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de angajator, precum și în timpul și pe traseul normal spre și de la aceste locuri;
  • accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegați pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afară granițelor ţării, pe durata și traseul prevăzute în documentul de deplasare;
  • accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări și servicii pe teritoriul altor ţări, în baza unor contracte, convenții sau în alte condiții prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în timpul și din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
  • accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecționare a pregătirii profesionale, în timpul și din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practică;
  • accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur, inundație, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se află în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
  • dispariția unei persoane, în condițiile unui accident de muncă și în imprejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia;
  • accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.

Accidentele de muncă se clasifică, în raport cu urmările produse și cu numărul persoanelor accidentate, în:

  • accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice;
  • accidente care produc invaliditate;
  • accidente mortale;
  • accidente colective, când sunt accidentate cel puțin 3 persoane în același timp și din aceeași cauză.

Înregistrarea accidentului de muncă se face pe bază procesului-verbal de cercetare. Accidentul de muncă înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul teritorial de muncă, precum și la asigurător, potrivit legii. Evidența evenimentelor se ține în registrele unice de evidenţe.

Boala profesională

Boala profesională constă în afecțiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenți nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum și de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă.

Sunt, de asemenea, boli profesionale și  afecțiunile suferite de elevi și studenți în timpul efectuării instruirii practice.

Declararea bolilor profesionale este obligatorie și se face de către medicii din cadrul autorităţilor de sănătate publică teritoriale și a municipiului București.

Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmării lor, precum și stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de către specialiștii autorităţilor de sănătate publică teritoriale, în colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă.

Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare.

Bolile profesionale nou-declarate se raportează lunar de către autoritatea de sănătate publică teritorială și a municipiului București la Centrul național de coordonare metodologică și informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sănătate Publică București, la Centrul de Calcul și Statistică Sanitară București, precum și la structurile teritoriale ale asigurătorului stabilit conform legii.

 

 

Dosarul de cercetare pentru accidentele de muncă

 

Lupta continua – Legea dării în plată a fost contestată în integralitate la CCR!

 Legea dării în plată a fost contestată în integralitate la CCR. Darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin creditea constituit un subiect controversat încă de la apariţia proiectului de lege. Mulţi susţin această lege iar alţii contestă constant dispoziţiile sale sesizând Curtea Constituţională cu excepţii de neconstituţionalitate.

 

Potrivit noutăţilor legislative, o nouă excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată împotriva dispoziţiilor prevăzute în Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite .

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece acestea se aplică nu numai situaţiilor juridice ce se vor naşte, se vor modifica sau stinge după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016, ci şi situaţiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării în vigoare a acestei legi, precum şi efectelor prezente şi viitoare ale unor raporturi juridice trecute încheiate între bănci şi consumatori, ceea este contrar dispoziţiilor constituţionale.

Curtea Constituţională a reţinut că revine instanţelor de judecată competenţa de a stabili cadrul procesual în care se soluţionează litigiul dedus judecăţii, în funcţie de stadiul derulării contractului de credit. Totodată, Curtea a reiterat faptul că este rolul instanţelor de judecată să interpreteze normele legale şi să facă aplicarea acestora în funcţie de conţinutul normativ, respectiv dacă sunt norme de drept substanţial sau de drept procesual şi dacă sunt de imediată aplicare, precum şi cu privire la prioritatea acestora, în funcţie de caracterul de normă specială sau de drept comun.

Curtea a constatat că soluţia legislativă de stingere a datoriilor izvorâte din contractele de credit, indiferent de data la care a fost vândut bunul imobil ipotecat prin licitaţie publică sau printr-un alt mod agreat de creditor, nu încalcă dreptul de proprietate privată al creditorului, consacrat de art. 44 din Constituţie.

Totodată, prin Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, paragrafele 50 – 60, Curtea a reţinut că, reglementând procedura dării în plată, ca expresie a impreviziunii contractuale, legiuitorul, prin art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a pus la îndemâna debitorului obligaţiei un mecanism procedural specific, prin efectul căruia are loc o suspendare de drept a executării plăţilor pe care debitorul le-ar datora în temeiul contractului de credit. Este o măsură conexă firească deciziei debitorului de a transmite creditorului dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar. Suspendarea plăţilor aferente contractului de credit intervine ca un accesoriu al deciziei unilaterale a acestuia prin care apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate inerente procedurii dării în plată, însă, pe perioada suspendării plăţilor, celelalte obligaţii ale debitorului rezultate din acesta se execută în continuare.

De asemenea, Curtea a constatat că un asemenea mecanism procedural nu este de natură să afecteze sau să anuleze dreptul de proprietate privată al creditorului, pentru că suspendarea plăţilor este o măsură imediată, care înlătură efectele negative asupra patrimoniului debitorului în condiţiile în care creditorul decide să demareze o procedură judiciară. Este o măsură provizorie prin natura sa, întrucât, în cazul în care este admisă contestaţia creditorului, debitorul obligaţiei va trebui să execute în continuare contractul de credit, plata sumelor de bani aferente perioadei de suspendare urmând a fi reluată.

Legea dării în plată a fost contestată în integralitate la CCR

Nu pot plati ratele la banca in 2018 . Ce fac?

Nu pot plati ratele la banca  [site_reviews_form title=”Avocat Coltuc va apara de banci” description=”Avocat Coltuc este pe www.coltuc.ro” id=”jmbok4qg”]

 

O scădere a salariului sau pierderea locului de muncă sunt doar două dintre motivele care duc la acumularea de restanțe la bănci. În funcție de întârzieri, de valoare și de natura creditului, consecințele pot fi mai ușoare sau mai grave.

Primul lucru ce decurge din restanțe este înscrierea numelui la Birou de Credite, fapt ce va îngreuna obținerea unui credit pe viitor. Totodată, întârzierile vor  duce la creșterea dobânzilor, cât și la executare silită. Toate aceste consecințe sunt înscrise în contractul de credit pe care l-ai încheiat cu banca și care nu ar trebui niciodată semnat înainte să fie citit. Există inclusiv posibilitatea de a se ajunge la chemarea în instanță și la interdicția de a părăsi țara. Un alt aspect important și pe care trebuie să-l iei în calcul este legat de girant. Dacă întârzii plățile, banca se va adresa girantului pentru recuperarea datoriei.

Ce soluții ai când nu mai poți plăti creditul

După cum ai văzut, consecințele sunt foarte serioase, așa că înainte să ajungi într-o situație limită, ar trebui să ai în vedere soluțiile care te ajută să depașeşti perioada critică. Primul lucru pe care ar trebui să-l faci atunci când nu mai poți plăti ratele este să discuți cu reprezentanții băncii, să le comunici că ai dificultăți financiare și să găsiți împreună o variantă convenabilă.

Poți face o cerere către instituția financiară de la care ai luat creditul prin care o informezi despre imposibilitatea de a plăti ratele. Atașează la ea documentele care dovedesc o micșorare a veniturilor și solicită o amânare sau o reeșalonare a ratelor. Dacă faci aceste demersuri din prima lună, eviți raportarea la Biroul de Credit și poți obține o soluționare de moment a problemei datoriilor.

O altă soluție de luat în calcul este refinanțarea creditului. Dacă citești ce presupune refinanțarea vei vedea că poți obține condiții de creditare mai avantajoase, cu costuri mai mici și implicit o rată lunară mai mică. Este o variantă ce merită luată în calcul și în cazul în care ai mai multe credite, la mai multe bănci. Cu ajutorul unei refinanțări poți plăti toate împrumuturile, poți avea dobânzi mai mici, rate reduse și ai de-a face cu o singură bancă pentru toate.

Când vine vorba despre un credit și imposibilitatea de a plăti ratele lunare, cea mai puțin utilă variantă este ignorarea ratelor și așteptarea ca banca să te contacteze. Cu cât abordezi problema mai devreme, cu atât mai bine îți va fi pe termen lung, deoarece băncile sunt interesate să-și recupereze banii, așa că vor fi dispuse să te ajute să plătești creditul.

O alta solutie este cea judiciara

[site_reviews_form title=”Avocat Coltuc va apara de banci” description=”Avocat Coltuc este pe www.coltuc.ro” id=”jmbok4qg”]

 

avocat Coltuc https://www.coltuc.ro

dcnews.ro/avocat-coltuc.ro/Recuperare creante firme

poza cu caracter descriptiv

Vezi https://www.coltuc.ro

Creșterea prețurilor și a costurilor de finanțare, incertitudinea economică, sunt elemente în prim-plan și au efecte directe în mediul de afaceri local. Apetitul investițional tinde să se tempereze pe fondul înrăutățirii condițiilor economice în unele domenii importante, inclusiv în comerț și servicii”, afirmă analiștii de la KeysFin.
„După un an 2017 în care mulți indicatori statistici au stat în zona pozitivă, de la numărul de înfințări de firme (136.699 față de 105.982 în 2016) la radieri (82.295 față de 109.133 în 2016), în acest an ne aflăm pe o pantă descendentă, pe fondul lipsei de predictibilitate, a creșterii economiei subterane și mai ales a acutizării blocajului financiar, cu efecte directe în dezvoltarea afacerilor pe orizontală”, spun experții.

”Deși salariile au crescut, mai ales în sectorul de stat, într-o măsură si mai mare au evoluat cheltuielile, de la costurile de finanțare – ratele la credite, la cele alimentare, pentru utilități etc., iar acest fenomen s-a transpus în scăderea apetitului de consum, cu efecte directe în evoluția afacerilor companiilor”, au mai explicat aceștia.

Cele mai riscante domenii din economie

În plus față de statisticile privind deschiderea și dizolvarea firmelor, evoluția insolvențelor este văzută de analiști drept un barometru foarte sensibil al situației din economie.

Potrivit datelor oficiale, cele mai riscante trei sectoare din economie, din acest punct de vedere, sunt comerțul (2.812 insolvențe în 2017), construcțiile (1.324) și industria prelucrătoare (1.089). La polul opus se află sănătatea & asistența socială (28), învățământul (35) și industria extractivă (39).

Chiar dacă lichiditatea curentă (active circulante/datorii curente) a crescut in medie cu 50% în 2017 față de 2013, respectiv cu 38% față de 2016, există în continuare sectoare în care plățile se fac cu foarte mare dificultate.

În activitățile profesionale, de exemplu, perioada medie de încasare a creanțelor a ajuns la 223 de zile, iar cea de plată se situează la 238 de zile.
 În construcții, situația este și mai dificilă. Plățile se fac, în medie, la 422 de zile, iar încasările la 195 de zile. În topul celor mai riscante sectoare, din acest punct de vedere, se mai află agricultura, industria extractivă și energia electrică & gaze.

În industria prelucrătoare, plățile se fac în medie la 150 de zile, iar încasările la 80 de zile, iar în comerț la 113 zile în cazul plății datoriilor și la 59 de zile în cazul încasării facturilor.

„Cine vrea să deschidă o afacere în astfel de domenii trebuie să fie foarte atent la aceste statistici. Trebuie să ai lichidități sau surse de finanțare pentru a acoperi astfel de întârzieri de plată. Altfel riscă să intre în blocaj financiar în foarte scurt timp. Microîntreprinderile sunt cele mai vulnerabile din acest punct de vedere”, au mai spus analiștii.

Risc ceva mai scăzut din acest punct de vedere prezintă companiile din sectorul cultură&divertisment, unde perioada de încasare a creanțelor este de 51 de zile, sănătate & asistență socială (56 zile), hoteluri & restaurante (59 zile).

Vestea bună este că, cel puțin la nivelul anului 2017, plățile restante pe ansamblul economiei au scăzut cu 17,6% comparativ cu 2016, ajungând la 20 miliarde euro, iar gradul de îndatorare s-a redus la 53,7%.

Comerțul, cel mai riscant domeniu

Privind pe ansamblul ultimilor 5 ani, din 2013 și până în prezent, comerțul continuă să reprezinte cel mai riscant domeniu în ceea ce privește întârzierile la plată.

„Este domeniul cel mai volatil privind din prisma relațiilor de business și a dinamicii înființării și închiderii firmelor. În plus, în acest sector, creditul furnizor se află în prim-plan, cu consecințele lui negative, judecând din prisma dinamicii achitării angajamentelor de plată”, au mai spus analiștii de la KeysFin. De notat că în acest sector activează și cele mai multe companii, aproape 200.000, acestea înregistrând anul trecut o cifră de afaceri de peste 110 mld.euro.

Din totalul de 8761 de firme aflate în insolvență din 2017, peste 30% erau din comerț (2812 firme) în scădere cu 65,7% față de 2013 (8202 firme).

Topul insolvenței este completat de construcții, cu 1324 companii (3054 în 2013) și industria prelucrătoare – 1089 (3187 în 2013). În ordine, ca domenii de activitate, urmează transporturile și depozitarea, hotelurile și restaurantele, activitățile profesionale, agricultura și serviciile administrative și de suport.

„În primul semestru din 2018, situația s-a înrăutățit față de perioada similară de anul trecut. Avem cu 12% mai multe firme care și-au întrerupt activitatea, în timp ce numărul SRL-urilor noi înființate a scăzut cu 19%, la 45.276. Un semnal real că situația economică a luat o altă turnură”, au explicat analiștii.

antena3.ro/avocat-coltuc – Amnistia si gratierea 2018

Liderul PSD, Liviu Dragnea, forțează schimbarea șefei Secretariatului General al Guvernului, Andreea Lambru și a mecanismului de avizare al actelor normative pentru a putea promova o eventuală OUG pe amnistie și grațiere fără să mai aștepte aprobarea ministerelor, au declarat pentru G4Media.ro surse guvernamentale.

 

 

Potrivit acestora, Eugen Nicolicea ar urma să fie numit noul șef al SGG, însă până la această oră nu există vreun demers instituțional în acest sens. O eventuală decizie de revocare al șefei SGG ar trebui contrasemnată chiar de aceasta pentru a fi transmisă la Monitorul Oficial, așa cum s-a întâmplat în cazul lui Mihai Busuioc, când acesta a refuzat să-și semneze propria demitere.

 

Potrivit Realitatea.net, liderul PSD, Liviu Dragnea, a discutat, marți seara, la Guvern, cu premierul Viorica Dăncilă și cu președintele comisiei speciale pentru legile justiției și codurile penale, Florin Iordache. Scopul întrevederii ar fi fost înlocuirea Andreei Lambru (ALDE) din funcția de secretar general cu Eugen Nicolicea (PSD). Lambru ar fi blocat mai multe proiecte de legi dorite de PSD.

Pentru că Ministerul Justiției a refuzat să avizeze Ordonanța de Urgență privind amnistia si grațierea, șeful PSD ar fi trecut la planul B care presupune modificări legislative și schimbări în componența Guvernului, au declarat, săptămâna trecută, surse politice pentru ziare.com. Astfel, din această săptămână secretar general al Guvernului ar urma sa fie devină deputatul Eugen Nicolicea, considerat ”omul care rezolvă problemele”.

Primarul Capitalei, Gabriela Firea, este primul lider PSD care confirmă că Liviu Dragnea a discută subiectul amnistiei și grațierii în cerc restrâns, doar cu câțiva apropiați. Firea susține că în ultimele zile a fost acuzată că se opune amnistiei și grațierii, dar a spus că nu a discutat despre acest subiect.

”Liviu Dragnea a vorbit doar cu câţiva apropiaţi. Ca idee, nu sunt împotriva niciunei legi, dar ceea ce atât eu, cât şi colegii cu care am discutat, totul trebuie să fie în deplină legalitate, ca să nu compromitem România şi ca PSD să nu treacă ruşinos prin istorie.  Nu mă voi opune niciunul proiect dacă el este legal, corect conturat juridic, dar nu suntem de acord cu fanteziile, improvizaţiile juridice care înţeleg că se pun la cale. Deja s-a declanşat o campanie de defăimare a mea, cum că eu sunt cea care mă opun libertăţii unor oameni politic care doresc gratierea şi amnistia  Vom deconta toți, nu doar un om, şi fac apel la toţi colegii mei să înţeleagă ca orice situaţie neclară ne poate duce pe toţi în haos. Îi rog pe cei care aşteaptă măsuri de la Parlament să ceară deplină legalitate, a spus Gabriela Firea

Avocat malpraxis medical 2018 – Daune

Avocat malpraxis medical 2018 – Daune

 

Procedura de recuperare a prejudiciului poate dura între cateva luni și până la 2 ani, în funcție de complexitatea cazului. Există situații în care părțile au căzut de comun acord în etapa antejudiciară, la doar 2 luni după notificare.

Vă recomandăm să acționați de îndată ce v-ați confruntat cu un caz de malpraxis medical, deoarece odată cu trecerea timpului, se pierd importante probe necesare cazului, putând interveni prescripția răspunderii penale

Vezi https://www.coltuc.ro

https://www.youtube.com/user/coltuc2013/discussion

Un prim pas, în situația existenței unui malpraxis medical, îl reprezintă formularea unei plângeri împotriva cadrului medical, adresată Colegiului Medicilor din circumscripția căruia face parte cadrul medical respectiv.

Următorul pas îl reprezintă acțiunea în instanța civilă sau penală, după caz.

Mierea românească, certificată de Asociaţia Crescătorilor de Albine din România (ACA), lipseşte cu desăvârşire din marile lanţuri de magazine – Opinie marketplace agricol produsedingospodarie.ro

Mierea românească, certificată de Asociaţia Crescătorilor de Albine din România (ACA), lipseşte cu desăvârşire din marile lanţuri de magazine, pentru că retailerii impun ”discounturi extraordinar de mari”, de până la 50%, iar consumatorii o pot achiziţiona doar în târgurile de profil sau în magazinele proprii ale asociaţiei.

“Dacă vă duceţi în magazine şi luaţi aproape toate borcanele şi firmele, puţine găsiţi să nu aibă amestec. În momentul în care noi venim doar cu miere românească, care nu este amestecată cu altceva, hipermarketurile nu ne vor primi, pentru că ne cer discounturi extraordinar de mari, care nu sunt concurenţiale. Ele ajung chiar şi la 45-50%”, a declarat  directorul Complexului Apicol “Veceslav Harnaj”, la Târgul Naţional al Mierii.
El susţine că este imposibil ca mierea pe care o vând unele magazine să coste numai 9 lei kilogramul, în condiţiile în care preţul en-gros este de 8,5 lei, şi explică întreg procesul până când ajunge mierea pe raft.

 

Sursa http://www.produsedingospodarie.ro

Sunt executat de Intrum ,Kruk si alte firme de recuperari creante

Lista firmelor de recuperare inregistrate la ANPC in 2018
Lista firmelor de recuperare inregistrate la ANPC in 2018
AGIO Wierzytelnosci  Plus Niestandaryzowany Sekurytyzacyjny Fundusz Inwestycyjny Zamkniety reprezentată de SC KI DEBTSERVICE SRL
2 SC ASSET PORTFOLIO SERVICING ROMANIA SRL
3 SC ASSET RECOVERY DEBTS SRL
4 SC AVESTIS INTERNATIONAL SRL
5 SC B2KAPITAL PORTFOLIO MANAGEMENT SRL
6 SC CEE COLLECT ROMANIA SRL
7 SC COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES SRL
8 SC COLECTARE RECUPERARE CREANTE CRC SRL
9 SC CREDITEXPRESS FINANCIAL SERVICES SRL
10 SC CYCLE EUROPEAN SRL
11 SC DEBT COLLECTION AGENCY SRL
12 SC ENB PROPERTY SOLUTIONS SRL
13 EOS CREDIT FUNDING DAC
14 EOS CREDIT FUNDING BL DAC
15 SC EOS NEXT SERVICES SRL
16 SC EOS KSI ROMANIA SRL
17 SC FIRE CREDIT SRL
18 SC GETBACK RECOVERY SRL
19 GLASRO HOLDINGS LIMITED reprezentată de SC INTRUM ROMANIA SA ( fostă SC TOP FACTORING SA)
20 SC IMPROVEMENT CREDIT COLLECTION SRL
21 SC INTEGRAL COLLECTION SRL
22 INTRUM DEBT FINANCE AG ( fostă INTRUM JUSTITIA DEBT FINANCE AG)  reprezentată de SC INTRUM ROMANIA SA ( fostă SC TOP FACTORING SA)
23 INVESTCAPITAL  LTD (denumită anterior INVESTCAPITAL MALTA LTD) reprezentată de SC KRUK ROMANIA SRL
24 SC KIRIARCHOS NET SRL
25 SC KI DEBTSERVICE SRL
26 SC KREDYT INKASO INVESTMENTS RO SA
27 KREDYT INKASO PORTFOLIO INVESTMENTS (LUXEMBOURG) SA reprezentată de SC KREDYT INKASO INVESTMENTS RO SA
28 SC KRUK ROMANIA SRL
29 KRUK S.A. reprezentată de SC KRUK ROMANIA SRL
30 SC MBA FINANCE MANAGEMENT SRL
31 SC MELLON ROMANIA SA
32 SC MILLENNIUM ASSISTANCE SRL
33 SC OTP FACTORING SRL
34 OTP FAKTORING ZRT reprezentată de SC OTP FACTORING SRL
35 PROSPEROCAPITAL SaRL  reprezentată de SC KRUK ROMANIA SRL
36 SC RECOVERY SOLUTIONS SRL
37 SC RE COLLECTION SRL
38 SECAPITAL SaRL  reprezentată de SC KRUK ROMANIA SRL
39 SC SUPORT COLECT SRL
40 SVEA EKONOMI CYPRUS reprezentată de SC CREDITEXPRESS FINANCIAL SERVICES SRL
41 SC INTRUM ROMANIA SA ( fostă SC TOP FACTORING SA)
42 SC TRANSILVANIA RECUPERARI CREANTE SRL
43 ULTIMO PORTFOLIO INVESTMENT (LUXEMBOURG) SA reprezentată de SC DEBT COLLECTION AGENCY SRL
44 SC VM ASSET MANAGEMENT SRL
45 NEXT CAPITAL SOLUTIONS LIMITED
46 NEXT CAPITAL INVESTMENTS LIMITED
47 EOS INVESTMENT RO Gmb H
48 EOS International Beteiligungs-VerwaltunggsgesesellschaftmbH
49 EOS FINANCE GmbH
50 CREDIT  PLUS  (GULF)  LTD  reprezentată de  SC  COLECTARE  RECUPERARE CREANTE CRC SRL
51 SC NOVUS  ASSET  MANAGEMENT  SRL
52 SC SERRAGHIS ASSET MANAGEMENT SA
53 SC  OPTIMA  ASSET  MANAGEMENT  SA
54 SC  DONAU FAKTORING SRL
55 FRANKFURTER  INKASSO Gesellschaft  mbH  reprezentată de EOS KSI ROMÂNIA SRL
56 APS  DELTA  SA
57 SC CAMPEADOR INVEST SRL
58 SC  RESOLUTE  LAR  ROMÂNIA  SA
59 SC  KONA  CAPITAL MANAGEMENT  SA
60 B2REAL ESTATE MANAGEMENT SRL
61 CREDITHELP ORG SRL
62 APS  Fund  Alpha  uzavreny investicni fond  a.s.   reprezentată de APS CONSUMER FINANCE IFN S.A.
63 APS  Beta  a.s.   reprezentată de APS CONSUMER FINANCE IFN S.A.

 

Lista firmelor de recuperare inregistrate la ANPC in 2018

Oferta de conversie lansată de Bancpost împreună cu Banca Transilvania „””‘ Analiza avocat Coltuc

 

oferta de conversie lansată de Bancpost împreună cu Banca Transilvania
oferta de conversie lansată de Bancpost împreună cu Banca Transilvania

oferta de conversie lansată de Bancpost împreună cu Banca Transilvania

 

1. Discountul și rata dobânzii

Trebuie spus că Banca Transilvania pune la dispoziția împrumutaților în franci elvețieni 2 variante: una de conversie a soldului din CHF în Euro, iar cealaltă de conversie a soldului din CHF în Lei.

Indiferent de varianta pentru care optați, discountul este același: 18%. Prin raportare la cursul afișat astăzi de Banca Națională a României, discountul de 18% se traduce într-o conversie la un curs de cca. 3.30 LEI/CHF.

În privința dobânzii, în toate cazurile, Banca instituie prin contract o dobândă variabilă formată din marjă fixă + ROBOR sau EURIBOR, după caz. De principiu, pentru conversiile în lei Banca oferă o dobândă variabilă formată din marjă fixă de 3% + ROBOR 6M, iar pentru conversiile în EURO marja fixă este de 3.5% la care se adaugă EURIBOR 6M. Trebuie specificat faptul că, din diverse motive, există cazuri în care marjele pot fi mai mari sau mici decât cele precizate anterior.

a) Cu privire la oferta de conversie din CHF în LEI

Astăzi când vorbim ROBOR 6M este 3.48%, ceea ce împreună cu o marjă de 3% face ca rata dobânzii să atingă 6.48%. Analiștii financiari vorbesc în mod constant despre posibilitatea ca ROBOR să atingă cel puțin 4-4.5% până la finalul anului, ceea ce în mod automat ar putea conduce la o creștere a ratei dobânzii, deci și a ratei lunare. Pe cale de consecință, pare destul de previzibil că discountul de 18% poate fi diluat/anulat de creșterea indicelui ROBOR care se află pe un trend ascendent (a se vedea mai jos grafic potrivit conso.ro).

Din opiniile voastre reiese în mod clar că, în eventualitatea acceptării acestei oferte, rata lunară suferă o diminuare nesemnificativă, ba chiar în unele cazuri este mai mare decât rata actuală în franci elvețieni.

b) Cu privire la oferta de conversie din CHF în EURO

Dacă la oferta în lei există doar riscul de dobândă, în cazul unei conversii din CHF în EURO mai adăugăm încă un risc deja cunoscut de către toți împrumutații în franci elvețieni: riscul valutar (pe cursul de schimb LEU-EURO).

Astăzi, 17 iulie 2018, EURIBOR 6M are o valoare negativă, de -0.27%. Chiar dacă în ultimii ani indicele de referință EURIBOR a scăzut în mod constant (de la peste +1.8% la -0.27%), în ultima perioada se observă o tendință de stabilitate a acestuia în zona negativă, dar cu posibilitatea acceptată ca acesta să urce în zona pozitivă. Cu alte cuvinte, și EURIBOR ar putea să crească în perioada următoare, ceea ce în mod indirect ar putea conduce la majorarea ratei lunare (vezi grafic 2006-2018 conform datelor de pe Conso.ro).

 

Totodată, cursul de schimb LEU-EURO este de așteptat să urmeze tot un trend ascendent, analiștii financiari arătând că este posibil ca acesta să ajungă, într-un orizont nu foarte îndepărtat de timp, la o valoare de cca 5 lei/euro.

CONCLUZII:

Analizați cu atenție oferta și faceți simulări pe creditul dumneavoastră ținând cont atât de evoluția indicilor de referință ROBOR/EURIBOR, cât și de evoluția cursului de schimb LEU-EURO. Nu este nevoie să aveți studii de specialitate pentru a efectua astfel de calcule. 

De ce ar fi necesar să faceți o astfel de analiză? Considerăm că printr-un astfel de demers v-ați răspunde singuri la câteva întrebări de tipul: „este avantajos pentru mine să accept oferta asta?” / „îmi permit să plătesc rata dacă cursul de schimb leu-euro atinge 6 lei/euro?”, „dacă Robor sau Euribor ating 6%, atunci ce se întâmplă cu rata mea? pot să o achit la termenul scadent?”. Și exemplele pot continua. Dumneavoastră cunoașteți cel mai bine situația din familie și cât de avantajoasă/dezavantajoasă este oferta lansată de către BT-Bancpost.

2. Renunțarea la pretenții 

În oferta lansată de Banca Transilvania și Bancpost există o secțiune C, intitulată „Renunțarea la pretenții”.

Înainte de a lua o decizie este extrem de important să înțelegeți această clauză.

Practic, prin semnarea ofertei, acceptați să renunțati la orice pretenție strict în legătură cu vechiul contract semnat cu Bancpost România. Spre exemplu, dacă aveți un proces împotriva Bancpost România prin care cereți băncii înapoi sumele achitate în plus cu titlu de dobândă, comision acordare sau comision administrare ori un proces pe înghețarea cursului, prin semnarea acestui contract renunțați la aceste procese și la orice sume de bani care ar fi putut rezulta din câștigarea respectivelor procese. 

În plus, dacă la data semnării ofertei BT nu ați apucat să puneți în executare o hotărâre judecătorească favorabilă prin care ați câștigat procesul cu banca (fie că vorbim de recuperare dobânzi, comisioane ori înghețare/stabilizare curs), atunci prin semnarea ofertei BT renunțați inclusiv la dreptul de a recupera respectivele sume de bani. Asta cu toate că ați câștigat procesul.

Mulți dintre dumneavoastră ne-au întrebat dacă o asemenea clauză este legală. Cel puțin din punctul nostru de vedere, această clauză de renunțare la pretenții este legală, ea reprezentând o tranzacție încheiată între părți. Cu alte cuvinte, fiecare parte renunță la ceva pentru a obține un compromis (banca acordă un discount pentru a stinge procesele, iar clientul primește un discount în schimbul acestei renunțări). Cât de echitabilă sau morală este această clauză, aici este cu siguranță o altă discuție. Singura discuție în privința legalității clauzei s-ar putea pune asupra aspectului indicat în paragraful anterior.

3. Impreviziunea NU este aplicabilă

Trebuie neapărat să vă aplecați și asupra clauzei de la art. 82 (oferta în LEI), respectiv art. 89 (oferta în EURO).

Potrivit acestei clauze, împrumutatul își asumă în mod expres riscul creșterii indicilor de referință (ROBOR/EURIBOR), precum și riscul creșterii cursului de schimb (cazul ofertei în Euro). Cu alte cuvinte, debitorul nu poate cere instanței de judecată readaptarea contractului de credit, întrucât, potrivit art. 1271 alin. (3) pct. c) din Codul Civil, împrumutatul și-a asumat în mod expres aceste riscuri. Această readaptarea a contractului de credit ar fi putut fi dispusă de către instanța de judecată atunci când contractul devine împovărător pentru una dintre părți și excesiv de avantajos pentru cealaltă (cazul contractelor de credit în franci elvețieni).

4. Problema negocierii

În ofertă există și o clauză care prevede că semnarea noului contract de credit s-a realizat prin negociere.

Din punctul nostru de vedere, chiar dacă înțelegem rațiunea pentru care a fost introdusă în contract, această clauză nu are legătură cu realitatea (cel mai adesea). Cu toate acestea, este mai mult decât vizibil că oferta este una standard, reprezentând un contract preformulat de către bancă și asupra căruia împrumutatul nu poate mișca o virgulă. Nicidecum o clauză nelegală, ci doar imorală.

5. Oferta este mai slabă decât cea lansată în 2015 de către Banca Transilvania pentru debitorii în CHF de la Volksbank 

În anul 2015 Banca Transilvania a preluat Volksbank România. Cu această ocazie, Volksbank împreună cu BT au lansat o oferta de conversie către împrumutații în franci elvețieni din portofoliul Volksbank. Prin aceasta, cele 2 bănci propuneau clienților un discount la sold de 22.5%, precum și diminuarea soldului cu contravaloarea comisionului de risc, aidoma comisionului de administrare existent în contractele Bancpost. Condițiile pe rata dobânzii erau aceleași, însă la acel moment ROBOR se afla la un minim istoric de 0.7%.

Oferta lansată recent de către Banca Transilvania pentru împrumutații în franci elvețieni de la Bancpost presupune strict acordarea unui discount de 18% aplicat la soldul creditului. Este posibil ca această ofertă mai slabă să fi fost determinată de situația practicii neunitare din instanțe, unde cel mai adesea câștigarea procesului ține de cât de mult noroc ai în viață, în sensul de a pica la un complet de judecată favorabil consumatorilor. Spre deosebire de situația comisionului de administrare de la Bancpost unde practica ar fi 50-50,  în cazul Volksbank mii de oameni au luat cu asalt instanțele de judecată și au reușit să câștige procesele pe comisionul de risc în proporție de peste 95%.

6. Alte aspecte

Din punctul nostru de vedere, legalmente vorbind, contractul este curat. Deși se poate să greșim, aceasta este opinia noastră.

SFATURI UTILE

a) Înainte de a lua o decizie, efectuați simularea despre care am făcut referire la pct. 1.

b) Dacă aveți un proces pe rol (prin care cereți recuperarea de dobânzi, comisioane etc), puneți în balanța șansele de a câștiga acel proces  cu oportunitatea de a semna oferta lansată de Bancpost-BT. Vă reamintim că prin semnarea ofertei renunțați la orice proces în legătură cu vechiul contract semnat cu Bancpost.

c) Așezați-vă la o masă, împreună cu membrii familiei, și luați o decizie asumată. Dacă întoarceți oferta pe toate părțile și o analizați cu atenție, atunci nu veți avea niciun regret pe viitor, indiferent de decizia pe care o veți lua acum.

d) Încercați să negociați și insistați pe acest aspect cât se poate de tare. Dar nu verbal, ci în scris – prin adrese depuse la sediul băncii.

 

avocat Coltuc procese banci conversie

Lege dezbatuta in septembrie 2018 – Recuperatorii vor avea limite în sumele de luat de la datornici

Recuperatorii de creanțe ar urma să fie obligați să ceară datornicilor o sumă maximă care să nu depășească dublul sumei plătite pentru cumpărarea debitelor. Pentru unii datornici, asta va ajunge să echivaleze aproape cu o iertare de datorie. Mai multe despre stadiul proiectului

 

recuperari credite firme avocat Coltuc Marius
recuperari credite firme avocat Coltuc Marius

Concret, în forma în care a fost votată de Senat, proiectul de act normativ propune o sumă maximă pe care recuperatorii de creanțe să o poată cere persoanelor îndatorate, care să nu depășească dublul sumei cu care datoria a fost cumpărată de firma de recuperare.

„Cesionarul nu va putea pretinde de la debitorul care are calitatea de consumator mai mult decât dublul sumei plătite de acesta pentru a cumpăra creanța de la cedent”, scrie în documentul citat, cu precizarea că prevederea va fi valabilă indiferent de instrumentul juridic utilizat pentru transferul creanței.

Potrivit inițiatorilor, relația dintre debitori și colectorii de creanțe este puțin reglementată în prezent, motiv pentru care entitățile care au ca obiect de activitate recuperarea de datorii cumpără la sume derizorii drepturi de creanță, „demarând sau continuând măsuri agresive de executare silită împotriva consumatorilor”, după cum scrie în expunerea de motive anexată proiectului de lege.

Tot în încercarea de a institui garanții legale în vederea apărării drepturilor consumatorilor, propunerea legislativă stabilește că debitorul-cedat care are calitatea de consumator se va putea elibera de datorie plătind cesionarului dublul prețului pe care acesta l-a plătit pentru a dobândi creanța, fără costuri suplimentare.

 

https://www.coltuc.ro

Cei păgubiți de agențiile de turism pot da statul român în judecată pentru recuperarea prejudiciului . Opinie marketplace turism turism-market.ro

Astfel,  Directiva (UE) 2015/2302 obliga statele la o protectie efectiva a clientilor  manifestata prin „disponibitatea de indata a sumelor de bani achitate de consumatorilor”.

Ca tonul sa fie si mai imperativ se prevede ca in caz de insolventa „pentru serviciile care nu au fost efectuate, rambursarile se acorda fara intarzieri nejustificate dupa solicitarea calatorului”.

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (2), directiva trebuia transpusa in dreptul national pana la data de 1 iulie 2018.

Astfel, Romania este obligata sa transpuna in dreptul intern toate dispozitiile Directivei si este obligata sa ia masuri pentru atingerea rezultatului pentru care Directiva a fost adoptata, respectiv, asigurarea unei protectii efective a consumatorilor in caz de insolventa a agentiilor de turism.

Avand in vedere efectul direct al Directivei, efect care s-a dobandit odata cu implinirea termenului la care directiva trebuia transpusa in legislatia interna, consumatorii vor beneficia de toate drepturile izvorate din Directiva (UE) 2015/2302 chiar daca in legislatia nationala nu se va transpune Directiva, va  fi transpusa doar partial sau va fi transpusa defectuos. 

Citeste mai mult pe https://www.coltuc.ro

Si http://www.turism-market.ro

Vânzarea de credite neperformante – Legal sau Ilegal? opinie avocat Coltuc Marius

Vânzarea de credite neperformante

 

 

 

Prin impactul negativ pe care îl produc asupra rentabilității (și – în cazurile cele mai grave – viabilității) băncilor afectate, volumele ridicate de credite neperformante amenință funcționalitatea și stabilitatea sistemului bancar. Mai mult, reducerea capacității băncilor de a da împrumuturi noi afectează creșterea economică dintr-o țară și, dată fiind interconectarea sistemului bancar al UE, instituțiile europene sunt îngrijorate că există potențiale efecte de propagare a unor șocuri negative de la unele state către economia Uniunii în ansamblu.

Din această cauză de ceva timp s-au întreprins numeroase eforturi pentru a se stabili o abordare globală care să rezolve atât situația actuală, cât și – pe cât posibil – să prevină reapariția unei crize similare în viitor.

Ce obstacole stau în calea unei soluții? 

Autoritățile europene sunt de părere că dimensiunea, lichiditatea și structura actuală a piețelor naționale de vânzare a activelor neperformante constituie un obstacol crucial pentru rezolvarea acestei probleme în UE, neexistând la acest moment o piață unică. Piețele locale sunt dezvoltate sub-optim (prin raportare, spre exemplu, la volumele reduse de tranzacții pe care le rulează), sunt supuse unor reguli de funcționare mult prea diverse și sunt fragmentate.
Din cauza cererii scăzute pentru portofolii, a concurenței slabe dintre cumpărători și a prețurilor mici oferite de aceștia, multe bănci europene au fost descurajate să vândă creditele neperformante. În România vânzarea portofoliilor neperformante a fost o strategie folosită cu succes în ultimii ani. Astfel, rata de credite neperformante în totalul creditelor a scăzut de la un vârf de 21,5% în septembrie 2014, la 6% în mai 2018. Totuși, ponderea se situează peste media UE care era de 3,9% la finalul primului trimestru din acest an.
De la începutul lui 2018, însă, în contextul unor modificări și propuneri legislative defavorabile, volumul tranzacțiilor cu credite neperformante din România s-a redus drastic.

Care va fi noul cadrul legal comun la nivel european privind cumpărarea de credite? 

Comisia Europeană a prezentat în martie 2018 un pachet complex de măsuri din care face parte și propunerea de Directivă privind administratorii de credite, cumpărătorii de credite și recuperarea garanțiilor reale. Printre altele, propunerea va încuraja dezvoltarea piețelor secundare de active neperformante și eliminarea obstacolelor nejustificate din calea administrării creditelor de către terți și a vânzării creditelor. Cu alte cuvinte, Comisia Europeană își dorește o diminuare a barierelor legislative din calea tranzacțiilor cu credite neperformante.

În mod intenționat s-a recurs la alegerea unei directive pentru că este un instrument juridic obligatoriu care armonizează normele naționale privind intrarea pe piață și conduita cumpărătorilor și a recuperatorilor de creanțe, dar care în același timp lasă libertate statelor membre să transpună prevederile sale într-o manieră coerentă cu legea națională.

Am observat o serie de ambiguități în forma actuală a propunerii și așteptăm cu interes forma finală. Reiese că legislația s-ar aplica atât vânzărilor de portofolii de credite ale unei bănci din Uniune (fie ele performante sau neperformante), cât și transferului unui singur contract de credit bancar (interpretare în care s-ar putea adăuga o serie de complexități și întârzieri inutile).

Statele membre nu pot impune cerințe suplimentare cu privire la cumpărători (cum ar fi obligația de a deține o licență bancară). Acest aspect este contrabalansat de o serie de obligații legale stabilite în sarcina cumpărătorilor (obligația cumpărătorilor din state terțe de a numi un reprezentant din Uniune răspunzător pentru activitatea lor și de a delega activitatea de colectare a creanțelor către o bancă din UE sau către un administrator de credite autorizat pentru desfășurarea activității de credite legate de contracte de credit încheiate cu consumatorii; obligația de a notifica autoritățile competente privind intenția de a executa un contract de credit și intenția de revânzare a creditului). Cumpărătorii vor trebui să aloce resurse și să angajeze anumite costuri pentru îndeplinirea acestor îndatoriri legale.

Băncile vor fi obligate să le furnizeze cumpărătorilor toate informațiile necesare pentru a le permite să evalueze diligent valoarea creditelor. Rămâne de văzut dacă in practica se va confirma opinia europeană potrivit căreia prin transparență valoarea de piață a portofoliilor neperformante ar crește.

Până la finalul anului, Autoritatea Bancară Europeană va elabora propuneri de standarde tehnice care să prevadă formatele obligatorii ce vor fi utilizate în acest scop, cel mai probabil pornind de la documentele cu caracter de recomandare publicate anul trecut. Rămâne de văzut care va fi impactul acestui demers asupra modului în care se alocă răspunderea contractuală a instituțiilor de credit vânzătoare pentru corectitudinea datelor furnizate cumpărătorilor. De asemenea, va trebui analizată corelarea cu reglementările privind secretul bancar și protecția datelor cu caracter personal.

De când se va aplica noul cadru european?
Propunerea Comisiei poate suferi modificări în procedura decizională de adoptare de către Parlamentul European și Consiliu. Avizul Comitetului Economic și Social European este programat pentru 3 Decembrie 2018 și consultarea publică s-a încheiat în luna iunie. După finalizarea și publicarea directivei, statele membre o vor transpune în legislația națională cel târziu până la 31 decembrie 2020 și respectiv 1 iulie 2021 pentru anumite secțiuni.

 


Cum e reglementată în prezent în România activitatea cumpărătorilor de creanțe neperformante?

 

Există o serie de diferențe in modul de reglementare avut în vedere în propunerea de directivă europeană și legislația noastră națională. În România, activitatea cumpărătorilor de credite este reglementată în prezent doar în legătură cu creditele acordate consumatorilor și se circumscrie activității entităților de colectare creanțe. Dacă anumite cerințe legale sunt îndeplinite, în legislația noastră actuală entitățile de colectare creanțe pot cumpăra creanțele care rezultă din contractele de credit neperformante.

Cum se raportează noua reglementare la protecția consumatorului?

Propunerea de directivă prevede expres că nu aduce în niciun fel atingere protecției acordate consumatorilor în temeiul dreptului UE și a normelor naționale de transpunere a acestuia, care vor continua să se aplice. Cu toate acestea, Senatul României și-a exprimat opinia în sensul că propunerea ar duce la slăbirea cadrului național existent. Astfel, autoritățile române consideră că legea prevede un nivel de protecție mai scăzut decât legislația națională și expune consumatorii la un posibil risc, în special prin crearea posibilității transferării transfrontaliere a creditelor.
Se observă o tensiune între viziunea legiuitorului european, conform căreia aspectele care țin de protecția consumatorului sunt în continuare cele prevăzute în legislația specială, rămânând ca legislația în materia cesiunii de credite să se concentreze pe aspecte care țin de  protejarea sănătății sistemului financiar bancar european, și cea a legiuitorului român, care are în vedere inserarea unor prevederi care, cel puțin la nivel de intenție, vizează protecția consumatorului inclusiv prin reglementare în materia vânzării de credite.
Semnalăm faptul că modul diferit de legiferare la nivel național prezintă riscul de necorelare a reglementărilor legale locale cu cele comunitare și, în ultimă instanță, de a submina obiectivul urmărit la nivel comunitar și anume cel de protecție a stabilității sistemului financiar – bancar (spre exemplu, o legislație națională mai restrictivă ar putea avea ca rezultat dezavantajarea instituțiilor de credit din România care vor putea utiliza într-o mult mai mică măsura vânzarea creditelor neperformante ca măsură de reducere a ponderii acestora în totalul activelor lor, față de alte instituții similare din cadrul altor țări UE cu o legislație mai favorabilă lichidizării acestor active, în sensul preconizat de propunerea de directivă).
În acest context, în perioada următoare vom vedea dacă România se va alinia tendinței europene și care va fi soarta diverselor propuneri legislative care, dacă ar fi implementate în forma propusă (și respectiv adoptată de către Senatul României) sunt de natură a îngreuna semnificativ transferul creditelor neperformante pe piața locală (spre exemplu, intenția de a restricționa dreptul cumpărătorului de credite de a pretinde de la debitorul cedat consumator valoarea întreagă a creanței cumpărate, în contextul limitării preconizate la dublul prețului de cumpărare plătit de acesta).
Dimensiunea fiscală: stimulent sau barieră?
Pe lângă aceste proiecte, legiuitorii români au promovat la începutul acestui an Legea 72/2018 care introduce plafonarea deductibilității pierderilor în cazul vânzărilor de creanțe. Având în vedere că fiscalitatea reprezintă unul din mijloacele pe care un stat le poate folosi în eforturile de încurajare a dezvoltării unei piețe secundare de credite neperformante, restricțiile impuse de această lege vin în contra curentului european.
Potrivit unui studiu realizat de Deloitte pentru Asociația Română a Băncilor, 22 de state membre acordă deductibilitate integrală la calculul impozitului pe profit pentru pierderile înregistrate de către instituțiile de credit ca urmare a vânzării de creanțe rezultate din credite neperformante. Alte șapte state membre impun anumite limitări, dar acordă și posibilitatea deducerii integrale în anumite condiții.

În România, în condițiile noii legi, deductibilitatea pierderilor din creanțe este plafonată la 30% din valoarea pierderii nete (diferența dintre prețul de vânzare și valoarea creanței vândute). Instituțiile de credit datorează impozit asupra a 70% din diferența dintre prețul de vânzare și valoarea creanțelor înstrăinate, pentru creanțele scoase din gestiune în conturi extra bilanțiere sau provizionate integral sau parțial.

Prin urmare, în anumite situații, respectiv al creditelor neperformante scoase din bilanț, pentru care nu mai există șanse de recuperare, costurile fiscale vor depăși sumele pe care instituțiile financiare le pot încasa de la cumpărători. Astfel, din perspectivă fiscală, România a pus o barieră legislativă în derularea tranzacțiilor cu credite neperformante. Or, așa cum am arătat mai sus, Comisia Europeană își propune să elimine tocmai astfel de bariere pentru a reduce nivelul creditel

 

 

 

recuperare creante

recuperare creante

 

Cabinetul de avocat Coltuc Marius a fost infiintat ca urmare a unei decizii de peste 16 ani de practica in domeniul avocaturii dupa o lunga colaborare cu o echipa de avocati profesionisti din Bucuresti

 

In cadrul acestui cabinet de avocat oferim servicii juridice de asistare sau reprezentare juridica de catre avocati pentru toate instantele judecatoresti

 

Avem o experienta de peste 16 ani in domeniul juridic in diverse domenii ale dreptului penal,civil,fiscal,familiei,drept contencios administrativ

Consultanta juridica este o prioritate.Infiintam firme si srl in 2018

Consultanta gratuita este avuta in vedere in cadrului Cabinetului de avocat Coltuc

Suntem profesionisti in litigii impotriva bancilor si foarte buni avocati impotriva executarii silite

Ne gasiti pe www.coltuc.ro

Ne puteti citi articolele pe www.coltuc.ro/blog

Ne puteti urmari apartiile tv pe https://www.youtube.com/watch?v=g0Ylmb0XhTs

Ne puteti citi comunicatele de presa ale Cabinetului de avocat Coltuc https://www.agerpres.ro/ots/2017/06/06/avocat-coltuc-veste-incredibila-de-la-ccr-ati-pierdut-un-proces-cu-banca-in-2013-2017-aveti-30-de-zile-sa-depuneti-recurs-12-24-36

Cabinetul de avocat Coltuc este localizat pe google maps aici

https://www.google.com/maps?q=coltuc&biw=1422&bih=649&dpr=1.13&um=1&ie=UTF-8&sa=X&ved=0ahUKEwj5iezBhJTdAhVOKywKHfjJD9oQ_AUICygC

Puteti scrie avocatului Coltuc pe whatsapp 0745.150.894

Sau email : avocat@coltuc.ro

 

infiintari firme

infiintari firme

 

Cabinetul de avocat Coltuc Marius a fost infiintat ca urmare a unei decizii de peste 16 ani de practica in domeniul avocaturii dupa o lunga colaborare cu o echipa de avocati profesionisti din Bucuresti

 

In cadrul acestui cabinet de avocat oferim servicii juridice de asistare sau reprezentare juridica de catre avocati pentru toate instantele judecatoresti

 

Avem o experienta de peste 16 ani in domeniul juridic in diverse domenii ale dreptului penal,civil,fiscal,familiei,drept contencios administrativ

Consultanta juridica este o prioritate.Infiintam firme si srl in 2018

Consultanta gratuita este avuta in vedere in cadrului Cabinetului de avocat Coltuc

Suntem profesionisti in litigii impotriva bancilor si foarte buni avocati impotriva executarii silite

Ne gasiti pe www.coltuc.ro

Ne puteti citi articolele pe www.coltuc.ro/blog

Ne puteti urmari apartiile tv pe https://www.youtube.com/watch?v=g0Ylmb0XhTs

Ne puteti citi comunicatele de presa ale Cabinetului de avocat Coltuc https://www.agerpres.ro/ots/2017/06/06/avocat-coltuc-veste-incredibila-de-la-ccr-ati-pierdut-un-proces-cu-banca-in-2013-2017-aveti-30-de-zile-sa-depuneti-recurs-12-24-36

Cabinetul de avocat Coltuc este localizat pe google maps aici

https://www.google.com/maps?q=coltuc&biw=1422&bih=649&dpr=1.13&um=1&ie=UTF-8&sa=X&ved=0ahUKEwj5iezBhJTdAhVOKywKHfjJD9oQ_AUICygC

Puteti scrie avocatului Coltuc pe whatsapp 0745.150.894

Sau email : avocat@coltuc.ro

 

Cautare stadiu dosar – ANRP,Ce fac ? Dosare Legea 10/2001,Legea 9/1998 si Legea 165/2013

STADIUL ORICARUI DOSAR ANRP POATE FI AFLAT AICI http://www.anrp.gov.ro/cautare-dosare.html

 

  • Cei cu dosare în temeiul Legii 10 la ANRP se pot adresa instanţei pentru a le stabili despăgubirile

Cei care au dosare constituite în temeiul Legii nr. 10 din 2001 la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor se pot adresa instanţei pentru a le stabili despăgubirile la care au dreptul, a informat Asociaţia pentru Proprietate Privată (APP), prin intermediul unui comunicat.

„Deşi în mai 2013, la presiunea Curţii Europene a Drepturilor Omului, autorităţile române au promis soluţionarea tuturor dosarelor într-un termen pe care l-au considerat ‘rezonabil’, la expirarea acestuia nici jumătate dintre solicitări nu au fost rezolvate. Începând de astăzi, cei care au dosare constituite în temeiul Legii nr. 10 din 2001 la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor se pot adresa instanţei pentru a le stabili despăgubirile la care au dreptul. În această situaţie se află peste 26.000 de dosare care erau înregistrate la această instituţie în urmă cu cinci ani şi care ar fi trebuit finalizate până în prezent”, anunţă APP.

Conform aceleiaşi surse, dintre cei cărora ANRP, prin Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, le-a soluţionat deja dosarele mulţi au fost nevoiţi să ajungă tot la instanţele de judecată, nemulţumiţi cu decizia primită. APP menţionează că au fost situaţii în care, după ce unităţile deţinătoare (primăriile în cele mai multe situaţii) au hotărât că anumite persoane au dreptul la măsuri reparatorii, Instituţia Prefectului, verificând actele, a confirmat acelaşi lucru, dar ANRP a emis decizii de invalidare, stabilind astfel că persoana îndreptăţită nu va mai primi despăgubiri.

„Comisiile din cadrul ANRP tergiversează soluţionarea cauzelor, solicitând frecvent proprietarilor diverse înscrisuri, unele imposibil de obţinut. De pildă, li se solicita să facă dovada modului în care imobilul a intrat în proprietatea statului. În multe cazuri nu a existat un act normativ de preluare sau imobilul a fost preluat în fapt, în baza unui act individual, iar proprietarii în mod obiectiv nu pot face dovada modului în care bunul imobil a ajuns în proprietatea statului. Se poate face dovada că a fost proprietatea celui care a formulat notificarea, că în prezent este indubitabil în posesia statului, dar, dacă nu se poate dovedi cum a ajuns acel imobil în proprietatea statului, CNCI din cadrul ANRP emite decizie de invalidare. Necontestată în 30 de zile în instanţă, această decizie rămâne definitivă, deci fostul proprietar (sau moştenitorul acestuia) nu mai are niciun drept să primească vreo sumă de bani cu titlu de despăgubire”, se mai arată în comunicat.

Asociaţia pentru Proprietate Privată şi ResRO-Restitution und Menschenrechte în Rumänien e.V. (Asociaţia pentru Restituirea Proprietăţilor şi Drepturile Omului în România) le recomandă proprietarilor de imobile naţionalizate să nu piardă termenul de şase luni şi, începând de luni până în noiembrie, să se adreseze instanţelor pentru a putea obţine mai repede despăgubirile la care au dreptul.

„Oricum modul de calcul este neechitabil, deoarece se are în vedere valoarea imobilelor astfel cum rezultă din grila notarilor publici din anul 2013, iar acum valoarea de piaţa este diferită, dar, cu cât aşteptarea este mai mare, cu atât devalorizarea va fi mai accentuată. Mai trebuie semnalat un aspect, pe care poate nu l-a evidenţiat nimeni până acum, grilele notarilor publici din 2013 stabilesc pentru unele judeţe valori în euro/ mp, iar pentru altele valorile sunt calculate în lei. (…) Curtea Constituţională a României este însă ocupată cu sesizări mai importante, nu are timp să constate şi acest mod discriminatoriu de soluţionare a notificărilor depuse de toţi proprietarii în aceeaşi perioadă, în temeiul Legii nr. 10 din 2001”, se mai arată în comunicat.

ANPC a sancționat Bancpost pentru întreg portofoliul de credite cesionate în Olanda și a dispus restituirea dobânzilor și comisioanelor plătite de consumatori în ultimii 10 ani

Bancpost a anunțat că va contesta în instanță procesul-verbal emis de către ANPC în data de 06 august 2018. Contestarea de către Bancpost în instanță a procesului-verbal suspendă de drept măsurile de restituire dispuse de ANPC. Partea bună este că dacă instanța de judecată va respinge în mod definitiv contestația Bancpost, atunci Banca va fi obligată să restituie clienților afectați peste 300 de milioane de euro. Astfel, spre deosebire de alte situații, clienții bancari nu vor fi nevoiți să deschidă un proces separat, ci tot ce trebuie să facă este să aștepte soluționarea definitivă a procesului în favoarea ANPC.

avocat COLTUC MARIUS  https://www.coltuc.ro

Banca Națională se află în discuții cu băncile comerciale și cu instituțiile statului pentru găsirea celei mai bune formule de plafonare a gradului de îndatorare a clienților

Banca Națională se află în discuții cu băncile comerciale și cu instituțiile statului pentru găsirea celei mai bune formule de plafonare a gradului de îndatorare a clienților atunci când contractează un credit ipotecar sau de consum. Legea va fi gata în toamnă și este considerată pozitivă de către analiști.

 

Vezi https://www.coltuc.ro

Informaţiile din urmă cu câteva luni conform cărora Banca Naţională a României urmează să stabilească un prag maxim pentru gradul de îndatorare a clienţilor bancari au devenit realitate după ce Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat că legea va apărea în toamnă. „Îndatorarea este o chestiune de securitate naţională, nu te poţi juca cu ea”, a spus Mugur Isărescu cu ocazia prezentării ultimului raport pe inflaţie. „Am discutat cu băncile, iar procentele încă le analizăm. Sub nicio formă nu vrem să sugrumăm creşterea creditului şi nici creşterea economică”, a arătat guvernatorul BNR.

În perioada anterioară 2007, banca centrală avea puse în practică limitări ale gradului de îndatorare în timp ce în Europa nu existau astfel de reguli, limitare care a fost eliminată în 2007, la momentul intrării României în Uniunea Europeană. Ulterior, după declanşarea crizei financiare, BNR a fost acuzată că nu a procedat la limitarea creditării în franci elveţieni. „Noi, Banca Naţională, care luptam să intre România în Uniunea Europeană, trebuia să introducem restricţii la creditare. Acum, când Europa are asemenea restricţii – se numesc norme prudenţiale, dar sunt tot un fel de restricţii de mişcări de capital, doar le-au dat altă denumire – şi ţările vecine au introdus, noi suntem acuzaţi că intenţionăm să sugrumăm creditul”, explică guvernatorul.

Sesizare CCR cu privire la termenul de 6 luni perimare executare silita.Opinie avocat Coltuc

Codul de procedură civilă prevede în materie de executare silită perimarea acesteia. Astfel, în art. 697 alin. 1) C. procedură civilă se prevede că în cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.

 

 

Vezi https://www.coltuc.ro

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate lasă fără efect instituţia perimării, întrucât permit în mod legal o conivenţă între creditorul urmăritor şi executorul judecătoresc, în sensul eliminării oricărei posibilităţi ca, în anumite condiţii, perimarea să intervină. Dispoziţiile legale criticate sunt lipsite de previzibilitate şi accesibilitate, deoarece, din modul în care este condiţionat termenul de la care începe să curgă, termenul de perimare în drept, de 6 luni, este incert şi imprevizibil, fiind lăsat în mod nejustificat la aprecierea executorului judecătoresc, fără limitare în timp. Dispoziţiile legale criticate condiţionează obligaţia creditorului de efectuare a unui act/demers de solicitarea în scris a executorului judecătoresc, fără să existe o limită în timp în care să se facă această solicitare. Debitorul se va afla permanent în incertitudine şi insecuritate juridică, iar perimarea de drept rămâne, practic, fără niciun efect, lipsind orice marjă rezonabilă de apreciere.

În lipsa unor termene şi condiţii explicite în care executorul judecătoresc să emită adresa către creditor prin care să îi solicite îndeplinirea unui act în interesul executării ori să opteze pentru suspendarea executării pentru o perioadă limitată, ori să constate imposibilitatea executării debitorului, instituţia perimării este lipsită de efecte juridice, afectând legalitatea executării silite şi imparţialitatea justiţiei în procesul civil în faza executării silite.

Curtea Constituţională a reţinut că prin reglementarea legală criticată, intervenţia perimării executării silite este circumstanţiată la atitudinea creditorului, care, prin neîndeplinirea obligaţiilor solicitate în scris de către executorul judecătoresc, lasă executarea silită în nelucrare timp de şase luni. Termenul de perimare începe să curgă din momentul formulării solicitării de către executorul judecătoresc.

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia legiuitorul a lăsat la aprecierea executorului judecătoresc prerogativa de a determina incidenţa instituţiei perimării şi a efectelor acesteia, în cadrul executărilor silite pe care le efectuează, Curtea a constatat că dispoziţia legală criticată dă expresie rolului activ al executorului judecătoresc. Dacă executorul judecătoresc are obligaţia de a stărui prin toate mijloacele prevăzute de lege pentru realizarea interesului creditorului, în egală măsură şi părţile din această procedură trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile prevăzute de lege. În privinţa creditorului, Curtea a reţinut că, potrivit art. 647 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, acesta are obligaţia să acorde executorului judecătoresc, la cererea acestuia, sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire, în bune condiţii, a executării silite, punându-i la dispoziţie şi mijloacele necesare în acest scop, iar în privinţa debitorului, acesta trebuie să se conformeze titlului executoriu. În concluzie, perimarea operează ca o sancţiune pentru inactivitatea sau neglijenţa creditorului care a fost încunoştinţat, în scris, de obligaţiile sale de către executorul judecătoresc.

Referitor la invocarea pretinsei încălcări a principiului egalităţii în drepturi şi a dreptului la un proces echitabil, Curtea a reţinut că reglementarea legală criticată se aplică în mod egal pentru toate părţile care au aceeaşi poziţie procesuală, în realizarea aceloraşi categorii de drepturi, astfel încât nu poate reţine încălcarea art. 16 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie în componenta sa referitoare la egalitatea de arme.

Afla ce drepturi noi ai daca esti expropriat in 2018 ! Ce aduce nou Legea nr. 233/2018?

Afla ce drepturi noi ai daca esti expropriat.Exproprierea reprezintă acea operațiune juridică care are ca efecte principale trecerea forțată a unui bun din proprietatea privată în proprietatea publică, în vederea executării unor lucrări de utilitate publică, precum și plata unor despăgubiri.

Vezi https://www.coltuc.ro

 

Actul normatic în materie este Legea privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local,nr. 255/2010.

 

Ce aduce nou Legea nr. 233/2018?

Potrivit modificărilor, sunt declarate de utilitate publică următoarele lucrări:
–  lucrările de interes public de construcție, reabilitare și modernizare a infrastructurii de alimentare cu apă, aducțiunilor, inclusiv a stațiilor de captare și tratare, a infrastructurii de apă uzată și lucrările de construcție, reabilitare și modernizare a stațiilor de epurare;
–  lucrări de interes public național de construcție, reabilitare, modernizare și reconversie funcțională, pentru construcții administrative necesare funcționării sistemului judiciar.
– lucrări de interes public local de conservare a spațiilor verzi existente, definite conform prevederilor Legii nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și/sau de amenajare de noi spații verzi, în orașe și municipii;
– lucrări de interes public local de regenerare urbană a terenurilor neconstruite și a imobilelor care au avut destinație industrială din intravilanul orașelor și municipiilor și care în prezent nu sunt funcționale;
– lucrări de interes public local de conservare și protejare a clădirilor de patrimoniu degradate;
– lucrări de construcție, modernizare și extindere a obiectivelor cu caracter militar;
– lucrări de construire – construcții și infrastructură – reabilitare, modernizare, reconversie funcțională pentru construcții administrative necesare funcționării administrației publice centrale;
– lucrări de construire, reabilitare, modernizare, reconversie funcțională pentru proiecte de regenerare urbană inițiate de autoritățile publice centrale;
– lucrări de interes public național, regional, interjudețean, județean și local de construcție, reabilitare și modernizare necesare funcționării sistemului de sănătate în municipiul București, inclusiv pentru infrastructura aferentă acestora.

În termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării intenției de expropriere, proprietarii imobilelor cuprinse în lista de expropriere au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea depunerii documentelor care să ateste dreptul de proprietate sau alt drept real pentru stabilirea unei juste despăgubiri.

Modificări importante sunt și în cazul transferului dreptului de proprietate. Astfel, decizia de expropriere se emite și își produce efectele în condițiile prezentei legi și în situația în care proprietarii imobilelor sau moștenitorii legali ai acestora au bunurile imobile supuse unor măsuri asiguratorii de către organele de urmărire penală/executare silită sau sunt ipotecate ca efect al unor contracte de împrumut, în anumite condiții.

Actul normativ menţionat a intrat în vigoare încă de vinere, 17 august.

Reintroducerea unei reglementări a bacșișului a revenit pe agenda discuțiilor

Reintroducerea unei reglementări a bacșișului a revenit pe agenda discuțiilor, în ultimele luni, fiind susținută de o parte a industriei HoReCa (hoteluri, restaurante și cafenele), pe considerentul că va aduce beneficii atât pentru industrie în ansamblu, cât și pentru bugetul de stat. Evident că o
eventuală propunere ar trebui să îmbrace o formă diferită de cea aplicată în urmă cu trei ani și abrogată la scurt timp de la intrarea în vigoare, din cauza neajunsurilor constatate în practică. În acest context, o privire asupra măsurilor adoptate de alte state poate aduce un plus  de claritate în cadrul dezbaterilor pe marginea acestui subiect.

În Uniunea Europeană, abordarea nu este una unitară. Unele țări, cum ar fi Spania, Bulgaria, Ungaria, nu au nicio reglementare în legislație. Altele, însă, au prevederi în acest scop.

În Franța, de exemplu, bacșișul este inclus pe bonul fiscal, iar sumele astfel încasate de către companii sunt, ulterior, distribuite către angajați, conform legii. În alte state, de exemplu, în Germania, Italia sau Cehia, societățile includ fie în prețul produselor, fie pe un rând separat de pe bon o “taxă pentru servicii”, cuprinsă între 10%-15% din valoarea notei de plată. Sumele devin venit la nivelul companiei și, ulterior, sunt de asemenea distribuite către angajați și astfel impozitate ca atare.

Prescriere amenda pentru lipsa rovinietei

Prescriere amenda pentru lipsa rovinietei

Prescriere amenda pentru lipsa rovinietei

Incepand  cu luna septembrie 2018 prescriere amenda pentru lipsa rovinietei in 4 luni, fata de 6 luni cat e termenul in prezent.

[column width=”1/1″ last=”true” title=”” title_type=”single” animation=”none” implicit=”true”]

Incepand  cu luna septembrie 2018 amenda pentru lipsa roviniete se va prescrie in 4 luni, fata de 6 luni cat e termenul in prezent.

Legea nr. 60/2018 a fost publicata in Monitorul Oficial si intra in vigoare la data de 1 septembrie 2018.

Soferii care sunt amendati pentru lipsa rovinietei vor trebui sa primeasca in maximum doua luni de la data aplicarii sanctiunii .

Procesul-verbal de constatare a contraventiei.

Soferul nu va mai putea fi amendat pentru lipsa rovinietei in intervalul de la data savarsirii contraventiei . Pana la data comunicarii procesului-verbal de constatare.  Intrucat nu se pot incheia alte procese-verbale de constatare a contraventiei pentru lipsa rovinietei pentru acelasi vehicul .

Rovinieta este o taxă de drum pe care trebuie să o plătim. Este o convenție europeană de a taxa șoferii ( termenul corect e vignette ). Uniunea Europeană a hotărat ca fiecare stat membru UE  . Să impună ori o taxă de drum ( vignette ), ori o taxă de autostradă.  Noi fiind români vrem să punem ambele taxe, dar nu ne lasă martalogii ăștia corecți de la Bruxelles.

  • Țările europene unde se plătește vinietă : Bulgaria, România, Austria, Elveția, Ungaria, Cehia, Slovenia, Slovacia.
  • Țările europene unde se plătește taxa de autostradă : Croația, Spania, Norvegia, Germania, Serbia, Polonia, Grecia, Irlanda, Marea Britanie, Turcia, Macedonia, Portugalia și Italia.

Cu alte cuvinte, e ori una ori cealaltă. Dar să revenim la dulcea noastră patrie.

Cand trebuie să avem rovinieta cumpărată ? Nu tot timpul. Rovinieta se plătește doar atunci cand circuli pe drumuri din afara orașelor.

Teoretic toate. Dacă circuli in oraș, nu ai nevoie de rovinietă. Practic, controalele pentru rovinietă se pun doar pe drumurile mai mari, importante și circulate . Gen drumuri naționale și europene. Dar vei putea găsi un control surpriză și pe un drum mai puțin important. Nu te risca cu amenda.

Deci imi cumpăr rovinieta doar cand plec la drum lung ? Da.

De unde cumpăr rovinieta asta ?

De la benzinărie. La orice benzinărie Petrom și RomPetrol ( la OMV nu sunt sigur ) din țară. Pe plan european, vignetta pentru o țară se găsește la prima benzinărie de la intrarea in țară, sau ultima benzinărie de la ieșirea din țara de unde vii.

Majoritatea benzinăriilor de la frontieră au viniete pentru toate țările posibile din UE.
Eu am luat de la benzinăria Mol de la Vama Borș vinietă pentru Ungaria și Slovenia. Si mai puteam lua pentru Austria, Slovacia, Marea Britanie, Elveția, Spania, Jupiter etc…

Tot de pe Radar Oficial Iași

Cat costă o rovinietă din asta ? 

Pentru autoturisme scorurile sunt cam așa :

3 euro / 13,ceva lei pentru 7 zile, 7 euro / 30,ceva lei pentru 30 de zile, 13 euro / 55,ceva lei pentru 90 de zile și 28 de euro / 120,ceva lei pentru 12 luni.

Cum e cel mai convenabil ?

Dacă faci ocazional drumuri in afara orașului, dar in general stai in oraș, cel mai bine este să iți faci rovinieta pe 1 săptămână atunci cand ieși la plimbare.  Dacă ești genul care circuli destul de des in afara orașului ( minim 1 drum / lună ) atunci varianta pe 12 luni e cea mai avantajoasă.

Ce se intamplă dacă merg fără rovinietă ?

Ajungi ca tipul de mai sus. Fiind român(că), cu siguranță te-ai gandit și la asta.  Ce este rovinieta și cum fac să nu o plătesc ?  Din păcate pentru tine, sunt camere special construite pentru a verifica dacă o mașină are rovinietă sau nu.

La autoturisme amenda este intre 250 și 500 de lei.

Amenda vine după maxim 6 luni, și se plătește maxim 1 amendă la lună. Dacă ai fost neatent și ai trecut de 2 ori fără rovinietă și te-a prins camera cu pantalonii jos, teoretic ar trebui să plătești 2 amenzi.

Dacă ai fost neatent și ai mers 6 luni

fără rovinietă crezand că ești Campionul Manelelor . Si că nimeni nu te amendează, s-ar putea să te trezești cu 6 amenzi pentru rovinietă.

Nu fi cioban de la oi, cumpără o rovinietă !

Ce mă fac dacă am uitat să cumpăr rovinieta ?

Se mai intamplă. Suntem oameni, uităm. Dacă am uitat să cumpărăm rovinieta cand am plecat la drum și ne amintim pe parcurs.

Este esențial

să ne oprim la prima benzinărie și să luăm o rovinietă.  Ideea este că, camerele de rovinietă inregistrează doar ziua, nu și ora.

Astfel, dacă ți-ai cumpărat rovinieta in aceeași zi, contravenția se anulează. Nu ar trebui să scriu asta dar suntem oameni la urma urmei . Iar dacă ți-ai cumpărat rovinieta totuși ți-ai făcut datoria.

Ce ar mai trebui să știu despre rovinietă ?

Verifică numărul de inmatriculare de pe rovinietă inainte de a semna. Este posibil ca tipul/tipa de la benzinărie să scrie numărul de inmatriculare greșit. Tu să nu fii atent, și să primești amendă.

Despre roviniete,prescriere amenda pentru lipsa rovinietei

Nu se pot emite roviniete cu data de valabilitate anterioara datei de emitere.

Nu se pot emite roviniete decat cu cel mult 30 zile anterior datei de inceput a valabilitatii.

Rovinietele se emit numai dupa confirmarea platii sumei in contul bancar al UNTRR (in cateva minute in cazul platii online cu cardul bancar finalizate sau cateva zile in cazul platii prin ordin de plata).

In conformitate cu dispozitiile art. 1 alin. 1 lit.j din OG 15/2002, aprobata de Legea 424/2002, rovinieta este definita ca fiind documentul sau inregistrarea in format electronic care atesta achitarea tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale din Romania. Modelul, forma, continutul, modul, conditiile si mijloacele de eliberare ale rovinietei se stabilesc prin normele metodologice aprobate prin ordin al ministrului transporturilor si infrastructurii.

Tariful de utilizare este structurat in functie de durata de utilizare a retelei de drumuri nationale din Romania ( o zi, 30 de zile, 90 de zile, 12 luni). Durata de utilizare cuprinde durata de parcurs, precum si durata de stationare.

 

 

[/column]

 

Oficialii guvernamentali şi Registrul Auto Român au declarat război maşinilor cu volan pe dreapta

război maşinilor cu volan pe dreapta

Imagini pentru masina cu volan pe dreapta

VEZI https://www.coltuc.ro

Oficialii guvernamentali şi Registrul Auto Român au declarat război maşinilor cu volan pe dreapta din cauza numărului mare de accidente cu victime în care sunt implicate acestea. Autovehiculele de acest tip, din afara Uniunii Europene, nu vor mai putea fi înmatriculate în România de la sfârşitul acestei luni. În prezent, în România circulă zeci de mii de maşini cu volan pe dreapta, aproape 90% dintre ele fiind aduse din Regatul Unit al Marii Britanii.

După eliminarea taxei de mediu a explodat înmatricularea maşinilor cu volan pe dreapta. Dacă în 2015 şi 2016 s-au omologat puţin peste 11.000 de maşini cu volan „pe partea cealaltă”, în ultimele 17 luni, peste 39.000 de autoturisme de acest gen au fost înmatriculate în România.

Odată cu explozia numărului de maşini cu volan pe dreapta înmatriculate în România a crescut şi numărul accidentelor în care sunt implicate astfel de autovehicule.

Hartuirea : Luni, 6 august, a fost publicată în Monitorul Oficial o nouă lege care permite aplicarea unor amenzi usturătoare

Hartuirea.Luni, 6 august, a fost publicată în Monitorul Oficial o nouă lege care permite aplicarea unor amenzi usturătoare. De joi deja intră în vigoare, astfel că polițiștii și jandarmii pot aplica sancțiuni usturătoare celor care îi hărțuiesc pe alții.

„Este interzis orice comportament de hărţuire, hărţuire sexuală sau hărţuire psihologică definite conform prezentei legi, atât în public, cât şi în privat”, se arată în legea publicată, unde se precizează apoi că astfel de fapte se vor considera contravenţii şi se vor sancţiona cu amenzi între 3.000 şi 10.000 de lei (dacă nu e vorba deja de o infracţiune).

De sancţionarea acestor fapte se vor ocupa ofiţerii şi agenţii de poliţiei din cadrul Poliţiei Române, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Jandarmeriei Române, ci din cadrul Poliţiei de Frontieră, dar şi poliţiştii locali.

https://www.coltuc.ro

 

Reglementari juridice ale noului Cod Rutier privind transportul copiilor

Noul Cod Rutier cu privire la transportul copiilor

Din pacate, in prezent, traficul este extrem de aglomerat si din graba sau neatentie se produc zeci de accidente pe zi. Pentru a fi sigura ca prichindelul tau se afla in conditii de siguranta in timpul calatoriei cu masina este indicat sa tii cont de noile reglementari ale Codului Rutier. Asadar, in continuare iti vom prezenta ce ordine vor fi introduse din data de 14 februarie privind transportul copiilor cu masina.

Reglementari ale noului Cod Rutier privind transportul copiilor:

Copii cu varsta sub 3 ani

Conform noului Cod Rutier, care va intra in vigoare in data de 14 februarie, copii cu varsta sub 3 ani pot fi transportati cu masina doar in scaune auto speciale si omologate. Pentru a proteja viata micutilor in timpul calatoriei cu masina, autoritatile au hotarat ca fiecare sofer care transporta un minor cu varsta sub 3 ani trebuie sa se asigure ca dispune de un scaun auto copii omologat, care indeplineste toate conditiile de siguranta.Pentru o siguranta maxima se recomanda scaun auto 0-25 kg. De la aceasta regula sunt scutiti soferii de autovehicule destinate transportului public si soferii de taxi. “Copiii în vârstă de până la 3 ani nu pot fi transportați în autovehicule care nu sunt echipate cu sisteme de siguranță, cu excepția autovehiculelor destinate transportului public de persoane, precum și a taxiului, dacă în acestea din urmă ocupă orice alt loc decât cel de pe scaunul din față. În aceste situaţii, transportul se realizează sub supravegherea unei persoane, alta decât conducătorul auto”.

 

Copii cu o inaltime sub 1,35 m

Si in cazul copiilor cu o inaltime sub 1,35 m au fost introduse noi reglementari. Codul Rutier afirma ca in acest caz, copii pot fi transportati cu masina doar in cazul in care autovehicolul este echipat cu un sistem de siguranta corespunzator. “Copiii cu o înălţime de până la 135 cm pot fi transportaţi în autovehicule echipate cu sisteme de siguranţă pentru conducător şi pasageri, denumite în continuare sisteme de siguranţă, doar dacă sunt fixaţi sau prinşi cu ajutorul unui dispozitiv de fixare în scaun pentru copii instalat în autovehicul.” In ceea ce priveste sistemele de siguranta, soferul trebuie sa verifice daca autovehicolul este prevazut cu centuri de siguranta reglabile astfel incat sa nu treaca peste zona fetei sau a gatului copilului.

Copii cu o inaltime peste 1,35 m

Conform conform HG nr. 11/2015 “Copiii cu o înălţime de peste 135 cm pot fi transportaţi în autovehicule echipate cu sisteme de siguranţă doar dacă poartă centuri de siguranţă pentru adulţi, reglate astfel încât să nu treacă peste zona gâtului sau feţei, ori dacă sunt fixaţi sau prinşi cu ajutorul unui dispozitiv de fixare în scaun pentru copii instalat în autovehicul”. Totusi, copilul care sufera de o afectiune si care dispune de o scutire medicala, poate fi transportat intr-un autovehicul fără dispozitiv de siguranţă şi fără centură de siguranţă, insa trebuie sa fie supravegheat atent de un adult in timpul calatoriei. De asemenea, autovehicolele care sunt prevazute cu banchete care încorporează scaune înălţătoare pentru copii, pot fi utilizate pentru copii cu o inaltime mai mare de 1,35m.

Trebuie mentionat faptul ca noul Cod Rutier afirma ca dispozitivele de fixare în scaune trebuie să fie in mod obligatoriu omologate si corespunzatoare varstei, greutatii si inaltimii copilului. Scaunele pentru copii trebuie instalate pe bancheta din spate a autovehiculului. Instalarea dispozitivului de fixare in locul din fata a pasagerului este permisa doar in cazul in care airbag-ul este dezactivat, iar instructiunile produsului permit o astfel de instalare.

Nerespectarea normelor Codului Rutier, incluse in Hotararea Guvernului nr 11/2015 pentru modificarea şi completarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 1391/2006, care a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 35 din 15 ianuarie 2015 va atrage dupa sine o serie de amenzi. Astfel, conform noilor reglementari, nerespectarea regulilor anterior mentionate cu privire la transportul copiilor va fi sanctionata cu trei puncte de penalizare si 2-3 puncte-amenda, ( suma care se incadreaza intre 195 si 292,5 lei)

Conform reprezentantilor MAI (Miniserul Afacerilor Interne) prin intermediul Directivei 2014/37/UE, se doreste reglementara unitara la nivel european cu privire la obligatiile soferilor vis-a-vis de transportul copiilor si a tipurilor de dispozitive de fixare in scaunele pentru copii.

Asadar, pentru a te asigura ca cel mic este transportat in conditii de siguranta si ca tu respecti noile reglementari ale Codului Rutier, te sfatuim sa tii cont de cele prezentate anterior. Este foarte important ca atunci cand achizitionezi scaunul auto pentru copil sa verifici daca corespunde inaltimii, varstei si greutatii copilului. Fiecare dispozitiv de fixare trebuie sa fie adecvat caracteristicilor copilului si sa fie omologat precum prevede Legea. Alege modelul de scaun auto  potrivit pentru copilasul tau aici

Tu ce parere ai despre aceste noi reglementari ale Codului Rutier?

Peste 37.000 ne urmaresc pe facebook Multumim

Peste 37.000 ne urmaresc pe facebook https://www.facebook.com/avocat.coltuc/

 

 

 

Termenul de obţinere a autorizaţiei de securitate la incendiu 2018

 

obţinere a autorizaţiei de securitate la incendiu.Începerea lucrărilor de execuţie la construcţii şi amenajări noi, de modificare a celor existente şi/sau schimbarea destinaţiei acestora, precum şi punerea lor în funcţiune se fac numai după obţinerea avizului sau autorizaţiei de securitate la incendiu.

Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor prevede condiţiile pentru acordarea autorizaţiei de securitate la incendiu.

Potrivit art. 30 alin. 4 din Legea nr. 307/2006 categoriile de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Articol de lege care a constituit motiv de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prorogarea succesivă a termenului de obţinere a autorizaţiei de securitate la incendiu, în condiţiile existenţei unor plângeri contravenţionale pe rolul instanţelor judecătoreşti, este considerată în practica acestora ca fiind o lege contravenţională mai favorabilă, contrar art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Se apreciază că prorogarea temporară a termenului de obţinere a autorizaţiei de securitate la incendiu pentru categoriile de construcţii şi amenajări puse în funcţiune fără obţinerea acestei autorizaţii nu afectează validitatea, temeinicia şi legalitatea proceselor – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor încheiate cu privire la fapte contravenţionale constatate anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor legale de prorogare.

Curtea Constituţională a reţinut că art. 30 alin. (1) din lege prevede că începerea lucrărilor de execuţie la construcţii şi amenajări noi, de modificare a celor existente şi/sau schimbarea destinaţiei acestora, precum şi punerea lor în funcţiune se fac numai după obţinerea avizului sau autorizaţiei de securitate la incendiu, după caz. Categoriile de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu se aprobă prin hotărâre a Guvernului [art. 30 alin. (4)]. Neîndeplinirea acestei obligaţii reprezintă contravenţie, potrivit art. 44 pct. V lit. b) din lege, iar constatarea şi sancţionarea acestei contravenţii se realizează de către personalul autorităţilor cu competenţe în domeniu, conform art. 46 alin. (1) şi art. 28 alin. (2) din lege.

Ulterior normativizării acestei obligaţii, la data de 25 martie 2016, prin excepţie de la obligaţia obţinerii avizului sau autorizaţiei de securitate la incendiu înainte de începerea lucrărilor de execuţie pentru construcţiile şi amenajările din categoriile prevăzute în hotărârea de Guvern antemenţionată, care au fost puse în funcţiune fără obţinerea autorizaţiei de securitate la incendiu, persoanele fizice ori juridice care finanţează şi realizează investiţii noi sau intervenţii la construcţiile existente ori, după caz, beneficiarii investiţiei au obligaţia obţinerii respectivului act administrativ până la data de 30 septembrie 2017

Daune morale : Rolul echității în acordarea daunelor morale

Daune morale

VEZI https://www.coltuc.ro

 

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în cazul acordării daunelor morale, instanțele (inclusiv CEDO) nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, respectiv procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, relativ la suferințele fizice și psihice pe care le-au suportat victimele unui accident de circulație, precum și consecințele nefaste pe care acel accident le-a avut cu privire la viața lor privată, astfel cum acestea sunt evidențiate prin probele administrate. În speță, instanța a înlăturat susținerile potrivit cărora reclamanta nu ar fi îndreptățită la acordarea acestor despăgubiri pentru că o altă persoană a achitat costul intervenției chirurgicale, neavând relevanță cine a suportat aceste costuri.

(Decizia nr. 508 din data de 20 februarie 2018 pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect pretenții)

Referendumul pentru modificarea Constituţiei în sensul redefinirii familiei poate avea loc pe 30 septembrie

redefinirii familiei

 

VEZI https://www.coltuc.ro

 

 

‘La începutul lunii septembrie o să discutăm în coaliţie, o să discut şi cu colegii mei din Senat. Dar eu cred că în prima săptămână a lunii septembrie trebuie să fie votul în Senat pentru declanşarea referendumului pentru modificarea Constituţiei, în sensul dorit de cei 3 milioane de cetăţeni care au semnat acea iniţiativă. Şi referendumul poate fi organizat la sfârşitul lunii septembrie, poate fi 30 septembrie sau prima duminică din octombrie. Trebuie să avem o discuţie şi cu Guvernul şi o vom avea în perioada următoare, pentru că oricum se va organiza referendumul. Deci 30 septembrie sau prima duminică din octombrie’, a precizat preşedintele Camerei Deputaţilor, la Palatul Parlamentului.

Mii de dosare la CCR pe dare in plata – Legea privind darea în plată a fost încă de la început subiect de dispută şi a atras numeroase critici.

dosare la CCR pe dare in plata

Vezi https://www.coltuc.ro

Legea privind darea în plată a fost încă de la început subiect de dispută şi a atras numeroase critici.

Potrivit ştirilor juridice, recent Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a afost contestată în integrialitatea sa fiind invocată o excepţie de neconstituţionalitate în acest sens.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că legiuitorul intervine asupra unor raporturi juridice consfinţite prin hotărâri judecătoreşti care se bucură de autoritate de lucru judecat; se arată, astfel, că prin reglementarea criticată, şi anume art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti prin care au fost respinse acţiunile în constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale sau prin care au fost respinse contestaţii la executare formulate în procedura executării silite.

Se arată, în esenţă, că se încalcă principiile previzibilităţii şi accesibilităţii legii, întrucât i se impune creditorului ipotecar să accepte bunul în orice condiţii, cu efect liberatoriu, sub sancţiunea pronunţării împotriva sa a unei hotărâri judecătoreşti care să confirme transferul dreptului de proprietare în patrimoniul său. Se mai arată că legiuitorul modifică destinaţia bunului, afectat iniţial garantării executării unui contract de credit, în bun ce serveşte ca mijloc de plată cu efect liberatoriu.

Se arată că modificarea/reaşezarea riscurilor asumate prin contract sau chiar modificarea preţului agreat de părţi nu poate avea loc printr-o ingerinţă a legiuitorului în economia contractului, ci doar în ipoteze excepţionale de rupere a echilibrului contractual ce trebuie cercetate pentru fiecare contract în parte de către instanţa judecătorească. Tot în acest context se arată că art. 7 din lege stabileşte o procedură antinomică Codului de procedură civilă.

Curtea Constituţională a reţinut că, deşi creditorul obligaţiei deţine, în principiu, un bun, în sensul art. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reprezentat de creanţa care face obiectul contractului de credit, intervenţia statului operată prin textele de lege criticate urmăreşte un scop legitim, respectiv protecţia consumatorului prin evitarea punerii acestuia în situaţia de a plăti sume de bani corespunzătoare contractului de credit în condiţiile în care se invocă impreviziunea întemeiată pe art. 969 şi art. 970 din Codul civil din 1864.

Aşadar, scopul legitim urmărit se circumscrie conceptului de protecţie a consumatorului prin înlăturarea pericolului ruinei sale iminente, iar suspendarea executării plăţilor este o măsură capabilă să îndeplinească scopul legitim urmărit, neexistând nicio abatere între substanţa acesteia şi finalitatea pe care o are în vedere. Mai mult, măsura reglementată şi finalitatea avută în vedere se află într-un evident raport de consecvenţă logică, drept care se impune concluzia irefragabilă a caracterului său adecvat.

Prin urmare, Curtea constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 288/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 637/2018.

 

Procurorul va sta langa avocat .Modificari legea 304/2004

Procurorul va sta langa avocat.Spre exemplu, in noua forma a legii 304/2004, procurorul va cobori in sala de judecata pe parchet, la acelasi nivel cu avocatul. Aceasta intrucat la articolul 7 a fost adaugat un nou alineat, alin. (3) care prevede: „Configuratia salii de judecata trebuie sa reflecte principiul egalitati de arme in ce priveste asezarea judecatorului, procurorilor si avocatilor„.

Ce si cine este avocatul online in Romania ? Intreaba un avocat

avocatul online in Romania Credem ca un avocat bun trebuie sa cunoasca in detaliu legislatia, jurisprudenta si doctrina din anumite domenii. Un avocat de succes este acela care schimba jurisprudenta potrivnica. Poti intreba un avocat online !

 

avocat online coltuc 0745150894
avocat online coltuc 0745150894

Drept comercial / bancar

  • relația cu Registrul Comerțului privind modificările survenite în cadrul structurii societăților comerciale.
  • stabilirea temporara a sediului societatii la Cabinetul Avocatului – gazduire sediu social ori profesional.
  • atestarea identitatii partilor, a continutului, a datei contractului. data certa a inscrisurilor se realizeaza prin indicarea datei (anul, luna, ziua) si ora, daca se solicita, precum si starea in care se afla inscrisul.
  • anularea contractelor de credit bancar din cauza unor comisioane / clauze ilegale impuse in contracte de diversele banci.
  • consultanță privind probleme care implică piețele de capital, tranzactiile cu Bitcoin sa
  • apărarea drepturilor acționarilor minoritari sau majoritari, anularea unor hotărâri AGA/ AGEA, majorari de capital, cesiuni.
  • opinii de specialitate privind efectele unor clauze din conținutul contractelor de credit propuse și / sau impuse de bănci unor societăți comerciale.
  • asistență juridică privind transferul și divizarea de părți sociale/acțiuni către investitori rezidenți/nerezidenți.
  • asistență juridică în recuperarea creanțelor prin intermediul căilor amiabile și al instrumentelor legale, precum Ordonanța de plată, Cererea cu valoarea redusă, executarea silită, insolvență
  • reprezentarea clienților la concilieri, medieri și negocieri în scopul rezolvării diferitelor neînțelegeri apărute în derularea raporturilor contractuale dintre profesioniști.

https://www.youtube.com/watch?v=cEjSSBITMb8

Drept administrativ

  • anularea amenzilor, a proceselor verbale de constatare, restituirea taxei auto, de prima inmatriculare.
  • anularea autorizațiilor de construire, a certificatelor /avizelor de urbanism, desfiintare planuri urbanistice – PUZ, PUD, PUG.
  • obligarea autorității publice locale la emiterea diverselor acte administrative, neemise in termenul legal.
  • consultanță în achiziții publice precum și asistarea clientului pentru contestarea deciziilor eronate și pentru obținerea de măsuri de remediere
  • obligarea autorității publice locale la emiterea diverselor acte administrative precum autorizatia de construire.
  • obtinerea de despagubiri in cazuri de abuz/ exces de putere a autoritatilor publice locale.

Drept civil

  • asistență juridică în recuperarea creanțelor de la persoane fizice și juridice prin intermediul căilor amiabile și al instrumentelor legale, precum Ordonanța de plată, Cererea cu valoarea redusă, executarea silită, procedura de insolvență
  • iesirea din indiviziune prin partaj judiciar
  • evacuarea persoanelor din locuinta
  • redactarea diverselor contracte, anularea ori revocarea actelor juridice vatamatoare.
  • asistenta si reprezentare pentru redobandirea dreptului de proprietate prin revendicare imobiliara de la ANRP conform Legii nr. 10/ 2001.
  • obtinerea proprietatii prin prescriptie achizitiva si apararea dreptului de proprietate prin actiunile posesorii.

Drept penal

  • apararea drepturilor impotriva acuzatiilor de natura penala.
  • consultanta juridica privind procedurile si masurile de drept penal.
  • asistenta juridica si reprezentare in fata organelor de urmarire penala si a instantelor de judecata de orice grad.
  • consiliere in vederea eventualei constituiri de parte civila in cadrul procesului penal.
  • redactarea de plangeri, memorii ori contestatii impotriva masurilor dispuse de procuror ori de judecatorul de camera preliminara

Dreptul familiei

  • consultanta si reprezentare in fata instantelor judiciare in scopul parcurgerii diverselor proceduri :
    – adoptie copil
     divort judiciar
    – pensie de intretinere, despagubiri
    – incredintare minor
    – partajul privind folosinta bunurilor comune ale sotilor
    – actiune in tagada / stabilirea paternitatii
    – suplinire acord parinte, de instanta, privind plecarile din tara
  • obtinerea unui ordin de protectie

Dreptul muncii

  • apararea impotriva unor acuzatii specifice malpraxis sau impotriva actiunilor disciplinare
  • ajutor specializat in cazul unor situatii de hartuire la locul de munca
  • consultanta juridica privind diverse aspecte din relatiile contractuale de munca
  • redactarea contractelor, notificarilor
  • redactarea ROI, a regulamentelor de organizare si functionare si a altor acte
  • asistenta si reprezentare juridica in anularea clauzelor de exclusivitate si de confidentialitate
  • asistenta si reprezentare in fata instantelor judecatoresti competente in solutionarea litigiilor de munca.

Atacati o amenda? Sarcina probei revine politistului

Atacati o amenda.Aplicabilitatea art. 6 din Convenţie în materie contravenţională (la data săvârşirii faptelor exista pedeapsa alternativă a închisorii contravenţionale).

Simplul fapt că instanţele au identificat incoerenţe şi contradicţii în declaraţiile martorilor apărării şi că au decis, motivat, să nu le confere credibilitate şi să se sprijine mai degrabă pe declaraţiile martorilor care semnaseră procesul-verbal de contravenţie, nu este de natură a vicia procedura prin inechitate sau arbitrariu.

Printr-o astfel de procedură, care respectă principiul contradictorialităţii, instanţele naţionale au confirmat procesul-verbal de contravenţie, pe bază de probe considerate de ele ca pertinente şi suficiente, şi prin hotărâri amplu motivate în fapt şi în drept. 

În fapt

  1. Reclamantul Constantin Neaţă este un cetăţean român născut în 1949 care locuieşte în Dobruşa. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul său guvernamental, dl. Răzvan-Horaţiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
  2. Circumstanţele cauzei

Circumstanţele cauzei, aşa cum au fost expuse de către părţi, sunt controversate şi se pot rezuma după cum urmează:

  1. Incidentul din 3 iulie 2002
  2. a) Versiunea reclamantului
  3. În 3 iulie 2002, în timp ce reclamantul aştepta să fie chemat pentru ascultare în cadrul unei şedinţe publice a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, unde fusese citat ca inculpat într-un proces penal, preşedintele completului de judecată a dispus – fără niciun motiv – evacuarea din sala de judecată. Poliţistul P.C. i-a pus cătuşele, l-a lovit şi l-a târât pe scările instanţei până la maşina poliţiei care se afla în faţa clădirii.
  4. A fost condus la sediul poliţiei, unde a fost din nou lovit şi fotografiat. Poliţistul a procedat la amprentarea reclamantului şi i-a confiscat sumele de bani găsite asupra sa. Timp de aproximativ 5 ore a fost reţinut în secţia de poliţie, apoi a fost lăsat liber.
  5. b) Versiunea Guvernului
  6. În 3 iulie 2002, reclamantul, care avea calitatea de inculpat într-un proces penal, a avut o atitudine recalcitrantă şi lipsită de respect faţă de completul de judecată învestit în cauza sa, motiv pentru care preşedintele l-a avertizat să respecte solemnitatea şi ordinea şedinţei publice în sala de judecată. Reclamantul nu s-a conformat şi a devenit mai agresiv, astfel că preşedintele a apelat la serviciile poliţistului P.C., care răspundea de ordinea şi protecţia magistraţilor, pentru a-l evacua pe reclamant din sală. Guvernul a făcut referire la o hotărâre a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea din 3 iulie 2003 care să confirme această verisune.
  7. Guvernul contestă faptul că reclamantul ar fi fost târât de poliţistul P.C. pe scările instanţei. În opinia sa, poliţisul nu a făcut decât să îi ceară reclamantului să părăsească în linişte sala de judecată, dar acesta a continuat să fie agresiv atât fizic, cât şi verbal, refuzând să colaboreze. Poliţistul a fost nevoit să utilizeze forţa pentru a-l scoate pe reclamant din sală, fără ca mijloacele folosite să fie disproporţionate.

În holul instanţei, reclamantul l-a lovit pe poliţist, adresându-i totodată insulte. A refuzat să prezinte un act de identitate, deşi i-a fost cerut de poliţistul P.C. Drept urmare, acesta l-a condus pe reclamant la sediul poliţiei pentru a-i stabili identitatea. Reclamantul a declarat, în prezenţa a trei poliţişti, că se numeşte L.P., afirmaţie care s-a dovedit inexactă în urma verificărilor efectuate în baza de date a poliţiei locale. În cele din urmă, a fost lăsat în libertate.

  1. În zilele următoare, poliţistul P.C. a făcut verificări suplimentare, inclusiv la sediul instanţei, care au condus la stabilirea identităţii reale a reclamantului şi la întocmirea unui proces-verbal de contravenţie.
  2. Contestarea procesului-verbal de contravenţie
  3. Prin procesul-verbal întocmit în 8 iulie 2002 de poliţistul P.C. din Râmnicu-Vâlcea, reclamantul a fost sancţionat cu o amendă de 21.000.000 de lei (aproximativ 642 de euro conform cursului valutar al Băncii Naţionale a României de la acea dată) pentru că ar fi adresat injurii şi ar fi refuzat să părăsească sala de judecată în timpul şedinţei publice din 2 iulie 2002 şi pentru că ar fi provocat scandal pe holul instanţei, refuzând totodată să ofere date pentru stabilirea identităţii şi declarând chiar o identitate falsă. Aceste contravenţii erau prevăzute de art. 2 pct. 1 şi 33 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, ordinii şi liniştii publice.
  4. Reclamantul a contestat acest proces-verbal la Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, susţinând neconformitatea faptelor reţinute cu cele reale.
  5. În 24 septembrie 2002, reclamantul şi doi martori propuşi de acesta au fost ascultaţi de instanţă.
  6. Printr-o hotărâre din 24 septembrie 2002, instanţa a respins ca neîntemeiată plângerea reclamantului.
  7. În recursul reclamantului, Tribunalul Vâlcea, prin decizia din 12 decembrie 2002, a casat sentinţa instanţei de fond pe motiv că s-a omis citarea şi ascultarea unuia din martorii oculari, menţionat în procesul-verbal de contravenţie.
  8. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Vâlcea, care la 20 februarie şi 3 martie 2003 a ascultat martorii indicaţi în procesul-verbal. Reclamantul şi avocatul său au fost prezenţi la audiere şi au pus întrebări martorilor. Aceste declaraţii, precum şi răspunsurile la interogatorii, au fost depuse la dosar.
  9. În 3 aprilie 2003, un nou martor, propus de reclamant, a fost ascultat de instanţă şi declaraţia a fost depusă la dosar.
  10. Prin sentinţa din 3 aprilie 2003, judecătoria a respins plângerea reclamantului, ca nefondată. S-a reţinut că susţinerile reclamantului nu erau întemeiate, aşa cum rezultă din ansamblul probelor aflate la dosar, că reclamantul a tulburat într-adevăr desfăşurarea şedinţei publice din 3 iulie 2002 şi, pe lângă aceasta, şi-a atribuit o identitate falsă în momentul în care a fost legitimat de poliţistul P.C. S-a menţionat că singura modalitate prin care ar fi fost posibilă continuarea în bune condiţii a activităţii de judecată era evacuarea reclamantului recalcitrant din sala de judecată. Instanţa a înlăturat declaraţiile celor doi martori ascultaţi la propunerea reclamantului pe motiv că declaraţiile lor nu erau concordante şi că existau numereoase inadvertenţe care le lipseau de credibilitate.
  11. Sentinţa a fost menţinută prin decizia Tribunalului Vâlcea din 20 iunie 2003, definitivă şi irevocabilă. Tribunalul a apreciat că din ansamblul probelor aflate la dosar, în special din declaraţiile martorilor care au asistat la incidentul din 3 iulie 2003, rezultă cu certitudine că faptele constatate prin procesul-verbal erau conforme cu realitatea şi a statuat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale.
  12. De la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii din 20 iunie 2003, reclamantul plăteşte lunar o cotă din amenda aplicată prin procesul-verbal din 8 iulie 2002. Rata lunară se ridica la 200.000 de lei (aproximativ 5,36 euro).
  13. Plângerea penală împotriva poliţisului P.C. pentru purtare abuzivă
  14. În urma incidentului din 3 iulie 2002, reclamantul a introdus o plângere penală contra poliţistului P.C. din Râmnicu-Vâlcea, acuzându-l că l-ar fi supus unor rele tratamente prin faptul că l-a încătuşat şi l-a târât până la sediul poliţiei.
  15. Procurorii parchetului însărcinaţi cu instrumentarea dosarului l-au ascultat pe reclamant, pe poliţistul P.C., doi alţi poliţişti care asistaseră la evenimentele denunţate de reclamant, precum şi doi martori oculari, care au confirmat că poliţistul P.C. intervenise la cererea preşedintelui completului de judecată pentru a asigura ordinea în sala de şedinţă şi că nu a folosit mijloacele violente, aşa cum susţinea reclamantul.
  16. Prin rezoluţia din 11 iulie 2003, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de poliţist.
  17. Prin rezoluţia din 4 septembrie 2003, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de reclamant împotriva rezoluţiei din 11 iulie 2003, pe care a confirmat-o.
  18. Reclamantul a introdus o plângere împotriva acestei rezoluţii la Tribunalul Vâlcea, în baza art. 2781 din Codul de procedură penală.
  19. Prin sentinţa din 25 februarie 2004, tribunalul a respins plângerea ca neîntemeiată. Tribunalul a reţinut că în data de 3 iulie 2002, reclamantul avusese un comportament lipsit de respect faţă de completul de judecată şi că intervenţia poliţistului P.C. a fost necesară pentru a asigura ordinea în sala de şedinţă, fără a fi fost realizată prin mijloace violente.
  20. Reclamantul nu a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, care a devenit astfel definitivă.
  21. Dreptul intern pertinent
  22. Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, ordinii şi liniştii publice (publicată în Monitorul Oficial din 18 august 2000)
  23. În epoca faptelor descrise, dispoziţiile pertinente ale acestei legi erau următoarele:

Art. 2 Constituie contravenţie săvârşirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:

1) săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi, obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice;

 33) refuzul unei persoane de a da relaţii pentru stabilirea identităţii sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliţiei, la cererea ori la invitaţia justificată a organelor de urmărire penală sau de menţinere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu;

Art. 3 Contravenţiile prevăzute la art. 2 se sancţionează după cum urmează:

  1. a) cu amendă de la 80.000 lei la 400.000 lei, cele prevăzute la pct. 33);
  2. b) cu amendă de la 700.000 lei la 40.000.000 lei sau cu închisoare contravenţională de la 15 zile la 3 luni, cele prevăzute la pct. 1);
  3. Modificările ulterioare ale regimului juridic al contravenţiilor
  4. Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 108/2003, publicată în Monitorul Oficial din 26 decembrie 2003, Guvernul a înlăturat închisoarea contravenţională din lista sancţiunilor susceptibile a fi aplicate contravenienţilor. De acum înainte, principalele sancţiuni ce puteau fi aplicate sunt avertismentul, amenda şi obligarea la muncă în folosul comunităţii. Această ultimă sancţiune nu putea fi aplicată decât de o instanţă judecătorească. Toate sancţiunile cu închisoarea contravenţională prevăzute de diferite legi şi de ordonanţe în vigoare sunt convertite în muncă în folosul comunităţii. În caz de refuz al contravenientului de a executa o astfel de sancţiune, instanţa o putea înlocui cu o amendă. Executarea unei amenzi se realizează potrivit regulilor privind creanţele bugetare, în caz de neplată nemaifiind posibilă înlocuirea amenzii cu o pedeapsă privativă de libertate.
  5. Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, ordinii şi liniştii publice a fost modificată prin Legea nr. 265/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 603 din 5 iulie 2004. De acum înainte, tulburarea ordinii publice, încadrată ca şi contravenţie în art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, este sancţionată exclusiv cu amendă de la 2.000.000 la 10.000.000 lei.
  6. O privire de ansamblu şi detaliată asupra dreptului şi practicii interne pertinente în materie contravenţională se găseşte în paragrafele 29-40 ale hotărârii Anghel c. României (nr. 28183/03, hotărârea din 4 octombrie 2007).

OBIECTUL PLÂNGERII

  1. Invocând art. 6 din Convenţie, reclamantul se plânge de  încălcarea dreptului său la un proces echitabil în privinţa desfăşurării şi a rezultatului procedurii legate de contestarea procesului-verbal de contravenţie din 8 iulie 2002. Apreciază că a fost pus într-o poziţie defavorabilă pe timpul procedurii în raport cu partea adversă, respectiv cu poliţia din Râmnicu-Vâlcea, şi reproşează în special jurisdicţiilor sesizate că ar fi administrat greşit probele şi ar fi avut idei preconcepute cu privire la vinovăţia sa.
  2. Invocând în substanţă art. 3 din Convenţie, reclamantul se plânge de relele tratamente ce i-au fost aplicate de către un poliţist din Râmnicu-Vâlcea în 3 iulie 2002, precum şi de imposibilitatea de a demonstra răspunderea penală a autorului presupuselor rele tratamente.

ÎN DREPT

Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 din Convenţie

  1. Reclamantul susţine că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil în privinţa desfăşurării şi a rezultatului procedurii legate de contestarea procesului-verbal de contravenţie şi citează art. 6 din Convenţie, care prevede următoarele:

«1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil (…) de către o instanţă independentă şi imparţială (…) care va hotărî (…) asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. (…)

  1. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.
  2. Orice acuzat are, în special, dreptul :
  3. să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;
  4. să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;
  5. să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el (…);
  6. să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării; (…)»
  7. Guvernul învederează cu titlu preliminar că art. 6 alin. 1 nu este aplicabil procedurii în cauză datorită naturii sancţiunii aplicate reclamantului, una administrativă care în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 108/2003 nu este susceptibilă de a fi convertită, în caz de neplată, într-o pedeapsă cu închisoarea. Guvernul consideră, pe fond, că procedura deschisă ca urmare a plângerii reclamantului împotriva procesului-verbal de contravenţie a fost condusă în mod echitabil de către jurisdicţiile sesizate, fără să existe opinii preconcepute şi fără a defavoriza vreo parte în raport cu cealaltă.
  8. Curtea apreciază că abia prin Ordonanţa de urgenţă nr. 108/2003 (publicată în Monitorul Oficial din 26 decembrie 2003) Guvernul a înlăturat închisoarea contravenţională din lista sancţiunilor susceptibile a fi aplicate contravenienţilor (paragraful 25). Or, în momentul în care reclamantului i-a fost aplicată amenda, stabilită definitiv prin hotărârea din 20 iunie 2003, faptele de care era acuzat acesta puteau fi pedepsite nu numai cu amendă, dar şi cu închisoarea pe o durată de la 15 zile la 3 luni (paragraful 24). În lumina criteriilor extrase din jurisprudenţa constantă în această materie (a se vedea, printre altele, Ezeh şi Connors c. Regatului Unit [GC], nr. 39665/98 şi 40086/98, par. 120, CEDH 2003-X), este vorba despre o sancţiune care, prin natura şi gravitatea sa, ţine de materia penală, astfel că art. 6 îşi va găsi aplicarea sub aspectul laturii sale penale. Curtea relevă de altfel că, în cauza Anghel c. României, a fost respinsă o excepţie preliminară a Guvernului bazată pe acelaşi argument (nr. 8183/03, 4 octombrie 2007, par. 51-52).
  9. Curtea nu insistă asupra acestei chestiuni legate de aplicabilitatea art. 6 din Convenţie în procedura litigioasă deoarece, fără doar şi poate, acest capăt de cerere este inadmisibil pentru motivele de mai jos.
  10. Curtea reaminteşte că în materie penală administrarea probelor trebuie privită în lumina paragrafelor 2 şi 3 ale art. 6. Primul consacră principiul prezumţiei de nevinovăţie şi implică, printre altele, ca în exercitarea funcţiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparţine acuzării şi dubiul profită celui acuzat. Printre altele, trebuie să i se indice celui vizat acuzaţiile aduse pentru a i se oferi posibilitatea de a-şi pregăti şi prezenta apărarea în cunoştinţă de cauză, şi de a-i oferi probe suficiente pentru a susţine un verdict de vinovăţie (Barbera, Messegué şi Jabardo c. Spaniei, hotărârea din 6 decembrie 1988, seria A nr. 146, par. 77; Bernard c. Franţei, hotărârea din 23 aprilie 1998, Recueil des arrêts et décisions 1998-II, par. 37).
  11. Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 obligă printre altele statele contractante la măsuri pozitive. Acestea constau în obligaţia de a informa acuzatul, în cel mai scurt timp, despre natura şi cauza acuzaţiei ce îi este adusă, în obligaţia de a-i acorda timpul şi facilităţile necesare pentru a-şi pregăti apărarea şi de a-i garanta dreptul de a se apăra, el însuşi sau cu asistenţa unui avocat, de a-i permite să pună întrebări personal martorilor acuzării sau să obţină interogarea acestora, dar şi de a obţine citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării. Acest din urmă drept implică nu doar existenţa în această materie a unui echilibru între acuzare şi apărare (a se vedea,mutatis mutandis, hotărârea Bönisch c. Austriei din 6 mai 1985, seria A nr. 92, par. 32), dar şi ca audierea martorilor să aibă în general un caracter contradictoriu (Barbera, Messegué şi Jabardo, citată anterior, par. 78). Curtea va analiza dacă în cauză au fost respectate aceste principii.
  12. În speţă, Curtea apreciază că nimic nu dovedeşte, astfel cum susţine reclamantul, că jurisdicţiile sesizate cu judecarea plângerii ar fi avut idei preconcepute cu privire la vinovăţia acestuia: instanţele nu par în niciun caz a fi decis dinaintea verdictului ori fără a-şi fi confirmat de-a lungul judecăţii temeinicia procesului-verbal întocmit de poliţist. În cadrul procedurii în cauză, jurisdicţiile învestite cu examinarea plângerii reclamantului au admis toate cererile prin care acesta înţelegea să-şi dovedească nevinovăţia şi, în special, au admis toate cererile de audiere a martorilor în apărare, ale căror declaraţii au fost consemnate şi depuse la dosar. Simplul fapt că instanţele au identificat incoerenţe şi contradicţii în declaraţiile acestor martori şi că au decis, motivat (a contrario, Anghel anterior citată, par. 62), să nu le confere credibilitate şi să se sprijine mai degrabă pe declaraţiile martorilor care semnaseră procesul-verbal de contravenţie, nu este de natură a vicia procedura prin inechitate sau arbitrariu.

Curtea reaminteşte cu privire la acest aspect că, potrivit jurisprudenţei sale constante, revine în principiu jurisdicţiilor naţionale sarcina de a aprecia probele administrate de ele şi pertinenţa celor propuse de părţi. Deşi Convenţia garantează prin art. 6 dreptul la un proces echitabil, ea nu reglementează admisibilitatea probelor, această materie revenind în primul rând dreptului intern. Curtea aminteşte că sarcina sa constă în a analiza dacă procedura litigioasă, în ansamblu, incluzând aici şi modalitatea administrării probelor, a îmbrăcat un caracter echitabil (a se vedea, mutatis mutandis, hotărârea Edwards c. Regatului Unit din 16 decembrie 1992, seria A nr. 247-B, par. 34).

  1. Or, se constată că reclamantul şi avocatul său au fost prezenţi la audierile fixate de jurisdicţiile sesizate, au fost ascultaţi, au putut adresa întrebări martorilor acuzării în prezenţa judecătorilor care urmau să decidă, în final, cu privire la cauză (a contrario, Anghel anterior citată, par. 63 şi 64). Instanţele interne nu au aşteptat din partea reclamantului să răstoarne prezumţia de legalitate şi de temeinicie a procesului-verbal litigios prin raportarea probei contrare la expunerea faptelor stabilite prin procesul-verbal (a contrario, Anghel anterior citată, par. 58 şi 59). Printr-o astfel de procedură, care respectă principiul contradictorialităţii, instanţele naţionale au confirmat procesul-verbal de contravenţie, pe bază de probe considerate de ele ca pertinente şi suficiente, şi prin hotărâri amplu motivate în fapt şi în drept. Curtea însăşi nu distinge niciun element arbitrariu în dosar.
  2. Rezultă prin urmare că acest capăt de cerere trebuie respins ca vădit nefondat, cu aplicarea art. 35 par. 3 şi 4 din Convenţie.

Totul despre amnistia fiscala 2018

amnistia fiscala .Persoanele fizice și juridice cu datorii la stat ar putea scăpa de debite dacă le-au acumulat până la data de 31 decembrie 2017, conform unor surse oficiale din Ministerul de Finanțe. Este vorba despre 100 miliarde de lei, 3 dintre acestea fiind debitele persoanelor fizice.

Alte surse au declarat pentru ziariști că Ministerul de Finanțe pregătește actul normativ pentru ștergerea datoriilor persoanelor juridice, însă doar în cazul firmele românești. Cert este că termenul până la care se admite cumularea datoriilor va fi data de 31 decembrie 2017.

Argumentul reprezentanților de la Finanțe, dar și al consilierul primului ministru, Darius Vâlcov, prezent într-o emisiune televizată în seara zilei de 16 iulie, ține de faptul că cea mai mare parte a acestor datorii nu va mai fi oricum recuperată – “așa că mai bine o ștergem”. În plus, companiile de stat cu datorii la buget ar trebui închise, astfel că o amnistie fiscală ar fi mult mai bine primită de angajații aflați în situația de a-și căuta un alt loc de muncă.

Consilierul de stat al premierului Viorica Dăncilă, Darius Vâlcov, a anunțat, luni seară, că măsura amnistiei fiscale este prevăzută în programul de guvernare și include ștergerea datoriilor unor companii, în sensul în care se vorbește, la capitolul «Întreprinderi Mici și Mijlocii», de restartarea mediului de afaceri. Vâlcov, fost ministru de Finanțe, a mai precizat că 84 % din suma totală, de aproximativ 98 de miliarde de lei, este nerecuperabilă:

“Vorbim de câteva zeci de mii de companii și de câteva sute de mii de oameni, cred că depășim un milion. Nu au voie să ia împrumut de la bancă. Nu au voie să facă multe lucruri. Nu primesc nici unele drepturi pentru că nu plătesc o amendă sau o datorie veche de 7-8 ani de zile. Este de analizat dacă trebuie să se facă (amnistia fiscală – n.r.). Trebuie să existe o dezbatere și, când se ia decizia, să se facă, să nu se mai discute așa mult. Dezbaterea ar trebui să se facă cu ușile închise”, a completat Vâlcov în emisiunea de la Antena 3

Atenţie, cei care aveţi depozite bancare în străinătate: trebuie să declaraţi câştigul din dobânzi în Declaraţia Unică din România pentru că este impozabil

depozite bancare în străinătate.„Persoanele fizice rezidente române care au conturi bancare în străinătate, iar acele conturi bancare le produc dobânzi, deşi sunt poate impozitate de către ţara respectivă, sunt obligate să le declare în România. Astfel, venitul din dobânzi va fi impozitat în România, cu dreptul lor de contribuabili şi de rezidenţi de a beneficia de credit fiscal – impozitul datorat în România minus impozitului plătit în străinătate“ https://www.coltuc.ro

Hotarare.Motivare Inghetare curs chf

Hotarare.Motivare Inghetare curs chf.Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 4 NCPC, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, instanţa reţine următoarele:
Potrivit art. 1 alin. 1 şi 2 din Decretul nr. 167/1958, privind prescripţia extinctivă, dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal stingându-se şi dreptul la acţiune privind accesorii. Termenul de prescripţie în materia cererilor patrimoniale este de 3 ani, astfel cum este menţionat în art. 3 din

 

 

 

acelaşi act normativ şi curge de la data naşterii dreptului la acţiune.
Aceeaşi soluţie este preluată şi în art. 2501 NCC, coroborat cu art. 2517 NCC, în ceea ce priveşte acţiunile având un caracter patrimonial.
Examinând petitul acţiunii de faţă, instanţa reţine, pe de o parte, că acele capete de cerere având ca obiect constarea nulităţii absolute ca urmare a reţinerii caracterului abuziv a unor prevederi contractuale sunt imprescriptibile extinctiv.
În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect restituirea diferenţei dintre dobândă iniţială şi dobânda percepută abuziv începând cu data de 15 noiembrie 2008 şi până în prezent, se reţine că acesta este subsecvent constatării nulităţii unor clauze contractuale. Prin urmare, dreptul la restituire nu s-a născut încă, atâta vreme cât acele prevederi contractuale nu au fost desfiinţate retroactiv. De vreme ce termenul de prescripţie curge de la data naşterii dreptului la acţiune, iar dreptul la acţiune nu este încă actual, instanţa va respinge ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
Pe fondul cauzei, instanţa reţine că între pârâtă şi reclamanţi s-a încheiat contractul de credit pentru nevoi personale denumit „contract de împrumut pentru refinanţarea unui credit de consum” nr.  42060000000538531/21.05.2008 având ca obiect acordarea acestora din urmă a unui împrumut (credit) în valoare de 24.150 CHF pentru o perioadă de 120 luni.
Conform art. 3.2 rata dobânzii este una variabilă, în funcţie de evoluţia pieţei financiar – bancare şi/sau costului finanţării gestionării creditului, fiind diferenţiată, ca şi nivel, în două perioade. Conform graficului de rambursare, atât dobânda cât şi rata au fost stabilite de părţi în moneda CHF, valută ce a constituit obiectul creditării.
La art. 4 din contract părţile au stabilit un  comision de acordare, calculat ca procent la suma solicitată, minim 60 euro sau echivalent în lei/CHF.
La capitolul III din contract părţile au stabilit, în concret, rata dobânzii pentru primele 80 luni din perioada creditului la 10,5% iar pentru ultimele 40 de luni din perioada creditului rata dobânzii a fost stabilită la 8,3%. Dobânda anuală efectivă (DAE) s-a stabilit la 12,39% iar comisionul de rambursare în avans 2,5%.
Printre cazurile de neîndeplinire prevăzute în clauza de la art. 12.1 se numără şi neplata la datele de scadenţă prevăzute în graficul de rambursare.
La solicitarea expresă a reclamanţilor, contractul de credit a fost amendat succesiv prin încheierea a 5 acte adiţionale în datele de 1.09.2010, 18.08.2011, 27.02.2012, 30.08.2012, 6.01.2014, prin care s-a acordat în total reclamanţilor o perioadă de graţie cumulată de 25 de luni, rata lunară în perioada de graţie variind între 205 CHF şi 220 CHF, perioada de restituire a creditului extinzându-se cu 36 de luni faţă de perioada iniţială. Rata lunară de credit stabilită iniţial în sarcina reclamanţilor a fost de 325,87 CHF.
Potrivit art. 13.1 din contractul iniţial, împrumutatul îşi asumă riscul politic, riscul de forţă majoră sau a oricăror alte dispute, nefiind exonerat de la obligaţia de plată.
Cu titlu prealabil, instanţa apreciază că se impune determinarea dispoziţiilor legale aplicabile.
Din această perspectivă, instanţa constată că a fost învestită cu o acţiune în nulitatea absolută a unor clauze contractuale, fiind invocate prevederile Legii nr. 193/2000. Astfel cum s-a reţinut în doctrină, nulitatea este sancţiunea de drept civil care lipseşte actul juridic civil de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Prin urmare, în analiza valabilităţii unor clauze contractuale este necesară raportarea la legislaţia în vigoare la momentul contractului.
Astfel, sunt aplicabile contractului încheiat la data de 21.05.2008 prevederile Legii nr. 193/2000 în varianta în vigoare la acea dată, precum şi prevederile Codului civil de la 1864, în completare, având în vedere că, potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa.
Prin urmare, susţinerile reclamanţilor privind aplicabilitatea art. 1271 alin. 2 NCC sunt neîntemeiate, contractul fiind supus legii în vigoare la momentul în care s-a încheiat, respectiv legea veche, codul civil 1864.
Potrivit art.1 alin.3 din Legea nr.193/2000 „se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii”, iar art.4 din lege prevede ca „(1) o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. (2) O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv”.
În ceea ce priveşte comisionul de acordare, se reţine că acest comision a fost perceput o singură dată, la momentul încheierii contractului.
Pentru a determina dacă o anumita prevedere contractuală reprezintă o clauză abuzivă, trebuie verificată îndeplinirea condițiilor instituite de art.4 alin.1 din Legea nr 193/2000.
O primă condiție ce trebuie îndeplinită este ca aceasta să nu fi fost negociată direct cu partea contractantă. Alineatul.2 al art.4 din Legea nr.193/2000 definește noțiunea de clauză ce nu a fost direct negociată, în sensul că aceasta este inserată în contract fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vânzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
Cea de-a doua condiție esențială ce trebuie constatată se referă la crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, prin aceasta înțelegându-se că unul din contractanți dobândește un avantaj nejustificat față de situația celeilalte părți.
În fine, cu privire la cea de-a treia cerință, aceasta se referă la caracterul contrar bunei credințe al clauzei; cu alte cuvinte, această cerință vizează  comportamentul neloial al co-contractantului.
De asemenea, pentru aprecierea caracterului abuziv al unei clauze trebuie avute în vedere și dispozițiile art.4 alin.5 și 6 din Legea nr.193/2000, potrivit cărora natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează și în functie de natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia, de toate împrejurările care au determinat încheierea contractului precum și de alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde, indiferent de obiectului principal al contractului, de raportul preț-calitate, de produsele și serviciile oferite în schimb.
Cât priveşte solicitarea de constatare ca fiind abuzivă a clauzei prevăzute la art. 4 coroborată cu art. III privind comisionul de acordare a creditului, pentru a se putea trece la analiza  caracterului eventual  abuziv al acestei clauze,  se impune  o analiză a prevederilor care exceptează anumite prevederi contractuale de la controlul caracterului abuziv.
Legea nr.193/2000 este legea de transpunere în dreptul național a cerințelor Directivei nr.93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
La art.4 alin.6 din lege se prevede că “evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil”.
Acest text de lege transpune în legislația națională dispoziția comunitară prevăzută la art.4 alin.2 conform căreia  „aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveste nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau a remuneratiei, pe de o parte, faţa de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de alta parte, în masura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar si inteligibil”.
Clauzele referitoare la comisioane sunt elemente care determină costul total al creditului și împreună cu marja de profit formează prețul contractului, iar aprecierea asupra caracterului abuziv al clauzelor, potrivit normelor de drept naționale și  comunitare sus citate, nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației în raport cu serviciul furnizat, cu condiția ca aceste clauze să fie clar și inteligibil exprimate.
Dobânda anuală, comisioanele etc., intră în sfera noțiunii de preț a contractului de credit, de vreme ce reprezintă contraprestații lunare solicitate de bancă în virtutea creditului acordat.
Astfel, potrivit definiţiilor cuprinse la art.3 lit.g și i din Directiva 2008/48/CE din 23.04.2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE : „g) costul total al creditului pentru consumatori inseamna toate costurile, inclusiv dobanda, comisionele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul in legatura cu contractul de credit si care sunt cunoscute de catre creditor, cu exceptia taxelor notariale; i)dobanda anuala efectiva inseamna costul total al creditului pentru consumator exprimat ca procent anual din valoarea totala a creditului”.
În cauza dedusă judecăţii, comisionul perceput constituie un element al prețului, iar prevederea 4 şi III din contract cu privire la comisionul de acordare a fost clară și redactată fără echivoc, fiind însușite de reclamanţii consumatori prin semnarea contractului. De altfel, reclamanţii au recunoscut explicit că au acceptat acest comision, prin răspunsurile date la interogatoriu (reclamanta, prin răspunsul dat la întrebarea nr. 6 – f. 183, reclamantul prin răspunsul la întrebara nr. 9 din interogatoriul adminsitrtat – f. 185).
Se va reține totodată că acest comision a fost calculat procentual la valoarea creditului, iar acest fapt era cunoscut de către reclamanţi la data încheierii convenției de credit, astfel încât nu se poate susține împiedicarea consumatorului de a aprecia costurile creditului.
Prin urmare, comisionul, ca și componentă a prețului creditului, este exceptat în speță de la controlul caracterului abuziv, potrivit art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000, întrucât clauzele referitoare la aceste elemente ce definesc obiectul principal al convenției de credit, respectiv prețul serviciului de finanțare, sunt exprimate fără echivoc, în mod clar, în așa fel încât să conducă la concluzia că, la momentul acordului de voință, consumatorului nu i-a fost ascunsă inserarea lui în cuprinsul convenției, iar termenii utilizați pentru stipularea lui au fost pe deplin inteligibili, clari, limpezi, accesibili și apți de a fi înțeleși cu ajutorul gândirii logice.
Așadar, potrivit celor mai sus reținuțe, fiind incidentă în speță excepția prevăzută de art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000, raportat la art.4 alin.2 din Directiva  93/13/CEE, nu se poate supune controlului caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art.6.1. din contractul încheiat de părţi, din perspectiva art.4 alin.1 din lege.
Mai mult, chiar dacă s-ar aprecia verifica îndeplinirea condițiilor instituite de art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000, instanța consideră că acest comision nu poate fi considerat abuziv.
Cât privește prima condiție prevăzută de lege, instanța apreciază că, într-adevăr, față de natura contractului de credit (contract de adeziune), nu se poate considera că prevederile inserate la art.4 şi III. din contract au fost supuse negocierii directe cu consumatorul, ci este vorba despre clauze care au fost impuse reclamantului în forma respectivă, fiind incidente sub acest aspect disp. art.4.2. din lege.
Cu toate acestea, în opinia instanței, inserarea unei asemenea clauze, în sensul stipulării obligației de plată (o singură dată) a unui comision de 5% din valoarea creditului, nu este de natură să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Astfel, deşi prevederile contractuale nu au fost negociate direct cu consumatorul, în sensul dispoziţiilor Legii nr.193/2000, având în vedere că, aşa cum afirmă însăşi Banca, aceste contracte sunt preformulate, standard, instanţa constată că nu sunt incidente în cauză prevederile art.1 alin.3, art.4 alin.1 şi 2 şi art.1 lit. a din Anexa la lege, câtă vreme, pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
Or, dispoziția amintită nu pune probleme sub aspectul echilibrului contractual, comisionul de procesare fiind perceput pentru amortizarea costurilor pe care pârâta le suportă prin acordarea creditului (inclusiv cheltuieli pentru salarizarea personalului implicat în activitatea de creditare, pentru asigurarea sistemului informatic, a materialelor de birotică și servicii interne, pregătirea dosarului de împrumut etc.) cheltuieli inerente pentru buna desfășurare a activității Băncii.
Tocmai pentru acest motiv, faptul că nu este indicată în mod expres în contract contraprestația băncii pentru perceperea comisionului de acordare nu este de natură să imprime acestuia caracter abuziv.
Pe de altă parte, după cum s-a arătat mai sus, instanța apreciază că prevederile art.4 şi III din contract au fost redactate de o manieră clară, neechivocă, care nu pune probleme de interpretare, fiind de asemenea menționat și motivul pentru care se percepe acest comision.
Simpla împrejurare că suma reprezentând comisionul de procesare reprezintă un cost exagerat de mare pentru reclamant nu poate constitui un argument pentru admiterea acțiunii, cu atât mai mult cu cât cuantumul acestuia a fost cunoscut de la momentul contractării creditului și asumat de împrumutat prin semnarea contractului.
Mai mult, un asemenea comision este permis în mod expres de lege, la art.36 din OUG nr.50/2010 prevăzându-se că „pentru creditul acordat, creditorul poate percepe (…) un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor”.
În ceea ce priveşte clauza de la art. 12.1 privind cauzele de neîndeplinire instanţa nu poate reţine că o clauză în care se prevede că neplata la data scadentă prevăzută în graficul de rambursare este considerată cauză de neîndeplinire ar fi una abuzivă. Graficul de rambursare a fost stabilit de părţi şi asumat de către reclamanţi prin semnarea contractului de credit. Plata ratelor de credit la termenul scadent nu poate fi considerată decât un aspect ce ţine de esenţa creditării, asumat în mod direct de către împrumutat la data perfectării contractului de credit.
Referitor la clauza privind rata dobânzii, se reţine că în contractul iniţial părţile au stabilit rata dobânzii pentru primele 80 luni din perioada creditului la 10,5% iar pentru ultimele 40 de luni din perioada creditului rata dobânzii a fost stabilită la 8,3%. Perioada stabilită iniţial pentru rambursarea creditului a fost de 120 luni. Conform graficului de rambursare anexă la contractul iniţial, reclamanţii aveau de rambursat, în concret, pentru primele 80 luni din perioada creditului suma de 325,87 CHF lunar iar pentru ultimele 40 de luni din perioada creditului suma de 314,53 CHF lunar. Acest contract de credit iniţial a fost amendat prin 5 acte adiţionale, la solicitarea reclamanţilor, prin care acestora li s-au acordat perioade de graţie, concomitent cu reducerea pentru anumite intervale a ratei dobânzii.
Reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii clauzei prevăzute la art. 3.2 corelată cu cea menţionată la capitolul III din Actul adiţional nr. 2/18.08.2011.
Conform art. 3.2 rata dobânzii este una variabilă, în funcţie de evoluţia pieţei financiar – bancare şi/sau costului finanţării gestionării creditului, fiind diferenţiată, ca şi nivel, în două perioade. La capitolul III din actul adiţional nr. 2/18.08.2011 s-a menţionat că perioada creditării se extinde la 156 luni, iar ca efect al prelungirii perioadei creditului prin acel act adiţional, părţile au convenit ca marja din componenţa ratei dobânzii aplicabile să fie: 11,8% pentru perioada reprezentând primele 2/3 din durata creditului şi 9,4% pentru perioada reprezentând ultima 1/3 din durata creditului. Totodată, concomitent cu acordarea unei prelungiri a duratei contractuale părţile au stabilit, în art. 3.1 că în perioada 21.08.2011 – 21.01.2012 rata de credit ce se va plăti va fi de 205 CHF.
Instanţa nu poate reţine că aceste clauze ar fi unele abuzive. De asemenea, instanţa nu poate reţine că ar mai fi aplicabilă între părţi valoarea dobânzii din contratul iniţial de credit, câtă vreme părţile, de comun acord, şi la iniţiativa reclamanţilor au prelungit durata creditării şi au redus rata de credit ce trebuia a fi rambursată pentru o anumită perioadă. O interpretare a clauzelor contractuale în sensul solicitat  de reclamanţi (respectiv, prelungirea duratei de rambursare a împrumutului, concomitent cu scăderea ratei de credit cu 120 CHF pentru anumite perioade, şi, în acelaşi timp, păstrarea dobânzii iniţiale din contract) ar echivala cu acordarea unor beneficii cu titlu gratuit reclamanţilor în condiţiile în care banca este un profesionist, o instituţie lucrativă.
Examinând, în concret, criticile reclamanţilor, se observă că aceştia nu au contestat marja variabilă a băncii, şi nu au susţinut că aceasta poate fi modificată în mod unilateral şi netransparent de către bancă. O astfel de împrejurare, de altfel, nici nu a avut loc. Reclamanţii se plâng de creşterea dobânzii de la 10,5% pentru primele 80 de luni şi 8,3% pentru ultimele 40 de luni la 11,8% pentru perioada reprezentând primele 2/3 din durata creditului şi 9,4% pentru perioada reprezentând ultima 1/3 din durata creditului. Or, această împrejurare a avut loc tocmai pentru că reclamanţii au solicitat succesiv perioade de graţie (în care rata de credit a fost redusă considerabil şi cu 120 CHF) precum şi prelungirea duratei iniţiale a creditului, de la 120 luni la 144 luni. Aceste clauze au fost negociate şi acceptate benevol de reclamanţi, astfel cum a reieşit şi din răspunsul acestora la interogatoriul administrat (în acest sens instanţa a avut în vedere răspunsurile reclamantului la întrebările nr. 7 – 10 din interogatoriul administrat – f. 185 şi răspunsurile reclamantei la întrebările 8 – 10 din interogatoriul administrat f. 183).
Din dispoziţiile legii nr. 193/2000 reies condiţiile ce se cer a fi întrunite pentru a aprecia o clauză abuzivă: lipsa negocierii; crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, contrar exigenţelor bunei-credinţe. Aceste condiţii nu sunt întrunite în speţă, în privinţa  dobânzii examinate. După cum s-a reţinut mai sus, actul adiţional nr. 2/18.08.2011 a fost negociat de părţi. De asemenea, nu s-a creat un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor câtă vreme dobânda a fost majorată cu un punct procentual concomitent, însă, cu acordarea unor perioade de graţie, în care rata de rambursare a scăzut semnificativ, de la 325 CHF la 205 CHF, şi cu extinderea perioadei de rambursare de la 120 luni la 144 luni.
Instanţa nu va reţine că reprezintă clauze abuzive nici prevederile din actele adiţionale privind comisionul de restructurare de 1% din soldul creditului, respectiv 50 de euro aferent fiecărui act adiţional cu nr. 2, 3, 4, 5.
Clauzele contractuale inserate în actele adiţionale la contract referitoare la comisionul de restructurare sunt redactate de o manieră clară, neechivocă, în așa fel încât să conducă la concluzia că, la momentul acordului de voință, consumatorului nu i-a fost ascunsă inserarea lui în cuprinsul convenției, iar termenii utilizați pentru stipularea lui au fost pe deplin inteligibili, clari, limpezi și accesibili, fiind de asemenea menționat și motivul pentru care se percepe acest comision.
În plus, acest cost a fost stabilit încă de la data încheierii actelor adiţionale convenției, fiind clar precizate, dimensionate în funcție de o valoare concretă (soldul creditului), fiind inclus în graficul de rambursare. De altfel, aceste comisioane de restructurare au avut drept cauză solicitarea reclamanţilor de acordare a unor perioade de graţie şi de prelungire a duratei creditării, fiind, practic, un preţ plătit de reclamanţi pentru beneficierea de un serviciu suplimentar, constând în restructurarea/ reeşalonarea creditul, ştiut fiind că banca este, un profesionist, o instituţie ce urmăreşte obţinerea de profit şi nu  o instituţie de caritate.
Aceste prevederi clare și fără echivoc, exprimate într-un limbaj inteligibil, au fost cunoscute de reclamanţi la momentul încheierii actelor adiţionale la contractul de credit, astfel că nu se poate susține că reclamanţii nu au putut aprecia costurile creditului, având posibilitatea reală de a lua cunoștință, la data încheierii fiecărui act adiţional al convenției de credit, de toate condițiile contractuale, cunoscând astfel toate elementele care pot avea efect asupra întinderii obligațiilor lor.
Reţinând considerente expuse, capetele de cerere având ca obiect constatarea nulităţii clauzelor contractuale privind rata dobânzii, comisionul de acordare, cazurile de neîndeplinire şi comisionul de restructurare sunt apreciate de instanţă ca neîntemeiate, urmând a fi respinse. În acest context, devin neîntemeiate şi capetele subsecvente din cererea adiţională privind constarea nulităţii absolute a cauzei privind DAE (în care este inclus comisionul de acordare), solicitarea reclamanţilor de a constata că dobânda creditului nu poate fi mai mare de 10,5% pentru primele 80 de luni ale perioadei creditului şi 8,3% pentru ultimele 40 de luni, precum şi solicitările de obligare a pârâtei la recalcularea dobânzii, la restituirea diferenţei dintre dobânda iniţială şi dobânda percepută, la restituirea comisioanelor de acordare şi de restructurare precum şi la plata dobânzii legale.
În ceea ce priveşte clauza contractuală de la art. 13.1 privind riscul contractului şi solicitarea reclamanţilor de obligare a pârâtei la conversia creditului din CHF în lei la cursul de schimb de la data încheierii contractului, instanţa reţine că reclamanţii au contractat un credit în valută, respectiv în franci elveţieni (CHF), fiind de acord cu obligaţia de a restitui băncii suma împrumutată, plus dobânda şi comisioanele, în aceeaşi valută, respectiv CHF.
Raportat la contextul factual exprimat de reclamanţi în cererea introductivă şi în cererea adiţională – respectiv, faptul că veniturile reclamanţilor s-au diminuat şi cursul valutar RON – CHF de la momentul contractării creditului s-a modificat considerabil – instanţa apreciază că art. 13.1 din contractul de credit iniţial nici nu este incident. Astfel cum este redactat, art. 13.1 din contractul de credit tinde să excludă forţa majoră din cauzele exoneratoare de răspundere (în cazul de faţă, contractuală). Or, în speţa de faţă nu se poate pune problema intervenirii unei împrejurări asimilată cu forţa majoră.
Chiar dacă, la nivel pur teoretic, s-ar putea pune problema valabilităţii unei clauze ce exclude, în domeniul răspunderii contractuale, cauza de forţă majoră din sfera cauzelor de exonerare a răspunderii, instanţa apreciază că se poate pronunţa numai asupra aspectelor ce au legătură cu o situaţie de fapt dată, neputând fi învestită cu cenzurarea unor clauze ce nu au implicaţie practică la un anumit moment între părţi, lipsind interesul în exercitarea demersului judiciar.
Rezultă, aşadar, că prin încheierea contractului de credit se nasc obligații și responsabilități importante în sarcina celui împrumutat, de care acesta trebuie să fie conștient. Nu se poate admite ca debitorul să-și dea acordul la semnarea convenției de credit doar pentru a beneficia de avantajele pe care aceasta le implică (primirea unei sume de bani semnificative într-un interval scurt de timp), iar atunci când se pune problema executării propriilor obligații, să invoce faptul că măsurile Băncii sunt neechivoce, nejustificate și abuzive.
De altfel, la data semnării contractului, reclamanţii au studiat, cu siguranță, ofertele Băncii, alegând-o pe cea mai avantajoasă pentru ei – în condiţiile în care reclamanta are şi pregătire juridică superioară, profesând efectiv în domeniul juridic –, știut fiind faptul că împrumuturile în CHF, cum este cel de față, erau mai accesibile, implicând costuri mai reduse (dobânda mai mică) și acces la o sumă mai mare de bani – avantaje de care au beneficiat și reclamanţii.
În consecință, reclamanţii nu au fost obligaţi să se supună unor condiții contractuale despre care nu ar fi avut posibilitatea reală de a lua cunoștință la data semnării contractului, fiind în posesia tuturor elementelor care pot avea efect asupra întinderii propriilor obligații.
Reține instanța că părțile nu au convenit plata sumelor datorate de reclamanţi la un anumit curs de schimb, ci au convenit asupra plății sumelor în valuta în care a fost primit creditul. Cursul oficial de schimb RON-CHF se stabilește de către B.N.R., nu de către pârâtă.
Contractul a fost încheiat în CHF la solicitarea expresă a reclamanţilor, fiind semnat prin acordul părților, devenind incidente prev. art.969 C.civ. 1864, cu atât mai mult cu cât împrumutatul nu a solicitat modificarea sau negocierea clauzelor contractuale propuse de pârâtă cu privire la moneda creditului.
Prin urmare, reclamanţii au optat pentru primirea unei sume de bani în franci elvețieni și s-au obligat să returneze suma primită în aceeași monedă. Ca urmare a manifestării de voință a reclamanţilor, în cadrul contractului de credit încheiat de părți s-au introdus date referitoare la moneda creditului.
Dispozițiile Legii nr.193/2000 nu sunt menite a crea o nouă ordine de drept în care contractul să devină lipsit de forță obligatorie, ci au menirea de a particulariza dispozițiile legale generale aplicabile in rem și in personam.
La momentul semnării contractului, reclamanţii au avut posibilitatea de a studia ofertele băncii (probabil a analizat și ofertele altor unități bancare), respectiv condițiile și caracteristicile esențiale ale produselor și serviciilor oferite de Piraeus Bank SA, semnând contractul în cunoștință de cauză.
Obligația de informare cu privire la riscul valutar nu poate fi transferată în totalitate în sarcina Băncii, câtă vreme nicio prevedere legală nu impune o asemenea obligație furnizorilor de servicii financiare.
În consecință, reclamanţii erau cei care trebuiau să analizeze posibilitatea evoluției nefavorabile (crescătoare) a monedei în care s-a contractat creditul, având în vedere că și-au asumat riscul accesării unui împrumut în CHF, cu atât mai mult cu cât împrumuturile în CHF erau ușor accesibile, implicând costuri mai reduse (dobânda mai mică) și acces la o sumă mai mare de bani – avantaje de care au beneficiat și reclamanţii.
Potrivit art.8.1. din contract împrumutatul va rambursa împrumutul şi dobânda în valuta în care a fost acordat împrumutul. Prin urmare, clientul s-a obligat să depună în contul curent suma lunară datorată Băncii în CHF, aceasta fiind obligația principală asumată de către reclamanţi.
Împrejurarea că împrumutatul restituie datoria la un curs de schimb al francului elveţian dramatic majorat față de momentul contractării creditului este justificată de faptul că, sub acest aspect, contractul semnat de părţi este unul aleatoriu. Este firesc ca riscul valutar să fie suportat de către debitor, întrucât acesta este unul din dezavantajele creditelor în valută, de care reclamantul trebuia să fie conştient la momentul la care şi-a luat acest angajament.
Chiar dacă reclamanţii susţin că nu aveau cum să prevadă ca şi un consumator mediu şi normal o evoluţie atât de semnificativă a cursului de schimb a francului elveţian, spre deosebire de Bancă, care prin natura serviciilor oferite este mult mai informată cu privire la piaţa interbancară, acest fapt nu constituie un argument pentru îngheţarea cursului de schimb al CHF la valoarea pe care a avut-o la momentul semnării contractului de împrumut.
Cât priveşte Hotărârea pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-26/13 Arpad Kasler Hajnalka Rabai vs OTP Jelzalogbank Zrt, aceasta nu poate fi interpretată în sensul caracterului abuziv al acordării unui credit în valută. Această hotărâre vizează o altă situaţie (care nu are legătură cu speţa de faţă), şi anume aceea în care a fost acordat consumatorilor un împrumut în forinţi maghiari, valoarea în valută a fost calculată la cursul de schimb la cumpărarea valutei aplicat de bancă la momentul deblocării fondurilor, însă în contract s-a stipulat că banca stabileşte valoarea în forinţi maghiari a fiecăreia dintre ratele lunare datorate pe baza cursului de schimb la vânzare al monedei, aplicat de bancă în ziua anterioară scadenţei. Astfel, în această ipoteză, consumatorii au fost puşi în situaţia achitării unor sume rezultate din diferenţa de schimb valutar practicat de către bancă la cumpărare şi la vânzare.
În prezenta cauză însă, nicio dispoziţie contractuală nu impune reclamanţilor să cumpere CHF de la banca împrumutătoare, astfel încât nu se pune problema suportării de către aceştia a unor sume reprezentând diferenţe de curs valutar. Ca atare, cele reţinute de CJUE în cauza indicată nu pot fi aplicate în prezenta speţă, întrucât nu au legătură cu situaţia de fapt expusă de reclamanţi.
Prin urmare, contrar susţinerilor reclamanţilor, instanţa apreciază că hotărârea CJUE mai sus menţionată nu cuprinde nicio prevedere în susţinerea solicitării acestora de declarare abuzivă a clauzei care stabileşte moneda de acordare a creditului.
Concluzionând, instanţa apreciază că nicio dispoziţie legală internă sau de drept internaţional aplicabilă nu interzice acordarea unui credit în valută, iar în măsura în care reclamanţii au acceptat oferta băncii în acest sens, nu pot uza ulterior de forţa coercitivă a unei instanţe judecătoreşti, pentru a determina modificarea acestui element esenţial al contractului, impunându-şi propria voinţă în detrimentul cocontractantului. Semnând contractul de credit în deplină cunoştinţă de cauză, reclamanţii şi-au asumat pe deplin consecinţele contractării unui credit în franci elveţieni, iar evoluţia ulterioară a acestei monede transpune problema pe planul teoriei impreviziunii, iar nu al clauzelor abuzive.
Pe de altă parte, teoria impreviziunii nu este aplicabilă în cauză și nu poate justifica modificarea contractului în sensul dorit de reclamanţi, întrucât convențiile de credit sunt guvernate de norme speciale (Legea 99/2006, OUG nr.50/2010 etc.), ce se aplică în mod prioritar.
Față de cele arătate, apreciază instanța că reclamantul (client) și-a asumat riscul valutar din moment ce a accesat un credit în altă monedă decât cea în care realiza veniturile.
A pretinde acum (după 6 ani de la încheierea contractului) că Banca nu și-a îndeplinit în mod corect și complet obligația de informare prevăzută de art.18 din OG 21/1992 și art.57 din OUG 50/2010, doar pentru că executarea contractului a devenit deosebit de oneroasă pentru reclamant, este lipsit de fundament, cu atât mai mult cu cât este greu de anticipat evoluția unei monede străine pe o perioadă atât de îndelungată chiar și de către instituțiile de credit.
Prin această atitudine reclamanţii nu fac altceva decât să transfere riscul cursului valutar exclusiv în sarcina Băncii, deși erau conștienţi la data contractării creditului în valută de faptul că este un risc asumat. Mai mult, nu poate fi sancționată pârâta prin transformarea esențială a contractului de credit într-un mod pe care nu îl dorește, în condițiile în care aceasta nu este culpabilă pentru evoluția cursului de schimb valutar al CHF, stabilit în condiții asupra cărora Banca nu își poate manifesta în niciun fel influența.
În lumina tuturor argumentelor expuse mai sus, instanța consideră că este neîntemeiată cererea de înghețare a cursului de schimb al CHF la valoarea pe care a avut-o la momentul semnării contractului de credit.
În ceea ce privește denominarea în moneda națională a plăților (plata ratelor de credit în lei), se reține că acordarea de credite în valută și încasarea ratelor de credit în valută nu încalcă principii ale regulamentului valutar.
Argumentul invocat de reclamanţi în sprijinul acestui petit, legat de dezechilibrul contractual produs ca urmare a clauzei de risc valutar, care a determinat împovărarea lor excesivă în executarea contractului, nu poate fi avut în vedere, întrucât premisa instituită de art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000 pentru ca o clauză să fie considerată abuzivă (anterior verificării dezechilibrului contractual) este ca aceasta să nu fi fost negociată de părți, or în speță reclamanţii sunt cei care au solicitat acordarea creditului în CHF, asumându-și totodată obligația rambursării împrumutului în aceeași monedă.
În consecință, acțiunea va fi respinsă ca nefondată și sub acest aspect.
De asemenea, instanţa apreciază ca fiind neîntemeiată şi solicitarea subsecventă a reclamanţilor de a stabili rata creditului la un nivel de 50% din cuantumul salariului reclamantei până la achitarea integrală a creditului. Acest lucru nu poate fi admis întrucât contravine înțelegerii părților (și voinței Băncii) și implicit prevederilor art. 969 C.civ. Atâta vreme cât reclamanţii au acceptat și și-au asumat obligația restituirii unui credit în valută cu dobândă variabilă, instanța nu poate interveni în contract pentru a modifica unul din elementele esențiale ale acestuia (dobânda fiind în sens larg parte a prețului) în sensul dorit de împrumutat, după 6 ani de la semnarea convenției.
Faţă de considerentele expuse, instanţa va respinge acţiunea formulată ca neîntemeiată.
Văzând prevederile art.453 C.proc.civ. şi soluţia pronunţată în cauză, instanţa va obliga reclamanţii la plata către pârâtă a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform facturii fiscale şi extrasului de cont depuse în şedinţa publică de la 5.09.2014, reţinând că suma solicitată se justifică în raport de obiectul litigiului, munca efectiv prestată de avocat, numărul termenelor acordate în cauză precum şi probatoriul administrat.

Hotarare castigata-Text integral – Dispune restituirea sumelor încasate cu titlu de diferenţă de curs valutar,Denominare,Conversie Franci

restituirea sumelor încasate cu titlu de diferenţă de curs valutarDECIZIE Nr. 20/2018
Şedinţa publică de la 10 Ianuarie 2018
Completul compus din:
PREŞEDINTE ………….
Judecător ………………..
Grefier ……………………

 

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de către apelanta reclamantă …………. împotriva sentinţei civile nr. ……….. pronunţată de Judecătoria Tg –Jiu în dosarul nr. ……….., în contradictoriu cu intimata pârâtă ………….., având ca obiect – constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit apelanta reclamantă ……….., fiind reprezentată de avocat şi cu intimata pârâtă ……………. fiind reprezentată de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
Avocat pentru intimata pârâtă …………….. a depus la dosar răspuns la relaţiile solicitate de instanță, care a fost comunicat şi reprezentantei apelantei reclamante.
Constatându-se apelul în stare de judecată s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru apelanta reclamantă ………….. a solicitat admiterea apelului aşa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii cererii aşa cum a fost formulată. Art.3.2. care se referă la rata dobânzii – potrivit acestui articol se susţine că rata dobânzii este variabilă şi revizuibilă la fiecare 3 luni în funcţie de valoarea indicelui de referinţă şi marja băncii, aceasta din urmă variind în funcţie de decizia băncii. Se învederează faptul că potrivit legislaţiei în vigoare pot exista două variabile la calculul dobânzilor, de asemenea acest lucru este prevăzut şi de art.35 lit.a din OG 50/2010 potrivit cu care se stipulează că interzice majorarea comisioanelor sau orice alte costuri aferente creditului cu excepţia serviciilor suplimentare. De asemenea acest fapt este redat şi prin art.37 lit.a – dobânda va fi raportată la fluctuaţiile indicilor de referinţă ROBOR, EURIBOR, LIBOR la care se adaugă marja fixă pe toată perioada derulării creditului. Şi lit. b din acelaşi articol spune că marja dobânzii poate fi modificată doar ca urmare a modificărilor legislative care impun în mod expres în acest lucru. Cu privire la comisionul de acordare, acesta este un comision care nu este prevăzut prin OG 50/2010, el este interzis, deci este abuziv, este o  valoare de 5%  din creditul acordat iniţial, motiv pentru care apreciază că este abuziv. Cu cheltuieli de judecată la fond şi în apel.
Avocat pentru intimata pârâtă ……………. a solicitat respingerea apelului, menţinerea sentinţei pronunţată de instanța de fond ca fiind temeinică şi legală. Cu privire la clauza privind dobânda, deşi în contract este adevărat că s-a prevăzut posibilitatea băncii să modifice pe parcursul derulării contractului, în realitate însă această marjă nu a fost modificată şi nici nu mai poate fi modificată, întrucât prin actul adiţional de alinierea la OG nr.50/2010 s-a stabilit în mod clar că marja rămâne fixă cea de la momentul încheierii contractului, prin urmare acea clauză prin care banca îşi rezervase acel drept nu şi-a produs niciodată efectul, iar în al doilea rând solicitarea de anulare a clauzei privind dobânda integral at transforma contractul de credit într-un contract cu titlu gratuit. Cu privire la comisionul de acordare a pus aceleaşi concluzii ca şi în dosarul anterior, iar cu privire la solicitarea de îngheţare a cursului de schimb valutar se solicită a se avea în vedere că Codul civil de la 1865 aplicabil contractului nu prevede teoria impreviziunii cum o face actualul Cod Civil, în schimb prevede principiul nominalismului, iar raportat la acesta consumatorul  are obligaţia să restituie împrumutul în aceeaşi monedă, prin urmare nu există prevederi legale care să permită anularea sau constatarea caracterului abuziv a clauzei privind restituirea creditului în aceeaşi monedă în care a fost acordat, nu există dubiu cu privire la moneda în care a fost acordat creditul.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de faţă;
Prin sentinţa nr. ……….. pronunţată de Judecătoria Tg –Jiu în dosarul nr. …………., a fost respinsă cererea formulată de reclamanta …………. domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat, ……….., împotriva pârâtei ………., cu sediul în municipiul ………….
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că între reclamantă, în calitate de împrumutat şi pârâtă, în calitate de împrumutător, a fost încheiat  contractul de împrumut pentru refinanţarea unui credit de consum nr………… pentru suma de 9.565,50 CHF ce trebuia rambursată (principalul împreună cu dobânda şi comisioanele) într-o perioadă de 120 de luni.
În prezent, conform răspunsului reclamantei la interogatoriu, banca a declarant scadenţa anticipată a creditului ca urmare a neexecutării de către reclamantă a obligaţiilor de plată.
Instanţa a reţinut că raportul obligaţional dintre părţi subzistă, nu prin executare voluntară, ci, prin executare silită, astfel încât a înlăturat apărarea pârâtei în sensul că contractul nu mai este în derulare şi nu mai poate fi analizat prin prisma dispoziţiilor Legii nr.193/2000.
În primul rând, instanţa a reţinut că obiectul contractului este reprezentat de acordarea unui împrumut în sumă de 9.565,50 CHF (franci elveţieni), iar această sumă, în moneda CHF, a fost virată în data de 09.04.2008 în contul reclamantei.
Cu privire la dispoziţiile legale aplicabile:
La data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Legea nr.287/2009 privind Codul civil.
Prin art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil s-au stipulat următoarele: ,,Contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa.”
Ca urmare, dispoziţiile legale aplicabile sunt cele ale codului civil de la 1864, completate cu dispoziţiile normelor speciale prevăzute de Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, date fiind calitatea de profesionişti a pârâtelor şi calitatea de consumatori a reclamanţilor.
Potrivit art.942 din codul civil, ,,Contractul este acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânşii un raport juridic.”, iar condiţiile esenţiale pentru validitatea convenţiilor sunt menţionate în art.948, ,,Condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii sunt: 1.capacitatea de a contracta; consimţământul valabil al părţii ce se obligă;, un obiect determinat; o cauză licită.”
În cauză, reclamanta a invocat o nulitate parţială a contractului încheiat între părţi, fără a indica expres care dintre condiţiile de validitate a contractului este lovită de nulitate.
Din ansamblul motivelor invocate de reclamantă, instanţa a reţinut că aceasta nu a avut  în vedere nici capacitatea de a contracta şi nici consimţământul valabil al părţii ce se obligă.
În acest sens, instanţa a reţinut că reclamanta nu şi-a invocat incapacitatea de exerciţiu, iar în ceea ce priveşte consimţământul său, nu au invocate dispoziţiile art.953 din codul civil, ,,Consimţământul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violenţă, sau surprind prin dol.”
Potrivit art.1 din Legea nr.193/2000, ,,(1) Orice contract încheiat între profesionisti şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate. (2) În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului. (3) Se interzice profesionistilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.”, iar instanţa a reţinut că, clauzele privind obligaţia asumată de pârâtă, ca şi obligaţia de rambursare a creditului asumată de reclamantă, sunt clare, fără echivoc, pentru înţelegerea acestora nefiind necesare cunoştinţe de specialitate.
Potrivit art.4 alin.1 şi 2 din Legea nr.193/2000, ,, (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.     (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de profesionisti pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.”
Potrivit art.4 alin.4-6 din Legea nr.193/2000, ,, (4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. (5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcţie de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;
b) toţi factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.”
Potrivit art.969 din codul civil, ,,Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege.”
În interpretarea primului alineat al art.969, -pacta sunt servanda-, doctrina juridică a arătat că obligativitatea contractului între părţi prezintă însemnătate atât pentru raporturile dintre acestea, cât şi pentru certitudinea şi eficienţa raporturilor juridice în general, constituind un adevărat imperativ social.
Instanţa a reţinut că, contractul încheiat între părţi nu încalcă dispoziţiile Legii nr.193/2000, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare, cu privire la fiecare clauză reclamată în parte.
Cu privire la clauza prevăzută de art.3.2 ,,Rata dobânzii este variabilă şi revizuibilă la fiecare 3 luni în funcţie de noua valoare a indicelui de referinţă şi marja băncii, prima modificare având loc la 3 luni de la Data tragerii creditului. La data încheierii Contractului, rata dobânzii percepută de Bancă este cea menţionată la Cap.III.Termernii Împrumutului. Plata dobânzii este stabilită în funcţie de indicele de referinţă la care se adaugă marja variabilă a băncii, care la data încheierii contractului este cea menţionată în Cap.III.Termernii Împrumutului. Dobânda se poate modifica în funcţie de valoarea indicelui de referinţă şi/sau a marjei, aceasta din urmă variind, conform deciziei băncii. În cazul în care indicele de referinţă şi/sau marja băncii variază cu minim 10% (în plus/minus) faţă de valoarea iniţială a acestuia / la cea mai recentă modificare, după caz, Banca poate modifica Dobânda în consecinţă, în orice moment, conform deciziei sale. În cazul ratei de dobândă variabilă, noul procent se aplică asupra soldului existent al Împrumutului la data modificării acestuia. Dobânda este calculate zilnic prin aplicarea ratei dobânzii la soldul Împrumutului, luând în calcul o lună de 3 de zile şi un an de 360 de zile.”.
În primul rând, din înscrisul ,,Evoluţia dobânzii” cu nr.3004/16.11.2016, instanţa a reţinut că, de la data acordării creditului şi până la data de 09.10.2010, marja băncii a fost aceeaşi (7,6), iar indicele de referinţă a scăzut de la 2,88833 până la 0,1775, având variaţii nesemnificative în perioada respectivă, esenţial fiind că, în aceeaşi perioadă, dobânda a scăzut de la 10,49 la 7,7775.
În al doilea rând, instanţa a reţinut că  începând cu data de 17.09.2010, în urma alinierii contractului de credit la prevederile OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, rata dobânzii la creditul contractat de reclamantă este stabilită ca un procent anual şi este stabilită în funcţie de indicele de referinţă, respectiv LIBOR la 3 luni, la care se adaugă marja fixă a băncii.
Astfel, rata dobânzii variabile depinde de două criterii obiective care nu permit băncii să modifice în mod arbitrar cuantumul sumei solicitate cu titlu de dobândă, fiind respectate dispoziţiile pct.1 din Anexa la Legea nr.193/2000.
Ca urmare, instanţa a reţinut că, pentru perioada 09.04.2008 – 09.10.2010 acest capăt de cerere este lipsit de interes, iar, pentru perioada începând cu data de 09.10.2010 acest capăt de cerere este neîntemeiat, în ambele situaţii clauza respective neputând fi apreciată ca abuzivă.
Cu privire la clauza prevăzută de art.3.4 ,,În cazul majorării marjei din componenţa dobânzii, Împrumutatul/Împrumutatul Solidar  are/au dreptul să declare într-un interval de 30 de zile de la comunicarea noii rate a dobânzii că nu acceptă noul nivel al marjei. În această situaţie, Împrumutatul/Împrumutatul Solidar se oblige să restituie restul de credit datorat şi dobânzile datorate până la data plăţii în acelaşi interval de 30 de zile, Banca nepercepând comision de rambursare în avans. Această scutire de comision nu se aplică în cazul diminuării marjei din componenţa dobânzii. Dacă termenul de mai sus este depăşit, se consider că Împrumutatul şi/sau Împrumutatul Solidar a/au acceptat modificarea dobânzii.”
Aşa cum s-a arătat la pct.1. anterior, în perioada 09.04.2008 – 09.10.2010, marja băncii a fost aceeaşi (7,6), iar, începând cu data de 17.09.2010, în urma alinierii contractului de credit la prevederile OUG 50/2010, rata dobânzii la creditul contractat de reclamantă este stabilită ca un procent anual şi este stabilită în funcţie de indicele de referinţă, respectiv LIBOR la 3 luni, la care se adaugă marja fixă a băncii, nemaifiind vorba de o marjă variabilă.
Ca urmare, instanţa a reţinut că, pentru perioada 09.04.2008 – 09.10.2010 acest capăt de cerere este lipsit de interes, iar, pentru perioada începând cu data de 09.10.2010 acest capăt de cerere este neîntemeiat, în ambele situaţii clauza respective neputând fi apreciată ca abuzivă.
3. Cu privire la clauza prevăzută la art.4 Comisionul de acordare, ,,Împrumutatul este de acord să plătească Băncii un comision pentru a acoperi cheltuielile cu privire la acordarea Împrumutului (denumit ,,Comision de acordare”). Comisionul de acordare este calculate ca procent aplicat la Suma solicitată (min. 60 EUR sau echivalent în RON/CHF), aşa cum este  aceasta menţionată în Cererea de Credit şi va fi reţinut din Împrumut la data acordării Împrumutului.”:
Instanţa a reţinut, în primul rând, că această clauză este redactată într-un limbaj clar şi inteligibil, accesibil unui consumator cu nivel minim de educaţie.
În al doilea rând, instanţa a reţinut că acest comision de acordare reprezintă remuneraţia unui serviciu prestat de bancă concretizat în contravaloarea costurilor angajate de aceasta, costuri separate de dobândă, pentru serviciul de analizare a cererii de creditare şi a restului documentaţiei de credit, operaţiune care a generat costuri în sarcina băncii pârâte.
Cu privire la caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art.8.6, ,, În cazul în care Împrumutatul şi Împrumutatul Solidar nu îşi îndeplinesc obligaţiile de plată incluzând, dar fără a se limita la plata Anuităţilor atunci când sunt scadente, Banca îşi rezervă dreptul de a percepe şi încasa dobânzi penalizatoare (denumite în continuare ,,Penalităţi”) de 8% anual peste dobânda curentă pentru Împrumutul restant sau alte sume restante şi de 8% anual pentru Dobânda restantă a căror sume se vor calcula zilnic, pro rata temporis, începând cu data scadenţei sau cu o dată ulterioară scadenţei, conform deciziei Băncii, cuantumul Penalităţilor putând depăşi sumele asupra cărora sunt calculate. Banca are dreptul să revizuiască nivelul Penalităţilor în funcţie de politica sa de creditare. Noile nivele ale Penalităţilor vor deveni aplicabile şi opozabile Împrumutatului şi Împrumutatului Solidar prin afişare la sediile unităţilor teritoriale ale Băncii. Împrumutatul, Împrumutatul Solidar şi Banca agreează că dovada afişării noilor nivele ale Penalităţilor va putea fi făcută cu orice document/evidenţă produsă de Bancă.”:
Instanţa a reţinut că această clauză reprezintă o veritabilă clauză penală prin care părţile au evaluat despăgubirile (daunele interese) pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a clauzelor contractului, clauză penală permisă de dispoziţiile art.1066 din Codul civil de la 1864,  ,,Clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligaţii, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i.”
Aşadar, această clauză reprezintă o modalitate de evaluare a prejudiciului suferit de creditor în caz de neexecutare a obligaţiei debitorului şi se activează doar atunci când obligaţia principală, deşi a devenit exigibilă, nu a fost executată de debitor.
Cu privire la clauza prevăzută de art.12.2, ,,În situaţia apariţiei oricăruia dintre cazurile de neîndeplinire mai sus menţionate, Banca are dreptul ca, în orice moment, să rezilieze prezentul contract fără implicarea instanţelor judecătoreşti şi fără îndeplinirea altor formalităţi şi să declare atât prezentul Împrumut cât şi celelalte împrumuturi pe care Împrumutatul/Împrumutatul Solidar le-a contractat cu Banca, scadente anticipat şi plătibile de îndată împreună cu toate costurile aferente (inclusiv cheltuielile de recuperare a debitelor restante pe cale extrajudiciară/judiciară), inclusiv dreptul de a executa oricare din garanţiile constituite în ordinea pe care Banca o va considera necesară. Banca va notifica în scris Împrumutatul despre decizia sa. Împrumutatul şi/sau Împrumutatul Solidar a(u) luat la cunoştinţă de acest drept al Băncii, precum şi de faptul că neexercitarea acestui drept într-un moment sau altul nu înseamnă renunţarea la acesta de către Bancă.”
Instanţa a reţinut că această clauză reprezintă un pact comisoriu având ca obiect rezilierea convenţională a contractului pentru neexecutarea obligaţiei asumate de debitor, în speţă, pentru ,,Cazurile de neîndeplinire prevăzute de art.12.1 din contract.
Sub acest aspect, în primul rând, instanţa reţine că reclamanta nu a solicitat constatarea nulităţii clauzelor inserate în art.12.1.
În al doilea rând, instanţa a reţinut că, inclusiv cauza  constând în ,, – încălcarea de către Împrumutat … a oricăreia dintre obligaţiile ce îi revin în baza oricărui contract (altul decât prezentul Contract) la care Împrumutatul este parte sau suspendarea, rezilierea sau modificarea unui astfel de contract, dacă respectiva încălcare, suspendare sau modificare poate afecta îndeplinirea obligaţiilor asumate de Împrumutat .. în temeiul prezentului contract.” nu este una nulă, deoarece, în ipoteza în care creditorul ar uza de această cauză pentru a rezilia contractul:
-pe de o parte,  acesta ar trebui, să indice modul în care atitudinea debitorului în relaţiile cu terţi ar afecta obligaţiile asumate de acesta în raport cu el (creditorul);
-activarea acestei cauze de reziliere presupune dovada faptului că atitudinea debitorului în relaţiile cu terţi  afectează îndeplinirea obligaţiile asumate de acesta în raport cu creditorul;
-pe de altă parte, în ipoteza în care creditorul ar uza într-un mod abuziv de respectiva cauză de reziliere,  debitorul poate să solicite instanţei să verifice îndeplinirea respectivelor situaţii în concret, şi nu în abstract şi a priori.
6. Cu privire la clauza prevăzută de art.8.1 ,,Împrumutatul şi/sau Împrumutatul Solidar va/vor rambursa Împrumutul şi Dobânda aferentă în rate lunare egale (denumite ,,Anuităţi”), conform Graficului de rambursare, parte integrantă a prezentului contract de împrumut, în valuta în care a fost acordat Împrumutul, până la rambursarea integrală a sumelor datorate în temeiul prezentului Contract, în conformitate cu termenii specificaţi în Cap.III Termenii Împrumutului”.
Potrivit art.962 din codul civil, ,,Obiectul convenţiilor este acela la care părţile sau numai una din părţi se obligă.”, iar potrivit art.964, ,,Obligaţia trebuie să aibă de obiect un lucru determinat, cel puţin în specia sa. Cantitatea obiectului poate fi necertă de este posibilă determinarea sa.” şi, de asemenea, obiectul trebuie să fie licit, conform dispoziţiilor art.963 din codul civil.
Potrivit art.966 din codul civil, ,,Obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea niciun efect.”, iar, potrivit art.968, ,,Cauza este nelicită când este prohibit de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice.”
Instanţa reţine că obiectul contractului încheiat între părţi este reprezentat de:
-obligaţia pârâtei de a acorda un împrumut în sumă de 9565,50 CHF (franci elveţieni), obligaţie ce a fost îndeplinită de acestea în data de 07.04.2008;
-obligaţia reclamantei (împrumutat) de a rambursa creditul, în condiţiile art.8 pct.8.1 din contract.
Reclamanta a arătat că modul de rambursare a creditului stabilit prin contract este lovit de nulitate absolute prin caracterul abuziv al acestuia, susţinând că restituirea împrumutului trebuia stabilită în moneda naţională.
Potrivit art.1 din Legea nr.193/2000, ,,(1) Orice contract încheiat între profesionisti şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate. (2) În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului. (3) Se interzice profesionistilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.”, iar instanţa a reţinut că, clauzele privind obligaţia asumată de pârâtă, ca şi obligaţia de rambursare a creditului asumată de reclamantă, sunt clare, fără echivoc, pentru înţelegerea acestora nefiind necesare cunoştinţe de specialitate.
Potrivit art.4 alin.1 şi 2 din Legea nr.193/2000, ,, (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.     (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de profesionisti pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.”
Instanţa a reţinut că obligaţia de rambursare a creditului în moneda în care a fost acordat creditul a fost negociată direct cu consumatorul, fiind un element esenţial al contractului, principal obligaţie asumată de acesta.
Motivele pentru care reclamanta a acceptat această clauză (în condiţiile existenţei certe pe piaţă a unor oferte de creditare în moneda naţională) ţin de voinţa internă a acestuia.
Evident că, contractul de împrumut este un contract comutativ şi nu aleatoriu, însă, şi în cazul unui contract comutativ întinderea obligaţiei asumate se poate modifica, din motive independente de voinţa părţilor, până la executarea efectivă a obligaţiei respective.
Potrivit art.1584 din codul civil, ,,Împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceeaşi calitate şi cantitate, şi la timpul stipulat.”, iar acest text nu are în vedere doar împrumutul de bani.
În continuare, potrivit art.1585 alin.1 din codul civil, ,,Când este în neposibilitate de a îndeplini datoria prescrisă prin articolul precedent, va plăti valoarea lor, calculate după timpul şi locul în care urma a se face restituţiunea.”
Aceste texte legale stabilesc explicit dreptul împrumutătorului de a i se restitui obiectul împrumutat în aceeaşi calitate şi cantitate, iar, în speţa de faţă, dreptul pârâtei este acela de a-i fi restituită suma de 9.565,50 CHF, şi nu echivalentul în lei al acestora la momentul plăţi.
Potrivit art.4 alin.4-6 din Legea nr.193/2000, ,, (4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. (5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcţie de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;
b) toţi factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.”
Clauza prin care împrumutatul se obligă să restituie împrumutul în moneda în care creditul a fost acordat nu se regăsește în tipurile de clauze prevăzute în anexa la Legea nr.193/2000, iar, față de criteriile prevăzute de alin.5 al Legii nr.193/2000, instanța a reţinut că produsul contractat de reclamantă, împrumutul în sumă de 9.565,50 CHF,  nu era un produs singular pe piață și nici nu era oferit exclusiv de către pârâtă.
În același timp, această clauză reprezintă obligația principală asumată de reclamantă și nu depinde de existența altor clauze sau a altor contracte și, deci, trebuie evaluată doar intrinsec, așa cum s-a procedat mai sus.
În ceea ce privește factorii care au determinat încheierea contractului, instanța a reţinut că reclamanta a urmărit obținerea unui credit în condițiile cele mai avantajoase pentru ea (valoarea creditului, rata dobânzii, rata lunară de rambursare a creditului, perioada de rambursare) şi, potrivit propriilor susţineri, contractarea creditului în franci elveţieni se prefigura a fi mai avantajoasă faţă de alte oferte de creditare în lei sau în euro.
Aceasta a fost reprezentarea reclamantei, iar instanţa a reţinut că, în mod obiectiv, nu poate fi stabilită cea mai bună ofertă de pe piaţă, astfel încât gradul de diligenţă al acesteia nu poate fi apreciat ca fiind necorespunzător.
În acelaşi timp, însă, evoluţia cursului de schimb leu-franc elveţian nu poate fi pusă în sarcina pârâtei, iar aprecierea francului elveţian în raport cu moneda naţională nu s-a produs intempestiv, chiar după acordarea împrumutului, ci în cursul câtorva ani, perioadă în care reclamanta a acceptat situaţia creată şi nu a întreprins demersuri pentru renegocierea pe cale amiabilă a clauzelor considerate nule decât prin promovarea acţiunii ce formează obiectul prezentului dosar.
Apărările formulate de reclamantă prin invocarea hotărârilor pronunţate de C.J.U.E. nu au relevanţă în cauză, având un caracter redundant.
Astfel, în primul rând instanţa a analizat pe fond cererea formulată de reclamantă, nerespingând, de plano, această cerere, pentru un motiv de inadmisibilitate.
În al doilea rând, prin hotărârile pronunţate de C.J.U.E. în cauzele respective, nu a fost constatat caracterul abuziv al anumitor clauze din contracte de credit de tipul celui încheiat între părţile din prezenta cauză, ci au fost consacrate, principial, pe de o parte, dreptul statelor de a acorda o protecţie mai mare consumatorilor şi, pe de altă parte, puterea instanţelor naţionale în a constata caracterul abuziv al unor clauze privind definirea obiectului principal al contractului şi caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, faţă de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar şi inteligibil.
De asemenea, reclamanta nu a invocat încălcarea de către pârâtă a unor norme ale dreptului comunitar, drept care ar trebui aplicat cu prioritate în temeiul art.5 din Codul civil, iar Directiva Consiliului European nr. 93/13/CEE din 05.04.1993 a fost transpusă în dreptul intern prin chiar Legea nr.193/2000, în raport de dispoziţiile căreia a fost analizată clauza prevăzută de art.8 pct.8.1 din contractul încheiat între părţi.
Nici hotărârea pronunţată de C.J.U.E. în cauza C26/13 Kasler împotriva OTP Bank Ungaria, chiar fiind o decizie de speţă, nu are relevanţă în cauză.
Astfel, reclamanţii din Ungaria au primit împrumutul în moneda naţională – forintul, iar denominarea creditului s-a făcut prin raportare la CHF cu titlu de referinţă, aceasta reprezentând o veritabilă garantare ascunsă a creditului, disimulată în aşa fel încât nu a făcut obiectul unei negocieri directe cu consumatorul, fapt ce a condus la pronunţarea Hotărârii CJUE din 30 aprilie 2014.
În contractul încheiat între părţile din prezenta cauză, aşa cum s-a reţinut anterior, clauza prevăzută de art.8 pct.8.1 reprezintă chiar principala obligaţie a reclamanţilor.
Potrivit art.3 din Regulamentul nr.4/2005 al B.N.R. privind regimul valutar, ,, (1) Plăţile, încasările, transferurile şi orice alte asemenea operaţiuni care decurg din vânzări de bunuri şi prestări de servicii între rezidenţi, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai în moneda naţională (leu), cu excepţia operaţiunilor prevăzute în anexa nr. 2 «Categorii de rezidenţi care pot efectua operaţiuni în valută», care se pot efectua şi în valută.
(1^1) Plăţile, încasările, transferurile şi orice alte asemenea operaţiuni între rezidenţi care decurg din remunerarea muncii prestate, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai în moneda naţională (leu).
(2) Toate celelalte operaţiuni între rezidenţi care nu fac obiectul alin. (1) şi (1^1) pot fi efectuate, în mod liber, fie în moneda naţională (leu), fie în valută.
(3) Operaţiunile prevăzute la alin. (2) şi în anexa nr. 2 la prezentul regulament se pot efectua şi în valută, numai pe baza acordului de voinţă al părţilor.”
În consecinţă, în ceea ce priveşte obiectul contractului de credit încheiat între părţi sub aspectul obligaţiei asumate de reclamantul-debitor, instanţa a reţinut că acesta este unul licit.
De asemenea, cauza obligaţiei asumate de acesta este una licită, nefiind prohibită de vreo dispoziţie legală.
În acest sens, cauza obligaţiei asumate de reclamantă este reprezentată de prefigurarea executării obligaţiei corelative asumate de cealaltă parte, şi anume, împrumutul sumei de 9.565,50 franci elveţieni, obligaţie care, la rândul ei, este una licită şi care, de altfel, a şi fost executată.
În concluzie, instanţa a reţinut ca fiind neîntemeiat capătul principal al cererii de chemare în judecată, deoarece că acesta este neîntemeiat, deoarece contractul de împrumut pentru refinanţarea unui credit de consum nr… /09.04.2008 pentru suma de 9.565,50 CHF a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale.
Pentru motivele expuse la punctual 6. anterior, instanţa constată ca fiind neîntemeiat şi capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute de art.8.4 din contract, ,,Împrumutatul şi Împrumutatul Solidar mandatează prin prezenta Banca în mod expres, irevocabil şi necondiţionat, să debiteze, la libera sa apreciere, contul curent menţionat la Cap. III Termenii Împrumutului şi orice cont al Împrumutatului şi Împrumutatului Solidar deschis la Bancă, în vederea recuperării oricărei sume datorate de Împrumutat şi Împrumutatul Solidar, la datele de scadenţă ale acestora. Dacă moneda oricărui astfel de cont diferă de moneda în care a fost acordat Împrumutul sau în care sunt datorate celelalte sume din sau în legătură cu prezentul Contract, Banca este autorizată expres prin prezentul Contract să utilizeze disponibilităţile respective pentru a cumpăra o sumă egală cu cea în moneda sumelor datorate, aplicând rata de schimb a Băncii şi poate debita contul respective cu costul aferent cumpărării şi alte taxe, după caz.”
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect solicitarea de îngheţare a cursului de schimb valutar CHF-leu pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului.:
La punctul 6. anterior instanţa a reţinut că, contractul de împrumut pentru refinanţarea unui credit de consum nr……………. pentru suma de 9.565,50 CHF a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale.
Acest capăt de cerere reprezintă o solicitare de modificare prin intervenţia instanţei de judecată a clauzelor contractului încheiat între părţi.
În primul rând, instanţa reţine că obiectul acestui capăt de cerere cererii priveşte modificarea contractului încheiat între părţi în sensul ca plata ratelor aferente acestuia să se facă la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului de credit şi să fie restituite sumele încasate în plus faţă de cursul francului elveţian de la data încheierii contractului.
În al doilea rând, instanţa a reţinut că motivele invocate de reclamanţi se grupează în două categorii:
-motive ce constau în nulitatea absolută a clauzelor  contractuale privind efectuarea plăţilor în moneda creditului ca o consecinţă a caracterului abuziv al acestor clauze în raport de legislaţia relevantă, motive ce au fost analizate la punctul 6. anterior ;
-motive ce constau în intervenirea impreviziunii pe parcursul derulării contractului.
În al treilea rând, instanţa a reţinut că, deşi având aceeaşi finalitate, motivele invocate de reclamanţi sunt incompatibile.
Astfel, nulitatea unui contract reprezintă sancţiunea de drept civil care lipseşte actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă, iar efectele nulităţii se produc ex tunc, pe când impreviziunea presupune, cu necesitate, existenţa unui contract valabil încheiat, iar, în cazul constatării îndeplinirii condiţiilor impreviziunii, efectele se produc ex nunc.
Cu privire la impreviziune:
Teoria impreviziunii a fost consacrată jurisprudenţial până la intrarea în vigoare a noului Cod civil (01.11.2011), fiind fundamentată pe prevederile art.970 din Codul civil de la 1864, „Convențiile trebuie executate cu bună-credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa.” Şi justificată prin elementele de bună-credință și echitate ce caracterizează executarea contractelor.
Astfel, în jurisprudenţa instanţelor s-a stabilit că, în esență, impreviziunea intervine atunci când în executarea contractului a survenit un eveniment excepțional și exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privința amplorii și efectelor sale, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea obligațiilor prevăzute de acesta şi, drept urmare, clauzele contractului cu executare succesivă în timp trebuie adaptate în mod adecvat la noua realitate în măsura survenirii unui risc care se circumscrie ideii de impreviziune.
În acest sens, instanţa a reţinut considerente prezentate în Decizia nr.623/25.10.2016 a Curţii Constituţionale:,,… determinarea împrejurărilor care justifică aplicarea impreviziunii, concept derivând din buna-credință care trebuie să caracterizeze executarea contractului, trebuie realizată ținându-se cont de ideea de risc al contractului.
Acesta trebuie analizat dintr-un punct de vedere bivalent atunci când acesta se materializează; astfel, contractul în sine presupune un risc inerent asumat în mod voluntar de cele două părți ale contractului, în baza autonomiei lor de voință, principiu care caracterizează materia încheierii contractului, și unul supraadăugat care nu a putut face obiectul in concreto al unei previzionări de către niciuna dintre acestea, risc care trece dincolo de puterea de prevedere a cocontractanților și care ține de intervenirea unor elemente ce nu puteau fi avute în vedere la momentul a quo.
Impreviziunea vizează numai riscul supraadăugat și, în condițiile intervenirii acestuia, este menită să reamenajeze prestațiile la care părțile s-au obligat în condițiile noii realități economice/juridice. Ea nu are drept scop revenirea la prestațiile de la momentul a quo al încheierii contractului de credit sau la riscul acceptat de către părți la același moment, fiind, așadar, străină acestora, dar oferă o bază legală pentru adaptarea sau încetarea contractului.
Adaptarea are loc atunci când utilitatea socială a contractului poate fi menținută, pe când încetarea atunci când în cazul intervenirii noilor condiții contractul își pierde utilitatea socială. În consecință, Curtea reține că revine, în primul rând, părților obligația de a renegocia contractul, iar, în al doilea rând, renegocierea trebuie să fie una efectivă prin raportare la noua realitate.”
În considerentele acestei decizii s-a arătat că, controlul judecătoresc în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor specifice impreviziunii are ca obiect:
-condițiile cu caracter obiectiv referitoare la cauza schimbării circumstanțelor (existența situației neprevăzute) sau la cuprinsul contractului (absența unei clauze de adaptare a contractului)
-și condițiile cu caracter subiectiv referitoare la atitudinea/conduita părților contractante (lipsa culpei debitorului în executarea contractului) sau la efectele schimbării circumstanțelor (caracterul licit al neexecutării obligațiilor contractuale).
Potrivit art.13.5 din contract, ,,Litigiile rezultate din prezentul Contract care nu pot fi soluţionate pe cale amiabilă se soluţionează de instanţele de judecată competente din Bucureşti.”
Sub acest aspect, instanţa a reţinut că, înainte de formularea cererii de chemare în judecată, reclamanta nu au încercat soluţionarea amiabilă a neînţelegerii
Astfel, deşi în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanţii au arătat că, cotaţia francului elveţian a crescut cu 100%, reclamanta nu a solicitat adaptarea contractului în raport de noua situaţie.
În al doilea rând, şi cel mai important, dovada îndeplinirii condiţiilor impreviziunii trebuie făcută de cel ca o invocă, în condiţiile art.249, sarcina probei din Codul de procedură civilă, ,,Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.”.
În acest sens, instanţa a reţinut că reclamanta a prezentat un singur argument în sprijinul aplicării teoriei impreviziunii, şi anume, devalorizarea excesivă a leului în raport de francul elveţian.
Acest motiv, prin el însuşi, nu este suficient pentru a aprecia ca temeinică cererea de intervenţie a instanţei în contract.
Reclamanta nu a făcut dovada unei situaţii neprevăzute care să facă obligaţia sa excesiv de oneroasă, peste riscul normal asumat la semnarea contractului de credit.
Astfel, reclamanta nu a prezentat date privind veniturile şi cheltuielile sale nici pentru momentul încheierii contractului de credit, nici pentru momente ulterioare şi nici pentru momentul introducerii cererii de chemare în judecată, după cum nu a invocat şi dovedit vreun alt motiv care să se subsumeze noţiunii de ,,impreviziune”.
În situaţia dată (a creşterii cotaţiei francului elveţian în raport cu moneda naţională) nu este exclusă nici creşterea substanţială a veniturilor reclamantei, astfel încât, nu se poate reţine, fără nicio dovadă, că obligaţia de plată a ratelor în moneda în care a fost acordat creditul este excesiv de oneroasă.
Verificarea condiţiilor impreviziunii este una care trebuie realizată în concret, cu privire la situaţia personală debitorului care o invocă, şi nu una în abstract (a condiţiilor economice şi sociale, în ansamblu), deoarece într-un astfel de caz soluţia ar putea fi doar una normativă.
În concluzie, instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada intervenirii impreviziunii în derularea raporturilor contractuale cu pârâta.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect denominarea în moneda naţională a plăţilor:
Potrivit art.3 din Regulamentul nr.4/2005 al B.N.R. privind regimul valutar, ,, (1) Plăţile, încasările, transferurile şi orice alte asemenea operaţiuni care decurg din vânzări de bunuri şi prestări de servicii între rezidenţi, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai în moneda naţională (leu), cu excepţia operaţiunilor prevăzute în anexa nr. 2 «Categorii de rezidenţi care pot efectua operaţiuni în valută», care se pot efectua şi în valută.
(1^1) Plăţile, încasările, transferurile şi orice alte asemenea operaţiuni între rezidenţi care decurg din remunerarea muncii prestate, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai în moneda naţională (leu).
(2) Toate celelalte operaţiuni între rezidenţi care nu fac obiectul alin. (1) şi (1^1) pot fi efectuate, în mod liber, fie în moneda naţională (leu), fie în valută.
(3) Operaţiunile prevăzute la alin. (2) şi în anexa nr. 2 la prezentul regulament se pot efectua şi în valută, numai pe baza acordului de voinţă al părţilor.”
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, reclamanta …………., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a susţinut că clauza menţionata la art. 3.2 din contract este abuzivă, întrucât Banca a înţeles sa stabilească o dobânda variabila în funcţie de indicele de referinţă şi marja băncii, marjă ce poate varia în funcţie de decizia băncii. Modalitatea în care Banca a înţeles sa modifice dobânda, (în mod unilateral) raportându-se la permisivitatea clauzei menţionate este de asemenea abuzivă, neexistând nici o negociere între părţi, cu atât mai mult cu cât articolul supus atenţiei prevede clar că „noua rată a dobânzii să fie adusă la cunoştinţa împrumutatului”, Banca îşi rezervă prin aceasta, posibilitatea de a modifica rata dobânzii după bunul său plac, fără a se stabili în concret pilonii monetari la care aceste modificări urmează să se raporteze.
În această situaţie, este evident că se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligaţiile părților contractante, din moment ce este doar la latitudinea băncii revizuirea ratei dobânzii, fără ca împrumutatul să poată să negocieze această revizuire.
Situaţia în care Banca pune împrumutaţii este una de vădită inferioritate, cu atât mai mult cu cât termenul „evoluţia pieţii financiare” este extrem de vag și nu dă posibilitatea exercitării unui control real și obiectiv asupra modului în care rata dobânzii poate crește.
Modalitatea în care Banca a înţeles să modifice dobânda (în mod unilateral) raportându-se la permisivitatea clauzei menţionate este de asemenea abuzivă, neexistând nici-o negociere între părți, cu atât mai mult cu cât acest articol supus atenţiei prevede clar că ”noua rată a dobânzii să fie adusă la cunoştinţă împrumutatului”.
Este adevărat ca art. l.lit a din Anexa Legii nr. 193/2000 acordă în principiu furnizorului de servicii financiare dreptul de a modifica rata dobânzii, pentru motive clare şi certe prevăzute în contract. Ori, politica de creditare sau evoluţia pieţei nu sunt criterii certe la care să ne raportam, nu reprezintă modalităţi prin care consumatorul să prefigureze o modificare a nivelului dobânzii, fiind criterii pur subiective, imposibil de controlat de consumator sau de instanţă.
Acest contract este unul standard, preformulat, un contract de adeziune la care împrumutaţii nu au posibilitatea reală şi efectivă de a influenţa condiţiile de împrumut, fiind astfel nesocotite disp. Legii nr. 193/2000 care interzic comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Se apreciază că în mod greşit instanţa de fond le-a respins considerând că sunt stabilite în mod corect elementele în funcţie de care se calculează dobânda variabilă, aspecte cu care reclamantul a fost de acord atunci când a ales acest produs bancar, nefiind vorba despre clauze abuzive şi nu a fost creat un dezechilibru între drepturi şi obligaţiile părţilor.
Se apreciază că în mod greşit instanţa a respins cererea cu privire la aceste clauze, întrucât, având în vedere dispoziţiile art. 3.2 din contractul de credit conform cărora dobânda se poate modifica în funcţie de evoluţia pieței financiare, conform deciziei băncii, apreciază că această clauză dă dreptul băncii să modifice dobânda unilateral, fără un motiv întemeiat şi specificat în contract, fără a circumstanția anumite elemente sau criterii obiective în funcţie de care să se facă modificarea, aspecte ce fac ca decizia băncii să fie discreţionară şi imposibil de controlat de către consumator, iar clauza să fie clauză abuzivă faţă de dispoziţiile pct. I lit. a din Anexa la Legea nr.193/2000. Punctul menţionat din lege prevede că „sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului fără a avea un motiv întemeiat, care să fie precizat în contract”. De asemenea, se apreciază că în momentul încheierii contractului, consumatorul a acţionat de pe o poziţie inegală în raport cu banca, contractul fiind unul de adeziune, iar clauzele, prestabilite de împrumutători. Astfel, clientul băncii se află în imposibilitatea de a modifica sau înlătura vreuna dintre clauze, întregul act juridic fiindu-i de fapt impus. În consecinţă, se apreciază că poate să se modifice clauza contractuala prin eliminarea prevederii „conform deciziei băncii”, arătându-se modalitatea concretă de modificare. ICCJ a statuat prin decizie de speţă că controlul judecătoresc poate interveni în contractele cu clauze abuzive, înlăturându-le. Astfel, ICCJ a apreciat că banca a exclus din mecanismul de formare al dobânzii criteriul obiectiv al pieţei financiare, stabilind un element subiectiv, favorabil propriei sale politici financiare dând posibilitatea băncii să nu scadă niciodată dobânda.
În atare situaţie, se apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2000, clauza nefiind negociată direct cu intimatul consumator, au fost încălcate principiile bunei credinţe, creându-se astfel în detrimentul acestuia un semnificativ dezechilibru”.
Se apreciază că solicitarea de stabilire a ratei dobânzii „ în funcţie de EURIBOR şi de marja băncii de la dată contractării împrumutului nu este lipsită de obiect aşa cum susţine pârâta, întrucât se va constata că banca a modificat marja băncii atunci când sistemul de referinţa EURIBOR a fost foarte scăzut, nivelul dobânzii menţinut fiind explicat doar prin acest fapt. Astfel, menţinerea unui nivel al dobânzii la credit în condiţiile în care indicele de referinţă a scăzut, nu se justifică decât prin mărirea marjei, mărire care s-a făcut unilateral de bancă, în dauna consumatorului, cu rea-credință, fiind în prezenţa unei măsuri abuzive, care trebuie înlăturată. De asemenea nu s-a precizat modalitatea de calcul a dobânzii, astfel încât susţinerile băncii că în perioada 2008-09.10.2010 marja băncii a fost aceeaşi, nu poate fi verificată.
Astfel, nu pot exista două variabile în stabilirea dobânzii, aşa cum s-a stabilit iniţial prin contract, marja băncii trebuie să rămână constantă pe toată perioada de creditare.
În considerarea celor arătate, se apreciază că soluţia instanţei de fond nu este temeinică şi legală şi trebuie înlăturată.
La art. 3.4 se prevede că împrumutatul are dreptul să declare că nu acceptă noul nivel al marjei, însă în această situaţie creditul este declarat scadent anticipat, împrumutatul fiind pus în situaţia de a restitui restul de credit datorat, urmând a se observa că această clauză limitează din start posibilitatea reclamanţilor de a negocia, sancţiunea pentru orice tentativă de negociere fiind una cât se poate de drastică.
Se apreciază că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că în perioada 09.04.2008 -09.10.2010 marja băncii a fost constantă, iar această clauză, aşa cum a fost formulată este legală, neputând fi apreciată ca fiind abuzivă.
La art. 4 se prevede perceperea unui comision de acordare în cuantum de 5% din valoarea creditului aşa cum rezultă şi din capitolul III din contract, fără a se explica pentru ce se percepe acest comision şi care este serviciul oferit de bancă. De asemenea, se apreciază că se creează un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor, prin soluţia dată instanţa de fond reţine că această clauză este inteligibilă, redactată într-un limbaj clar, iar acest comision reprezintă remuneraţia unui serviciu.
Se susţine că în mod greşit instanţa a apreciat că această clauză este clară şi inteligibilă şi se referă la remuneraţia unui serviciu prestat de bancă, întrucât din lecturarea clauzei criticate nu rezultă acest fapt …împrumutatul este de acord să plătească Băncii un comision de acordare pentru a acoperi cheltuielile cu privire la acordarea împrumutului denumit comision de acordare. Comisionul de acordare este calculat ca procent aplicat la suma solicitată aşa cum este menţionata in cererea de credit si va fi reţinut din împrumut la data acordării creditului. „
In opinia noastră, din lecturarea clauzei nu rezulta in ce consta serviciul băncii si nici care sunt cheltuielile aferente creditului, ci rezulta modalitatea de calcul al acestui comision care este procent din creditul solicitat prin cererea de credit. Ori, este important a se justifica ce cheltuieli se fac la acordarea unui credit şi de ce ele diferă de întinderea creditului şi de ce acest serviciu acordat de bancă este diferit în funcţie de întinderea creditului, şi nu este unul constant, coeficientul de 5% din creditul acordat este un coeficient mult prea mare, astfel încât prin perceperea lui să creeze un dezechilibru între drepturi şi obligaţii. Mai mult decât atât, acest comision nu se regăseşte printre comisioanele prevăzute expres de OUG nr.50/2010.
De asemenea, cheltuielile invocate de pârâtă în justificarea acestui comision se circumscriu în activităţi desfăşurate de bancă, astfel încât nu se justifică perceperea acestui comision suplimentar pentru prestarea serviciilor ce intră în obiectul său de activitate.
Se apreciază că încasarea acestui comision pentru servicii pentru care banca încasează dobânda şi cuantumul mare a acestui comision creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. De asemenea, se apreciază că nu s-a explicat motivul pentru care se plăteşte acest comision şi care este riscul pe care banca îl acoperă din încasarea acestuia, în condiţiile în care banca îşi acoperă deja riscul prin constituirea ipotecii. În plus, nu prevede care este destinaţia finală a acestei sume care nu priveşte o contraprestaţie din partea băncii sau vreun serviciu pe care banca îl face în favoarea împrumutaţilor, motivul pentru care se percepe sau posibilitatea restituirii lui, acest comision nu reprezintă decât o dobândă mascată, lezând interesele împrumutaţilor, dezavantajând băncile concurente prin prezentarea unor dobânzi aparent reduse.
În al doilea rând, se critică soluţia dată de instanţa de fond cu privire la acest capăt de cerere, întrucât instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 35 din OUG nr. 50-2010 cu modificările ulterioare.
Astfel, art. 36 din OUG nr. 50/2010 modificată, prevede expres:,, 1) Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensaţie în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor şi, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terţi, precum şi un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.(2) Comisionul de analiză dosar şi cel unic vor fi stabilite în sumă fixă, aceeaşi sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu acelaşi tip de credit în cadrul aceleiaşi instituţii de credit.,,
La articolul 8.6 este prevăzută clauza conform căreia pentru plata cu întârziere a oricăror sume ce decurg din contract, împrumutatul se obligă sa plătească dobânzi penalizatoare de 8% anual peste dobânda curentă stabilită. Această clauză este una abuzivă întrucât creşte unilateral dobânda în caz de plată cu întârziere cu 8 procente. Este corect şi firesc ca banca să perceapă dobânzi pentru sumele acordate cu titlu de credit, însă stabilirea unei dobânzi majorate în caz de întârziere trebuie să fie proporţională cu prejudiciul efectiv ce este adus băncii prin aceasta întârziere. De altfel, această clauză a fost prestabilită şi nu a fost negociată cu împrumutatul, prin aplicarea sa se creează dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor.
Se apreciază ca fiind abuziva şi clauza prevăzut la art.12.2 ce dă posibilitatea băncii de a rezilia de plin drept contractul, cu consecinţa devenirii exigibile a întregului credit, pentru apariţia unui caz de neîndeplinire ce nu e remediat de împrumutat. Printre cauzele de neîndeplinire sunt prevăzute motive ce pot lasă la aprecierea băncii aplicarea art.12.2, cum ar fi, de exemplu „orice eveniment care, în opinia băncii poate afecta capacitatea împrumutatului”, prevăzută de lit.m art.12.1 se prevede că împrumutatul are dreptul să declare că nu acceptă noul nivel al marjei, însă în această situaţie creditul este declarat scadent anticipat, împrumutatul fiind pus în situaţia de a restitui restul de credit datorat. Instanţa urmează să observe că această clauză limitează din start posibilitatea reclamanţilor de a negocia, sancţiunea pentru orice tentativă de negociere fiind una cât se poate de drastică.
Având în vedere şi dispoziţiile art.4 din L nr. 193/2000 şi la lit. i) din anexa la această lege, apreciază că dispoziţiile arătate din contractele de credit reprezintă clauze abuzive întrucât, pe de o parte, nu au fost negociate şi, pe de altă parte, creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art.4 alin.l din Legea 193, potrivit cu care, sunt considerate clauze abuzive acele clauze care nu au fost negociate direct cu consumatorul şi care creează între părţi un dezechilibru al prestaţiilor, contrar cerinţelor bunei credinţe.
Conform art. 6 din L nr. 293/2000 privind clauzele abuzive în contractele comercianţilor cu consumatorii, sunt fără efect pentru consumator, iar contractul va continua să fie executat de părţi prin eliminarea acestor clauze abuzive. Art. 4 şi art. 13-14 din lege permit judecătorului să intervină în contract, pentru a-l revizui sau reconstitui, după ce în prealabil a constatat caracterul abuziv al unora dintre clauzele contractului, aplicând nulitatea absolută a acestor clauze.
În derularea unui contract, prestaţiile părţilor trebuie să fie proporţionale şi coerente, să nu creeze un dezechilibru ulterior semnării contractului, lucru care se întâmplă în speţa dedusă judecaţii, prin stabilirea unui alt nivel al dobânzii şi a unor comisioane care nu reflectă prestarea unui serviciu de către bancă, aceste comisioane fiind plătit pentru aceiaşi prestaţie pentru care se plăteşte deja dobândă.
Se apreciază că banca a acordat credite în franci elveţieni fără să informeze asupra pericolului implicat de această monedă cunoscută de economişti ca fiind una de rezervă, în care se investesc bani în timp de criză cum a fost cea declanşată în 2008 şi care a dus la dublarea aproape a cursului francului în raport cu leul, iar ratele de rambursat la cele două contracte de credit fiind duble, ceea ce împovărează împrumutatul, iar banca iese în câştig dublu, ratele sunt percepute la cursul CFH. Din acest motiv s-a creat un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor.
Astfel, riscul valutar este acoperit de plata în moneda creditului, care este suportat tot de debitori, în cazul nostru în moneda CHF, care a avut o devalorizare de 100%. Plata întârziată este un risc acoperit de dobânda penalizatoare, iar neplata creditului de garanţiile constituite în favoarea băncii. De asemenea, dacă garanţia este distrusă, banca a obligat la asigurarea obligatorie a bunului ipotecat sau gajat, astfel încât şi acest risc este acoperit de asigurarea obligatorie.
În concluzie, toate riscurile sunt asumate de consumatori şi nu de bancă, fapt care creează de asemenea un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile pârtilor, perceperea abuziva a comisionului de risc, băncile au fost sancţionate de instanţele judecătoreşti conform jurisprudenţei CEDO (speţa Clubul Lombard).
La nivel european, Directiva nr. 193/13/CEE a Consiliului Europei privind clauzele abuzive în contractele de credit încheiate cu consumatorii reprezintă cea mai importantă măsură de uniformizare şi armonizare a dreptului contractelor in Europa, întrucât atinge esenţa contractului.
În ceea ce priveşte îngheţarea cursului de schimb valutar se invocă următoarele:
Conform clauzelor de la pct. art. 8.1 si art.8.4 din contractul de împrumut s-a stabilit ca rambursarea creditului să se facă în aceeaşi monedă în care a fost acordat împrumutul. Conform acestei clauze, reclamanţii au achitat ratele în aceeaşi monedă, însă la un curs valutar mai mare, fără să respecte, cursul de la data plăţii efective, conform contractului.
După cum se poate constata din contract, în nici-o clauza nu s-a stipulat ca perceperea ratelor să se facă după un curs majorat faţă de cel de la data acordării creditului şi cu toate acestea, banca a majorat ratele conform creşterii valorii CHF, nerespectând contractul, în sensul că ratele să fie percepute prin raportare la cursul CHF/LEU de la data încheierii contractului.
Astfel, reclamanţii fără să existe o clauză referitoare la suportarea riscului în caz de devalorizare sau hipervalorizare a CHF, au achitat în fiecare lună o rată lunară la cursul de schimb CHF/LEU stabilită de bancă, şi cum valoarea monezii CHF a crescut, desigur riscul valutar a fost suportat în exclusivitate de către reclamanţi.
La momentul încheierii contractului din litigiu, raportat la circumstanţele economice din acea perioada cât şi la capacitatea ca şi consumator de a înţelege clauzele contractuale şi a implicaţiilor acestora pe plan lung, contractarea unui credit în CHF se prefigura a fi cea mai avantajoasă alternativă, având ca premiza comparaţia cu creditul în lei sau euro. Cursul valutar al CHF de la acea dată, însă, pe parcursul derulării contractului s-a dublat creând consecinţe grave asupra capacităţii financiare de a achita.
Creşterea accelerată a valorii CHF faţă de moneda naţională cu consecinţa negativă a creşterii preţului, deci inclusiv a ratelor precum şi a schimbului valutar, din leu în euro şi apoi în franc au determinat o schimbare a condiţiilor contractual avute în vedere la data contractării creditului cu o consecinţă vădit disproporţionată faţă de voinţa clientului la acordarea creditului.
În serviciile financiare, băncile au obligaţia de a oferi informaţii complete menite să protejeze interesele consumatorului care sunt expuşi riscului ridicat prin prejudicierea drepturilor şi intereselor legitime prin contractarea unor servicii, în situaţia în care nu sunt informaţi corect cu privire la aceste riscuri şi cu evitarea unor astfel de situaţii.
Contractul de credit se supune regulilor prevăzute de c.civil cu privire la obligaţii, fiind un contract comutativ, caracterizat prin aceea că la momentul încheierii lui, întinderea obligaţiilor este determinată sau determinabilă, părţile se angajează din punct de vedere juridic tocmai în considerarea efectelor contractului pentru care s-au dat acordul, excluzând posibilitatea unei pierderi cauzate de un eveniment viitor şi incert, pentru o parte şi oferirea celeilalte părţi, a unei şanse de câştig.
În susţinerea revizuirii efectelor contractului prin stabilizarea cursului de schimb valutar şi denominarea plăţii s-a învederat faptul că părţile s-au obligat în condiţiile economice existente la data încheierii contractului când CHF avea o valoare moderată faţă de moneda naţională, aşa încât, ca urmare a schimbării acestor condiţii este necesar ca şi contractul să fie adaptat la noile împrejurări economice.
Aceasta hiper-valorizare a CHF în contextul actual nu mai corespunde voinţei concordante a părţilor.
Având în vedere acest aspect, denominarea în moneda naţională a plaţilor constituie o aplicare în fapt a prevederilor legale precum şi a principiului echităţii.
La data de 05.07.2017 intimata pârâtă ………….. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală.
Se apreciază că, în mod corect, instanţa de fond a respins în parte cererea de chemare în judecată a intimatei reclamant, motivat de faptul că nu sunt întrunite condiţiile constatării caracterului abuziv al clauzelor contestate de intimată, conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.
Se apreciază că potrivit prevederile Legii nr. 193/2000 se aplică doar contractelor aflate în curs de derulare, iar contestatorul avea dreptul de a se adresa instanţelor judecătoreşti la momentul la care contractul de credit mai sus menţionat era în derulare.
Astfel, potrivit art. 6 din Lege: „Cauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai daca după eliminarea acestora mai poate continua”.
Or, acest aspect devine deosebit de important, mai ales în contextul în care reclamanţii solicită instanţei de fond „îngheţarea” cursului CHF la valoarea de la data acordării creditului. O astfel de solicitare are relevanţă în cazul în care contractul urmează să se deruleze în continuare, odată ce se aplică ratelor de credit ce urmează a fi achitate la un astfel de curs. Or, odată ce în prezent contractul de credit se află în faza de executare silită, reclamanţii nu mai efectuează plata ratelor de credit, soldul acestuia fiind declarat scadent anticipat, solicitarea fiind nefondată.
Se apreciază că, apelanta trebuie să dovedească faptul că subscrisa a fost de rea-credinţă, dar şi faptul că prin clauzele contractuale s-a produs un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor la data semnării contractului.
Apelanta a luat la cunoştinţă şi a agreat condiţiile contractuale prin semnarea contractului de credit Astfel, conform contractului de credit mai sus menţionat, semnat si agreat de către apelantă, comisioanele împrumutului au fost percepute in mod corect, potrivit legislaţiei vigoare la acea data.
Apelanta a indicat în mod expres (răspunsul la întrebarea nr. 1 la interogare că urmărit în mod expres contractarea unui credit în CHF, iar anterior au existat discuţii cu privire termenii contractului (răspunsul la întrebarea nr. 9 şi 10 la interogatoriu).
În ceea ce priveşte clauzele privind dobânda şi moneda creditului, acestea au fost cunoscute de intimatul reclamant la momentul semnării contractului, care a ales în mod expres contractul de credit ipotecar în această valută (CHF), în condiţiile în care creditele  în RON sau în alte valute aveau şi o dobândă distinctă.
Conform art. 4 alin. 1. din Legea 193/2000, o clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreunat cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Trebuie ţinut cont de faptul că legiuitorul a indicat în mod clar condiţiile ce trebuie îndeplinită pentru ca o clauză dintr-un contract încheiat între un profesionist şi un consumator să fie considerată abuzivă şi anume să nu fi fost negociată direct cu consumatorul şi să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
Clauza privind comisionul de acordare (art. 4) a creditului nu este o clauză abuzivă deoarece nu este contrară bunei-credinţe, a fost negociată cu consumatorul şi nici nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
Modalitatea de percepere a comisionului de acordare a creditului este una de care apelanta a avut cunoştinţă în momentul semnării contractului, deoarece acesta a fost perceput în momentul ridicării creditului solicitat şi s-a indicat expres cuantumul acestuia. Prin urmare, obligaţia de plată a comisionului de acordare a fost pe deplin cunoscută de apelantă, inclusiv din punct de vedere al sumei datorate cu acest titlu, fiind acceptată ca atare. Or, nu poate exista dezechilibru semnificativ la data încheierii contractului în aceste condiţii.
În plus, nicio prevedere legală nu interzicea la data semnării contractului perceperea de către bancă a unui comision de acordare. De altfel, prin OUG nr. 50/2010, respectiv art. 19, legiuitorul a prevăzut expres dreptul băncilor de a percepe un astfel de comision, aspect care întăreşte concepţia că acesta a fost permanent permis de legiuitor.
Deşi activitatea de creditare este una obişnuită pentru instituţiile bancare, banca nu este obligată să acorde credite pentru toate cererile de creditare formulate de clienţi. Astfel, pentru fiecare cerere de credit aprobată se justifică perceperea comisionului de acordare pentru operaţiunile desfăşurate de bancă în legătură cu acordarea efectivă. Astfel de operaţiuni de evaluare şi pregătire a dosarului de creditare impun costuri (cu personalul, consumabile, software specific, mentenanţă, utilităţi, etc), costuri care se reflectă în totalul comisionului de acordare plătit de client.
Mai mult, conform art. 2 pct. 24 din OG 21/1992: „costul total al creditului pentru consumator – toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit şi care sunt cunoscute de către creditor, cu excepţia taxelor notariale,,.
Aşadar legislaţia specifică în materia consumului recunoştea expres faptul că pentru un credit consumatorul avea obligaţia de a achita comisioane şi alte costuri în legătură cu creditul contractat, avându-se astfel în vedere inclusiv comisionului de acordare.
De reţinut şi faptul că în ceea ce priveşte contractul de credit ipotecar, încheiat ulterior contractului de credit nevoi personale, reclamanţii au fost de acord cu plata comisionului de acordare fiind informaţi cu atât mai mult cu privire la condiţiile de creditare, odată ce achitaseră acest comision si anterior.
Clauza prevăzută la art. 3.2-3.4 din contractul de credit privind dobânda variabilă nu este o clauză abuzivă, condiţii în care nu se impune constatarea nulităţii acesteia.
Prin raportare la cerinţele art. 4 din Legea 193/2000, se observă că o clauză nu este prezumată abuzivă prin simpla menţiune că dobânda este variabilă în funcţie de elementele indicate în contract, ci trebuia să se facă dovada dezechilibrului semnificativ, raportat la ansamblul drepturilor şi obligaţiilor reciproce ale părţilor din contract.
Pct. 1 din Anexa la Legea nr. 193/2000 consideră a nu fi abuzive „clauzele în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru serviciile financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul”.
Se apreciază că corect a reţinut instanţa de fond că pentru acest credit banca nu a modificat marja sa în calculul dobânzii, condiţii în care dobânda a variat exclusiv în funcţie de indicele LIBOR, fiind în prezent la o valoare diminuată faţă de cea de la data contractării.
Mai mult, contractul de credit au fost aliniate la prevederile aplicabile ale OUG 50/2010, conform art. 95 al acestui act normativ, aliniere care s-a materializat de drept în actele adiţionale din 17.09.2010. Printre acestea se află şi completarea în ceea ce priveşte rata dobânzii, ceea ce înseamnă că în acest moment prevederile aplicabile majorării ratei dobânzii sunt cele ulterioare momentului alinierii creditului conform OUG 50/2010 şi nu cele de la semnarea contractului.
Se arată că în cuprinsul OUG nr. 50/2010 nu există o prevedere referitoare la obligaţia băncii de a comunica actele adiţionale prin transmiterea unor scrisori recomandate. Banca are doar obligaţia de diligentă, conform art. 95 alin. 3 (în forma aplicabilă între 21.06.2010 şi 01.01.2011), privind informarea consumatorilor şi nu obligaţia de rezultat în sensul de a garanta primirea de către consumatori a acestor notificări.
Conform art. 95 din OUG nr. 50/2010, pentru contractele aflate în derulare, creditorii au obligaţia ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, să asigure conformitate contractului cu dispoziţiile acesteia şi să poată face dovada că a depus toate diligentele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiţionale.
Având în vedere prevederile menţionate mai sus, apelanta a avut posibilitatea de a se prezenta în termen legal de 60 de zile de la data intrării în vigoare a Legii 288/2010 în orice sucursală a Piraeus Bank pentru a transmite opţiunea aleasă de aceştia privind aplicarea prevederilor OUG 50/2010 asupra produsului de creditare deţinut. Cum reclamanţii nu au notificat în scris Piraeus Bank asupra faptului de neaplicare a prevederilor OUG 50/2010 asupra contractelor de credit încheiate de acesta, creditul deţinut de reclamanţi este aliniat de drept la prevederile OUG 50/2010 nefiind necesară semnarea efectivă a unui act adiţional de aliniere la aceste prevederi.
În urma alinierii creditului la prevederile aplicabile ale OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, rata dobânzii la creditele contractate de reclamanţi este stabilită ca un procent anual şi este stabilită în funcţie de indicele de referinţă, respectiv LIBOR la 3 luni, la care se adaugă MARJA FIXĂ a băncii. Variaţia dobânzii se calculează după următoarea formulă: Rata dobânzii = indice de referinţă LIBOR CHF la 3 luni + Marja fixă a băncii.
Se observă că rata dobânzii este variabilă însă depinde de două criterii obiective care nu permit băncii să modifice în mod arbitrar cuantumul sumei solicitate cu titlu de dobândă ci
doar ca urmare a schimbărilor de pe piaţa financiară şi monetară internaţionale, astfel încât sunt respectate cerinţele pct. 1 din Anexa la Legea 193/2000 iar clauza nu poate fi considerată abuzivă.
Cu privire la solicitarea de constatare ca fiind abuzivă a clauzei prevăzută de art. 8.6 din contractul de credit privind dobânda penalizatoare a creditului se solicită respingerea ca nefondată.
Astfel, la fel ca şi dreptul băncii de a declara scadenţa anticipată, dobânda prevăzut la art. 8.6, reprezintă o sancţiune în cazul neexecutării obligaţiilor de către împrumutat.
Aşadar nu este vorba despre o majorare de dobândă aplicată creditului ci de sume percepute cu titlu de penalităţi (denumite în contract dobândă penalizatoare, în conformitate cu prevederile legislaţiei în materie) ca urmare a neexecutării obligaţiilor de plată. Clauzele penale reprezintă mijloace de constrângere a debitorului în a respecta obligaţiile asumate, prezente în toate contractele încheiate atât între persoane fizice cât şi între profesionişti.
Cu privire la clauzele privind dreptul băncii de a declara soldul creditului scadent anticipat, se apreciază că acestea nu sunt abuzive.
Dreptul băncii de a declara scadenţa anticipată se naşte conform art. 12.2 din Contractul de credit, însă doar în cazul în care intervine unul din cazurile de neîndeplinire prevăzute de art. 12.1.
Prin urmare este vorba de o reziliere atrasă din culpa părţii, în temeiul asumării unor pacte comisorii în condiţiile legii.
O astfel de clauză nu este o clauză abuzivă deoarece nu creează un dezechilibru între părţi ci garantează siguranţa raporturilor juridice contractuale în sensul că nu va fi obligat creditorul să menţină contractul în fiinţă chiar şi în cazul în care debitorul nu şi-ar îndeplini culpabil obligaţiile. Este evident că trebuie ca într-o atare situaţie să existe posibilitatea unui remediu cel puţin parţial, care poate fi atins doar prin rezilierea contractului care a devenit prejudiciabil pentru creditor.
Este evident că pactul comisoriu operează, de exemplu, în cazul în care deşi suma de plată (rata creditului conform graficului de rambursare) a ajuns la scadenţă (data lunară stabilită de părţi pentru plată conform contractului), aceasta nu a fost achitată. Considerăm că formularea este deosebit de clară astfel încât orice persoană o poate înţelege.
Toate situaţiile prevăzute la art. 12.1 din contract se referă la imposibilitatea de rambursare a creditului de către împrumutaţi, ceea ce atrage riscul de nerambursare al acestuia, în aceste condiţii banca poate declara creditul scadent anticipat. Este evident că toate cazurile au fost cunoscute de reclamanţi la momentul încheierii contractului, acestea fiind exprimate într-un limbaj clar şi inteligibil.
Trebuie avut în vedere şi faptul că în conformitate cu art. 120 din OG 99/2006, contractul de credit este titlu executoriu, ceea ce presupune şi posibilitatea de a putea face obiectul unei executări silite prin care creditorul să îşi poată realiza creanţa. în aceste condiţii, creditorul trebuie să beneficieze de un mecanism care să ofere eficienţă caracterului de titlu executoriu, respectiv posibilitatea declarării scadenţei anticipate.
Solicitarea de îngheţare a cursului de schimb valutar la valoarea de la data acordării (văzută creditului ca urmare a constatării caracterului abuziv al art. 8.1 si 8.4 se apreciază ca fiind nefondată.
Se apreciază că, corect a reţinut instanţa de fond că, pe de-o parte, clauzele contractuale nu întrunesc condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2000 pentru a se constata caracterul abuziv al acestora, iar, pe de altă parte, solicitarea de îngheţare a cursului de schimb corespunde temeiului teoriei impreviziunii, neindicat de către apelanta reclamantă şi care, de altfel, nu a făcut proba condiţiilor impreviziunii.
Mai mult, art. 8.4 vizează doar situaţia în care banca este mandatată să utilizeze disponibilul din conturile împrumutatului, la scadenţă, pentru a acoperi debitele exigibile. Or, operaţiunea de schimb valutar la care se face referire va fi aplicată doar dacă există disponibil într-un cont în altă monedă (ex : RON, EURO). în cazul în care este alimentat contul de CHF sau în care apelanta achită rata prin prezentarea de CHF la bancă nu este aplicat niciun curs de schimb.
În al doilea rând, contractul de credit nu mai este în prezent în derulare. Aşadar, în prezent reclamanta nu mai efectuează plăţi în temeiul contractului de credit obligaţia de plată fiind întemeiată pe dispoziţiile legale privind executarea silită. în această ipoteză nu se poate solicita stabilizarea cursului de schimb valutar, odată ce aceasta nu se mai poate aplica pentru plata ratelor.
Primind rata de credit în moneda creditului banca nu obţine niciun câştig şi nici nu se protejează împotriva vreunui risc, aşa cum sugerează în mod indirect reclamanţii (pentru a putea fi întrunite condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2000). Banca a acordat un împrumut în CHF şi primeşte înapoi ca şi debit principal acelaşi cuantum de CHF, astfel încât nu există un profit realizat.
Apelanta şi-a asumat în mod conştient şi voluntar riscul de schimb valutar aferent rambursării creditului în moneda împrumutului, ceea ce nu poate fi negat. De asemenea, nici nu există o culpă a băncii în această alegere.
Astfel, Normele interne prevedeau, de asemenea, obligaţii privind analiza riguroasă a cererilor de creditare.
De altfel, scopul reglementării clare a veniturilor eligibile şi a gradului de îndatorare era tocmai acela de a permite analiza acestor cereri din perspectiva riscului de nerambursare datorat unei multitudini de factori, aceste norme interne de creditare, avizate de BNR, fiind respectate cu stricteţe în analizarea fiecărei cereri de creditare.
O astfel de activitate era de asemenea necesară pentru a permite o analiză şi raportare corectă a tuturor riscurilor către BNR, conform Regulamentului BNR nr. 22/2006.
După analizarea cererii de credit şi a veniturilor justificate de solicitant din perspectiva eligibilităţii acestuia şi a garanţiilor propuse în cazul în care acordarea creditului presupunea astfel de garanţii, Banca îi comunica solicitantului suma aprobată spre creditare, în moneda solicitată de acesta.
Pentru atragerea creditului, împrumutatul deschidea un cont la Bancă, în moneda în care urma să se acorde creditul, dacă acesta era acordat în CHF, contul era deschis în CHF.
De asemenea, în cazul în care clientul dorea să folosească o parte din credit în numerar, acesta putea solicita retragerea de la casierie a unei sume din credit (sau în integralitate) în moneda în care fusese acordat creditul. Dacă totuşi clientul voia să obţină bani în numerar, dar în altă monedă decât cea a creditului, acesta completa un ordin de schimb valutar prin care împuternicea banca să facă operaţiuni de schimb valutar din contul de credit pentru a-i pune la dispoziţie suma solicitată în moneda solicitată (care putea să fie monedă naţională sau altă monedă străină).
Aşadar, creditul a fost acordat de Bancă în CHF, pus la dispoziţie în CHF, astfel că, în mod firesc s-a stipulat restituirea acestuia tot în CHF, în conformitate cu art. 1578, art. 1584 şi art. 1585 C.civ 1864 (dreptul comun în materia contractelor de împrumut, aplicabil în lipsa unei dispoziţii contrare convenţionale sau din legea specială).
Art. 1584 C.civ. prevede : „împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceeaşi calitate şi cantitate şi la timpul stipulat,,.
Art. 1578 C.civ. prevede: „Obligaţia ce rezultă din un împrumut în bani este totdeauna pentru aceeaşi sumă numerică arătată în contractul. întâmplându-se o sporire sau scădere a preţului monedelor, înainte de a sosi epoca plăţii, debitorul trebuie să restituie suma numerica împrumutată şi nu este obligat a restitui această sumă decât în speciile aflătoare în curs la momentul plăţii,,
Clauzele contractuale privind rambursarea creditului reflectă regula generală aplicabilă în material împrumutului de consumaţie înscrisă în art. 1584 C.civ 1864 (drept comun aplicabil contractelor de credit, pe lângă legislaţia specială).
Conform acestei prevederi legale, principala obligaţie a împrumutatului este de a restitui lucrurile împrumutate în aceeaşi calitate şi cantitate.
Potrivit art. 1578 C.civ. 1864, obligaţia ce rezultă dintr-un împrumut, este întotdeauna pentru aceeaşi sumă numerică înscrisă în contract; în materia Contractului de Credit, această sumă este cea înscrisă în graficul de rambursare ce face parte din contract, date fiind prevederile convenţionale privind restituirea principalului cu aplicarea unei dobânzi şi a unor comisioane.
Riscul bancar este o noţiune inerentă activităţii de creditare, care are la rândul său sorginte economică şi se transpune în variate tehnici juridice, precum împrumutul, descoperitul de cont, scont, acceptare, aval, garanţie autonomă, cauţiune.
Prin dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. g) din Norma BNR nr. 17/18.12.2003, riscul de credit, ca principal risc bancar, este definit ca fiind riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor preconizate, ca urmare a neîndeplinirii de către clienţi a obligaţiilor contractuale constând în rambursarea creditului şi a costurilor aferente acestuia, de asemenea, există şi alte categorii de risc pe care o bancă trebuie să le ia în calcul, astfel cum acestea sunt definite în Norma BNR nr. 17/2003.
Unul dintre aceste riscuri este riscul valutar, definit în art. 3 alin. (1) lit. I) din Norma BNR nr. 17/18.12.2003 ca fiind acea component a riscului de piaţă, care apare din fluctuaţiile pe piaţă ale cursului valutar, gestionat de BNR pe baza unei politici de curs valutar flotant.
Riscul de piaţă este definit în art. 3 alin. (1) lit. j) din Norma BNR nr. 17/18.12.2003 ca „riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, care apare din fluctuaţiile pe piaţă ale preţurilor, ratei dobânzii şi cursului valutar”, factorii care influenţează acest risc fiind în afara controlului Băncii, care poate doar să se asigure că acest este gestionat prin intermediul contractelor semnate şi că acesta nu este suportat în integralitate de Bancă.
Dat fiind principiul nominalismului monetar aplicabil potrivit art. 1578 C.civ 1864, suma acordată cu titlu de împrumut trebuie restituită întocmai, indiferent de valorizarea sau devalorizarea acesteia; desigur, la această sumă, potrivit convenţiei părţilor, urmează a fi adăugate sumele care reprezintă costurile asociate cu acordarea creditului – dobândă şi comisioane prevăzute în contract, acelaşi principiu aplicându-se în cazul concret al Contractului de Credit, atâta vreme cât acordarea creditului în monedă străină este permisă conform reglementărilor legale şi câtă vreme împrumutatul are obligaţia de a restitui lucruri de aceeaşi Cantitate şi calitate.
Într-o atare situaţie, este firesc ca împrumutatul să îşi asume riscul valutar generat de deprecierea monedei în care îşi realizează veniturile faţă de moneda în care a contractat creditul şi în care trebuie să îl restituie.
Experienţa oricărui consumator care a mai luat măcar un credit de la o bancă sau un împrumut, dictează că acel împrumut trebuie restituit întocmai cum a fost obţinut, plus dobânda, dacă este un împrumut cu dobândă, niciun consumator nepunându-şi problema tehnică a suportării riscului valutar până la momentul creşterii valorii CHF la un prag suficient de mare pentru a mări contravaloare în lei a sumei necesare pentru a cumpăra valuta necesară acoperirii creditului în CHF.
Or, modificarea ulterioară a condiţiilor pieţei în sensul unei evoluţii ascendente a cursului de schimb valutar pentru CHF nu poate transforma nişte obligaţii înţelese ca fireşti la semnarea contractului în obligaţii dezechilibrate.
Este esenţial a se reţine următoarele :
a) cotaţia CHF/RON este o proporţie matematică între cotaţia EUR/RON şi cotaţia internaţională EUR/CHF; astfel, influenţa asupra cursului CHF/RON vine din două direcţii distincte, una internă şi una internaţională;
b) odată cu izbucnirea crizei financiare la nivel internaţional, ambii factori ai proporţiei au evoluat, în sensul deprecierii RON faţă de CHF : EUR/RON (deîmpărţitul) a crescut, iar EUR/CHF (împărţitorul) a scăzut.
Odată cu începerea deteriorării situaţiei economice în ţările dezvoltate prin apariţia crizei imobiliare din SUA (la sfârşitul anului 2007) care s-a răspândit în anii următori în întreaga lume, tot mai mulţi investitori străini au decis să lichideze investiţiile în ţările emergente (nu doar în România, fapt vizibil şi prin deprecieri severe în aceeaşi perioadă şi a monedelor regionale HUF, PLN sau CZK). Ca urmare, au început să retragă profiturile obţinute în anii de dezvoltare economică intensă, cumpărând astfel moneda străină. Acest lucru a dus la o inversare a mişcării pe cursul EUR/RON, la o depreciere a monedei locale. în doar un an şi jumătate, leul a pierdut peste 40% din valoare în faţa EUR.
În ceea ce priveşte CHF, în perioada de criză, investitorii internaţionali caută atât monede, cât şi active care să le conserve capitalul. Dolarul, francul elveţian, aurul sunt instrumente tradiţionale folosite de investitori drept refugiu în aceste perioade. Având în vedere că declanşarea crizei s-a petrecut în Statele Unite, francul elveţian şi aurul au jucat un rol mai important decât dolarul american, de această dată.
Numai impunerea unui prag de minim 1.2, coroborat cu severe şi extraordinare măsuri de politică monetară ale Băncii centrale elveţiene (precum impunerea de dobânzi negative la depozitele în franci) au reuşit să stabilizeze în final cursul EUR/CHF, care evoluează fără mare amplitudine în ultimii 2 ani, uşor peste pragul de 1.2.
La sfârşitul anului 2014, Banca Naţională a Elveţiei a anunţat că nu mai aplică măsura obligatorie a menţinerii unui prag minim de 1.2 EUR şi CHF, ceea ce a dus la o apreciere bruscă a CHF. Totuşi, aşa cum am arătat supra şi cum a susţinut şi Banca Naţională a României, evoluţia cursului de schimb al CHF nu depinde nici de client, nici de BNR.
Aşadar, instanţa nu poate evalua natura abuzivă a clauzelor care prevăd eventuale diferenţe de curs valutar, în măsura în care acestea sunt exprimate într-un limbaj clar şi inteligibil. Acesta aspect a fost lămurit de motivarea CCR, expusă mai sus, conform căreia opţiunea de a se împrumuta în valută este făcută în mod conştient de împrumutaţi, astfel încât nu se poate aprecia că acele clauze care prevăd restituirea împrumutului în aceeaşi valută ar fi clauze abuzive.
Instanţa nu poate aplica prevederile teoriei impreviziunii raportat la data încheierii contractului, respectiv anul 2008, având în vedere că actului juridic nu i se aplică prevederile Codului civil din 2011.
Chiar şi în cazul în care instanţa ar aprecia că poate aplica teoria impreviziunii, aceasta este obligată, inclusiv ca efect al considerentelor Deciziei CCR să verifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1271 alin. 3 C.clv.: ,,a) schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului; b) schimbarea împrejurărilor, precum şi întinderea acesteia nu au fost şi nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului; c) debitorul nu şi-a asumat riscul schimbării împrejurărilor şi nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că şl-ar fi asumat acest risc; d) debitorul a încercat, într-un termen rezonabil şi cu bună-credinţă, negocierea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului”.
Or, în speţă, apelanta nu face dovada îndepliniri condiţiilor, cu atât mai mult cu cât CCR apreciază, astfel cum am citat mal sus că „împrumutatul are posibilitatea de a identifica şl dezavantajele împrumutului în valută”, de unde rezultă că instanţa nu poate aprecia că schimbarea împrejurărilor nu putea fi avută în vedere la semnarea contractului. De asemenea, incidenţa prevederilor art. 1271 alin. 3 C.civ. nu poate fi reţinută în contextul în care debitorul şi-a asumat ; riscul schimbării împrejurărilor, situaţia din speţă, unde împrumutatul a acceptat contractarea unui credit: în valută, în ciuda riscului modificării cursului valutar.
Cu privire la solicitarea de denominare în monedă naţională a plăţilor efectuate în temeiul contractului de credit, se apreciază că în speţă nu sunt aplicabile prevederile legale invocate de către apelantă cu privire la faptul că sumele împrumutate şi rambursare ar fi indicate doar şi în CHF şi nu în RON. O astfel de practică nu reprezintă o încălcare a legislaţiei naţionale.
La data de 15.11.2017 apelanta reclamantă ………….. a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea apelului conform motivelor invocate.
Tribunalul, analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate în motivele de apel, apreciază că apelul este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
În ce priveşte motivul de apel referitor comisionului de acordare, tribunalul reţine
următoarele.
Tribunalul constată, având în vedere Legea 193/2000, că acest comision nu a fost
negociat cu clienta şi că, prin natura sa, a adus prejudicii acesteia.
Acest comision este nejustificat de mare, 5% din suma împrumutată, în comparaţie cu
munca depusă de bancă pentru întocmirea dosarului de credit. Mai mult, banca nu a reuşit să explice clar pentru ce a perceput acest comision, în condiţiile în care acesta creşte cu suma împrumutată, şi nu există nicio diferenţă între procentul perceput pentru un credit ipotecar, unde teoretic întocmirea dosarului necesită mai multe resurse, şi cel perceput pentru un credit de consum.
Dacă justificarea acestui comision o reprezintă acoperirea cheltuielilor aferente
întocmirii documentaţiei de credit, atunci nu se explică de ce cuantumul acestuia este invariabil de 5%, indiferent de tipul de contract (unul fiind un contract de credit ipotecar, care cel puţin la nivel teoretic implică mai multe costuri, cel de-al doilea fiind un contract de nevoie personale) şi de ce acest cuantum este raportat la mărimea sumei împrumutate şi nu la volumul, complexitatea actelor ce formează documentaţia de acordare a creditului (mai ales în condiţiile în care aceste contracte sunt preformulate, pentru fiecare tip de credit).
Pe de altă parte, tribunalul constată că acest comision de acordare apare mai mult ca o
condiţie sine qua non a acordării împrumutului, astfel încât consumatorul este nevoit să-l plătească, întrucât altfel nu beneficiază de creditul solicitat, cea ce nu corespunde principiilor generale ale dreptului civil în materie de contracte sinalagmatice.
De asemenea, în situaţia în care clientul reclamant nu dispune din fonduri proprii de o
astfel de sumă pentru a o depune cu titlu de comision de acordare, suma respectivă este reţinută din creditul acordat, pentru care reclamantul plăteşte comisioane, dobânzi şi toate celelalte speze ale contractului, ceea ce  creează un dezechilibru semnificativ în ce priveşte această clauză.
Prin urmare, tribunalul urmează să constate caracterul abuziv al acestei clauze
contractuale prevăzute la art.4.
Referitor la clauzele contractuale prin care se stipulează efectuarea oricăror plăţi în
moneda creditului şi suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar, la momentul încheierii convenţiei, raportat la circumstanţele economice din acel moment, anul 2008, precum şi la posibilităţile de a cunoaşte efectele unor astfel de credite şi implicaţiile clauzelor contractuale pe termen lung, contractarea creditului în franci elveţieni apărea  a fi mai avantajoasă faţă de alte oferte de creditare în lei sau în euro.
Pe parcursul derulării contractului, francul elveţian s-a apreciat într-un mod rapid,
astfel că, raportat la moneda naţională, valoarea acestuia s-a dublat, cursul de schimb depăşind valoarea de 4,00 lei/CHF în luna iulie 2010, cu repercusiuni grave asupra împrumutatei, în ceea ce priveşte posibilitatea de îndeplinire a obligaţiilor de plată a ratelor lunare, cu riscul de a pusă în imposibilitatea de executare fortuită a contractelor încheiate.
După încheierea contractului, moneda CHF a avut o constantă apreciere faţă de
moneda naţională, LEUL, prin mecanismul schimbului valutar necesar plăţii creditului, împrumutatul fiind pus în situaţia de a plăti în prezent o rată lunară într-un cuantum mai mult decât dublu faţă de data încheierii creditului, o creştere efectivă de peste 200 % a sumelor de bani în lei necesare a achita rata stabilită în CHF.
S-a produs o schimbare fundamentală a condiţiilor de contractare, astfel că în prezent
împrumutata este obligată la prestaţii vădit disproporţionate faţă de cele pentru care şi-a manifestat voinţa de a contracta.
Tribunalul constată că au caracter abuziv clauzele contractuale ce prevăd suportarea în
întregime a riscului valutar de către reclamantă, risc valutar care se degajă din modul de reglementare a art.8.4, obligaţia de a rambursa creditul în moneda CHF, indiferent de evoluţia parităţii acestei monede străine cu moneda naţională, ducând la un efort financiar enorm din partea acesteia, plătind o rată lunară ce reprezintă în lei mai mult decât dublu în prezent, faţă de data încheierii contractului de credit.
Este evident că nu aceasta a fost situaţia pe care a acceptat-o atunci când a semnat
contractul şi când s-a format acordul de voinţă, reclamanta a acceptat să semneze convenţia pentru că ea prevedea un curs valutar foarte mic.
Reclamanta nu a primit nici un fel de lămuriri de la bancă cu privire la riscul unui
astfel de contract, ea nu au cunoştinţe în domeniul financiar dar banca, fiind un profesionist în domeniu, avea toate resursele necesare pentru a gestiona o astfel de situaţie, ea avea obligaţia de a informa clienţii cu privire la eventualele creşteri ale cursului valutar, dincolo de o evoluţie normală a pieţei valutare.
Ori, banca nu a prevăzut nici în contract clauze referitoare la acest gen de situaţii,
astfel că împrumutatul trebuie să suporte singur toate implicaţiile dezastruoase ale situaţiei în care cursul valutar a explodat şi nu mai există nici un fel de echilibru contractual.
Tribunalul reţine că  o astfel de problemă are implicaţii juridice multiple, una din
perspectivele de abordare este reglementată de Legea 193/2000 dar nu exclude nici abordarea din perspectiva codului civil în vigoare la acea dată, în speţă, contractul are clauze cu caracter abuziv, supuse reglementării comunitare şi Legii 193/2000 dar găsindu-şi aplicabilitate şi norme din vechiul cod civil în vigoare la data încheierii contractului. Privită din această perspectivă clauza de risc valutar, trebuie observate următoarele aspecte.
Finanțatorul, în calitatea sa de profesionist al sistemului bancar, cu un portofoliu vast de credite în franci elvețieni, atât direct în România cât și prin intermediul băncii-mamă în Ungaria, a cunoscut sau trebuia să cunoască studiile și raportările de specialitate din perioada 2005-2007, anterioare acordării creditului, realizate atât de specialiști ai Băncii Naționale a Elveției – SNB (A. Ranaldo, P. Soderlind, Safe Haven Currencies, SNB Working Paper, 14 septembrie 2007, p. 2 ; Raportul trimestrial al Băncii Naționale a Elveției pe trimestrul 3/2007 din septembrie 2007, pp. 32-33 ) cât și de specialiști ai Băncii Naționale a României (Florian Neagu, Angela Mărgărit, Riscurile pentru stabilitatea financiară din România generate de sectorul populației, BNR, Caiete de studii, august 2005, p. 10; Raportul asupra stabilității financiare aferent anului 2006 realizat de B.N.R. în anul 2007, p.33 ), care arătau că francul elvețian este o monedă cu cele mai ridicate proprietăți de refugiu, înregistrând aprecieri semnificative în perioada episoadelor de criză, 20 la număr, din perioada 1993-2006, și că riscurile de curs valutar sunt transferate integral asupra debitorilor neacoperiți ,consumatori care nu realizează venituri  în franci elvețieni.
Doar post-factum, după acordarea masivă a acestor credite către consumatori în franci elvețieni în perioada 2006-2008, și mai ales după explozia cursului francului elvețian începând cu anul 2009, reprezentanții băncilor au început să prezinte public riscurile valutare puse exclusiv în sarcina consumatorilor din contractele de credit deja încheiate și să discute că ar fi existat variante, pe care nu le-au oferit în realitate niciodată clienților la momentul acordării creditelor în perioada 2007-2008, de a realiza o protecție anticipată adecvată împotriva riscului valutar.
O atare de protecție nu a fost însă oferită anticipat consumatorilor. În mod evident ea ar fi antrenat costuri suplimentare care ar anihilat avantajele produsului de creditare în franci elvețieni comparativ cu cele existente în alte monede străine.
Refinanţarea unui credit de consum a fost acordat în condițiile în care reclamanta avea nevoie în realitate de lichidități în lei necesare  acoperirii unor cheltuieli personale curente,   iar  nu de franci elvețieni, francul elvețian – CHF – nefiind o monedă care să se fi bucurat vreodată de utilizare frecventă în România, spre deosebire de euro și dolarii americani.
Francul elvețian a reprezentat o simplă monedă de cont, produsul fiind prezentat ca „denominat” în franci elvețieni, un produs financiar prezentat de profesionist drept deosebit de „avantajos” față de altele similare prin ocultarea brutală a riscurilor.
Informarea deficitară și neinteligibilă realizată de pârâtă  în calitatea sa de profesionist rezultă și din simplul fapt că în întreg contractul de credit nu se regăsesc explicit cuvintele „franci elvețieni”, ci doar denumirea criptică CHF, care este un cod al valutei respective, alături de precizarea înșelătoare și susceptibilă de multiple interpretări că este vorba de un contract „denominat” în „CHF”, aspect care sugerează că este vorba doar de o simplă valoare de referință pentru creditor.
Banca Națională a României a avertizat toate băncile de-a lungul timpului (a se vedea în acest sens studiul retrospectiv al B.N.R. din luna februarie 2015 intitulat Analiza creditelor în franci elvețieni, p. 29 ) despre riscurile acordării împrumuturilor, mai ales în valute exotice cum e francul elvețian, monedă a unei țări cu care România nu are raporturi economice foarte extinse. Cotarea acestei monede (CHF) se face în România prin intermediul euro, nu în mod direct, B.N.R. neavând niciun fel de obiective sau pârghii legate de cotația acestei monede față de leu.
Art. 18 din O.U.G. nr. 21/1992, republicată, privind protecția consumatorilor instituie explicit dreptul consumatorilor  de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină securitate.
Aceste prevederi sunt reiterate în art. 44 din  Legea nr. 296/2004 , în forma în vigoare la data încheierii contractului de credit (devenit art. 45 după republicarea actului normativ ) potrivit căruia „consumatorii au dreptul de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, inclusiv a serviciilor financiare oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională între produsele şi serviciile oferite, în conformitate cu interesele lor economice și de altă natură și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină siguranță și securitate”. Art. 47 din  Legea nr. 296/2004 ( devenit art. 48 după republicarea actului normativ)  stipulează asupra dreptului  consumatorilor de a fi informați cu privire la riscurile la care sunt supuși prin folosirea normală sau previzibilă a bunurilor.
Codul consumului (Legea nr. 296/2004), în vigoare de la 1 ianuarie 2007, obligă profesionistul, prin art. 56 (devenit art. 57 la republicarea din anul 2008), în cazul prestărilor de servicii, să informeze consumatorul, printre altele, asupra riscurilor previzibile. Art. 8 din Codul consumului obligă agenții economici să pună pe piață numai produse sau servicii sigure, care corespund caracteristicilor prescrise, sau declarate, să se comporte în mod  corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive. Mai mult, art. 27 lit. a din aceeași lege prevede dreptul consumatorilor de a fi protejați împotriva riscului… de a li se presta un serviciu care ar putea… să le aducă atingere drepturilor și intereselor legitime. iar lit. b prevede dreptul de a fi informați complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum și de a fi educați în calitatea lor de consumatori.
În cazul contractului încheiat de reclamantă, informarea asumată de profesionist a fost sumară, înșelătoare, incompletă. Riscul valutar nu a fost prezentat în niciun fel, produsul de creditare a fost oferit ca deosebit de avantajos doar pe baza cursului actual al monedei în care era „denominat” creditul, ascunzându-se trăsăturile periculoase și cunoscute de profesioniști ale acestei monede de refugiu.
În speță era vorba de contractarea unui credit pe 120 luni, perioadă în care era extrem de probabil să apară alte crize financiare internaționale, francul elvețian având deja 20 de episoade de apreciere substanțială în cei 13 ani anteriori acordării creditului (1993-2006).
Produsul financiar oferit de pârâtă este doar în aparență un simplu contract de credit de consum, pentru că în realitate el este un instrument financiar derivat (IFD) conform Standardelor Internaționale de Raportare Financiară întrucât valoarea sa depinde de valoarea unui activ de bază; nu necesită o investiție netă inițială sau presupune o investiție inițială mai mică decât cea necesară pentru alte active cu răspuns similar la modificările pieței; este decontat la o dată ulterioară.
În situația apelantei, contractul de credit îndeplinește simultan toate cele trei condiții pentru a putea fi catalogat după standardele internaționale de contabilitate IFRS ca și un instrument financiar derivat (IFD), iar variabila de bază în acest caz este cursul de schimb CHF/RON. Conform Normei BNR nr. 5/2004 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit, operațiunilor cu IFD le sunt asociate cerințe de capital în raport și cu riscul valutar.
În situația apelantei reclamante doar pârâta-intimată și-a acoperit propriul risc valutar.
Reclamanta, în calitatea sa de consumator mediu, în înțelesul Directivei nr. 93/13/CEE și al Legii nr. 193/2000, a fost lăsată fără niciun fel de acoperire a riscului valutar, nefiind nici măcar informată în acest sens. Profesionistul conform legislației europene și naționale privind obligația de informare a consumatorilor, avea obligația de a informa despre riscurile unui asemenea instrument financiar derivat (IFD) și despre posibilitățile de acoperire a riscurilor valutare ale unui  IFD „denominat” în CHF.
Conform criteriilor stabilite de C.J.U.E., o clauză potențial abuzivă trebuie analizată în lumina Directivei nr. 93/13/CEE prin prisma criteriilor echilibrului, bunei-credințe și transparenței (a se vedea în acest sens cauzele Perenicovâ și Perenic, C-453/10; Invitel, C-472/10; RWE Vertrieb, C-92/11).
Sistemul de protecție pus în aplicare prin directivă se bazează pe ideea că un consumator se găsește într-o situație de netă inferioritate față de un vânzător sau furnizor în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare, situație care îl conduce la adeziunea la condițiile redactate în prealabil de vânzător sau furnizor, fără a putea exercita o influență reală asupra conținutului acestora. Având în vedere o astfel de situație de inferioritate, articolul 6 alineatul (1) din Directivă obligă statele membre să prevadă că o clauză abuzivă „nu creează obligații pentru consumator, în condițiile stabilite de legislațiile naționale”. După cum rezultă din jurisprudența C.J.U.E., este vorba despre o dispoziție imperativă, de ordine publică, care urmărește să înlocuiască echilibrul formal pe care îl instituie contractul între drepturile și obligațiile cocontractanților printr-un echilibru real, de natură să restabilească egalitatea dintre aceste părți.
În speță, prin neîndeplinirea obligației de informare (lipsă de transparență) asupra riscului valutar accentuat, prezentat de o monedă de refugiu recunoscută internațional ca francul elvețian, în cazul unui contract de credit pe termen lung, monedă aflată la un curs minim istoric față de alte valute la momentul acordării creditului, profesionistul a profitat de asimetria informațională față de consumator pentru a transfera integral asupra acestuia riscul valutar, creând un dezechilibru major și contrar bunei-credințe obiective între drepturile și obligațiile părților din contract.
Apelanta-reclamantă, începând cu anul 2008, continuând în anii 2011-2012, culminând cu luna ianuarie 2015 și până prezent, a constatat /suportat manifestările unui risc valutar masiv „încorporat” în contractul de credit de la bun început .
A suportat povara riscului valutar din perspectiva cursului aplicabil ratelor lunare de rambursare a creditului.Ca urmare a aprecierii treptate a CHF în raport cu toate monedele, acesta a ajuns la aceeași paritate cu EURO. În consecință, paritatea CHF/RON a ajuns la un nivel de peste 4 RON/1 CHF, ratele lunare în lei majorându-se și cu 130% în comparație cu momentul semnării contractului de credit. Efectul maxim al riscului valutar până în prezent s-a concretizat în data de 23 ianuarie 2015, când paritatea CHF/RON a ajuns la nivelul record de 4.5817 RON/1 CHF, francul elvețian ajungând să fie mai valoros decât euro. În consecință, cursul aplicabil ratei din 26 ianuarie 2015 a fost de 4.484 RON/1 CHF, iar cursul aplicabil ratei din 26 martie 2015 a fost de 4,2173 RON/1 CHF.
Reclamanta nu au fost niciodată informată complet, corect și precis de pârâtă, în calitatea sa de profesionist din domeniul financiar-bancar, înainte de încheierea contractului de credit „denominat” în CHF, asupra posibilității creșterii cursului CHF aplicabil ratelor lunare cu peste 130% în câțiva ani și asupra posibilității înregistrării unor pierderi semnificative, deși aceste aspecte erau cunoscute profesioniștilor în privința monedelor de refugiu cum e francul elvețian.
Art. 970 C.civ. din 1864, obligă cumulativ la respectarea unei îndatoriri substanțiale de bună-credință în executarea contractelor dar și la toate urmările pe care legea, echitatea sau obiceiul le dau obligației după natura sa. Această îndatorire tradițională din contractele de drept comun este întărită de Directiva nr. 93/13/CEE, de Legea nr. 193/2000 și de art. 78 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului (devenit art. 79 în urma republicării din 2008), care prevăd, ca o îndatorire de rezultat, existența unui echilibru între drepturile și obligațiile consumatorului și ale profesionistului în cazul contractelor de adeziune.
Banca a acordat unui consumator neavizat un credit denominat în franci elvețieni, înregistrând în propria contabilitate suma în lei la cursul de la data acordării. Profesionistul pretinde însă că riscul valutar să fie suportat integral de debitorul-consumator, care să îi restituie creditul la cursul actual al francului elvețian, chiar dacă aceasta însemna o sumă mai mult decât dublă în lei, moneda în care este înregistrat creditul în contabilitatea băncii.
Echilibrul contractual nu vizează persoana contractanților ci contractul însuși. Informarea și executarea contractului trebuie să existe un echilibru între prestații și un echilibru global între drepturile și obligațiile părților și clauzele contractuale. Fiecare parte trebuie nu doar să primească echivalentul a ceea ce dă, ci și să nu fie supusă unor obligații disproporționate față de cele ale celeilalte părți. Echilibrul căutat nu este un ideal, ci un minimum care nu admite disproporții semnificative. Dacă există un dezechilibru semnificativ, principiul echilibrului contractual permite judecătorului să stabilească un echilibru acolo unde acesta lipsea de la început sau să-l restabilească dacă acesta a fost rupt. Principiul echilibrului își găsește fundamentul filosofic în justiția comutativă, făcând parte integrantă din aspirația modernă spre justiție contractuală.
Echilibrul contractual impune ca fiecare dintre contractanți să țină cont, pe lângă propriul său interes, de interesul contractului și de cel al celeilalte părți, cu scopul de a favoriza încheierea, executarea și menținerea contractului, înțeles ca bază a colaborării și uniune a intereselor. Acesta dă naștere unei obligații reciproce și proporționale, cu atât mai mult cu cât una dintre părți este într-o poziție de forță, de superioritate.
Realizarea echilibrului între drepturile și obligațiile părților conform cerințelor bunei-credințe, privită obiectiv ca loialitate, impune ca partea susceptibilă de a informa să realizeze în mod concret acest lucru, cu scopul de a clarifica încheierea și executarea contractului. Exigența obiectivă de informare a dat naștere unei îndatoriri de consiliere, care constă în clarificarea oportunității financiare sau tehnice a încheierii contractului de către cealaltă parte.
Potrivit jurisprudenței CJUE în cauza C-618/10 (Banco Espanol de Credito), articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru care permite instanței naționale, atunci când constată nulitatea unei clauze abuzive cuprinse într-un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator, să completeze respectivul contract modificând conținutul acestei clauze.
Principial, din această cauză trebuie reținute efectele constatării caracterului abuziv al clauzei, în interpretarea articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 (clauza „nu creează obligații pentru consumator”), respectiv: instanțele naționale au numai obligația de a exclude aplicarea unei clauze contractuale abuzive pentru ca aceasta să nu producă efecte obligatorii în ceea ce privește consumatorul, fără a avea posibilitatea să modifice conținutul acesteia; contractul trebuie să continue să existe, în principiu, fără nicio altă modificare decât cea rezultată din eliminarea clauzelor abuzive, în măsura în care, în conformitate cu normele dreptului intern, o astfel de menținere a contractului este posibilă din punct de vedere juridic (pct. 65). Argumentele folosite de Curte sunt cele de text, respectiv: art. 6 (1) din Directiva 93/13 și considerentul (21) din preambul: contractul continuă să angajeze părțile „prin aceste clauze”, în cazul în care poate continua să existe „fără clauzele abuzive” (pct. 64), precum și cele rezultând din economia și obiectivele directivei (pct. 67-71): dacă instanța națională ar avea posibilitatea să modifice conținutul clauzelor abuzive, profesioniștii ar fi tentați în continuare să utilizeze clauzele menționate, știind că, chiar dacă acestea ar fi invalidate, contractul va putea fi totuși completat de instanța națională în măsura în care este necesar, ceea ce ar aduce atingere scopului urmărit de directivă (pct. 67).
Cu toate acestea, în cauzele conexate , C-482/13 (Unicaja Banco SA v José Hidalgo Rueda and Others), C-484/13, C-485/13 și C-487/13, Curtea a decis următoarele: „Articolul 6 alineatul (1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei dispoziții naționale în temeiul căreia instanța națională sesizată cu o procedură de executare ipotecară are obligația să dispună recalcularea sumelor datorate în temeiul unei clauze a unui contract de credit ipotecar care prevede dobânzi moratorii a căror rată depășește cu mai mult de trei ori dobânda legală, astfel încât cuantumul dobânzilor menționate să nu depășească acest prag, cu condiția ca aplicarea dispoziției naționale: să nu prejudece aprecierea de către instanța națională menționată a caracterului abuziv al unei astfel de clauze și să nu împiedice această instanță să înlăture clauza menționată dacă ar trebui să constate caracterul „abuziv” al acesteia, în sensul articolului 3 alineatul (1) din directiva menționată.”
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele: „Având în vedere considerațiile care precedă, Curtea a decis că articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 se opune unei norme de drept național care permite instanței naționale, atunci când constată nulitatea unei clauze abuzive a unui contract încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator, să completeze contractul modificând conținutul acestei clauze (Hotărârea Banco Español de Crédito, EU:C:2012:349, punctul 73, precum și Hotărârea Kásler și Káslerné Rábai, EU:C:2014:282, punctul 77). Desigur, Curtea a recunoscut de asemenea posibilitatea instanței naționale de a înlocui o clauză abuzivă cu o dispoziție de drept național cu caracter supletiv, cu condiția ca această înlocuire să fie conformă cu obiectivul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 și să permită restabilirea unui echilibru real între drepturile și obligațiile cocontractanților. Cu toate acestea, posibilitatea menționată este limitată la ipotezele în care invalidarea clauzei abuzive ar obliga instanța să anuleze contractul în ansamblul său și să expună astfel consumatorul unor consecințe care l-ar prejudicia (a se vedea în acest sens Hotărârea Kásler și Káslerné Rábai, EU:C:2014:282, punctele 82-84).
O altă hotărâre a Curții în acest sens este cea pronunțată la 30 mai 2013 în cauza Erika Jőrös v. Aegon Magyarország Hitel Zrt. (C-397/11, ECLI:EU:C:2013:340), Curtea statuând următoarele: 1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că, din moment ce instanța națională, sesizată în apel cu un litigiu privind validitatea clauzelor cuprinse într-un contract încheiat între un vânzător sau furnizor și un consumator pe baza unui formular preredactat de către respectivul vânzător sau furnizor, poate să examineze, potrivit normelor de procedură interne, orice cauză de nulitate care rezultă fără echivoc din elementele prezentate în procedura în primă instanță și, eventual, să recalifice temeiul juridic invocat pentru a demonstra nevaliditatea acestor clauze, în funcție de faptele stabilite, ea poate să aprecieze, din oficiu sau prin recalificarea temeiului juridic al cererii, caracterul abuziv al respectivelor clauze în raport cu criteriile stabilite în această directivă. 2) Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că instanța națională care constată caracterul abuziv al unei clauze contractuale este obligată, pe de o parte, fără a aștepta ca consumatorul să prezinte o cerere în acest sens, să stabilească toate consecințele care decurg, potrivit dreptului național, din această constatare pentru a se asigura că această clauză nu creează obligații pentru consumator și, pe de altă parte, să aprecieze, în principiu pe baza unor criterii obiective, dacă respectivul contract poate continua să existe fără acea clauză. 3) Directiva 93/13 trebuie interpretată în sensul că instanța națională care a constatat din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale trebuie, în măsura posibilului, să aplice normele sale de procedură internă astfel încât să stabilească toate consecințele care decurg, potrivit dreptului național, din constatarea caracterului abuziv al clauzei în discuție pentru a se asigura că aceasta nu creează obligații pentru consumator.
În concluzie, francul elvețian a fost utilizat ca o monedă de substituție, exclusiv pentru conservarea/sporirea valorii economice a contractului și nu ca monedă de creditare. Suntem, astfel, în prezența unui mecanism juridic care este utilizat pentru menținerea/sporirea valorii contractului în care părțile stabilesc suma de bani care face obiectul contractului și convin că la momentul plății, cursul care a fost avut în vedere la data acordării creditului va fi modificat. Acest mecanism nu reprezintă o aplicație a nominalismului, ci reprezintă doar o modalitate de conservare a valorilor economice ale împrumutului, prevăzută exclusiv în favoarea profesionistului care, deși trebuia să acorde cu titlu de credit o altă monedă s-a protejat exclusiv pe sine, conservând /valorizându-și practic creanța(cu intenția de a o spori în viitor) prin raportarea acesteia la francul elvețian, cu consecința transferării exclusive și nenegociate a riscului valutar, în sarcina consumatorului.
Concluzionând că moneda în care a fost tras creditul nu a  fost CHF, transferarea riscului valutar la împrumutată nu conduce numai la existența unui dezechilibru vădit între drepturile și obligațiile părților, dar este și contrară bunei credințe, consumatorul fiind obligat să achite ratele într-o altă monedă decât cea în care a tras efectiv creditul, suportând nejustificat orice devalorizare, fără nicio limită și fără ca acest risc să-i fi fost devoalat explicit și negociat, fiind încălcată astfel și obligația de informare.
În consecință un remediu plenar ,apt să înlăture toate consecințele negative care derivă din instituirea clauzelor abuzive prevăzute de pct. 8.4 îl constituie stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit mai sus menționat, la cursul valabil la momentul semnării contractului de credit.
Imposibilitatea  împrumutatei de a aprecia, evalua avantajele și inconvenientele care pot rezulta din contract echivalează implicit cu imposibilitatea finanțatorului de a estima la data încheierii convenției dacă este sau nu în măsură să realizeze la rându-i interesul partenerului său contractual.
De aceea, singura dispoziție care se bucură de previzibilitate, claritate și care corespunde exigențelor referitoare la solidarismul contractual putând asigura executarea cu bună credință a contractului de împrumut, este aceea a stabilizării cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit mai sus menționat, la cursul valabil la momentul semnării contractului de credit.
Doar prin raportare la aceste valori a fost verificată, confirmată bonitatea reclamanţilor la momentul acordării creditului .
Reclamanta nu îndeplinea condițiile de creditare pentru suma pe care ar trebui să o restituie luând în calcul cursul de schimb majorat cu un procent de 130%.
Clauzele abuzive incriminate supun debitorul obligației de restituire a împrumutului în imposibilitatea  îndeplinirii  obligației asumate acesta devenind excesiv de oneroasă.
De aceea se justifică restabilirea echilibrului prin adaptarea contratului în scopul înlăturării efectelor nocive generate de instituirea acestora.
Din maniera în care a ales să structureze ofertele, din maniera defectuoasă a informării consumatorului rezultă indubitabil faptul că profesionistul a acceptat/urmărit crearea premiselor favorabile perturbării raportului dintre prestațiile părților.
Era extrem de clar profesionistului faptul că fluctuația cursului poate înregistra creșteri substanțiale pe parcursul derulării contractului. Finanțatorul a acceptat/ urmărit și era conștient că evenimentul generator al dezechilibrului contractual se poate produce, l-a asumat în tăcere așezându-l drept fapt generator al profitului pe care urma să-l realizeze.
Cu alte cuvinte finanțatorul era informat și a mizat pe faptul că obligația pecuniară exprimată în CHF va fi perturbată în viitor prin intervenirea unei situații strict economice, financiare generată de fluctuația majoră a cursului valutar care va bulversa economia contractului în favoarea sa.
În contextul neinformării consumatorului cu privire la vulnerabilitatea monedei  acesta a pus consumatorul în imposibilitatea prospectării viitorului, din perspectiva urmării propriilor interese.
Vorbim de un consumator total neinițiat în specificul pieței valutare, consumator provenind din blocul estic european care a experimentat de puțin timp și insuficient particularitățile economiei de piață.
În contextul istoric și social al epocii la care s-a realizat creditarea era imposibil pentru consumatorul având calitățile medii ale unui om  cu diligență și vigilență normale să sesizeze la momentul încheierii contractului efectul nefast al deciziei de a asuma creditul în franci elvețieni.
Prin urmare, apărările legate de caracterul notorietate al volatilității monedei  în care s-a contractat nu poate fi opus cu succes în circumstanțele cauzei .
Între statutul de profesionist al finanțatorului și amatorismul consumatorului ( raportat la standardele bonus pater familias) nu se poate pune semnul egalității. Cu alte cuvinte, ceea ce era evident pentru împrumutător nu era deloc predictibil pentru consumator.
Mai mult, felul în care a fost cosmetizat creditul denominat în CHF l-a transformat într-un produs credibil și tentant chiar irezistibil.
De asemenea, epoca încheierii contractului este extrem de relevantă în economia cauzei. Intervalul 2007-2008 a constituit apogeul tranzacțiilor imobiliare.
În perioada respectivă acordarea  creditelor ipotecare  a luat o turnură fulminantă, produsul de creditare în franci elvețieni fusese lansat recent și nu era uzual pentru economiile avansate și tradiționale, tranzacțiile imobiliare se realizau cu rapiditate. Starea generală a mediului economico-social, caracterizat de avântul pe care l-a înregistrat creditarea populației, a avut un rol decisiv și a facilitat perfectarea acestuia De aceea nu putem vorbi de asumarea conștientă  și independentă a riscurilor ori de neglijarea de către împrumutat a efectelor păgubitoare generate de o eventuală  fluctuație monetară.
În contextul neinformării corecte a consumatorului nu se poate susține în mod legitim faptul că riscul major intervenit(fluctuația valutară) decurge din natura contractului.
Sub apanajul nominalismului monetar nu poate fi tolerat dezechilibrul contractual generat de fluctuația monedei în care s-a generat creditul, fluctuație care conduce la împovărarea excesivă a obligației de restituire și ruina debitorului.
Dublarea obligației de restituire a capitalului cu dobânzile aferente, poate constitui un impediment insurmontabil al  executării acesteia fiind injustă, nelegitimă.
Circumstanțele cauzei impun asigurarea stabilității și siguranței raporturilor juridice generate de actul juridic contestat în modalitatea evocată, care este nu numai utilă, dar și morală, justă, echitabilă.
Valorizarea judiciară a obligației împrumutatului nu contravine principiului nominalismului monetar care, de altfel, nu are un caracter absolut.
Caracterul non-absolutist al principiului permite ca nominalismul să fie surmontat /substituit  de soluția reinstaurării normalității, acea normalitate ca stare firească ,naturală acceptată de părți la momentul încheierii contractului. Doar prin implementarea acestui remediu mai poate fi asigurată eficacitatea contractului privit ca instrument economic.
Neexecutarea culpabilă, dolosivă a obligației de informare justifică externalizarea  suportării riscului valutar din  patrimoniul consumatorului și transferarea sa către finanțator.
Împrumutătorul avea  obligația de a se abține de la producerea prejudiciului. Cu alte cuvinte, buna-credință a băncii trebuie să transpară atât manifestări negative, constând în abstențiune cât și manifestări active ce presupun un anume comportament, de natura celui anterior evocat(loialitate, prudență , temperanță în etapa precontractuală etc.)
De aceea  în economia cauzei se poate reține că exista îndatorirea de colaborare tradusă prin îndeplinirea obligațiilor de informare în etapa precontractuală dar și obligația și de facilitare a executării contractului de către împrumutător .Facilitarea executării presupune în contextul actual  concesia în vederea reinstaurării echilibrului contractual existent la data încheierii convenției, măsura asigurând refacerea proporționalității prestațiilor.
Reîntoarcerea părților la negociere nu ar asigura o rezolvare eficientă reală a litigiului .
Prin pozițiile publice de notorietate exprimate în sectorul bancar este facil de previzionat  că șansele generării unei negocieri reale sunt inexistente.
În raport de apărările punctuale evocate în cauză de  către bancă obligarea împrumutătorului la o eventuală renegociere, pe temeiul obligației de cooperare ce-i incumbă, ar fi lipsită de finalitate .
O ”renegociere”  formală, în considerarea propriilor interese ,ținând cont de poziția dominantă a băncii și de conduita sa  procesuală actuală, este extrem de predictibilă. Prin impunerea ulterioară a obligației de renegociere și redirecționarea voinței părților în scopul reamenajării contractului ca obligație „de mijloace” și nu „de rezultat”, în contextul în care au existat anterior negocieri nefructuoase ar fi anihilată însăși rațiunea declanșării litigiului, procesul fiind golit de conținut chiar cu concursul organului jurisdicțional.
De altfel, retrimiterea părților la negocieri fără stabilirea unor marje, fără perspectiva concretă a unei sancțiuni în caz de eșec culpabil constituie un obiectiv ilariant ,din perspectiva  necesității predictibile a inițierii unui nou proces, pentru a sancționa o eventuală conduită a părții mai puternică economic de tergiversare a discuțiilor ,de respingere a sugestiilor și propunerilor primite  de la consumator.
În consecință „intervenția”instanței, cu scopul corectării/înlăturării împrejurărilor abuzive, ilicite în procedura de declarare a clauzelor litigiu drept abuzive, trebuie să aibă prevalență în vederea prezervării dreptului la un proces echitabil,  a salvgardării prompte a ființei contractului.
„Intervenția” este nu numai posibilă juridicește, dar si imperios necesară pentru restabilirea echilibrului contractual, fiind permisă prin corelarea principiului bunei -credințe și cel al echității.
Refacerea echilibrului contractual perturbat drastic prin activarea efectelor specifice unei clauze abuzive face necesară plasarea prestaților în trecut când aspectul cantitativ s-a raportat la un alt curs valutar. Astfel modificarea valorii prestațiilor va ține cont de proporția inițială a acestora.
De asemenea, se apreciază că este neîntemeiată cererea de denominare a monedei contractului, având în vedere că prin clauza de la art. 8.1 „plăţile se vor face în moneda creditului”, este transpusă o normă din dreptul naţional, respectiv art. 1584 Cod civil anterior, care prevede că „împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceeași calitate şi cantitate”, fiind aplicabilă ope legis .
Astfel, reclamanta împrumutată are obligaţia de a restitui împrumutul în moneda în care a fost contractat, ratele fiind corect exprimate în CHF, cum figurează în graficul de rambursare, însă banca are obligaţia efectuării schimbului valutar la data scadentă când se prezintă împrumutatul, şi va aplica cursul de schimb de la data încheierii contractului ca efect al anulării prevederilor contractuale contrare, respectiv cele din economia clauzei analizate mai sus.
De altfel, şi CJUE s-a pronunţat în sensul că nu intră sub incidenţa evaluării caracterului abuziv clauzele care reflectă dispoziţii legale. Astfel, în hotărârea Barclays Bank, Curtea a stabilit că Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii şi principiile dreptului Uniunii referitoare la protecţia consumatorilor şi la echilibrul contractual trebuie interpretate în sensul că sunt excluse din domeniul lor de aplicare acte cu putere de lege şi norme administrative ale unui stat membru, în lipsa unei clauze contractuale de modificare a conţinutului sau a domeniului de aplicare al acestora.
Obligaţia de informare nu poate avea ca obiect informaţii publice.
Așa fiind, tribunalul în baza art.480 C.pr.civ va admite apelul şi va schimba sentinţa, în sensul că,  va constata nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art.3.2, 4 şi 8.4 din contract, privind riscul valutar, cu consecința stabilizării cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit mai sus menționat, la cursul valabil la momentul semnării contractului de credit.
Totodată, se va dispune restituirea sumelor încasate cu titlu de diferenţă de curs valutar  cu dobânda legală aferentă, calculată începând cu data încasării ratelor şi până la plata efectivă a sumelor.
În ceea ce priveşte conţinutul clauzei din contractul de credit care stabileşte că „rata dobânzii este stabilită în funcţie de indicele de referinţă LIBOR la 3 luni la care se adaugă marja variabilă a băncii…dobânda se poate modifica în funcţie de variaţia indicelui de referinţă şi/sau a marjei, aceasta din urmă variind conform deciziei băncii”…deoarece această sintagmă nu este exprimată într-un limbaj uşor inteligibil şi nu permite consumatorului să determine mecanismul prin care banca ar putea să determine rata dobânzii, neexistând, explicitat, un mecanism de stabilire şi de evoluţie a acestei părţi variabile a dobânzii, lăsând, astfel, la liberul arbitru al băncii cuantumul părţii variabile a dobânzii, tribunalul apreciază că o astfel de clauză, respectiv cea de la art.3.2, teza menţionată, este abuzivă.
Este aşadar abuzivă o astfel de clauză în cazul în care, din felul în care este redactată nu se poate deduce, în mod clar şi inteligibil, care va fi evoluţia în timp a părţii variabile a dobânzii pe care consumatorii trebuie să o plătească băncii, modul de redactare dând posibilitatea acesteia să aprecieze, în mod unilateral, criteriile în funcţie de care va stabili această componentă a dobânzii, creându-se astfel un vădit dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor, în defavoarea consumatorilor.
Plecând de la premisele cerinței de previzibilitate a actelor normative şi a regulii de
drept civil, potrivit căreia actul juridic se impune părților întocmai ca legea, având forță obligatorie, potrivit dispozițiilor art.  969 alin. (1) C. civ. din 1864, se deprinde concluzia că şi actul juridic trebuie caracterizat prin previzibilitate, clauzele contractuale fiind necesar a fi formulate astfel încât consumatorul să poată anticipa producerea consecinței în ipoteza producerii situației.
Clauza menţionată priveşte obiectul principal al contratului (dobânda făcând parte din
preţ, iar preţul reprezintă obiectul principal al contractului) şi se observă că aceasta nu a fost redactată în mod clar, instanţa constatând că nu există criterii de stabilire a dobânzii de referinţă variabilă, aceasta fiind definită într-un mod neinteligibil pentru consumator, fiind încălcate, în acest mod, dispoziţiile art. 4 al. 6 din leg. 193/2000, limbajul folosit nefiind unul uşor inteligibil. La această concluzie se ajunge şi dacă se au în vedere dispoziţiile art. 9 ind. 3 al.1 lit. g din OG 21/1992.
Potrivit art. 37 din OUG nr.50/2010, – În contractele de credit cu dobândă variabilă se
vor aplica următoarele reguli:   a) dobânda va fi compusă dintr-un indice de referinţă EURIBOR/ROBOR/LIBOR la o anumită perioadă sau din rata dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, în funcţie de valuta creditului, la care creditorul adaugă o anumită marjă fixă pe toată perioada derulării contractului;(…)c) în acord cu politica comercială a fiecărei instituţii de credit, creditorul poate reduce marja şi/sau aplica un nivel mai redus al indicelui de referinţă, acesta având dreptul ca, pe parcursul derulării contractului, să revină la valoarea marjei menţionate în contract la data încheierii acestuia şi/sau la nivelul real al indicelui de referinţă;  d) modul de calcul al dobânzii trebuie indicat în mod expres în contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii variabile, atât în sensul majorării, cât şi în cel al reducerii acesteia;  e) elementele care intră în formula de calcul al dobânzii variabile şi valoarea acestora vor fi afişate pe site-urile de internet şi la toate punctele de lucru ale creditorilor.
Se constată că banca pârâtă nu a respectat aceste prevederi legale, nefăcând obiectul unui act adiţional la contract, că marja băncii este în mod deliberat variabilă, fără a se specifica modalitatea de a varia a acesteia, astfel încât, la momentul încheierii contractului în lei reclamanta nu avea nicio orientare cu privire la cât va fi dobânda la creditul acordat.
Prin urmare, în măsura în care banca a încălcat dispoziţiile legale de a stabili o marjă fixa în componenta dobânzii variabile (în care doar indicele de referinţă să aibă acest caracter), acest aspect are caracter abuziv, astfel încât sintagma marjă variabilă în cadrul dobânzii variabile trebuie înlăturată cu marja fixă, astfel cum prevede legea.
Reclamanta nu a solicitat restituirea eventualelor diferenţe de sume pe care le-ar fi plătit în temeiul acestei clauze apreciate de instanţă ca fiind abuzivă, astfel încât se va limita doar la constatarea caracterului abuziv al acesteia.
Vor fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
Va fi obligată intimata pârâtă, în baza art.453 din c.pr.civilă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 lei către apelanta reclamantă, reprezentând onorariu avocat .
Văzând şi dispoziţiile art.480 din c.pr.civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE

Admite apelul formulat de către apelanta reclamantă ………, împotriva sentinţei civile nr. …… pronunţată de Judecătoria Tg –Jiu în dosarul nr. ….., în contradictoriu cu intimata pârâtă …………., având ca obiect – constatare nulitate act.
Schimbă sentinţa nr. …….. pronunţată de Judecătoria Tg –Jiu în dosarul nr. …………. în sensul că admite în parte acţiunea.
Constată caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art.3.2, în ceea ce priveşte marja variabilă,  4 şi 8.4 din contract, şi clauzele referitoare la riscul valutar.
Dispune recalcularea şi plata ratelor în moneda creditului la cursul de schimb de la data încheierii contractului.
Dispune restituirea sumelor încasate cu titlu de diferenţă de curs valutar, între ratele plătite şi cele care ar fi trebuit achitate ca urmare a recalculării la cursul de schimb de la data încheierii contractului, cu dobânda legală de la data reţinerii până la data restituirii efective.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Obligă intimata pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 lei către apelanta reclamantă, reprezentând onorariu avocat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţa publică de la 10 Ianuarie 2018, la Tribunalul Gorj.

Preşedinte Judecător
L.S     L.S

Este in vigoare : Legea hărţuirii stradale

Legea hărţuirii stradale

 

“Hărțuirea din spații publice, cunoscută și sub numele de hărțuire stradală, afectează un număr foarte mare de fete și femei din România. Astfel, opt din zece femei spun că nu se simt în siguranță când merg pe stradă noaptea iar patru din zece nu se simt în siguranță nici în timpul zilei. Șapte din zece femei nu se așteaptă ca vreo altă persoană să intervină dacă sunt hărțuite pe stradă.”

Astfel, valorile amenzilor contravenționale sunt cuprinse între 3.000 și 10.000 lei, deși în forma inițială a proiectului adoptat de Senat, în luna aprilie, sancțiunile pentru orice formă de hărțuire erau cuprinse între 3.000 și 100.000 de lei

Ei au jucat semifinala,NOI stam acasa – Justiția din Croația decide în favoarea debitorilor cu credite în franci elvețieni. Debitorii din România au obținut conversia doar în procese mai mici

Justiția din Croația decide în favoarea debitorilor cu credite în franci elvețieni. Debitorii din România au obținut conversia doar în procese mai mici

 

Înalta Curte Comercială a Croației a respins apelul a opt bănci într-un proces colectiv inițiat de consumatorii cu credite în franci elvețieni contractate înainte de criză. O curte inferioară din Zagreb anulase, încă din 2013, clauza din contracte potrivit căreia împrumuturile trebuie rambursate în franci elvețieni și decisese conversia acestora în moneda națională la cursul de la data acordării, precum și schimbarea ratelor de dobândă din variabile în fixe. În iulie 2013, cei peste 100.000 de debitori cu credite în franci elvețieni contractate în perioada 2005-2008 au primit o veste bună de la Tribunalul Comercial din Zagreb, după ce au pornit un proces colectiv împotriva băncilor. Francul se apreciase puternic față de moneda locală kuna (legată relativ strâns de euro) după declanșarea crizei financiare, iar băncile crescuseră unilateral dobânzile împrumuturilor, astfel că aceștia ajunseseră să plătească rate mult mai ridicate.

Băncile Zagrebačka banka (deținută de UniCredit) Raiffeisen banka, Erste banka, Sberbank (fostă Volksbank), Addiko (fostă Hypo Group Alpe Adria), OTP banka, Splitska banka (deținută de OTP, preluată de la Societe Generale) și Privredna banka (deținută de Intesa SanPaolo) au atacat cu apel decizia la instanța superioară. A durat mai bine de 5 ani până când apelul a fost tranșat în favoarea consumatorilor, decizia instanței inferioare fiind menținută, iar băncile au pierdut definitiv. Potrivit presei croate, debitorii pot solicita în instanță, pe cale individuală, rambursarea sumelor plătite în plus ca urmare a diferențelor de curs valutar și de dobânzi. Aceeași sursă estimează la 1,35-2 miliarde de euro impactul financiar asupra băncilor. Croații au forțat conversia și prin lege În septembrie 2015, cu două luni înainte de alegeri, Parlamentul croat vota pentru conversia creditelor propulației din franci elvețieni în euro sau kuna. Întreaga valoare din contracte a fost convertită la cursul de la data acordării creditelor, adică cel din perioada de boom. Au fost aplicate noi rate de dobândă, cele valabile pentru oferta în euro sau kuna, în funcție de contract, a băncilor de la data acordării creditelor. Sumele plătite deja de către debitori au fost recalculate prin aplicarea cursului de schimb de la data contractării împrumuturilor pentru fiecare rată lunară în parte. A rezultat o povară mai redusă pentru debitori, dar și pierderi estimate la circa 1 miliard de euro pentru bănci. Sectorul bancar croat, dominat de acționari străini, avea în bilanțuri împrumuturi de circa 3 miliarde de euro echivalent în franci elvețieni în martie 2015, aproape 19% din totalul împrumuturilor pentru populație și circa 36% din totalul creditelor ipotecare. Aproximativ 60.000 de croați aveau astfel de împrumuturi în derulare la acel moment. Băncile s-au întors împotriva statului croat și au deschis procese de arbitraj internațional la Curtea de la Washington, solicitând despăgubiri. Acestea au atacat legea și la Curtea Constituțională a Croației, dar fără succes. Debitorii din România au obținut conversia doar în procese mai mici Și Parlamentul României a încercat, în 2016, conversia forțată a creditelor în franci elvețieni din lei în monedă națională la cursul de la data acordării. Legea a ajuns la Curtea Constituțională înainte să intre în vigoare și a fost invalidată. Debitorii din România au pornit procese individuale sau în grupuri mai mici în care au solicitat instanțelor să ramburseze creditele la cursul de la data acordării și unii dintre ei au avut succes, mai ales după decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza Andriciuc, care a stabilit că judecătorii naționali se pot pronunța și asupra clauzelor care vizează moneda creditelor. Unele dintre băncile din România au apelat la scheme voluntare adresate clienților și au oferit un discount la sold debitorilor care cădeau de acord să renunțe la procese și să semneze noile contracte. Banca Transilvania a convertit mare parte dintre creditele preluate de la Volksbank și acum a lansat ofertă pentru clienții preluați cu Bancpost și OTP Bank a scăpat de 60% dintre împrumuturile în moneda elvețiană prin conversii cu un discount variabil.

https://www.coltuc.ro

Din 20 mai 2018 au intrat în vigoare noi modificări la legislația privind ITP-ul mașinilor

Din 20 mai 2018 au intrat în vigoare noi modificări la legislația privind ITP-ul mașinilor, ce prevăd condițiile în care pot trece mașinile de inspecție și regimul de sancțiuni.

Astfel, șoferii cu mașini mai vechi sunt obligați să le ducă anual în inspecție, iar cei cu mașini noi fac prima inspecție la trei ani de la înmatriculare, începând cu 1 ianuarie.

De asemenea, modificările impun ca mașinile care prezintă probleme majore sau periculoase să nu treacă de ITP.

Mașinile înmatriculate sau înregistrate în România pot circula și pot fi utilizate pe drumurile publice din România numai dacă starea lor tehnică este conformă cu prevederile legale în materie, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 81/2000.

Tot cu aplicare de la 1 ianuarie 2018, ITP-ul pentru mașinile noi se va face prima dată după trei ani. Termenul pentru efectuarea primei inspecţii se socoteşte de la data primei înmatriculări, iar pentru următoarea inspecţie tehnică periodică, de la data celei precedente.

Tot din mai, problemele pe care le pot identifica angajații ITP-urilor la mașinile aduse la inspecție se împart în deficiențe de trei feluri: minore, majore și periculoase (acum nu există o atare categorisire). Problema e că doar cele cu deficiențe minore pot trece de ITP, conform modificărilor recent intrate în vigoare. Iată care sunt tipurile de deficiențe pe care le luăm în considerare de la 20 mai: deficiențe minore (deficiențele care n-au un efect semnificativ asupra siguranței vehiculului sau impact asupra mediului și alte neconformități minore), deficiențe majore (deficiențele susceptibile să compromită siguranța vehiculului, să aibă impact asupra mediului sau să-i pună în pericol pe ceilalți participanți la trafic și alte neconformități mai importante) și deficiențe periculoase (deficiențele care constituie un risc direct și imediat la adresa siguranței rutiere sau care au impact asupra mediului).

ICCJ : Finalizarea procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv. Posibilitatea compensării: imobilele preluate abuziv şi alte bunuri decât cele înscrise pe lista bunurilor întocmită conf. legii (NCPC, Legea nr. 10/2001, Legea nr. 165/2013)

Potrivit art. 515 din Codul de procedură civilă, „recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii”.

Din cuprinsul textului de lege menționat rezultă patru condiții ce trebuie îndeplinite pentru ca recursul în interesul legii să fie admisibil, și anume: sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept; această problemă de drept să fi fost dezlegată diferit de instanțele judecătorești; dovada soluționării diferite să se facă prin hotărâri judecătorești definitive; hotărârile judecătorești să fie anexate cererii.

Sesizarea trebuie să aibă ca obiect o problemă de drept.

Problema de drept supusă dezbaterii pe calea recursului în interesul legii trebuie să fie una reală, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege. Sintagma „problemă de drept” trebuie raportată la prevederile art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă”.

Norma de drept disputată trebuie să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară ori necorelată cu alte dispoziții legale și, din acest motiv, să existe posibilitatea de a fi interpretată diferit. Înțelesul unor astfel de norme urmează a fi explicat și determinat prin procedura recursului în interesul legii.

Așadar, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea unui recurs în interesul legii trebuie să cuprindă indicarea unei/unor reglementări susceptibile de interpretare ori aplicare diferită și care au generat o practică judecătorească neunitară.

Din acest punct de vedere, potrivit actului de sesizare, problema de drept soluționată diferit de instanțe vizează „interpretarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013, referitoare la posibilitatea acordării în compensare, pentru imobilele preluate abuziv, și a altor bunuri decât cele înscrise pe lista bunurilor întocmită în conformitate cu dispozițiile art. 22^1 alin. (5) din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, aprobate prin H.G. nr. 401/2013, astfel cum au fost modificate prin H.G. nr. 89/2014”.

Deși actul de sesizare nu determină în mod riguros obiectul său, nefiind indicate expres dispozițiile legale interpretate și aplicate diferit în practica judiciară și a căror interpretare unitară se solicită pe calea recursului în interesul legii, revine Înaltei Curți de Casație și Justiție sarcina de a analiza și evalua întregul conținut al cererii cu care a fost sesizată și de a stabili, în raport cu acesta, limitele învestirii sale și necesitatea activării mecanismului de unificare a practicii.

În acest sens este jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia, atunci când actul de sesizare nu formulează precis obiectul recursului în interesul legii, revine Completului competent să judece recursul în interesul legii „sarcina de a determina dacă, prin modul de prezentare a problemei prin care s-a pretins o rezolvare neunitară prin hotărâri judecătorești definitive, aceasta reprezintă o problemă de drept de natură să pună în dezbatere interpretarea și aplicarea unei/unor reglementări legale”[1].

Astfel, din cuprinsul actului de sesizare, din modul de prezentare a problemei pentru care s-a dovedit o rezolvare neunitară prin hotărârile judecătorești anexate și din considerentele acestor hotărâri rezultă că ceea ce se supune analizei prin prezentul recurs în interesul legii este interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 și art. 22^1 – art. 22^3 din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013. Se solicită a se stabili dacă, în interpretarea acestor dispoziții legale, pot fi sau nu acordate în compensare și alte bunuri decât cele menționate în lista întocmită în conformitate cu art. 22^1 alin. (5) din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013.

Problema de drept supusă dezbaterii a fost generată de interpretarea și aplicarea diferite de către instanțele judecătorești a unor reglementări legale ce s-au dovedit a fi insuficient de clare și precise, generând în acest fel o practică neunitară.

Sunt instanțe care au considerat, în interpretarea acestor dispoziții legale, că nu pot fi acordate în compensare alte bunuri decât cele înscrise în lista întocmită conform art. 22^1 alin. (5) din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013. În acest sens s-a apreciat că acordarea măsurii reparatorii a compensării cu bunuri oferite în echivalent este exclusiv în căderea entității învestite cu soluționarea notificării, întrucât aceasta este cea care întocmește lista bunurilor disponibile și emite dispoziție, decizie sau, după caz, ordin privind măsura compensării cu alte bunuri, neîntocmirea listei sau întocmirea ei defectuoasă putând atrage răspunderea contravențională a entității notificate, în condițiile prevăzute de art. 36-37 din Legea nr. 165/2013.

Alte instanțe au considerat, în interpretarea acelorași dispoziții legale, că pot fi acordate în compensare și alte bunuri decât cele înscrise în lista întocmită conform art. 22^1 alin. (5) din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, fie condiționat de constatarea unui abuz al administrației (neîntocmirea listei sau întocmirea ei defectuoasă), fie chiar necondiționat de constatarea unui asemenea abuz, în măsura în care persoana îndreptățită face dovada existenței unor bunuri disponibile.

În justificarea acestei orientări jurisprudențiale s-a avut în vedere că, deși inițiativa oferirii bunurilor în echivalent aparține entității notificate, aceasta nu înseamnă lipsirea persoanei îndreptățite de dreptul de a combate în instanță absența unei asemenea oferte, drept care se circumscrie liberului acces la justiție. Învestită cu cererea prin care persoana îndreptățită pretinde că există bunuri care pot fi acordate în compensare, instanța de judecată, în virtutea plenitudinii sale de jurisdicție, trebuie să procedeze la verificarea pe fond a unei astfel de pretenții și, pe baza probatoriului administrat, să stabilească temeinicia cererii, nefiind un impediment legal faptul că respectivele bunuri nu au fost incluse, în mod eronat sau abuziv, discreționar, în lista întocmită conform art. 22^1 alin. (5) din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013.

Prin urmare, există o jurisprudență neunitară în ceea ce privește posibilitatea acordării de bunuri în compensare, altele decât cele menționate în lista întocmită de entitățile notificate, determinată de interpretarea diferită a prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 și art. 22^1 -22^3 din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, astfel cum au fost completate prin H.G. nr. 89/2014.

De aceea, se solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție ca, pe calea recursului în interesul legii, să stabilească o interpretare unitară a acestor dispoziții legale, în sensul de a decide dacă, din cuprinsul acestor prevederi legale, rezultă sau nu posibilitatea acordării de bunuri în compensare, altele decât cele menționate în lista întocmită de entitățile notificate.

În consecință, Completul competent să judece recursul în interesul legii constată că obiectul sesizării îl reprezintă o problemă de drept atrasă de interpretarea diferită pe care instanțele de judecată au dat-o în privința unor norme juridice insuficient de clare și precise, astfel încât prima condiție de admisibilitate a recursului în interesul legii este îndeplinită.

Dezlegarea acestei probleme de drept controversate din practica instanțelor judecătorești răspunde scopului recursului în interesului legii de a asigura o interpretare și aplicare unitară a legii de către toate instanțele judecătorești și, pe cale de consecință, o jurisprudență predictibilă.

Problema de drept ce face obiectul sesizării a fost dezlegată diferit de instanțele judecătorești.

Așa cum rezultă din cuprinsul hotărârilor definitive anexate actului de sesizare, sunt instanțe care consideră că nu se pot atribui în compensare alte bunuri decât cele menționate în lista prevăzută deart. 22^1 alin. (5) din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, astfel cum au fost completate prin H.G. nr. 89/2014. În această orientare jurisprudențială, măsura compensării cu alte bunuri poate fi dispusă doar cu privire la bunuri ce au fost afectate acestui scop, prin includerea lor în lista întocmită de entitățile învestite.

Într-o altă orientare jurisprudențială, rezultată din hotărârile anexate, se consideră că se pot atribui în compensare și alte bunuri decât cele menționate în lista prevăzută de art. 22^1 alin. (5) din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, fie condiționat de constatarea unui abuz al administrației (neîntocmirea listei sau întocmirea ei formală, cu mențiunea că nu sunt bunuri disponibile, precum și caracterul lacunar, incomplet al acesteia, conținând doar bunuri neatractive), fie chiar necondiționat de constatarea unui asemenea abuz, în măsura în care persoana îndreptățită face dovada existenței unor bunuri disponibile.

În consecință, în practica judecătorească s-au conturat două orientări jurisprudențiale diferite, întemeiate pe interpretarea și aplicarea acelorași prevederi legale, ceea ce justifică necesitatea pronunțării unei decizii care să asigure unitatea de jurisprudență.

Dovada soluționării diferite trebuie să se facă prin hotărâri judecătorești definitive.

Așa cum rezultă din cuprinsul art. 515 din Codul de procedură civilă, dovada soluționării diferite a problemei de drept ce face obiectul sesizării trebuie să se facă prin hotărâri definitive, fără ca textul de lege menționat să impună cerința unui anumit număr de hotărâri sau condiția ca soluțiile diferite să fi fost pronunțate la nivelul instanțelor din întreaga țară.

Această condiție este, de asemenea, îndeplinită în cauză, întrucât au fost atașate actului de sesizare hotărâri judecătorești definitive ce cuprind soluțiile jurisprudențiale neunitare, rezultate din interpretarea diferită a textelor de lege analizate.

Hotărârile judecătorești trebuie să fie anexate cererii.

Anexele care însoțesc actul de sesizare fac dovada îndeplinirii acestei condiții formale.

Prin urmare, fiind îndeplinite cerințele art. 515 din Codul de procedură civilă, recursul în interesul legii este admisibil.

Asupra fondului recursului în interesul legii

În dezlegarea problemei de drept referitoare la posibilitatea acordării de bunuri în compensare, altele decât cele menționate în lista întocmită de entitățile notificate, trebuie avute în vedere următoarele aspecte: a) evoluția reglementării în materie; b) ordinea instituirii anumitor măsuri compensatorii prin legile de reparație; c) posibilitatea pentru instanțe de a cenzura modalitatea în care entitățile notificate se conformează obligației înscrise în capitolul III^1 (art. 22^1 -art. 22^3) din H.G. nr. 89/2014 privind completarea Normelor de aplicare a Legii nr. 165/2013, aprobate prin H.G. nr. 401/2013, din perspectiva plenitudinii de jurisdicție și a accesului efectiv la instanță.

a) Evoluția reglementării referitoare la acordarea măsurilor reparatorii sub formă de bunuri ori servicii în compensare

Potrivit Legii nr. 10/2001 a fost instituit, prioritar, principiul restituirii în natură a bunurilor [art. 1 alin. (2), art. 7, art. 26] și în subsidiar, pentru ipoteza în care o astfel de modalitate de reparație nu este posibilă, restituirea în echivalent, prin acordarea, în compensare, de bunuri sau alte servicii de către entitatea învestită cu soluționarea notificării sau despăgubiri, acordate în condițiile prevederilor speciale în materie.

Prin Legea nr. 165/2013 s-a reglementat același principiu, al prevalenței restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist [art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a)], regăsit și în dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Pentru ipoteza imposibilității restituirii în natură s-a prevăzut, în forma inițială a legii, ca reparație prin echivalent, doar măsura compensării prin puncte [art. 2 alin. (1)].

Textul menționat a fost modificat prin Legea nr. 368/2013, potrivit căreia s-a introdus, ca primă măsură reparatorie prin echivalent, cea a compensării cu bunuri oferite de entitatea învestită cu soluționarea cererii.

De asemenea, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 210 din 8 aprilie 2014 (M. Of. nr. 418 din 5 iunie 2014), s-a statuat asupra caracterului neconstituțional al normei art. 1 alin. (2) raportat la dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, reținându-se în considerente că, la momentul adoptării acestui act normativ, legiuitorul a omis situația, prevăzută expres de Legea nr. 10/2001, privind măsurile reparatorii prin echivalent, care aveau ca obiect compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită/deținătorul imobilului cu acordul persoanei îndreptățite.

S-a apreciat că abrogarea dispozițiilor legale care constituiau temeiul juridic al acordării de bunuri în compensare (într-un interval de 7 luni, între data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și data modificării acesteia prin Legea nr. 368/2013), urmată de reinstaurarea acestui drept în forma prevăzută de legea anterioară, demonstrează caracterul arbitrar și imprevizibil al normei adoptate de legiuitor, generând instabilitatea raporturilor juridice reglementate de Legea nr. 165/2013, lipsa de coerență și previzibilitate a normelor adoptate în materia măsurilor reparatorii prin echivalent, ceea ce afectează în mod grav principiul securității raporturilor juridice.

Ulterior, prin H.G. nr. 89/2014 au fost completate Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, introducându-se capitolul III^1 referitor la mecanismul și condițiile privind compensarea cu bunuri oferite în echivalent.

În mod asemănător, procedura acordării de bunuri în compensare, prin întocmirea lunară a unui tabel cu bunuri disponibile, de către primarii sau, după caz, conducătorii entităților învestite cu soluționarea notificărilor, era reglementată prin art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 (text introdus prin O.U.G. nr. 209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 263/2006).

Or, în legătură cu aplicarea acestei dispoziții legale, instanța supremă a dezvoltat o jurisprudență consistentă și constantă[2], conform căreia pot fi acordate persoanei îndreptățite, în compensare, și alte bunuri decât cele care apar în lista întocmită de unitatea deținătoare, în măsura în care partea face dovada existenței unor astfel de bunuri, care în mod nejustificat nu sunt incluse în categoria bunurilor disponibile, instanța având, în virtutea plenitudinii ei de jurisdicție, competența cenzurării modalității de întocmire a listei, care nu poate fi una discreționară sau abuzivă.

Pentru identitate de rațiune (eadem ratio legis), soluția în aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 și a normelor metodologice aferente (capitolul III^1 din H.G. nr. 89/2014) nu poate fi diferită, ținând seama și de argumentele ce vor fi expuse în continuare.

b) Ordinea instituirii măsurilor reparatorii

Dispozițiile în materia legilor reparatorii statuează, așa cum s-a menționat deja, asupra prevalenței principiului restituirii în natură și, în subsidiar, asupra acordării unor reparații prin echivalent.

În privința măsurilor reparatorii în echivalent, ordinea acordării acestora rezultă din modalitatea în care ele sunt enumerate de textul legal, fiind una graduală, în sensul că prioritate are acordarea de bunuri ori servicii în compensare sau, dacă această modalitate de reparație nu este posibilă, acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale [în vechea reglementare, dată de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001], respectiv compensarea prin puncte [art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 368/2013].

Că este așa, rezultă o dată în plus și din expunerea de motive a Legii nr. 368/2013, potrivit căreia „finalitatea de atins va fi inclusiv aceea de scădere a presiunii asupra bugetului de stat, prin diminuarea sumei despăgubirilor acordate în numerar persoanelor îndreptățite”.

De asemenea, soluția se impune printr-o interpretare gramaticală a textului, care plasează reparația prin compensare cu alte bunuri înaintea celei referitoare la compensarea prin puncte, dar și prin interpretarea teleologică, din punctul de vedere al scopului și finalității legii, de a se asigura o formă de reparație cât mai apropiată de cea a restituirii în natură (prin acordarea de bunuri).

În acest context legislativ, al existenței unei ordini de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, în situația în care persoana îndreptățită optează pentru compensarea cu bunuri și face dovada disponibilității lor, are vocație la obținerea acestora, indiferent de faptul că ele au fost omise de pe lista entității notificate sau, a fortiori, dacă unitatea deținătoare, nesocotindu-și obligația care îi revenea, nu a întocmit lista bunurilor ce pot fi acordate în compensare.

c) Plenitudinea de jurisdicție a instanței în legătură cu modalitatea de acordare a bunurilor în compensare

Argumentul conform căruia acordarea de măsuri reparatorii în echivalent este exclusiv în căderea entității învestite cu soluționarea notificării – întrucât aceasta este cea care întocmește lista bunurilor disponibile, emițând dispoziție, decizie sau, după caz, ordin privind măsura compensării – este eronat, nesocotind plenitudinea de jurisdicție a instanței și principiul liberului acces la justiție.

Astfel, modalitatea în care unitatea deținătoare dă curs obligației ce îi revine, de întocmire și afișare, la sfârșitul fiecărei luni, a situației bunurilor care pot fi acordate în compensare, este supusă cenzurii instanței învestite cu plângerea persoanei nemulțumite de felul în care i-a fost rezolvată cererea.

Instanța de judecată este cea care, în virtutea plenitudinii de competență, poate sancționa, deopotrivă, neîntocmirea listei sau întocmirea ei formală, cu mențiunea că nu sunt bunuri disponibile, precum și caracterul lacunar al acesteia, incomplet, conținând doar bunuri neatractive ori disproporționate valoric.

La fel ca în reglementarea anterioară (art. 26 din Legea nr. 10/2001), faza procedurii prealabile este urmată de cea judiciară, în cazul în care persoana îndreptățită este nemulțumită de felul în care i-a fost rezolvată cererea (art. 35 din Legea nr. 165/2013).

În legătură cu nesoluționarea cererii (ipoteză căreia îi poate fi asimilată, mutatis mutandis, aceea în care entitatea deținătoare nu a întocmit situația bunurilor disponibile, deși a fost învestită cu solicitarea de acordare de bunuri în compensare), instanța supremă s-a pronunțat deja printr-o Decizie în interesul legii nr. XX din 19 martie 2007 (M. Of. nr. 764 din 12 noiembrie 2007), statuând că, în ipoteza în care entitatea deținătoare nu rezolvă cererea, instanța de judecată este cea care trebuie să evoce fondul și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea.

S-a reținut totodată că o astfel de situație echivalează și cu refuzul soluționării cererii, care nu poate rămâne necenzurat „pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. (2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime”.

În mod asemănător, în apărarea acelorași drepturi și pe baza liberului acces la justiție, persoana îndreptățită se poate adresa instanței în ipoteza în care lista bunurilor de oferit în compensare este una incompletă sau conține bunuri neatractive, a căror acordare nu este aptă să asigure o reală reparație.

Aceasta, întrucât împrejurarea că, în procedura prealabilă, entitatea deținătoare este cea care apreciază asupra acestei măsuri, a compensării, nu îi acordă o putere discreționară și niciuna sustrasă controlului instanței de judecată, fiind greșit argumentul conform căruia într-o asemenea ipoteză ar fi suficientă angajarea răspunderii contravenționale pentru îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor, în termenii prevăzuți de art. 36 și 37 din Legea nr. 165/2013.

În realitate, ceea ce urmărește partea este satisfacerea pretențiilor sale referitoare la măsurile reparatorii și de aici necesitatea unei judecăți pe fond asupra acestei cereri, iar nu sancționarea contravențională a atitudinii culpabile a persoanei notificate (care se poate angaja în mod distinct, pe un alt temei).

La fel, faptul că, potrivit art. 22^1 din H.G. nr. 89/2014, inițiativa „oferirii bunurilor în echivalent” aparține entității notificate nu înseamnă lipsirea persoanei interesate de posibilitatea și dreptul de a combate în instanță absența unei asemenea oferte, în ipoteza în care ea face dovada, în mod neechivoc, că este vorba de un abuz sau, pur și simplu, de o listă defectuos întocmită.

De aceea, învestită cu cererea prin care persoana îndreptățită pretinde că există bunuri care pot fi acordate în compensare, instanța trebuie să procedeze la verificarea pe fond a unei astfel de pretenții și, pe baza probatoriului administrat, să stabilească temeinicia cererii, nefiind un impediment legal faptul că respectivele bunuri n-au fost incluse, în mod eronat sau abuziv, discreționar, în lista celor care pot face obiectul acestei măsuri.

Altminteri, necenzurarea modalității în care entitățile învestite cu notificări dau curs solicitării de acordare de bunuri în compensare ar face să devină iluzorie și lipsită de substanță această formă de reparație prin echivalent, dacă ea ar rămâne la aprecierea discreționară a persoanei notificate.

În plus, aceasta este expresia plenitudinii jurisdicționale a instanței, cea care verifică, sub aspectul legalității, măsurile dispuse în faza procedurii prealabile.

Toate argumentele expuse trebuie puse în corelație și cu faptul că dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 reprezintă, în realitate, o preluare a vechii reglementări [art. 1 alin. (2) și (5), art. 26 din Legea nr. 10/2001], în legătură cu care, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, s-a dezvoltat și consolidat o anumită practică judiciară la nivelul instanței supreme, nefiind justificat un reviriment al jurisprudenței, câtă vreme au rămas neschimbate temeiurile care au determinat rezolvarea jurisprudențială menționată anterior în legătură cu măsura reparatorie prin echivalent, a compensării cu alte bunuri.

De asemenea, această dezlegare este în acord cu jurisprudența instanței de contencios european a drepturilor omului, în interpretarea articolului 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția), care garantează dreptul la un proces echitabil, cu componenta sa materială esențială – dreptul de acces la un tribunal independent și imparțial, cu plenitudine de competență, care să soluționeze contestațiile ce poartă asupra unor drepturi și obligații cu caracter civil, în accepțiunea lor autonomă.

În acest sens, deși dreptul de acces la un tribunal nu este unul absolut, fiind susceptibil de limitări, întrucât, prin însăși natura lui, acesta presupune o reglementare din partea statului, în cadrul marjei sale de apreciere, recunoscută de Convenție, limitările trebuie să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim și să fie proporționale, adică să existe un echilibru între scopul invocat de stat și mijloacele folosite, între interesul general și imperativul protejării drepturilor individuale[3].

Pe tărâmul dreptului de acces s-a subliniat necesitatea efectivității exercițiului acestui drept și aplicării limitărilor într-o măsură în care să nu fie golit de conținut. Astfel, s-a evidențiat de nenumărate ori că ansamblul garanțiilor procesuale instituite de articolul 6 al Convenției ar rămâne fără substanță și ar deveni superfluu dacă dreptul de acces la instanță nu ar fi unul efectiv[4], în aplicarea unui principiu fundamental, potrivit căruia Convenția apără „drepturi concrete și efective, iar nu teoretice și iluzorii[5]”.

Or, deși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că instituirea unei proceduri prealabile nu este în sine incompatibilă cu prevederile articolului 6 al Convenției, fiind una dintre limitările admise ale dreptului de acces la un tribunal, pentru a atinge scopul reglementării dreptului la un proces echitabil, ea trebuie să fie supusă unui control judecătoresc exercitat de o instanță independentă și imparțială, cu plenitudine de jurisdicție, adică o instanță capabilă să exercite un control în fapt și în drept, desigur, în funcție de competențele atribuite de dreptul intern.

Procedând la aplicarea acestor principii în dezlegarea problemei de drept referitoare la posibilitatea acordării de bunuri în compensare, altele decât cele menționate în lista întocmită de entitățile notificate, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii observă că negarea posibilității de a acorda bunuri în compensare, în baza și în urma unei proceduri judiciare, desfășurate cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale ale persoanelor implicate, ar echivala cu negarea însăși a plenitudinii de jurisdicție de care se bucură un tribunal în această materie și, implicit, cu afectarea dreptului de acces la un tribunal independent și imparțial.

Altfel, a accepta că doar unitatea deținătoare poate acorda bunuri în compensare în procedura administrativă înseamnă a accepta că una dintre măsurile de reparație prevăzute de legea specială „scapă” controlului unei instanțe și este lăsată exclusiv la latitudinea acestei unități, iar un aspect esențial al unei cauze particulare deduse judecății – cel al demonstrării existenței unor bunuri disponibile ce ar putea fi oferite în echivalent – nu poate fi dezbătut și probat într-o procedură judiciară în care contestația poartă asupra unor drepturi și obligații cu caracter civil, cum este dreptul de proprietate, ce formează chiar domeniul de aplicabilitate al dreptului la un proces echitabil.

În același sens, a declanșa o procedură judiciară doar pentru a constata că o unitate deținătoare, în mod discreționar sau din neglijență, nu întocmește sau nu actualizează lista bunurilor ce pot fi acordate în compensare, fără a da posibilitatea părții interesate de a face dovada existenței unor bunuri disponibile, a stabilirii, pe baza probelor, a situației juridice actuale a bunurilor pretinse, ar echivala doar cu iluzia exercițiului unui drept fundamental și cu lăsarea lui fără substanță, precum și cu negarea plenitudinii de jurisdicție a instanței de judecată învestite cu o cerere prin intermediul căreia persoana îndreptățită pretinde că există bunuri ce pot fi acordate în compensare.

În acest context și doar pentru rigoare juridică se reține că, în jurisprudența la care face referire prezenta sesizare și care susține imposibilitatea atribuirii în compensare a altor bunuri decât cele menționate în lista prevăzută de art. 22^1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 165/2013, se utilizează, pentru fundamentarea acestei orientări jurisprudențiale, un anumit tip de argument ce ar viza o „abordare instituțională nediscriminatorie” pentru toate persoanele care ar intenționa să solicite bunuri în compensare în temeiul Legii nr. 165/2013, argument care este însă de ordin formal, întrucât nu este însoțit de o demonstrație a unei pretinse discriminări.

Astfel, trebuie reamintit că un principiu fundamental ce stă la baza interpretării articolului 14 al Convenției sau articolului 1 al Protocolului nr. 12 adițional la Convenție, care interzic discriminarea, este că „a distinge nu înseamnă a discrimina”, iar, pentru a exista discriminare, în sensul acestor dispoziții convenționale, autoritățile statale ar trebui să introducă distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o „justificare rezonabilă și obiectivă”, statele contractante dispunând de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice diferențele de tratament juridic aplicat.

Or, în ipoteza ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii, instanțele nu aplică un tratament juridic favorizant și nu privilegiază o anumită persoană sau un anumit grup de particulari, în virtutea unui criteriu de discriminare dintre cele enunțate de art. 14 al Convenției, ci aplică într-o cauză particulară dedusă judecății principiile ce decurg dintr-un alt drept reglementat de Convenție, respectiv dreptul la un proces echitabil, cu componenta sa esențială – dreptul la un tribunal independent și imparțial cu plenitudine de jurisdicție -, al cărui exercițiu nu trebuie limitat pentru argumentele anterior expuse.

Astfel, cei care se prevalează de un asemenea argument ignoră însăși natura procedurii judiciare declanșate pentru realizarea pretinsului drept de proprietate al persoanei îndreptățite și atributele pe care le are instanța de judecată într-o asemenea procedură, ajungând, în mod paradoxal, ca, sub pretextul nediscriminării, să prefere pasivitatea persoanei interesate care ar trebui să aștepte sine die întocmirea unei asemenea liste cu bunuri disponibile de către autoritățile administrative sau să nu sancționeze însăși pasivitatea acestor autorități, ce nu își îndeplinesc atribuțiile legale, „abordarea instituțională unitară”, în manifestarea ei negativă, devenind un fals panaceu al protecției drepturilor omului.

Astfel, pentru toate aceste considerente, Înalta Curte admite recursul în interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj și, în consecință, stabilește că:

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu art. 22^1-22^3 din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, aprobate prin H.G. nr. 401/2013, astfel cum au fost completate prin H.G. nr. 89/2014, pot fi acordate în compensare și alte bunuri decât cele menționate în lista întocmită de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă persoana îndreptățită face dovada caracterului disponibil al acestora.

Sursa informației: Decizie publicată în M. Of. nr. 570 din 06 iulie 2018.


[1] A se vedea, în acest sens, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 18 din 5 octombrie 2015 – paragraful 37 (M. Of. nr. 801 din 28 octombrie 2015).

[2] A se vedea, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 1.299 din 24 februarie 2012, nr. 3.497 din 18 mai 2012, nr. 3.649 din 23 mai 2012, nr. 2.184 din 23 martie 2012, nr. 3.543 din 18.05.2012, nr. 6.228 din 15 octombrie 2012, nr. 4.540 din 15 iunie 2012, nr. 6.952 din 14 noiembrie 2012, nr. 557 din 7 februarie 2013, nr. 5.621 din 4 decembrie 2013, nr. 1.335 din 20 mai 2015, nr. 1.735 din 30 iunie 2015 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă, date publicității pe site-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

[3] Cauza Sabin Popescu contra României, Hotărârea din 2 martie 2004, paragraful 66.

[4]A se vedea Cauza Golder contra Marii Britanii, Hotărârea din 21 februarie 1975.

[5]Cauza Weissman contra României, Hotărârea din 23 octombrie 2006.

https://www.coltuc.ro

Cei cu dosare în temeiul Legii 10 la ANRP se pot adresa instanţei pentru a le stabili despăgubirile : 2018

Cei care au dosare constituite în temeiul Legii nr. 10 din 2001 la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor se pot adresa instanţei pentru a le stabili despăgubirile la care au dreptul, a informat Asociaţia pentru Proprietate Privată (APP), prin intermediul unui comunicat.

„Deşi în mai 2013, la presiunea Curţii Europene a Drepturilor Omului, autorităţile române au promis soluţionarea tuturor dosarelor într-un termen pe care l-au considerat ‘rezonabil’, la expirarea acestuia nici jumătate dintre solicitări nu au fost rezolvate. Începând de astăzi, cei care au dosare constituite în temeiul Legii nr. 10 din 2001 la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor se pot adresa instanţei pentru a le stabili despăgubirile la care au dreptul. În această situaţie se află peste 26.000 de dosare care erau înregistrate la această instituţie în urmă cu cinci ani şi care ar fi trebuit finalizate până în prezent”, anunţă APP.

Conform aceleiaşi surse, dintre cei cărora ANRP, prin Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, le-a soluţionat deja dosarele mulţi au fost nevoiţi să ajungă tot la instanţele de judecată, nemulţumiţi cu decizia primită. APP menţionează că au fost situaţii în care, după ce unităţile deţinătoare (primăriile în cele mai multe situaţii) au hotărât că anumite persoane au dreptul la măsuri reparatorii, Instituţia Prefectului, verificând actele, a confirmat acelaşi lucru, dar ANRP a emis decizii de invalidare, stabilind astfel că persoana îndreptăţită nu va mai primi despăgubiri.

„Comisiile din cadrul ANRP tergiversează soluţionarea cauzelor, solicitând frecvent proprietarilor diverse înscrisuri, unele imposibil de obţinut. De pildă, li se solicita să facă dovada modului în care imobilul a intrat în proprietatea statului. În multe cazuri nu a existat un act normativ de preluare sau imobilul a fost preluat în fapt, în baza unui act individual, iar proprietarii în mod obiectiv nu pot face dovada modului în care bunul imobil a ajuns în proprietatea statului. Se poate face dovada că a fost proprietatea celui care a formulat notificarea, că în prezent este indubitabil în posesia statului, dar, dacă nu se poate dovedi cum a ajuns acel imobil în proprietatea statului, CNCI din cadrul ANRP emite decizie de invalidare. Necontestată în 30 de zile în instanţă, această decizie rămâne definitivă, deci fostul proprietar (sau moştenitorul acestuia) nu mai are niciun drept să primească vreo sumă de bani cu titlu de despăgubire”, se mai arată în comunicat.

Asociaţia pentru Proprietate Privată şi ResRO-Restitution und Menschenrechte în Rumänien e.V. (Asociaţia pentru Restituirea Proprietăţilor şi Drepturile Omului în România) le recomandă proprietarilor de imobile naţionalizate să nu piardă termenul de şase luni şi, începând de luni până în noiembrie, să se adreseze instanţelor pentru a putea obţine mai repede despăgubirile la care au dreptul.

„Oricum modul de calcul este neechitabil, deoarece se are în vedere valoarea imobilelor astfel cum rezultă din grila notarilor publici din anul 2013, iar acum valoarea de piaţa este diferită, dar, cu cât aşteptarea este mai mare, cu atât devalorizarea va fi mai accentuată. Mai trebuie semnalat un aspect, pe care poate nu l-a evidenţiat nimeni până acum, grilele notarilor publici din 2013 stabilesc pentru unele judeţe valori în euro/ mp, iar pentru altele valorile sunt calculate în lei. (…) Curtea Constituţională a României este însă ocupată cu sesizări mai importante, nu are timp să constate şi acest mod discriminatoriu de soluţionare a notificărilor depuse de toţi proprietarii în aceeaşi perioadă, în temeiul Legii nr. 10 din 2001”, se mai arată în comunicat.

Un judecător din Cluj a dispus trimiterea unei citații pe Facebook

Un judecător din Cluj a dispus trimiterea unei citații pe Facebook.Instanța din Cluj a încercat pe toate căile posibile să-l aducă pe cel vizat la audiere. Astfel că judecătorul a emis o adresă către compartimentul IT din cadrul Tribunalului Cluj cu solicitarea de a-i trimite intimatului citația pe adresa de Facebook a acestuia.

La următorul termen de judecată, instanța a luat act de poziția oficială a Compartimentului IT: „Nu se poate crea o pagină de facebook a Judecătoriei Cluj-Napoca în vederea transmiterii actelor de procedură prin intermediul aplicației Facebook”, potrivit Clujust.ro.

Prin urmare, judecătorul a constatat imposibilitatea comunicarii actelor judiciare transmise ca urmare a cererii de asistenta judiciara internationala, deoarece cel citat nu a fost găsit acasă, fiind angajat ca șofer de TIR, „iar pe alte cai electronice de comunicare nu a putut fi contactat”.

Soluția pe scurt:

„În temeiul art. 1 alin.1 lit. f, art.171 alin.1 lit. a, art. 173, art. 174 alin 1 lit. c, art. 197 si urm. din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 264 CPP constata imposibilitatea comunicarii actelor judiciare transmise ca urmare a cererii de asistenta judiciara internationala nr. 092.22/6090 din 06.09.2017, Protocol A16/1479 (A/523), formulata de autoritatile judiciare din Republica Elena, respectiv de catre Parchetul de pe lângă Tribunalul de Primă Instanță Katerini, ca urmare a neprezentarii persoanei destinatare si anume STANISLAV C. din actele de cautare efectuate rezultând ca aceasta persoana locuieste la adresa indicate de catre autoritatile judiciare grecesti, dar este angajat ca sofer pe camion (TIR) în afara României, iar pe alte cai electronice de comunicare nu a putut fi contactat si retransmite actele judiciare împreuna cu cele efectuate în îndeplinirea cererii catre Parchetul de pe lângă Tribunalul de Primă Instanță Katerini, Republica Elenă.”

Sentința putea fi atacată cu contesție, dar nu s-a întâmplat asta.

Articolul 257 alin. (5) din Codul de procedură penală prevede că „citarea se poate realiza şi prin intermediul poştei electronice sau prin orice alt sistem de mesagerie electronică, cu acordul persoanei citate.”

Judecătorul Eugen Crișan este șeful secției penale de la Judecătoria Cluj-Napoca și are o vastă experiență în domeniu, fiind anterior procuror și chiar șef al Parchetului Judecătoriei Cluj-Napoca.

Recent, acesta a fost speaker la o conferință profesională, lucrarea magistratului avânt titlul: „Libera circulație a persoanelor, efectele sale negative asupra procesului penal și eficiența mecanismelor de cooperare judiciară internațională pentru înlăturarea acestora”.

„De când România a depășit anumite bariere de natură economică, socială, de dezvoltare și statele europene au pus bazele comunității europene prin Tratatul de la Roma, ceea ce a adus un element nou în discuție și anume cetățenia europeană, în sensul că fiecare cetățean al unui stat membru poate să circule liber și nestingherit, poate să se așeze, să aibă o locuință și o ocupație, să mai păstreze sau nu legătura cu statul de origine. Pentru noi penaliștii asta înseamnă o mică problemă”, a spus judecătorul.

Problema vine de la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, mai exact de la articolul 6, despre care Crișan spune că „este invocat și răsinvocat pe toate planurile, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței.”

 

Reclamatii banci

Reclamatii banci

TBI Bank m-a raportat la Biroul de Credit, desi am refinantat contractul de credit. Ce pot sa fac?
Daca nu am achitat nimic la un credit BRD din 2013 este prescris?
Este legal ca BRD sa-mi opreasca aproape 2/3 din salariu pentru datorii la BEJ?
BCR mi-a cerut 200 de lei sa inchid un cont inactiv. E corect si legal?
Banca poate refuza rambursarea integrala anticipata a creditului?
Are voie EOS KSI sa puna dobanzi sau penalitati? De la 2.000 de lei am ajuns la 8.000 de lei de plata!
E ilegal sa mai figurez in Biroul de Credit, daca s-a prescris creditul?
Recuperatorii de la APS Holding imi cer 4.000 de lei pentru o datorie de 600 de lei. Ce pot sa fac?
Raiffeisen m-a raportat la Biroul de Credit fara sa ma anunte, pentru un card pe care nu l-am folosit. Ce pot sa fac?
In cazul unor datorii la IFN-uri, se pune doar poprire sau se pot atinge si de proprietatile mele imobiliare?
In ce mall din sectorul 4 pot face o simulare pentru o refinantare?
Kruk imi ia prea multi bani din salariu! Ce pot sa fac?
Cum pot fi sters din Biroul de Credit?

 

 

Pe puteti scrie pe whatsapp 0745150894

Reclamatii banci

Stiati ca … Bancile au mai vandut firmelor de recuperare credite neperformante de 1 miliard de lei in 2018

 

 

Bancile continua sa vanda firmelor de recuperare credite neperformante, majoritatea acestora cu intarzieri foarte mari, de peste cinci ani, acordate in principal firmelor, arata statisticile Bancii Nationale a Romaniei (BNR).

Numarul firmelor de recuperare creante inregistrate la ANPC a ajuns la 61 (vezi aici lista), insa nu exista o lege de functionare a acestora, prin care fostii clienti ai bancilor sa fie protejati de eventuale abuzuri, precum hartuirea.

In luna mai, valoarea creditelor cu restante din bilanturile bancilor a scazut cu 1 miliard de lei, la un total de 20 de miliarde de lei, din care peste jumatate, respectiv 12,1 miliarde lei, sunt credite scoase de banci in afara bilanturilor, aduca recunoscute drept pierderi.

Volumul creditelor neperformante scoase in afara bilanurilor a scazut doar cu 0,1 miliarde lei in luna mai, ceea ce inseamna ca restul de aproape 1 miliard de lei au fost vandute de banci firmelor de recuperare creante.

Marea majoritate a restantelor, 87% din total, cu o valoare de 17,5 miliarde lei, au intarzieri de peste 1 an, dintre care 7,6 miliare lei sunt neplatite de peste 5 ani, conform datelor din Centrala Riscului de Credit (CRC) din cadrul BNR, la care se raporteaza credite cu valori de peste 20.000 de lei.

Restantele persoanelor fizice reprezinta doar 21% din total, echivalentul a 4,3 miliarde lei, asfel ca aproape 80% din totalul creditelor neperformante, adica 15,7 miliarde lei, sunt cele acordate firmelor.

Restantele in scadere cu 1 miliard de lei din mai au fost cele ale firmelor, intrucat restantele persoanelor fizice au avut o usoara crestere, de la 4,232 la 4,277 miliarde lei.

Mai multe restante la Biroul de Credit

Restantele persoanelor fizice sunt insa mai mari decat cele inregistrate in CRC la BNR, unde apar doar creditele cu valori de peste 20.000 de lei.

Astfel, conform datelor Biroului de Credit, unde 30 de banci si 35 de IFN-uri raporteaza toate restantele de peste 30 de zile, indiferent de valoare, volumul restantelor a fost in luna mai de 6,8 miliarde lei, ceea ce inseamna ca exista restante de 2,6 miliarde lei la credite cu valori de sub 20.000 de lei (in jur de 4.000 de euro).

Numarul restantelor la Biroul de Credit a crescut in luna mai la un total de 969.401, numarul acestora fiind in crestere cu 27.876 fata de inceputul anului.

Si numarul restantierilor a crescut cu 12.581 in primele cinci luni ale anului, la 692.733 in luna mai.

O scadere importanta se observa insa in cazul restantelor la creditele in franci elvetieni (CHF), de la echivalentul unui miliard de lei in aprilie la 778 milioane lei in mai.

Rata creditelor neperformante a scazut la 5,98%

Scaderea volumului de restante a determinat si reducerea ratei creditelor neperformante la 5,98% in luna mai, de la 6,08% in luna precedenta.

La finalul anului 2017, rata creditelor neperformante era de 6,41%, in scadere de la 9,62% in 2016, 13,51% in 2015 si 20,71% in 2014.

Rata creditelor neperformante (NPL) este calculata conform definitiei Autoritatii Bancare Europene (ABE), denumita rata expunerilor neperforante (NPE) si reflecta doar indicatorii bancilor persoane juridice romane si Creditcoop, nu si pe cei ai sucursalelor bancilor straine.

BNR prcizeaza ca “potrivit definiţiei ABE, implementată în cadrul naţional prin Ordinul BNR nr. 6/2014, expunerile neperformante sunt cele care îndeplinesc oricare din următoarele criterii: i) sunt expuneri semnificative cu scadenţă depăşită cu peste 90 de zile; ii) se consideră că, în lipsa executării garanţiei reale, este improbabil ca debitorul să îşi achite integral obligaţiile din credite, indiferent de existenţa oricărei sume restante sau numărul de zile de întârziere de plată. În luna iunie 2015 a intervenit o modificare a normelor metodologice privind întocmirea situaţiilor financiare FINREP la nivel individual constând în includerea în formularul de raportare a expunerilor neperformante a soldurilor în numerar la banca centrală şi a altor depozite la vedere la instituţiile de credit. Începând cu 1 ianuarie 2018, prin intrarea în vigoare a standardului de contabilitate IFRS 9 „Instrumente financiare”, Ordinul BNR nr. 6/2014 a fost abrogat prin Ordinul BNR nr. 9/2017. “

Legea care a determinat evacuarea forțată a firmelor care ocupă spații la parterul blocurilor cu risc seismic a fost modificată

Legea care a scos forțat sute de firme de la parterul blocurilor cu risc seismic a fost relaxată. Noi condiții pentru magazine, restaurante și cinematografe

 

 

Firmele vor beneficia de fonduri publice pentru consolidarea spațiilor sau imobilelor aflate în proprietatea lor, reprezintă una din cele mai importante modificări aduse legislației actuale. Conform legislației actuale, blocurile de locuințe încadrate în clasa I de risc seismic și care prezintă pericol public sunt incluse în programe anuale de consolidare, care asigură proprietarilor finanțare din transferuri sau credite de la bugetul de stat sau bugete locale. În cazul firmelor private care dețin locuințe sau spații cu altă destinație în imobilele incluse în programele anuale de consolidare, obligația asigurării finanțării, proporțional cu cota-parte din proprietatea comună, aparține însă integral firmelor respective.  Legea permite în prezent primăriilor să aloce fonduri din bugetele proprii pentru pentru a finanța consolidarea spațiilor cu altă destinație decât cea de locuință din blocurile incluse în programele anuale. Condiția este ca astfel de spații să fie deținute doar de persoane fizice. Deputații au modificat însă această prevedere, astfel încât de finanțarea lucrărilor să poată beneficia inclusiv persoanele juridice care dețin astfel de spații, precum, de pildă, cele comerciale situate la parterul blocurilor.

De asemenea, proprietarii acestor spații din construcţiile incluse în programele anuale vor beneficia de finanţare din transferuri de la bugetul de stat şi bugetul local pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de intervenţie. Sumele alocate în cazul persoanelor juridice va trebui însă să fie restituite în rate lunare egale, cu o dobândă fixă de 5% pe an, cu o durată de rambursare de până la 5 ani de la data recepţiei la terminarea lucrărilor de intervenţie. În cazul întârzierii la plată a ratelor cu mai mult de 30 de zile se calculează majorări de întârziere la ratele scadente în cuantum de 1% pe lună sau fracţiune de lună.   Înstrăinarea, în decurs de 5 ani de la recepţia lucrărilor de consolidare, a spaţiilor cu altă destinaţie decât de locuință, finanţate prin transferuri de la buget, este însă condiţionată de rambursarea integrală a ratelor neachitate. După adoptarea de către Camera Deputaților, noile prevederi mai trebuie promulgate și de președintele Iohannis pentru a intra în vigoare.

Admitere în avocatură 2018 .Inscriere si examene.Date

Examenul se va desfăşura prin susţinerea unui test grilă ce cuprinde 100 de întrebări din toate materiile de examen. Vor fi declaraţi admişi candidaţii care vor obţine cel puţin 10 puncte la fiecare disciplină în parte şi un punctaj total de cel puţin 70 de puncte.

 

Înscrierea la examenul de primire în profesie pentru dobândirea calităţii de avocat stagiar şi pentru persoanele care au susţinut examenul de definitivat în alte profesii juridice se va desfăşura astfel:

– Cererile de înscriere a candidaţilor la examen se depun în intervalul 9 iulie 2018 (ora 8.00) – 3 august 2018 (ora 16.00) la secretariatul baroului la care candidatul urmează să-şi desfăşoare activitatea în cazul în care va fi declarat admis.

– Cererile vor fi însoţite de actele prevăzute în Regulamentul de examen.

– În perioada 3-10 august 2018 barourile vor verifica dosarele de înscriere la examen, iar rezultatul verificărilor se afişează conform prevederilor Regulamentului de examen.

Taxa de examen este de 1000 de lei şi se va achita în contul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor – I.N.P.P.A. din Bucureşti nr. R056RNCB0082044172480001 deschis la B.C.R. – Sucursala Unirea – Bucureşti cu menţiunea „Taxă examen primire în profesie ca avocat stagiar, sesiunea august 2018”, respectiv „Taxă examen primire în profesie ca avocat definitiv, sesiunea august 2018”.

Declaratia 112/2018 ANAF

Termenul limită pentru depunerea “Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice” este 16 iulie 2018, a anunţat Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF).

Conform Fiscului, declaraţia se depune de către persoanele care au obligaţia declarării veniturilor realizate din România sau/şi din străinătate în anul 2017, declarării impozitului pe venitul estimat/norma de venit a se realiza din România în anul 2018 şi de către persoanele care au obligaţia declarării venitului estimat pentru încadrarea ca plătitor de contribuţii sociale şi, după caz, a declarării contribuţiilor sociale datorate pentru anul 2018.

Persoanele care realizează venituri din activităţi economice sau alte categorii de venituri pot declara online, prin intermediul formularului electronic inteligent al Declaraţiei Unice disponibil în Spaţiul Privat Virtual (SPV).

Toate dosarele pe clauze abuzive si dare in plata AFLATE PE ROL la data de 29 iunie 2018 SE ATACA CU RECURS

Recursuri : Justițiabilii care se găsesc în situația de a li se fi pronunțat hotărâri după 20 iulie 2017

Pe mai departe, justițiabililor care se găsesc în situația de a li se fi pronunțat hotărâri după 20 iulie 2017,  în cererile  evaluabile  în  bani care nu sunt  exceptate după criteriul materiei de la calea de atac a recursului, însă în litigii pornite anterior acestei date (care nu ar putea formula recurs conform dezlegării obligatorii date de ICCJ), nu le mai rămâne decât să formuleze totuși recurs și să ridice în acel cadru o excepție de neconstituționalitate cu privire la proaspăta decizie ICCJ nr. 52 /18 iunie 2018.

Un precedent în acest sens există deja, respectiv prin Decizia CCR nr. 206/29 aprilie 2013, prin care aceasta a constatat că dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin Decizia ICCJ a Secțiilor Unite nr. 8/18 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 14 iunie 2011, este neconstituțională, deoarece contravine unei alte decizii a CCR.

2018 : Statutul poliţistului a fost modificat!

 

Poliţistul este funcţionarul public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului.

Statutul special este conferit de îndatoririle şi riscurile deosebite, de portul de armă şi de celelalte diferenţieri prevăzute în prezentul statut. Legea nr. 360/2002 este cea care reglementează statutul poliţistului.

Recent, statutul poliţitului a suferit unele modificări aduse prin OUG nr. 53/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial nr. 549/2018.

Ministerul Afacerilor Interne şi instituţiile din subordine, încadrate cu poliţişti, înregistrează un deficit major de personal acumulat ca urmare a reducerilor drastice ale numărului de indicatori în plată aprobaţi prin legile bugetare anuale, a aprobării unor cifre de şcolarizare inferioare nevoilor instituţionale, precum şi a părăsirii benevole a sistemului. Acest deficit a fost accentuat şi prin accesarea masivă a dreptului la pensie în condiţiile Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, iar posibilitatea diminuării sale – prin mecanismele de şcolarizare a poliţiştilor în instituţiile de învăţământ, utilizate la nivel maximal, respectiv prin demersurile de încadrare directă în perioada imediat următoare – este relativ dificilă.

Această modificare legislativă era necesară  astfel încât:
– să se elimine posibilitatea accesării excesive a unor mecanisme create pentru a proteja poliţiştii aflaţi în situaţii juridice particulare, care nu mai permit reîncadrarea acestora pe o funcţie după punerea la dispoziţia unităţii;
– să fie eliminat riscul de a transforma aceste mecanisme în oportunităţi de încetare a raporturilor de serviciu şi accesare a dreptului la pensie anticipată/anticipată parţială, în cazul poliţiştilor care nu îndeplinesc vârsta standard de pensionare pentru a beneficia de pensia de serviciu;
– să fie eliminat un risc real la adresa măsurilor de acoperire a deficitului de personal adoptate de Ministerul Afacerilor Interne.

Ce prevede OUG nr. 53/2018 ?

La concursurile sau examenele poate participa orice persoană care îndeplineşte următoarele criterii specifice:
a) nu are tatuaje ori elemente ornamentale, de orice natură, aplicate, inserate sau implantate pe/în corp, neacoperite de vestimentaţie, în ţinuta de vară;
b) dacă prin reîncadrare sau încadrare directă, potrivit nivelului studiilor şi/sau vechimii în specialitate, nu dobândeşte un grad profesional mai mic decât gradul militar echivalent deţinut în rezervă.

Absolventului cu diplomă de licenţă al unui program de studii de ordine şi siguranţă publică, respectiv drept, organizat la forma de învăţământ cu frecvenţă în cadrul Academiei de Poliţie «Alexandru Ioan Cuza» a Ministerului Afacerilor Interne i se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie şi este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de 12 luni.

Potrivit noutăţilor legislative, absolventului şcolii de formare a agenţilor de poliţie i se acordă gradul profesional de agent de poliţie şi este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de 6 luni.

Poliţistului care intră în corpul ofiţerilor de poliţie în condiţiile art. 9 alin. (2) şi absolventului cu diplomă de licenţă al unui program de studii organizat la forma de învăţământ cu frecvenţă redusă în cadrul Academiei de Poliţie «Alexandru Ioan Cuza» a Ministerului Afacerilor Interne i se acordă gradul profesional în funcţie de vechimea în structurile Ministerului Afacerilor Interne, astfel:
a) sub 5 ani – subinspector de poliţie;
b) între 5 şi 10 ani – inspector de poliţie;
c) peste 10 ani – inspector principal de poliţie.

Candidatul admis în instituţiile de formare profesională iniţială ale Ministerului Afacerilor Interne sau care formează personal pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne este obligat să încheie un angajament că va lucra în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pentru o perioadă de 10 ani de la data naşterii raportului de serviciu.

Odată cu această Ordonanţă de urgenţă se vor modifica şi normele de aplicare, Hotărârea nr. 725/2015, într-un termen de 90 de zile.

Decizia nr. 44/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 553/2018 – Plafon de 250000 euro Dare in plata

 

Darea în plată a fost o lege cu “cântec”, multe dispoziţii au fost criticate iar unele au constituit motiv de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţii de neconstituţionalitate.

Art. 4 din Legea nr. 77/2016 prevede că pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială;
b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit;
c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;
d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.

Potrivit ultimelor noutăţi legislative punctul b) prevazut mai sus a fost contestat pe motiv de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile legale criticate instituie o discriminare nejustificată între persoanele care au luat un credit ce depăşeşte suma de 250.000 euro şi cele care au luat un credit cu o valoare mai mică sau egală cu această sumă.

Prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii în drepturi şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, sunt invocate şi dispoziţiile art. 14 privind nediscriminarea din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 26 privind egalitatea din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice.

Curtea Constituţională a reţinut că orice debitor al unui contract de credit, indiferent de valoarea contractului sau de scopul în care a angajat creditul are deschisă calea unei acţiuni în justiţie, întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun în materie, respectiv pe dispoziţiile cu privire la teoria impreviziunii din Codul civil.

Curtea a mai reţinut că, indiferent de momentul la care a fost încheiat un contract de credit, sub imperiul reglementărilor vechiului Cod civil sau al noului Cod civil şi independent de incidenţa Legii nr. 77/2016, în special cu privire la condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 4 din Legea nr. 77/2016, instanţa de judecată, care, în condiţiile legii, este independentă în aprecierea sa, va putea face aplicarea teoriei impreviziunii. Astfel, în lipsa acordului părţilor şi în temeiul art. 969 şi art. 970 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.271 din noul Cod civil, instanţa de judecată poate pronunţa o hotărâre prin care să dispună fie adaptarea contractului în forma pe care o decide, fie încetarea sa.

În concluzie critica de neconstituţionalitate este neîntemeiată, soluţie pronunţată în Decizia nr. 44/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 553/2018.

Avocat amenda (contestatie amenda rutiera,Isctr si rovinieta) – Amenzile de circulație vor putea fi achitate la jumătate în 15 zile, nu 48 de ore!

contestatie amenda rutiera,Isctr si rovinieta

Astfel, se instituie o regulă generală (nu doar pentru situațiile în care prin legi speciale se prevede această posibilitate) de plată a jumătate din minimul amenzii în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal. Exceptii de ia această regulă vor putea fi stabilite prin legi speciale numai dacă termenele de plată vor fi mai mari de 15 zile.

Procedura propusă prin proiectul de lege va fi utilizată, în ”sistem pilot”, pentru amenzile contravenționale la regimul circulației pe drumurile publice aplicate conducătorilor de autovehicule.

contestatie amenda rutiera,Isctr si rovinieta

2018 : A fost adoptată noua lege a asociaţiilor de proprietari

noua lege a asociaţiilor de proprietari.

Camera Deputatilor a adoptat in calitate de for decizional, noua lege a asociatiilor de proprietari, care prevede, printre altele, ca presedintii sau administratorii acestora pot lua masuri mai dure impotriva celor care au datorii la intretinere.

 

De exemplu, daca un locatar are datorii mai vechi de 3 luni si care depasesc 3.000 de lei la asociatie, presedintele sau administratorul acesteia este obligat sa le treaca in cartea funciara a datornicului.

Asta inseamna ca, pana nu isi achita datoriile, locatarul nu isi poate vinde apartamentul, daca vrea sa faca asta. Printre documentele necesare vanzarii unui imobil se numara documentatia cadastrala, incheierea de intabulare, dar si extrasul de carte funciara pentru vanzare.

Art. 33 (9) al noii legii prevede ca “Presedintele sau administratorul asociatiei de proprietari are obligatia solicitarii notarii in cartea funciara a debitelor mai vechi de 3 luni si care depasesc valoarea de 3.000 lei. Birourile de cadastru si publicitate imobiliara vor proceda la notarea acestor debite in cartea funciara a locuintelor sau spatiilor cu alta destinatie a acestor debite”.

Vezi https://www.coltuc.ro

 

 

Noutate : Acordul de mediere atestat de un avocat sau de un notar va deveni titlu executoriu

Acordul de mediere este o înţelegere totală, când părţile sub asistenţă şi cu ajutorul mediatorului au găsit soluţii pentru toate problemele ce au făcut obiectul medierii şi este parţială când părţile au găsit soluţii doar pentru unele probleme.

 

 

Acordul de mediere conţine exact înţelegerea părţilor şi modul în care acestea îşi vor duce la îndeplinire obligaţiile asumate prin acest contract. În acordul de mediere se pot stipula drepturi şi obligaţii noi, se pot modifica drepturi şi obligaţii ori se pot stinge drepturi sau obligaţii. De asemenea, poate conţine clauze contractuale potrivit dreptului comun în materia convenţiilor.

Valoarea juridică a unui acord de mediere este cea a unui contract bilateral, consensual, sinalagmatic. Părţile stabilesc o soluţie pentru un conflict/litigiu, soluţie ce constă în drepturi şi obligaţii reciproc agreate şi contractate cu bună credinţă şi în cunoştinţă de cauză.

Nici o parte nu poate fi forţată în niciun fel să agreeze o soluţie impusă în orice condiţii de către mediator, de către o altă parte sau orice alt participant la procesul de mediere. Orice soluţie concretizată în acordul de mediere trebuie să exprime în mod absolut voinţa exclusivă a părţilor, să fie explicită, să conţină suficiente date pentru ca obligaţiile asumate să poată produce efectele juridice dorite de părţi.

Potrivit ultimelor noutăţi legislative, se doreşte modificarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.

Se propropune ca acordul de mediere atestat de un avocat sau de un notar să devenă titlu executoriu, proiect de lege care a fost adoptat recent de Camera Deputaţilor. Legislaţia în vigoare prevede că numai hotărârea pronunţată de instanţă, prin care se încuviinţează înţelegerea dintre părţi, constitutie titlu executoriu.

Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator a fost adoptat de Senat în octombrie 2016, dar abia ieri a primit votul favorabil din partea deputaţilor. Pentru a-şi produce efectele, proiectul trebuie promulgat de Preşedintele României şi publicat în Monitorul Oficial.

Concret, parlamentarii au decis că „acordul de mediere verificat şi atestat de către avocaţii părţilor, de către notarul public sau de către un avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părţilor, este titlu executoriu”. Prin urmare, acordul de mediere în sine va deveni titlu executoriu, fără a mai fi nevoie ca părţile să se adreseze instanţei.

Reamintim că legislaţia în vigoare prevede că numai hotărârea pronunţată de instanţă, prin care se încuviinţează înţelegerea dintre părţi, constitutie titlu executoriu. Cu toate acestea, potrivit proiectului menţionat anterior, părţile vor avea posibilitatea, în continuare, să solicite instanţei o hotărâre cu titlu executoriu prin care înţelegerea dintre ele să fie încuviinţată, dar numai în situaţia în care dovedesc că au încercat procedura medierii, însă fără a putea ajunge la un acord.

Atragem atenţia asupra faptului că cele menţionate mai sus sunt în fază de proiect urmând a fi adoptate şi publicate în Monitorul Oficial.

Vezi https://www.coltuc.ro

Adio, RADARE! Comisia juridică: „Mașinile CU RADAR trebuie… presemnalizate!”

Comisia juridică şi Comisia pentru transporturi ale Camerei Deputaţilor au dat marţi un raport favorabil pentru proiectul de lege pentru modificarea art.109 din Codul Rutier, care prevede, printre altele, că prezenţa maşinilor de poliţie cu radar trebuie presemnalizată prin panouri, cu 500-1.000 de metri înainte. Iniţiatorul proiectului de lege, deputatul PNL Florin Roman, susţine că radarele trebuie semnalizate la fel cum se face în toate ţările civilizate, iar măsurile asemănătoare în alte ţări au dus la scăderea numărului de decese în accidentele rutiere. Deputatul USR Cătălin Drulă a spus că proiectul de lege a revenit într-o formă “oribilă” şi critică partidele politice care au votat aceste modificări. Totodată, deputatul USR Cătălin Rădulescu a anunţat că a cerut Poliţiei ca în două săptămâni să vină cu propuneri de modificare a legislaţiei rutiere, astfel încât limita de viteză în toate localităţile să fie de 70 de kilometri pe oră

 

A fost declarat primul caz de FALIMENT PERSONAL din România – avocat Coltuc

FALIMENT PERSONAL din România. Oficiul Național al Registrului Comerțului anunță primul caz de faliment personal al unei persoane fizice, de la intrarea în vigoare a Legii care reglementează Falimentul Personal (ianuarie 2018).

Vorbim de un român care, între 2007 și 2008, a demarat o afacere în domeniul imbiliar (construcția de blocuri și vânzarea ulterioară a apartamentelor). Antreprenorul vânduse câteva apartamente încă dinainte ca blocurile să fie gata, dar proiectul imobiliar n-a mai fost dus la bun-sfârșit. clienții rămași cu banii dați și fără apartamente l-au acționat pe debitor în judecată, pentru recuperarea daunelor.

„De ce trag clopotele Mitica? De franghii” cum zicea un carturar in 1940 – Soluție surprinzătoare a ICCJ cu privire la admisibilitatea recursurilor

Indiferent însă de considerentele de ordin teoretic, efectele practice ale acestei soluţii vor fi cu siguranță respingerea ca inadmisibile a recursurilor formulate în cererile evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 de lei, pornite în primă instanță, anterior datei de 20 iulie 2017.

Pe mai departe, justițiabililor care se găsesc în situația de a li se fi pronunțat hotărâri după 20 iulie 2017,  în cererile  evaluabile  în  bani care nu sunt  exceptate după criteriul materiei de la calea de atac a recursului, însă în litigii pornite anterior acestei date (care nu ar putea formula recurs conform dezlegării obligatorii date de ICCJ), nu le mai rămâne decât să formuleze totuși recurs și să ridice în acel cadru o excepție de neconstituționalitate cu privire la proaspăta decizie ICCJ nr. 52 /18 iunie 2018.

Un precedent în acest sens există deja, respectiv prin Decizia CCR nr. 206/29 aprilie 2013, prin care aceasta a constatat că dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin Decizia ICCJ a Secțiilor Unite nr. 8/18 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 14 iunie 2011, este neconstituțională, deoarece contravine unei alte decizii a CCR.

A crescut numărul firmelor radiate in 2018

A crescut numărul firmelor radiate

 

Numărul firmelor radiate a crescut, în primele patru luni din 2018, cu 4,91%, comparativ cu perioada similară din 2017, ajungând la 28.787, conform statisticilor Oficiului Naţional al Registrului Comerţului (ONRC).

Cele mai multe radieri au fost înregistrate în municipiul Bucureşti – 4.309 firme (cu 2,75% mai puţine faţă de primele patru luni din 2017) şi în judeţele Cluj – 1.223 (minus 9,94%), Iaşi – 1.171 (minus 1,18%) şi Timiş – 1.159 (plus 24,62%).

La polul opus, cele mai puţine radieri au fost înregistrate în judeţele Ialomiţa – 197 (cu 19,39% mai multe faţă de perioada similară din 2017), Covasna – 205 (minus 16.67%) şi Călăraşi – 239 (minus 19,26%).

Malpraxis : Pedagoga bătăușă nu vrea să vorbească fără avocat. Mama elevei abuzate: „Voi depune plângere la Poliție!”

 

Părinții elevei abuzate ieri de către una dintre supraveghetoare, de la Liceul Tehnologic pentru Deficienți de Abuz, au fost recent la IML, unde au obținut un Certificat Medico-Legal. Aceștia au adus ca probă și un mănunchi de păr, care i-a fost smuls de către supraveghetoare. Părinții elevei de clasa a VII-a sunt hotărâți să facă uz de toate posibilitățile legale pentru a face dreptate în acest caz.

La Institutul de Medicină Legală era și supraveghetoarea bătăușă, probabil pentru a se declara victimă și a-și scoate un certificat că a fost abuzată fizic de către un copil cu deficiențe. Aceasta nu a dorit să facă nici o declarație și a aruncat doar o frântură de vorbă și aceea din mers: fără avocat, aceasta nu a dorit să își apere punctul de vedere în nici un fel.

Este criză pe piaţa muncii? Nu mai aveţi pe cine să angajaţi? Pleacă tinerii să lucreze în afară?

Este criză pe piaţa muncii. Toate companiile, în special cele româneşti, se confruntă cu lipsa forţei de muncă, cu gradul ridicat de plecări din companie, cu exodul tinerilor care preferă să plece să lucreze în străinătate decât să rămână în ţară.

Săptămâna trecută, pentru prima dată, patru dintre cele mai mari asociaţii din industria hotelieră şi a resturantelor au ieşit public pentru a deplânge deficitul forţei de muncă.

Această criză este mai gravă decât cea economică, iar ca soluţii, proprietarii de hoteluri şi restaurante susţin mutarea oamenilor din zonele unde nu există o cerere mare către zonele mai dezvoltate, şi importul de forţă de muncă.

În industria restaurantelor şi a hotelurilor este nevoie urgent de 50.000 de persoane. Degeaba ai clienţi dacă nu ai chelneri, cameriste, bucătari, recepţioneri etc.

În HoReCa, salariul mediu a ajuns la 1.563 de lei net pe lună (aprilie 2018), cel mai mic din piaţă, faţă de un net pe economie de 2.713 lei. Toată lumea spune că bacşişul acoperă diferenţa până la 3.000 de lei.

Nu există sector din economie care să nu se confrunte cu această problemă a lipsei forţei de muncă. Chiar şi cei din IT, unde salariul mediu a ajuns la 6.400 de lei net pe lună (1.300 de euro), au o lipsă destul de mare de programatori, softişti, faţă de comenzile pe care le au.

#sustintaranulroman – Sprijina si tu valorilor autentice romanesti!

Hashtag sustintaranulroman - Sprijina si tu valorilor autentice romanesti

 

La 100 de ani de la Marea Unire termenul de taran este folosit mereu in sens peiorativ. Gasim sinonime precum taran egal badaran, neclioplit. Dar, haideti sa ne gandim un pic: nu toti suntem tarani, din a doua, a treia generatie? Romania a fost sustinuta intotdeauna de oamenii de la tara. Suntem www.produsedingospodarie.ro si recunoastem: suntem tarani. Cand vine vorba despre valorile autentice romanesti, nu stam pe margine, ci trecem la fapte. Este motivul pentru care am lansat campania „#sustintaranulroman”, un demers de sustinere a valorilor autentice romanesti.

In prezent, piata romaneasca este acoperita peste masura de intermediari si supermarketuri. Nu exista posibilitatea pentru un taran adevarat sa isi vanda produsele.

Suntem din ce in ce mai ocupati, iar de multe ori uitam de unde am plecat si care ne este baza. Uitam sa mancam sanatos si sa ne bucuram de produsele traditionale. Piata romaneasca este invadata cu produse de slaba calitate sau produse romanesti contrafacute.

Este motivul pentru care am lansat campania #sustintaranulroman, un demers de sustinere a valorilor autentice romanesti. Vrem ca romanii sa redescopere ce inseamna, de fapt, sa fii taran si sa ne aducem aminte de intelesul primar al cuvantului si valorile cu care e asociat: cinste, respect, bunatate, simplitate, modestie. „#sustintaranulroman” este o campanie de reabilitare si de constientizare a valorilor primordiale cu care este asociat taranul roman.

Astfel, va invitam sa distribui hashtag-ul #sustintaranulroman pe facebook si instagram atunci cand postati o poza, un gand despre sustinerea taranului roman.

 

#sustintaranulroman

Ajuta-ne sa sprijinim valorilor autentice romanesti!

 

Campania #sustintaranulroman este lansata de www.produsedingospodarie.ro. Dorim sa aducem in prim-plan notiunea de taran, notiunea de producator autentic.

Clientii fideli produselor traditionale romanesti au acum o noua posibilitatea de a-si achizitiona multe doritele produse traditionale romanesti, 100% naturale, iar mestesugarii si taranii autentici au un shop online unde sa-si poata prezenta gratuit produsele traditionale. Produsedingospodarie.ro e un magazin exclusiv online cu produse traditionale romanesti.

Daca esti producator si vrei sa iti vinzi marfa cu foarte putin efort, produsedingospodarie.ro este locul potrivit pentru tine! Te poti inscrie in cativa pasi si prezinta toate produsele pe care le cultivi in gradina ta.

Ce oferim concret mestesugarilor si taranilor autentici:

    • un shop online unde sa-si poata prezenta produsele. Daca nu au cunostintele necesare, le vom asigura asistenta tehnica. Puteti vinde direct prin „Taraba virtuala” sau prin magazinul online de pe site.
    • invitatii la targurile pe care vrem sa le organizam incepand cu anul urmator (anul 2019).
    • toate facilitatile expuse mai sus, fara vreun cost din partea mestesugarului.
    • clientii pot cumpara de la paine de casa, dulceturi, legume si fructe proaspete, pana la costume populare si cadouri cu motive pascale.


Mai multe detalii puteti afla accesand www.produsedingospodarie.ro 

 

sursa https://www.gazetadeagricultura.info/dezvoltare-rurala/21024-sustintaranulroman-sprijina-si-tu-valorilor-autentice-romanesti.html

Solutii legale de a scapa de executare silita credite banci sau ifn-uri 2018-2019

Elementele legale care te pot ajuta să scapi de executarea silită a creditului:

Lipsa titlului executoriu

Contractul de credit încheiat între debitor și unitatea bancară reprezintă titlu executoriu în temeiul art. 120 din OUG 99/2006 privind institiile de credit și adecvarea capitalului adoptată prin legea 227/2007: ”Contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate cu o instituție de credit, constituie titluri executorii”.

În conformitate cu dispozițiile art. 632 din Codul de Procedură Civilă: ”Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu”. De asemenea, potrivit alineatului 2 al aceluiași articol: “Constituie titluri executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”.

Concluzie parțială A

Contractul de credit reprezintă titlu executoriu doar în raporturile dintre debitor și unitatea bancară.

În practică, marea majoritate a creditelor neperformante sunt cesionate de către bănci societăților de recuperări creanțe deoarece creditele neperformante sunt deduse din impozitul pe profit. Astfel, prin cesiunea (vânzarea) creditelor neperformante, banca reușește să-și diminueze impozitul pe profit.

Potrivit art. 1.578 din Noul Cod Civil (Art. 1.393 din Codul Civil de la 1866): ”Debitorul este ținut să platească cesionarului din momentul în care:

1.   Acceptă cesiune printr-un înscris cu dată certă;

2.   Primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport de hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată și se solicită debitorului să plătească cesionarului”.

Înscrierea în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM) și obținerea avizului de cesiune a creanței reprezintă proba cesiunii de creanță față de terți. Prin înscrierea în AEGRM, se realizează opozabilitatea față de terți dar nu și față de debitor, în privința căruia doar comunicarea sau acceptarea cesiunii de creanță generează efecte de opozabilitate.

Prin cesiunea de creanță, banca nu transferă societății de recuperări creanțe titlul executoriu, ci doar creanța stabilită în cuprinsul acestuia. Cesiunea de creanță, chiar dacă a fost înscrisă în AEGRM, este opozabilă debitorului doar dacă i-a fost comunicată sau a fost acceptată.

Concluzie parțială B

În lipsa comunicării sau acceptării cesiunii, cesiunea de creanță nu produce niciun efect. Contractul de cesiune de creanță își produce efectele doar între părțile contractante, adică între unitatea bancară și societatea de recuperări creanțe, nu și față de de debitor. Acesta este un terț față de cesiune și este îndreptățit să se comporte ca și cum cesiunea nu există.

Pentru a obține titlu executoriu și a începe executarea silită în condiții de legalitate, societatea de recuperări creanțe trebuie să urmeze procedura contencioasă, adică să dea în judecată debitorul și să obțină o hotărâre judecătorească definitivă care să constate creanța.

Concluzie

Se poate obține anularea executării silite pentru lipsa titlului executoriu deoarece nu se poate face dovada calității de creditoare a societății de recuperări față de debitorul cedat, în situația în care:

i) somația de începere a executării silite nu este însoțită de dovada comunicării sau acceptării cesiunii de creanță,

ii) dacă contractul de cesiune a creanței lipsește sau dacă

iii) executarea silită este începută doar în temeiul contractului de cesiune de creanță.

Aceste argumente au fost invocate cu succes în fața Judecătoriei Sector 1 București.

Prescripția executării silite

Trei ani! Atât trebuie să treacă între data declarării scadenței anticipate a creditului și data depunerii cererii de începere a executării silite sau de la data ultimului act de executare silită pentru ca executarea silită să se prescrie!

Potrivit art. 705 alin. 2 Cod Procedură Civilă: ”Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani dacă legea nu prevede altfel. Termenul de prescripție începe de curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silita”.

Potrivit dispozițiilor art. 707 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă: ”Prescripția nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate”. Alineatul 2 completează: ”Prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.”

Executorul judecătoresc poate începe executarea silită chiar dacă creanța este prescrisă, debitorului revenindu-i obligația de a invoca prescripția executării silite.

Concluzie parțială A

Debitorul trebuie să invoce el însuși prescripția dreptului de a cere executarea silită pe calea contestației la executare deoarece aceasta nu operează de plin drept.

În situația în care este evident că au trecut mai mult de trei ani între momentul declarării scadenței anticipate a creditului și momentul începerii executării silite, banca sau societatea de recuperări creanțe se apără invocând diverese momente care ar suspenda cursul prescripției.

Art. 708 alineatul 3 Cod Procedură Civilă spune clar: ”Cursul prescripției se suspendă cât timp debitorul nu are bunuri urmăribile sau care nu au putut fi valorificate ori își sustrage veniturile și bunurile de la urmarire”. De asemenea, alineatul 5 completează: ”Cursul prescripției se întrerupe pe data depunerii cererii de reluare a executarii”, și – mai departe – potrivit art. 705 alin. 2 Cod Procedură Civilă: ”Termenul de prescripție începe de curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită”.

Concluzie parțială B

Pentru a se prevala de prescripția extinctivă, creditorul trebuie să rămână în pasivitate trei ani. Dacă timp de trei ani creditorul nu a mai întreprins niciun demers execuțional, dreptul acestuia de a solicita executarea silită se prescrie.

Concluzie finală

Dreptul de a cere executarea silită poate fi invocat pe calea contestației la executare doar dacă este vorba de un titlu executoriu care nu și-a pierdut puterea executorie. Dacă executarea este începută în temeiul unei cesiuni de creanță care nu poate reprezenta titlu executoriu, nu se poate invoca prescripția, ci lipsa titlului executoriu.

Aceste argumentele au fost invocate cu succes în fața Judecătoriei Sector 1 și a Judecătoriei Sector 2 București.

Perimarea executării silite

Perimarea executării silite atrage desființarea tuturor actelor de executare, acționează retroactiv, ea stingând toate efectele actelor de executare efectuate până în momentul pronunțării ei.

Potrivit dispozițiilor art. 697 Cod Procedură Civilă: ”În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă mai mult de șase luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, executarea se perimă de drept”. Mai departe, art. 698 Cod Procedură Civilă spune că: ”Perimarea se constată de către instanța de executare, la cererea executorului judecătoresc sau a părții interesate (…)”.

Lăsând la o parte contradicția dintre cele două texte legale referitoare la perimarea de drept și constatarea de către instanță (este clar faptul că dacă executarea silită se perimă de drept nu ar trebui constată de către instanță) perimarea poate fi invocată cu succes în fața instanței de executare.

În multe situații din practică, creditorul formulează cererea de executare silită, executorul judecătoresc emite somația de executare pe care o comunică debitorului, după care nu se mai întâmplă nimic.

Adio credite in 2018 : Banca Națională a României va limita prin regulament gradul de îndatorare aferent populației pentru împrumuturile de la bănci și IFN

Astfel, BNR vrea modificarea Regulamentului 17/2012, cu adăugarea mai multor articole, dintre care cel mai important este cel care face trimitere la o nouă anexă, în care sunt prezentate gradele maxime de îndatorare în funcție de tipul și valuta creditului. BNR face și următoarele precizări privind

 

 

valabilitatea nivelurilor maxime în funcție de situația debitorilor. Astfel: „1. Pentru primul credit pentru investiții imobiliare contractat în scopul achiziționării unei locuințe ce este/urmează a fi ocupată de debitor, gradul total de îndatorare și fiecare dintre nivelurile aferente creditelor pentru investiții imobiliare sunt cu 5 puncte procentuale mai ridicate față de valorile prezentate în tabel.  2. La determinarea nivelului gradului de îndatorare pentru situația unui debitor cu credite acordate/indexate într-o singură monedă, se va aplica: a) nivelul maxim al gradului total de îndatorare și nivelurile maxime pe tipuri de credit, aferente creditelor în lei, în cazul persoanelor acoperite integral la riscul valutar; b) nivelul maxim al gradului total de îndatorare și nivelurile maxime pe tipuri de credit, aferente creditelor în valută, în cazul persoanelor neacoperite integral la riscul valutar. 3. Nivelul maxim al gradului total de îndatorare în cazul persoanelor care beneficiază atât de credite în lei cât și de credite acordate/indexate în valută nu poate depăși 40%, cu  respectarea nivelurilor maxime pe tipuri de credit. 4. În cazul în care un debitor are credite contractate anterior, la acordarea unui nou credit nivelul maxim al gradului total de îndatorare și nivelurile maxime pe tipuri de credite nu pot depăși valorile din tabel”. Gradul de îndatorare se determină ca pondere a obligațiilor de plată decurgând din credite sau alte finanțări rambursabile în veniturile eligibile, ajustate cu coeficienții privind gradul de certitudine și de caracterul de permanență al veniturilor (dacă sunt salarii, venituri din drepturi de autor, dividende etc.), din care s-au dedus cheltuielile de subzistență, cu fundamentarea unui nivel rezonabil al acestora, și obligațiile de plată, altele decât cele de natura creditelor, inclusiv taxe, impozite și asigurări dacă sunt recurente și dacă sunt făcute cunoscute de către debitor la solicitarea împrumutătorului, potrivit prevederilor din lege. Proiectul menține și obligația de informare a debitorilor privind impactul asupra ratelor  lunare a unei deprecieri a leului în raport cu moneda valutei creditului (35,5% EUR, 52,6% CHF, 40,9% USD, valori stabilite încă din 2012), pentru șocul pe rata dobânzii (o creștere de 2 puncte procentuale a ratei curente, față de 0,6 pp anterior), însă sunt îndepărtate referirile la impactul scăderii veniturilor cu 6% (măsură introdusă în 2012). CITEȘTE ȘI EXCLUSIV Liviu Drăgan, fondatorul Total Soft, afacere vândută, s-a asociat cu mari jucători din industria farma și alți puternici investitori și lansează un nou business: inteligența artificială Proiectul este redactat cu data de intrare în vigoare 1 iulie, însă nu a fost pus în dezbatere publică și nu este exclus să fie modificat. Băncile vor avea 30 de zile să emită normele de creditare actualizate, în timp ce cererile de credit aflate în lucru la data intrării în vigoare vor fi procesate pe regulamentele anterioare. BNR a renunțat la gradele de îndatorare explicite în 2007

Firmele care administrează pagini de Facebook sunt operatori de date personale

Firmele care administrează pagini de Facebook sunt operatori de date personale

La categoria operatori de date personale intră și administratorii paginilor de fani de pe Facebook, a decis azi CJUE în cauza C-210/16, potrivit unui comunicat de presă al Curții.

În primul rând, judecătorii au precizat că este cât se poate de clar că firma Facebook și, pentru UE, filiala Facebook Irlanda sunt operatori de date personale. Însă, în al doilea rând, Curtea a reținut că și administratorii paginilor de fani de pe Facebook trebuie considerați operatori.

 

Firmele administrează pagini Facebook operatori de date personale

Firmele care administrează pagini de Facebook sunt operatori de date personale

Proiectul de ordonanță de urgență care ar elimina de pe piață aplicații precum Clever Taxi, Star Taxi sau servicii ca Uber și Taxify ar fi nelegal

Clever Taxi reprezinta “evolutia tehnologiei, dar si un inamic pentru cei ce se opun modernizarii si ridicarii standardelor din piata transporturilor”, este pozitia oficiala a Clever Taxi la protestele COTAR.
Compania mai precizeaza ca soferii de taxi au adoptat aplicatia Clever Taxi pentru ca le usureaza munca: pot lua legatura cu utilizatorii si le pot oferi optiunea de plata a cursei direct din aplicatie, au siguranta sporita prin faptul ca toate cursele sunt inregistrate si utilizatorii sunt validati. Toti soferii ce sunt in sistemul Clever Taxi au toate actele la zi. Sunt verificati temeinic si nu le este permis accesul in sistem fara aceste acte, mai adauga compania.

In acest context, “toate actiunile COTAR arata frica de avans tehnologic si de adoptare a lui”, potrivit comunicatului de presa.

“Este normal ca un utilizator sa aiba instalata o singura aplicatie pentru a chema cea mai apropiata masina si nu sa-si instaleze 10 aplicatii pe care sa le foloseasca simulatan. Aceasta frica vine din faptul ca produsul lor (companiile de taxi/dispeceratul) nu este suficient de bun pentru cerientele actuale ale pietei.”

Clever Taxi nu este un dispecerat de taxi si nici un serviciu de ridesharing. Compania considera Clever Taxi cea mai populara aplicatie pentru chemarea unui taxi (e-hailing) din Romania.

Aceasta pune in legatura utilizatori din peste 20 de orase din tara cu mii de soferi ce folosesc aceste servicii, rata lor de satisfactie fiind de 95% (conform unui studiu intern efectuat in februarie 2017). Astfel de aplicatii exista in toata lumea si lucreaza in cadru pefect legal si cu soferi autorizati, intr-un mediu concurential liber.

„Aplicatia Clever Taxi este un serviciu complementar la care soferii adera din proprie initiativa si il folosesc pentru ca le aduce valoare adaugata si ii ajuta. Spre deosebire de dispecerate, care au un avantaj dat de lege (existenta si arondarea la un dispecerat este obligatorie), noi ne diferentiem prin servicii de calitate si concuram pe o piata libera. Succesul nostru este dat de calitatea serviciilor si utilitatea lor, iar aplicatii precum a noastra au schimbat in bine imaginea taximetriei, lucru recunoscut de clienti si soferi deopotriva.”, a declarat Mihai Rotaru, CEO Clever Tech.

“Calitatea serviciului nostru vine tocmai din gradul de siguranta a curselor efectuate prin aplicatie. 100% din aceste curse sunt monitorizate si clientii ofera feedback dupa fiecare cursa. Aceste lucruri nu se intampla cand sunam dupa un taxi la un dispecerat sau cand il luam din strada, de aici diferenta. Trebuie sa cerem parerea oamenilor care utilizeaza aceasta aplicatie, fie ca sunt soferi de taxi, fie ca sunt pasageri. COTAR nu poate urmari doar interesul patronilor de firme de taxi.” a mai adaugat Rotaru.

Clever Taxi este prima aplicatia de e-hailing ce a introdus un sistem de rating dupa fiecare cursa, precum si plata cursei prin card bancar. Exista o echipa de suport ce lucreaza non-stop pentru a rezolva reclamatiile primite. Toate acestea pentru ca se incearca a oferi aceeasi calitate indiferent de orasul in care se foloseste aplicatia si indiferent de compania pentru care lucreaza un sofer.

“Popularitatea Clever Taxi se datoreaza faptului ca piata avea nevoie de o astfel de solutie, utilizatorii doreau sa mearga cu un taxi si sa se simta in siguranta, sa cheme un taxi din doua tap-uri si sa plateasca cursa cum le este mai comod.”, se mai arata in comunicat.

Din momentul lansarii si pana in prezent, aplicatia a inregistrat peste 600.000 de utilizatori care au generat peste 40 de milioane de curse.

 

sursa Clever Taxi

Marketplace facebook si GPDR

Marketplace facebook si GPDR. De astăzi ar trebui să ne simţim mai în siguranţă atunci când vine vorba de protecţia datelor pe care le distribuim în mediul online. A intrat în vigoare, la nivelul Uniunii Europene, noul Regulament privind Protecția Datelor (GDPR). Ceea ce înseamnă că situaţii precum cele care au dus la scandalul Cambridge Analytica, în care informații despre milioane de utilizatori Facebook au fost accesate ilegal, să nu se mai repete. Nerespectarea regulilor va fi pedepsită prin amenzi care pot ajunge şi la zeci de milioane de euro.

https://www.coltuc.ro

Noul Regulament General privind Protecția Datelor se vrea un garant al securităţii din mediul virtual pentru toţi cei 741 de milioane de cetăţeni ai Uniunii Europene, iar transparenţa e cuvântul cheie.

Vom avea, de exemplu, dreptul de a primi datele stocate. Foarte important e că, odată cu intrarea în vigoare a regulamentului, toată politica de confidenţialitate şi de prelucrare a datelor trebuie să fie scrisă extrem de clar şi la obiect: tăcerea nu mai reprezintă consimţământ.

Cu alte cuvinte, dacă nu am spus unui site că NU ne poate folosi datele, asta nu înseamnă că le poate stoca şi utiliza. Trebuie să fim informaţi şi trebuie să spunem DA, dar numai după ce ni se spune clar ce se întâmplă cu datele noastre. De asemenea, europenii au dreptul de a le fi şterse anumite informaţii personale de pe Internet. Iar dacă povestea Cambridge Analytica se repetă, trebuie să ştim mult mai devreme. În cel mult 72 de ore.

La toate aceste reguli trebuie să se supună toate companiile care sunt pe piaţa comunitară.

„Sunt reguli noi foarte puternice şi care necesită destul de multă muncă pentru a ne asigura că le respectăm, dar în ce priveşte filozofia din spate nu diferă complet de modul nostru de abordare”, a spus Mark Zuckerberg, cofondator Facebook

https://www.facebook.com/marketplace/107278985976196

Cesiune Bancpost – Eurobank Egasias?Solutii

POSIBILE! PROBLEME IDENTIFICATE

1. Cine va administra pe teritoriul României creditele în franci elvețieni transferate în Grecia, din moment ce Bancpost România va dispărea ca entitate juridică după integrarea acesteia în cadrul Băncii Transilvania?

Creditele în franci elvețieni sunt problematice și pot afecta reputația unei instituții bancare. Potrivt unor surse din piață, se pare că nicio bancă din România nu dorește să își asume rolul de administrator de credit pentru Eurobank Ergasias. Inclusiv Banca Transilvania care, după cum am arătat anterior, nu ar fi ajuns la un acord și pentru cumpărarea creditelor în franci elvețieni de la Bancpost.

Dacă până la momentul integrării Bancpost în BT împrumutații vor achita ratele la ghișeele Bancpost România,ei bine, după momentul intregării, nimeni nu știe ce se va întâmpla, mai ales că noul creditor este Eurobank Ergasias S.A. din Grecia.

Sigur, pe bună dreptate, dumneavoastră vă veți întreba: „Eu cum îmi plătesc rata?” / „Dacă vreau să reclam banca, unde depun reclamația?”. Nu avem un răspuns la aceste întrebări legitime. De aceea, fiecare client cu credit în CHF de la Bancpost ar trebui să facă demersuri către ANPC, BNR și Bancpost, în sensul de a solicita explicații și îndrumare pe acest subiect. 

Este de așteptat ca Bancpost să fie integrată în Banca Transilvania undeva în vara anului 2018.

2. Procesele aflate pe rol

Din moment ce noul creditor este Eurobank Ergasias S.A. din Grecia, acesta ar trebui introdus în procesele aflate pe rol. Asta pentru a se asigura opozabilitatea hotărârii pronunțate de către instanța de judecată și față de Eurobank Ergasias (noul creditor), iar nu doar față de Bancpost/ERB New Europe Funding II BV (vechiul creditor).

O astfel de procedură ar putea presupune costuri suplimentare pentru împrumutat. Nu sunt rar întâlnite cazurile în care instanța de judecată ar dispune traducerea dosarului și citațiilor în limba greacă, astfel încât Eurobank Ergasias să fie reprezentată în proces și să își poată asigura apărarea.

SFAT: Cei care ați primit aceste notificări și aveți un proces pe rol, musai luați legătura cu avocatul dumneavoastră.

Munca la domiciliu vs. telemunca

„Munca la domiciliu, reglementată într-o manieră succintă de Codul Muncii încă din anul 2003, implică desfășurarea activității salariatului de la domiciliul acestuia. Realitatea economică, precum și evoluția mijloacelor tehnice, au atras necesitatea practică a reglementării posibilității stabilirii unor raporturi de muncă caracterizate de mai multă flexibilitate în ceea ce privește locul desfășurării activității salariatului. Astfel, conceptul de telemuncă presupune posibilitatea desfășurării activității salariatului și în alte locuri de muncă decât cele organizate de către angajator, acestea nefiind limitate la domiciliul salariatului

 

 

Actul normativ reglementează telemunca, ce reprezintă, în mod concret, o formă de organizare a muncii în care activitatea salariaților este desfășurată efectiv dintr-un loc complet diferit de sediul angajatorului, cu ajutorul tehnologiei. De exemplu, redactorii angajați de o firmă ce deține un site de informare generală ar putea lucra direct de acasă sau de la o cafenea, din moment ce activitatea lor implică munca pe internet.

Telemunca poate fi desfășurată doar voluntar, în mod regulat, în baza unui contract individual de muncă. Concret, telemunca este „forma de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat și voluntar, își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține, în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, cel puțin o zi pe lună, folosind tehnologia informației și comunicațiilor”.

Telemunca se poate face doar dacă salariatul este de acord cu ea, iar angajatorului îi este interzis să-i modifice contractul în caz de refuz.

Activitatea de telemuncă se bazează pe acordul de voință a părților și se prevede în mod expres în contractul individual de muncă odată cu încheierea acestuia pentru personalul nou-angajat sau prin act adițional la contractul individual de muncă existent. Refuzul salariatului de a consimți la prestarea activității în regim de telemuncă nu poate constitui motiv de modificare unilaterală a contractului individual de muncă și nu poate constitui motiv de sancționare disciplinară a acestuia, prevede noua lege.

În desfășurarea activității lor, telesalariații trebuie să-și organizeze programul de lucru de comun acord cu angajatorul, iar efectuarea orelor suplimentare este permisă, cu acordul scris al persoanelor în cauză, numai pentru cei angajați cu normă întreagă. „Angajatorul este în drept să verifice activitatea telesalariatului, în condițiile stabilite prin contractul individual de muncă, regulamentul intern și/sau contractul colectiv de muncă aplicabil, în condițiile legii”, este punctat în document.

COLTUC SI ASOCIATII SAI

Recuperarea daunelor în cazul accidentelor rutiere care au loc în țări UE

La finele anului trecut un șofer român de TIR a accidentat grav un camion în Elveția. În urma acestuia, capul tractor și semiremorca firmei române au ajuns epavă. La acea vreme, autoritățile elvețiene au acționat prompt pentru a elibera și curăța autostrada, dar cu un cost uriaș. Mai exact, romanii au datorat elevțienilor 10.000 de euro, pentru curățarea drumului și tractarea epavei pe o porțiune de câțiva metri. Bani dați din contul transportatorului, în contextul în care autoritățile de acolo nu au acceptat polița RCA română.

Pentru a nu rămâne sechestrată marfa de sute de mii de euro pe care o transportau, românii au achitat cei 10.000 de euro fără sa spere vreodată sa ii recupereze, întrucât accidentul fusese cauzat de șoferul român.

„Majoritatea șoferilor cred că polița RCA acoperă doar daunele produse mașinii pe care o accidentează”, spune Coltuc Marius, avocat senior în cadrul C.A/COLTUC. Polița RCA acoperă toate daunele produse terților în urma accidentului.

 

„Recuperarea acestor sume este garantată de Legea 132/2017 și Convenția de la Haga din 1971. Beneficiarul poliței nu pierde dreptul la despăgubiri nici măcar dacă, forțat de împrejurări, a achitat deja aceste sume – situație în care s-a aflat și clientul nostru, nevoit să recupereze mărfurile sechestrate. Din păcate, brokerii de asigurări în general nu cunosc aceste detalii, iar societățile de asigurări nu doresc să le facă cunoscute, ceea ce cauzează pierderi financiare substanțiale pentru beneficiarii polițelor. ”

Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că persoanele juridice nu pot fi reprezentate în instanță de alte persoane juridice nici în faza de înregistrare a cererii de executare silită

Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că persoanele juridice nu pot fi reprezentate în instanță de alte persoane juridice nici în faza de înregistrare a cererii de executare silită

De ce contează. Firmele care dețin creanțe asupra debitorilor nu mai pot încheia contracte de reprezentare convențională cu alte firme. Băncile, companiile de comunicații sau utilități sau firmele de recuperare creanțe cu sediul în străinătate nu mai pot încheia contracte de mandat cu altă firmă de recuperare creanțe care să meargă în instanță pentru începerea procedurii de executare silită. Firmele vor trebui să trimită un consilier juridic angajat sau să angajeze un avocat. Până în prezent, firmele puteau angaja o firmă specializată în recuperarea creanțelor, care se ocupa de faza de executare silită cu proprii experți juridici sau avocați, în schimbul unui comision fix sau a unui procent din creanța recuperată. Spre exemplu, o firmă de telefonie mobilă apela la un recuperator care să se ocupe de extragerea sumelor restante de la un debitor persoană fizică sau juridică. Sau o firmă de recuperare creanțe înregistrată într-o țară cu fiscalitate mai redusă – Olanda, Luxemburg, Cipru – încheia un contract de mandat cu subsidiara din România, care se ocupa efectiv de recuperarea sumelor în instanță. De asemenea, băncile sau instituțiile financiare nebancare, dacă nu voiau să vândă creanța, puteau mandata o firmă de recuperare să se ocupe de recuperarea banilor. Aceste lucruri nu vor mai fi posibile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial. Dispare, astfel, o întreagă relație de afaceri între companii și companiile de recuperare. Decizia nu afectează, însă, creanțele cumpărate de la terți pentru care firmele de recuperare merg direct cu reprezentantul în instanță, pentru că cei din urmă au mandat direct de la firma care deține creanța, fără intermediari. Ce a decis ÎCCJ ÎCCJ a pronunțat o hotărâre prealabilă, pe o trimitere a Tribunalului Sibiu, prin care stabilește că reprezentarea convențională a persoanelor juridice nu poate fi realizată prin mandat de către o altă persoană juridică în procedura de înregistrare a cererii de executare silită.

 

Avocat pentru darea in plata Beneficiaza de noua lege a darii,Ghid dare in plata

Cui se aplica legea?

 

Darea in plata se aplica consumatorilor care au luat un imprumut de la o banca sau de la IFN (institutie financiara nebancara), chiar daca a fost cedat contractul unei societati de recuperare creante.

 

NU se aplica celor care au achizitionat un imobil prin Programul “Prima Casa”.

Pentru a putea fi aplicata procedura darii in plata, contractul dumneavoastra de credit trebuie sa fie in derulare sau sa fi fost incheiat dupa intrarea in vigoare a legii.

Care sunt conditiile legii?

 

  • Creditorul trebuie sa fie fie o banca, fie o IFN (institutie financiara nebancara), fie un cesionar al creantei (de ex., o societate de recuperare creante care a preluat datoria).
  • Debitorul (dumneavoastra) trebuie sa fie un consumator persoana fizica. Asadar, daca ati obtinut imprumutul pe firma dumneavoastra, nu veti putea beneficia de legea darii in plata.
  • Suma imprumutata nu depaseste 250.000 euro.
  • Scopul imprumutului a fost achizitionarea, construirea, extinderea, modernizarea, amenajarea ori reabilitarea unui imobil cu destinatie de locuinta (apartament sau casa) SAU indiferent de scopul imprumutului, acesta este garantat cu unul sau mai multe imobile cu destinatie de locuinta.
  • Consumatorul nu a fost condamnat printr-o hotarare definitiva pentru infractiuni in legatura cu creditul pentru care se solicita aplicarea legii darii.

Care este procedura?

 

  • Notificarea bancii – prin intermediul unui executor judecatoresc, al unui avocat sau al unui notar public, veti notifica banca in sensul ca doriti sa ii transmiteti proprietatea asupra imobilului cu care ati garantat creditul pentru a va stinge datoria; vor fi indicate, de asemenea, conditiile de admisibilitate de la punctul 2 de mai sus, alaturi de un interval orar, in 2 zile diferite, in care sa aiba loc convocarea la notar (propus de dumneavoastra) a reprezentantului bancii pentru a incheia contractul de preluare a proprietatii imobilului..

Notificarea de dare in plata nu va fi facuta in judetul unde se afla imobilul, ci la sediul central al bancii/IFN-ului/cesionarului – cel mentionat in Registrul Comertului – avand in vedere ca sucursalele nu au personalitate juridica si ca actul de dare in plata incheiat la notar se va incheia cu entitatea-mama, ci nu cu sucursala, evitand astfel un motiv de contestatie din partea bancii..

  • Prima dintre cele 2 zile de convocare la notar trebuie stabilita la cel putin 30 de zile din momentul notificarii, perioada in care se suspenda orice plata sau procedura demarata de banca sau de o societate de recuperare creante impotriva dumneavoastra ori a bunurilor dumneavoastra..
  • Cu cel putin 3 zile inainte de prima zi de convocare la notar, atat dumneavoastra, cat si banca va trebui sa trimiteti notarului informatiile si inscrisurile necesare pentru incheierea actului de dare in plata..
  • La notar se va incheia actul de dare in plata prin care veti transmite proprietatea asupra imobilului catre banca, eliberandu-va astfel de orice datorie.
  • Pentru situatia in care banca fie contesta indeplinirea conditiilor de la punctul 2 de mai sus, fie refuza nejustificat derularea procedurii darii in plata, vedeti punctul 4 de mai jos..

Ce poate face banca?

 

Banca are 3 optiuni. Vi le vom prezenta mai jos, alaturi de actiunile pe care trebuie sa le intreprindeti dumneavoastra in fiecare situatie. Va reamintim ca pe intreg parcursul procedurii darii in plata, dumneavoastra nu va trebui sa faceti nicio plata catre banca si nu va trebui sa va conformati niciunei procedure demarate de banca impotriva dumneavoastra (ex. executare silita).

1) CONFORMARE – Daca banca este de acord cu procedura darii in plata, aceasta se va desfasura pe cale amiabila, urmand ca in aproximativ 30 de zile sa ia sfarsit procedura, in fata notarului, cand se va incheia actul de dare in plata.

2) CONTESTARE – Contestatia bancii priveste conditiile de admisibilitate de la punctul 2 de mai sus. In cel mult 10 zile de la primirea notificarii ce cuprinde conditiile de admisibilitate, banca poate contesta cererea (notificarea) dumneavoastra in fata instantei, pe motivul neindeplinirii tuturor conditiilor de admisibilitate.

Daca hotararea pronuntata de instanta nu este una favorabila dumneavoastra, puteti depune apel in cel mult 15 zile lucratoare de la comunicare. Daca hotararea finala va fi favorabila bancii, situatia in care va veti regasi va fi aceeasi precum inainte de a demara procedura darii in plata. In schimb, daca hotararea finala va fi favorabila dumneavoastra, reprezentantul bancii va trebui sa se prezinte la notar in cel mult 10 zile de la data respingerii definitive a contestatiei.

3) REFUZ – Daca banca nu da curs invitatiei de a se prezenta la notar prin reprezentantul sau si nici nu contesta indeplinirea conditiilor de admisibilitate, trebuie sa actionati banca in instanta, solicitand prountarea unei hotarari prin care sa se constate stingerea datoriei si transmiterea catre banca a proprietatii asupra imobilului.

Cat timp dureaza?

Indiferent de traseul procesual – unul din cele 3 de mai sus – pe care-l va urma procedura darii in plata demarata de dumneavoastra, aceasta va dura aproximativ 30 de zile, fiind special conceputa astfel incat situatia conflictuala sa fie rezolvata rapid.

 

Mai ai intrebari?

 

Orice executare silita poate fi contestata – ATENTIE la termenul de 15 zile ,Model

avocat contestatie la executare 2018
avocat contestatie la executare 2018

 

Creditorul se poate afla într-una dintre următoarele ipoteze: fie a iniţiat un litigiu împotriva debitorului, soluţionat favorabil, printr-o hotărâre susceptibilă să fie pusă în executare, adică prin titlu executoriu, fie poate începe executarea direct în baza actului din care s-a născut dreptul său având un regim special, fiind calificat de lege ca titlu executoriu, fără a fi nevoit să iniţieze, în prealabil, un titlu executoriu. Un exemplu la modă pentru ultima ipoteză îl reprezintă contractul de credit încheiat cu o instituţie bancară.

Ce aşteptări are un creditor în cadrul executării silite?

Creditorul va urmări, în cadrul executării silite, procedură derulată prin intermediul unui executor judecătoresc, să obţină forţarea debitorului la îndeplinirea obligaţiei. Spre exemplu, un creditor va demara executarea silită pentru recuperarea unei sume de bani datorate de debitorul său în baza unui contract de vânzare-cumpărare, sumă la care acesta din urmă a fost obligat de instanţa de judecată printr-o hotărâre ce reprezintă titlu executoriu (primul scenariul de mai sus). Pentru a obţine acest rezultat, cel mai adesea, executorul va apela la următoarele metode: poprirea sumelor de bani datorate de terţi debitorului său, urmărirea bunurilor mobile sau imobile ale debitorului. Există două filtre a executărilor nelegale, situate în momente diferite în timp.

Autorizarea executării silite prin încuviinţare

Executorul judecătoresc se va adresa instanţei chiar la debutul procedurii execuţionale. Aceasta va verifica, în cadrul unui proces simplificat, fără citarea părţilor, dacă sunt îndeplinite premisele pentru iniţierea procedurii execuţionale. Sunt supuse cenzurii instanţei elemente precum: dacă hotărârea, prin natura sa, poate fi pusă în executare silită, spre exemplu, o hotărâre prin care se constată existenţa unei creanţe, fără ca debitorul să fie şi obligat la plata sa, nu poate fi pusă în executare silită etc. Dacă instanţa încuviinţează executarea silită constatând că cererea nu intră sub incidenţa niciuneia dintre situaţiile limitativ prevăzute de lege, ce pot determina respingerea acesteia, atunci executorul apelează la arsenalul propriu acestei etape. Din acest moment, în funcţie de forma de executare aleasă/aplicabilă, el va parcurge traseul prestabilit al actelor de executare specifice. Spre exemplu, în cazul popririi sumelor datorate de un terţ debitorului, executarea silită debutează printr-o adresă de poprire. Adresa va conţine un set de instrucţiuni pentru terţ, cu ce trebuie să facă şi, mai ales, să nu facă, astfel încât interesele creditorului să fie ocrotite, iar creanţa sa, satisfăcută.

Contestaţia la executare

Având în vedere caracterul limitat al investigaţiei realizate de instanţa de judecată cu ocazia încuviinţării procedurii execuţionale, legea a stabilit şi un al doilea examen al executării silite: contestaţia la executare. Vom analiza în continuare una dintre formele acesteia: contestaţia la executare propriu-zisă, ce poate privi, la rândul său, un singur act de executare sau întreaga procedură, excluzând astfel contestaţia la titlu şi contestaţia împotriva refuzului executorului de a îndeplini un act de executare.

Cine, când şi de ce?

Cel mai adesea, contestaţia la executare este utilizată de debitori. Aceştia vor pretinde instanţei să analizeze legalitatea unei executări silite. În ansamblul său, de la primul act, spre exemplu, somaţia, în cazul urmăririi silite imobiliare, şi până la ultimul, actul de adjudecare, pentru acelaşi tip de urmărire silită sau al unui singur act de executare, spre exemplu, al actului de adjudecare a unui bun imobil, vândut la licitaţie publică, în vederea stingerii creanţei creditorului.

Creditorul va formula contestaţie în 15 zile. Reperul va fi, în esenţă, data la care ia cunoştinţă de executarea silită/actul de executare. Sancţiunea nerespectării acestui termen este una drastică: contestaţia se va respinge ca tardiv formulată, fără ca instanţa să mai cenzureze nelegalitatea executării silite/actului de executare indiferent de gravitatea situaţiei.

 

MODEL Contestaţie la executare

Contestatie la executare silita (model)

Sediul materiei:

  • 711-719 C. proc. civ.
  • 148-151 C. proc. civ.
  • 192 C. proc. civ.
  • 194-195 C. proc. civ.

Instanţa …..

Domnule Preşedinte,

 Subsemnatul, (nume ….., prenume …..), cu domiciliul în ….., având codul numeric personal ….., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la numitul (nume ….., prenume …..), cu domiciliul în….., având următoarele date de contact, personal/reprezentat prin mandatar/prin reprezentant legal/prin reprezentant judiciar (nume ….., prenume …..)/reprezentat prin avocat (nume ….., prenume …..), cu sediul profesional în ….., având următoarele date de contact…..

sau

Subscris, (denumirea …..), cu sediul în ….., având codul unic de înregistrare/codul de identitate fiscală/numărul de înmatriculare în registrul comerţului/numărul de înscriere în registrul persoanelor juridice/contul bancar ….., cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la numitul (nume ….., prenume …..), cu domiciliul în ….., având următoarele date de contact/prin reprezentant (nume ….., prenume …..)/prin consilier juridic (nume ….., prenume …..)/prin avocat (nume ….., prenume …..), cu sediul profesional în ….., având următoarele date de contact …..

în contradictoriu cu intimatul (nume ….., prenume …..), cu domiciliul în….., având codul numeric personal…..,

sau

în contradictoriu cu intimata (denumirea persoanei juridice …..), cu sediul în ….., având codul unic de înregistrare/codul de identitate fiscală/numărul de înmatriculare în registrul comerţului/numărul de înscriere în registrul persoanelor juridice/contul bancar, prin reprezentant (nume ….., prenume …..), formulăm

CONTESTAŢIE ÎMPOTRIVA EXECUTĂRII SILITE

ce face obiectul dosarului nr…., înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc…., efectuate la solicitarea intimatului creditor …., în baza titlului executoriu reprezentat de …. .

Solicităm anularea formelor de executare întocmite în dosarul de executare.

În fapt, arătăm că …. .

În drept, ne întemeiem cererea pe dispoziţiile art.711-719 C. proc. civ.

În dovedire, solicităm încuviinţarea probei cu înscrisuri/ probei testimoniale/ probei cu interogatoriul pârâtului/ probei cu expertiză judiciară în specialitatea …..

În cadrul probei cu înscrisuri, depunem următoarele înscrisuri ….., în copii certificate pentru conformitate cu originalul, în …. exemplare.

În cadrul probei testimoniale,  indicăm în vederea audierii, în calitate de martori, pe numiţii ….., cu domiciliul în  ….., pentru dovedirea următoarelor împrejurări de fapt ….. şi solicităm citarea acestora.

În cadrul probei cu interogatoriu, solicităm citarea intimatului, persoană fizică, cu menţiunea personal la intergatoriu, sub sancţiunea aplicării dispoziţiilor art.358 din C. proc. civ., pentru dovedirea faptelor personale vizând ….. .

În cadrul probei cu expertiză în specialitatea ……, solicităm încuviinţarea următoarelor obiective: ….. .

Solicităm judecarea cauzei, în lipsă, în conformitate cu art. 411 alin.(1) pct.2 din C. proc. civ.

În conformitate cu art.453 din C. proc. civ., solicităm instanţei să oblige pârâtul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Depunem prezenta cerere de chemare în judecată, în ….. exemplare.

Anexăm dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de ….. şi procura în original/copie legalizată/împuternicirea avocaţială/delegaţia de reprezentare/copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii de reprezentant/extras din registrul public/extras, în copie legalizată, din actul care atestă dreptul de reprezentare.

Data,                                                                  Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei

Taxa de timbru se va  calcula, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr.80/2013.

DESCARCA DE AICI IN WORD

 Contestatie la executare silita model 2018 avocat executare silita

Executat Silit De Banca? Executat Silit De Ifn? Executat Silit De Camatari sau persoane fizice sau juridice? ATENTIE LA ACTELE DE EXECUTARE SILITA!

Sunteti executat silit in 2018?Sau urmeaza sa fii executat silit de banca,firma de recuperari si ifn-uri?Iata procedura in 2018

Te paște executarea silită? Iată tot ce trebuie să știi despre procedura de recuperare a datoriilor nefiscale

 

Cum poate fi contestată executarea silită

În contextul realității juridice din România, pe fondul unei situații economice general precare, oamenii se confruntă, în mare parte, cu executări din partea băncilor, fapt pentru care contestația la executare este mijlocul specific legislativ, prin care un împrumutat se poate apăra în fața băncii. Distingem între titlurile executorii, ca fiind, pe de-o parte, hotărâri judecătorești, unde contestarea implică o procedură greoaie, și nu se poate modifica, printr-o contestatie, ceea ce s-a decis în mod definitiv. Însă, poate fi lamurită întinderea aplicării acelei hotarari judecătoresti, dacă creditorul este de rea credință și, profitând de un dispozitiv al hotărârii ce este neclar, execută silit, peste dreptul său. O altă varietate de tiltu executor este reprezentată de hotârari administrative, altele decât hotărârile judecătorești, unde, dacă sunt puse în executare (spre exemplu, un contract bancar), pot fi contestate invocându-se orice fel de apărări, echivalând, astfel, contestația la executare cu o veritabilă judecată în contradictoriu, cu privire la acel titlu, putându-se invoca orice fel de apărare. De reținut, în esență, că mijlocul specific este contestația la executare, ce trebuie formulată în termen de 15 zile de la primirea actelor de la executor, atunci când suntem nemultumți de actele încheiate de către acesta, sau până la 3 ani de zile, atunci când suntem în fața unui titlu executoriu ce urmează să îl atacăm, invocând apărări ce vizează încheierea unui contract, aspecte penale sau orice altă circumstanță ce ar putea să anuleze acel titlu.

Cum poate fi suspendată sau oprită executarea

Leguitorul, pentru conservarea drepturilor debitorului, a instituit o procedură specială, ce se numește suspendarea executării silite și, de dată mai recentă, restrângerea executării silite. În ceea ce privește suspendarea executării silite, trebuie să avem în  vedere că ea poate fi cerută, doar dacă există și o contestație la executare, în sensul că nu poți cere suspendarea, dacă nu ai o nemulțumire cu privire la procedura de executare silită. Se disting și aici două tipuri de suspendare a executarii silite, și anume, suspendarea provizorie și suspendarea de fond. Suspendarea provizorie se formulează pe cale de urgență, se judecă în câteva zile și dăinuie până când contestația la executare primește termen de judecată și părțile se înfatișează înaintea instanței de judecată, pentru a discuta în mod primordial suspendarea de fond a procedurii de executare silită. De menționat că suspenarea de fond dăinuie până la finalizarea litigiului. În schimb, restrângerea executării silite presupune obligarea creditorului la executarea silită doar a unui singur imobil sau excluderii de la executare a unui imobil, ținând cont de situația efectivă a fiecărui debitor, inclusiv dacă prin vânzarea unui bun mobil sau imobil ar fi suficientă stingerea creanței. Practic, se urmărește prin această procedură înlăturarea de la executarea simultană a mai multor bunuri, ce ar depăși valoarea creanței.

 Ce bunuri mobile şi imobile pot fi executate silit

Regula este că toate bunurile debitorului pot fi urmărite. Însă, putem întampina situații în care, având în vedere că bunul urmărit este în coproprietate ( spre exemplu, soț/soție), creditorul nu va putea să execute silit un bun imobil sau mobil, până nu îi va deschide partajul debitorului, iar instanța de executare va dispune partajarea acelor bunuri. De asemenea, nu pot fi executate, în cazul unui garant ipotecar, bunurile exterioare ipotecii instituite, pe când, în cazul unui imprumutat principal, se aplică regula executării tuturor bunurilor sale.

 Asupra căror venituri se poate face poprire

 În principal, toate veniturile periodice pot fi poprite pînă la ½, dacă există mai mult de 1 creditor urmăritor. Dacă avem un singur creditor, suma poprită poate fi de 1/3. Conturile de depozit pot fi executate integral, iar sumele de bani pe care o persoană le datorează debitorului, de asemenea, pot fi poprite și încasate integral. Avem, evident, și excepții, ce sunt instituite de către Codul de procedură civilă, și astfel, în rapot de art. 781, alin. 5, sumele care sunt destinate unei afectațiuni special prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție (spre exemplu, pensia alimentară sau alocația, ori ajutorul de stat pentru persoane handicapate), creditele nerembursabile ori finanțările primite de la instituții sau organizații naționale sau internaționale, pentru derularea unor programe ori proiecte. Pentru persoanele juridice, este important de cunoscut faptul că sumele aferente plății drepturilor salariale viitoare, pentru o perioadă de 3 luni de zile, sunt și ele protejate, pentru a putea fi plătiți angajații

Recurs compensatoriu – Recuperare Sume De Bani Detinuti – 8 euro pe zi daune

Chiar si cei ce au fost eliberati din penitenciare dar in perioada 2012-2017 au fost incercerati in conditii improprii, au dreptul sa ceara despagubiri de la statul Roman si ele nu sunt mici ci se pot ridica la zeci de mii de euro.

Legea penala retroactiveaza, ori atata vreme cat cei care sunt inca inchisi in penitenciare, beneficieaza de aceasta lege si li se scad zilele de incarcerare, atunci cei ce au terminat de servit pedeapsa, atunci pot cere instantei sa li se respecte drepturile si sa fie despagubiti in bani de catre statul roman

Recuperare sume Omnia Turism srl in 2017

Zeci de români îşi cer banii înapoi de la Omnia Turism, după ce patronul s-a sinucis. Sediul firmei de turism este închis şi nimeni nu oferă vreun răspuns

 

Ce etape trebuie să urmeze turiştii păgubiţi pentru a obţine despăgubiri din asigurarea agenţiei pentru rambursarea cheltuielilor de repatriere şi/sau a sumelor achitate de turişti, în cazul insolvabilităţii sau a falimentului agenţiei de turism?

1.       Turistul va notifica în scris agenţia să îi ramburseze suma achitată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în termen de 15 (cincisprezece) zile de la data încheierii/derulării pachetului de servicii turistice/ sau de la data repatrierii.

2.       Turistul va anunţa asiguratorul, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în legătură cu solicitarea adresată agenţiei privind rambursarea sumelor achitate şi/sau a cheltuielilor de repatriere, în termen de 5 (cinci) zile calendaristice de la data primirii confirmării de primire prevăzute la pct. 1 de mai sus.

3.       În cazul în care, în termen de 15 (cincisprezece) zile calendaristice de la data confirmării de primire a documentelor justificative de către agentia de turism, turistul nu a primit sumele solicitate de la agentie, are loc evenimentul asigurat.

4.       În termen de 10 (zece) zile calendaristice de la data producerii evenimentului asigurat turistul are obligaţia de a transmite asigurătorului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cererea de despăgubire însoţită de documentele justificative.

 

Documentele justificative constau în principal în:

a) contractul de comercializare a pachetului de servicii turistice;

b) confirmările de primire precizate la pct. 1 şi 2 de mai sus;

c) fotocopiile de pe documentele de plată a avansului (chitanţe, ordine de plată etc.), în cazul cererilor de rambursare a sumelor achitate de turist;

d) fotocopiile de pe documentele de transport şi cazare, în cazul cererilor de rambursare a cheltuielilor de repatriere.

Despăgubirea acordată de asigurator reprezintă echivalentul sumei achitate de turist către agenţie, în limita sumei asigurate. Despăgubirea se va plăti de către asigurator în termen de 30 zile de la primirea documentelor justificative trimise de turist.

In primul rand nu se aplica directiva numarul   (UE) 2015/2302 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 25 noiembrie 2015 directiva ce arata foarte clar ca –  Statele membre ar trebui să se asigure că acei călători care achiziționează un pachet sunt pe deplin protejați în cazul insolvenței organizatorului. Statele membre în care sunt stabiliți organizatorii ar trebui să se asigure că aceștia oferă garanții privind rambursarea tuturor sumelor achitate de către sau în numele călătorilor și, în măsura în care pachetul include transportul călătorilor, privind repatrierea acestora în cazul insolvenței organizatorului. 

 

 

 

72.000 de dosare de executare silita-contestatie la executare impotriva COLECTARE RECUPERARE CREANTE CRC SRL

51-60 din 72.370 rezultate
Pictogramă element
Judecătoria TIMIŞOARA – dosarul nr. 24848/325/2017
… TIMIŞOARA SZUGYICZKY FELICIA GHIZELA si CREDIT PLUS ( GULF ) LTD PRIN SCCOLECTARE RECUPERARE CREANTE CRC SRL si Civil
Pagină Web
Judecătoria ORADEA – dosarul nr. 15567/271/2017
… creditorul urmăritor CREDIT EUROPE BANK (ROMANIA) SA, prin mandatar SCCOLECTARE RECUPERARE CREANTE CRC SRL, împotriva debitoarei COSTA MONIKA, conform titlului executoriu reprezentat …
Pictogramă element
Judecătoria ROŞIORI DE VEDE – dosarul nr. 3554/292/2017
… BEJ GHILENCEA MARIAN VIOREL si CREDIT PLUS GULF LTD PRIN MANDATAR SCCOLECTARE RECUPERARE CREANŢE CRC SRL si TOMA IULIANA LOREDANA si Civil
Pagină Web
Judecătoria ORADEA – dosarul nr. 15474/271/2017
… PREMIUM BALAST PLUS SRL si 06/10/2017 08 … procesual ales la SC COLECTARERECUPERARE CREANTE CRC SRL, in contradictoriu … PREMIUM BALAST PLUS SRL, în temeiul titlului executoriu …
Pagină Web
Judecătoria ROŞIORI DE VEDE – dosarul nr. 3554/292/2017
… PRIN MANDATAR SC COLECTARE RECUPERARE CREANŢE CRC SRL si TOMA IULIANA LOREDANA … debitoare, în vederea recuperării sumei de 1454,11 lei … lichidarea integrală a creanţei, precum şi cheltuielile …
Pictogramă element
Judecătoria PIATRA-NEAMT – dosarul nr. 10867/279/2017
… EXECUTORULUI JUDECĂTORESC MAREŞ IOAN si CREDIT PLUS (GULF) LTD PRIN SCCOLECTARE RECUPERARE CREANŢE CRC SRL si MUSTEAŢĂ IRINA VASILICA si Civil
Pagină Web
Judecătoria PIATRA-NEAMT – dosarul nr. 10867/279/2017
… EXECUTORULUI JUDECĂTORESC MAREŞ IOAN si CREDIT PLUS (GULF) LTD PRIN SCCOLECTARE RECUPERARE CREANŢE CRC SRL si MUSTEAŢĂ IRINA VASILICA si 06/10/2017 9:00 Judecătoria PIATRA …
Pictogramă element
Judecătoria RÂMNICU VALCEA – dosarul nr. 10741/288/2017
… DOREL si CREDIT PLUS (GULF) LTD, PRIN AV. BALANESCU GABRIEL, LA SCCOLECTARE RECUPERARE CREANTE CRC SRL si Civil
Pagină Web
Tribunalul GALAŢI – dosarul nr. 3689/233/2017
… GHEORGHIŢĂ si POPA ŞTEFAN si CREDIT EUROPE BANK N.V. – PRIN MANDATAR SCCOLECTARE RECUPERARE CREANTE CRC SRL si Tribunalul GALAŢI 3689/233/2017 acţiune in constatarea …
Pagină Web
Judecătoria PIATRA-NEAMT – dosarul nr. 10798/279/2017
… EXECUTORULUI JUDECĂTORESC MAREŞ IOAN si CREDIT PLUS (GULF) LTD PRIN SCCOLECTARE RECUPERARE CREANŢE CRC SRL si GRIGORAŞ ARTEMIZA MIHAELA (fostă Fechet) si 03/10/2017 9:00 …

Executat ,dosare – SC COLECTARE RECUPERARE CREANTE CRC SRL

1-10 din 69.211 rezultate
Pagină Web
Judecătoria BUZĂU – dosarul nr. 13094/200/2017
… BEJ LUMPERDEAN FLORIN si CREDIT PLUS (GULF) CU SEDIUL ALES LA SCCOLECTARE RECUPERARE CREANŢE CRC SRL si Judecătoria BUZĂU 13094/200/2017 încuviinţare executare …
Pictogramă element
Judecătoria BUZĂU – dosarul nr. 13094/200/2017
… BEJ LUMPERDEAN FLORIN si CREDIT PLUS (GULF) CU SEDIUL ALES LA SCCOLECTARE RECUPERARE CREANŢE CRC SRL si Civil
Pictogramă element
Judecătoria BUZĂU – dosarul nr. 13092/200/2017
… BEJ LUMPERDEAN FLORIN si CREDIT PLUS (GULF) CU SEDIUL ALES LA SCCOLECTARE RECUPERARE CREANŢE CRC SRL si Civil
Pagină Web
Judecătoria BUZĂU – dosarul nr. 13092/200/2017
… BEJ LUMPERDEAN FLORIN si CREDIT PLUS (GULF) CU SEDIUL ALES LA SCCOLECTARE RECUPERARE CREANŢE CRC SRL si Judecătoria BUZĂU 13092/200/2017 încuviinţare executare …
Pagină Web
Judecătoria BUZĂU – dosarul nr. 13093/200/2017
… BEJ LUMPERDEAN FLORIN si CREDIT PLUS (GULF) CU SEDIUL ALES LA SCCOLECTARE RECUPERARE CREANŢE CRC SRL si Judecătoria BUZĂU 13093/200/2017 încuviinţare executare …
Pictogramă element
Judecătoria BUZĂU – dosarul nr. 13093/200/2017
… BEJ LUMPERDEAN FLORIN si CREDIT PLUS (GULF) CU SEDIUL ALES LA SCCOLECTARE RECUPERARE CREANŢE CRC SRL si Civil
Pictogramă element
Tribunalul MARAMUREŞ – dosarul nr. 6765/100/2012/a237
… cthub Tribunalul MARAMUREŞ CREDIT PLUS (GULF) LTD PRIN MANDATAR SCCOLECTARE RECUPERARE CREANŢE CRC SRL si ROVIGO SPRL si SERERO JEREMY si Faliment
Pagină Web
Judecătoria DRĂGĂŞANI – dosarul nr. 3014/223/2017
… JUDECĂTORESC COPACI VASILE DOREL si CREDIT PLUS LTD-CU DOM. ALES LA SCCOLECTARE RECUPERARE CREANŢE CRC SRL si Judecătoria DRĂGĂŞANI 3014/223/2017 încuviinţare executare …
Pagină Web
Judecătoria DRĂGĂŞANI – dosarul nr. 3017/223/2017
… JUDECĂTORESC COPACI VASILE DOREL si CREDIT PLUS LTD-CU DOM. ALES LA SCCOLECTARE RECUPERARE CREANŢE CRC SRL si Judecătoria DRĂGĂŞANI 3017/223/2017 încuviinţare executare …
Pictogramă element
Tribunalul MARAMUREŞ – dosarul nr. 6765/100/2012/a236
… ROVIGO SPRL – LICHIDATOR AL SC PRIMA ROM SRL si CREDIT PLUS (GULF) LTD PRIN MANDATAR SC COLECTARE RECUPERARE CREANŢE CRC SRL si Faliment

Mi-a cazut un pom pe masina sau casa.Ce fac?

Paza bună trece primejdia rea! Acest dicton ar trebui să fie suficient pentru a-i convinge pe români să-şi ia măsuri de precauţie când îşi cumpără o maşină. Asigurările auto te păzesc de orice eveniment nedorit, dar ce faci când nu ai CASCO?

Posesorii de autovehicule din marile oraşe au mai multe motive de îngrijorare atunci când se urcă la volan. Riscul de accidente, căderi de ţurţuri, vandalism ori distrugeri cauzate de vijelii este mult mai mare decât în localităţile din mediul rural. Astfel, costurile poliţelor de asigurare sunt mai ridicate, motiv pentru şoferi să renunţe la „a-şi păzi spatele”. Vestea proastă pentru ei este că vor fi puşi în situaţia de a plăti din propriul buzunar reparaţiile.

Repari pe cheltuiala ta şi recuperezi banii

Şi, totuşi, există o scăpare. Atunci când un copac situat pe domeniul public ţi-a strivit maşina poţi fi despăgubit pentru avariile cauzate, însă acest lucru presupune răbdare şi multe drumuri la instituţiile abilitate. În primul rând anunţi evenimentul la 112. Un echipaj al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) ori al Administraţiei Domeniului Public (ADP) se va deplasa pentru „eliberarea” maşinii şi preluarea materialului lemnos. Apoi mergi la ISU pentru a primi un proces-verbal de constatare a intervenţiei, în care se vor regăsi date referitoare la locul incidentului, persoana afectată şi o evaluare generală a pagubelor. Foarte importantă este vizita la biroul de accidente uşoare din cadrul Poliţiei Rutiere din localitatea (sectorul) de domiciliu. Aici vei primi o autorizaţie de reparaţii, care certifică faptul că maşina ta a fost avariată în urma unui eveniment meteo, pe care o vei prezenta când mergi la service. Mecanicii auto  vor face o evaluare exactă a pagubelor şi îţi vor întocmi un deviz de plată pentru remedierea avariilor. Sfatul nostru este să obţii trei păreri de la service-uri diferite, pentru că urmează să achiţi din propriul buzunar costul reparaţiilor.
Ca să îţi recuperezi banii, trebuie să chemi în judecată serviciul ADP din cadrul primăriei. Pentru a fi sigur de câştig fă câteva poze cu arborele căzut pe maşină şi întreabă la ADP dacă asociaţia de locatari a depus, înainte de eveniment, o cerere pentru toaletarea sau defrişarea copacului. Decizia definitivă a instanţei e executorie, iar banii îţi vor fi livraţi de instituţia responsabilă cu toaletarea arborilor de pe domeniul public.

Pasul 1

Anunţă evenimentul al 112! Un echipaj ISU ori ADP se va deplasa pentru ridicarea arborelui. Obţine de la ISU procesul-verbal de constatare a evenimentului în care a fost implicat autoturismul tău.
Pasul 2

Fă câteva poze cu maşina avariată şi întreabă vecinii, asociaţia sau re­prezentanţii ADP dacă arborele cu pricina a fost luat în evidenţă ca fiind şubred. Aceste detalii te vor ajuta în instanţă.Pasul 3

Mergi la biroul de accidente uşoare din cadrul Poliţiei Rutiere pentru a cere autorizaţia de reparaţie. Vei da o declaraţie, în baza căreia ţi se va întocmi un document absolut necesar atunci când mergi cu maşina la service-ul auto.
Pasul 4

Cere un deviz pentru lucrările de reparaţii de la cel puţin trei puncte service. Plăteşte pentru remedierea avariilor şi păstrează factura.
Pasul 5

Deschide proces la judecătorie pe numele serviciului ADP pentru recuperarea banilor cheltuiţi pentru repararea maşinii. Instanţa va decide cine e responsabil că nu a intervenit pentru îndepărtarea pericolului.Poţi cere îndepărtarea crengilor

Autorităţile locale desfăşoară acţiuni de toaletare a arborilor. Românii care observă că un copac e în pericol să cadă ori necesită cosmetizări trebuie să urmeze următorii paşi:

  • Sunaţi la serviciul ADP pentru a semnala problema. Reprezentanţii societăţii se adresează Direcţiei de Mediu din cadrul primăriei, autoritatea responsabilă cu eliberarea autorizaţiei de defrişare/toaletare.
  • După obţinerea avizului, angajaţii ADP îndepărtează crengile care au crescut necontrolat. În multe cazuri, ADP preferă să angajeze firme private pentru astfel de lucrări.
  • Nici un copac nu se toaletează sau taie fără aviz de la Direcţia de Mediu.
  • ADP are obligaţia să planteze, în compensare, trei arbori pentru fiecare copac uscat defrişat.

Banca Naţională a României (BNR) susţine că problematica cesiunii creditelor îi revine Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC)

Imagini pentru cesiune credite

 

„Potrivit cadrului normativ actual, aspectele privind cesiunea creanţelor rezultate din contractele de credite pentru consumatori sunt reglementate de Ordonanţa de Urgenţă nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
Autoritatea competentă cu asigurarea respectării prevederilor ordonanţei de urgenţă menţionate şi dispunerea de sancţiuni cores¬punzătoare, pentru neconformarea la aceasta, este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor”.
BNR adaugă: „Din punct de vedere legal, o interdicţie expresă în ceea ce priveşte vânzarea anumitor categorii de creanţe izvorâte din contractele de credit a fost consacrată doar începând cu anul 2009, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, act normativ care, la art. 2 alin.3, a limitat posibilitatea achiziţionării portofoliilor de credite performante numai la entităţile care pot desfăşura activitate de creditare cu titlu profesional. Textul a fost abrogat în data de 30.06.2016, odată cu intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2016 (…).
Anterior intrării în vigoare a aces¬tei prevederi, instituţiile de credit au cesionat atât credite performante, cât şi neperformante, neexistând niciun alt impediment legal din perspectiva creanţelor respective, cu excepţia cesiunii creditelor ipotecare, potrivit dispoziţiilor art. 24 (în prezent abrogat) din Legea nr. 190/1990 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, care stipulează, în alin.1: «Creanţele ipotecare ce fac parte din portofoliul unei instituţii autorizate prin lege pot fi cesionate unei alte instituţii de acelaşi tip ori altor entităţi autorizate şi reglementate în acest sens prin legi speciale (…)”.
Începând cu martie 2016, ca urmare a abrogării art. 24 din Legea nr. 190/1999, prin Legea nr. 304/2015, regimul general al cesionării creditelor neperformante (încadrate în categoria pierdere) se aplică şi în cazul cesiunii creanţelor ipotecare, în condiţiile în care nu mai există nicio res¬tricţie legală cu privire la calitatea cesionarului, acestea putând fi achiziţionate inclusiv de entităţi care nu au calitatea de creditori pro¬fesionişti”.
OUG 52/2016 – legea care, potrivit BNR, reglementează cesiunea creditelor şi calitatea entităţilor ce pot achiziţiona creanţe – subliniază, la Capitolul X (Cesiunea):
„Art. 58 (2) Contractele de credit reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă şi creanţele rezultate din acestea pot fi cesionate numai către creditori, astfel cum sunt definiţi la art. 3 pct. 2, alţii decât creditorii nonfinanciari”.
Aceeaşi Ordonanţă arată, la articolul 3, alineatul 2: „creditor – persoana juridică, inclusiv sucursala instituţiei de credit şi a instituţiei financiare din străinătate, care acordă credite (…) pe teritoriul României (…)”.
OUG 52 are şi câteva derogări de la prevederea de mai sus, relevante fiind următoarele: ”
„(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), creanţele rezultate din contractele de credit pot fi cesionate şi către entităţi ce au drept obiect de activitate emiterea de instrumente financiare securitizate în baza unui portofoliu de creanţe, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/2006 privind securitizarea creanţelor.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), creanţele rezultate din contractele de credit neperformante, pentru care creditorul a declarat scadenţa anticipată ori a iniţiat procedura executării silite a consumatorului, pot fi cesionate către entităţi care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe.
(5) Contractele de credit, contractele de ipotecă, precum şi orice alte înscrisuri care au caracter de instrumente de garantare a respectivelor credite, încheiate la solicitarea creditorilor, nu reprezintă titluri executorii în cazul în care cesionarul este o entitate ce desfăşoară activităţi de recuperare creanţe”.
Totodată, la articolul 59 (2) din acelaşi text de lege se menţionează că cesionarul contractului de credit, respectiv cesionarul creanţei, este obligat să aibă sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde contravenţional şi/sau, după caz, penal, în faţa autorităţilor publice.
Legea interzice, la articolul 60, cesionarea contractului de credit şi a accesoriilor, precum şi a creanţei către o entitate care nu are sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România.
Problema cesionării creditelor fără restanţe nu este nouă, debitorii reclamând, în mai multe ocazii, faptul că băncile de la care s-au împrumutat au vândut creditele fără întârzieri la plată, unele chiar din primele zile după ce au fost contractate.
Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei Supraveghere din cadrul BNR, ne-a spus, în anul 2015, că împrumuturile care nu prezintă întârzieri la plată nu pot fi vândute.

Mii de dosare pe contestatii la cnsc pe achizitii publice depuse in 2017

R AN NUME CONTESTATOR DENUMIRE AUTORITATE CONTRACTANTĂ NUMĂR COMPLET STATUS DOSAR NR. INREGISTRARE CONTESTATIE LA EMITENT DETALII
1752 2017 FICHTNER ENVIRONMENT SRL SC APA SERV SA Dosar initiat 134 Detalii
1751 2017 G.B. INDCO SRL Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Targu.Mures C5 Dosar initiat 1006 Detalii
1750 2017 METALCOLECT PROD SRL COMUNA BALANESTI C6 Dosar initiat 504 Detalii
1749 2017 RAMBOLL SOUTH EAST EUROPE SRL Compania Nationala de Cai Ferate \”CFR\” – SA C11 Dosar initiat 2199 Detalii
1748 2017 BIOSTEC CLINILAB SRL SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA\”DR. CONSTANTIN OPRIS\” BAIA MARE C11 Dosar initiat 616 Detalii
1747 2017 PANCOR CONSTRUCŢII SPECIALE SRL COMUNA VIILE SATU MARE (CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI VIILE SATU MARE) C8 Dosar initiat 1608 Detalii
1746 2017 FLAELY GRUP SRL PRIMARIA COMUNEI SIEU, BISTRITA NASAUD C4 Dosar initiat 126 Detalii
1745 2017 ANTREPRIZA DE REPARATII SI LUCRARI A R L CLUJ SA ASOCIATIA DE DEZVOLTARE INTERCOMUNITARA MAGURA-RODNA C5 Dosar initiat 1/523 Detalii
1744 2017 HELIOS SERVICE SRL SERVICIUL DE AMBULANTA JUDETEAN VRANCEA C9 Dosar initiat 100 Detalii
1743 2017 CARIER SRL ASOCIATIA DE DEZVOLTARE INTERCOMUNITARA AUSEU-VADU CRISULUI C1 Dosar initiat Detalii
1742 2017 MG MEDICAL ECOLINE SRL SPITAL ORASENESC TG LAPUS C1 Dosar initiat 2305 Detalii
1741 2017 MONTI CONSULT SRL COMUNA VALEA CHIOARULUI C6 Dosar initiat 426 Detalii
1740 2017 DRUMURI BIHOR SA ASOCIATIA DE DEZVOLTARE INTERCOMUNITARA AUSEU-VADU CRISULUI C1 In asteptare dosar achiziție 2234 Detalii
1739 2017 STRABAG SRL PRIMARIA MUNICIPIULUI DEVA, HUNEDOARA C3 In asteptare dosar achiziție 269 Detalii
1738 2017 ALLIED GREEN CO SRL SPITALUL DE RECUPERARE BRADET, ARGES C8 In asteptare dosar achiziție 3708 Detalii
1737 2017 NET BRINEL SA MUNICIPIUL ONESTI C8 In asteptare dosar achiziție 118 Detalii
1736 2017 SC ASFALT DOBROGEA SRL COMUNA CORBU C10 In asteptare dosar achiziție 484 Detalii
1735 2017 MAGUREANU FOLCLOR SRL PRIMARIA ORASULUI VIDELE, TELEORMAN C4 Dosar initiat Detalii
1734 2017 LEVIATAN DESIGN SRL Banca Nationala a Romaniei C8 In asteptare dosar achiziție 1831 Detalii
1733 2017 SIVECO ROMANIA SA Ministerul Dezvoltarii Regionale , Administratiei Publice si Fondurilor Europene C1 In asteptare dosar achiziție 4082 Detalii
1732 2017 ROMCHIM SRL SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA BISTRITA C8 In asteptare dosar achiziție 388 Detalii
1731 2017 AGRO TRANS NMI SRL COMPANIA NATIONALA DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. C9 In asteptare dosar achiziție 321 Detalii
1730 2017 IRIDEX GROUP CONSTRUCTII SRL COMUNA ROATA DE JOS (CONSILIUL LOCAL) C3 In asteptare dosar achiziție 1093 Detalii
1729 2017 ALFA – COM – GRUP SRL UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI C8 In asteptare dosar achiziție 35 Detalii
1728 2017 CA COLTUC MARIUS VICENTIU DIRECTIA DE SANATATE PUBLICA A MUNICIPIULUI BUCURESTI C2 Dosar initiat Detalii
1727 2017 ASTALDI SPA COMPANIA NATIONALA DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. C4 In asteptare dosar achiziție 798 Detalii
1726 2017 GEIGER TRANSILVANIA SRL Municipiul Iasi C6 Dosar initiat 4703 Detalii
1725 2017 CARIER SRL ASOCIATIA DE DEZVOLTARE INTERCOMUNITARA ZONA BISTRA-BARCAU C2 In asteptare dosar achiziție Detalii
1724 2017 TOTAL GREEN SERV SRL SECTORUL 6 AL MUNICIPIULUI BUCURESTI C9 In asteptare dosar achiziție Detalii
1723 2017 PEAK GUARD PROTECTION SRL SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA PLOIESTI C6 In asteptare dosar achiziție 304 Detalii
1722 2017 STEAUA POLARĂ SRL PRIMARIA COMUNEI ALBESTI, CONSTANTA C4 In asteptare dosar achiziție 185 Detalii
1721 2017 VESTA INVESTMENT SRL ADMINISTRATIA STRAZILOR BUCURESTI C2 Dosar initiat 687 Detalii
1720 2017 TRANSCENDENCE SYSTEMS GROUP SRL SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI C10 In asteptare dosar achiziție 255 Detalii
1719 2017 TRAMECO SA COMPANIA NATIONALA DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. C1 Dosar in lucru 971 Detalii
1718 2017 ECO LOG CRISTAL SRL ADMINISTRATIA DOMENIULUI PUBLIC SI DEZVOLTARE URBANA SECTOR 6 C5 In asteptare dosar achiziție 27 Detalii
1717 2017 TRANSCARPAT SPORTOURS INTERNATIONAL SRL INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE C8 In asteptare dosar achiziție 7863 Detalii
1716 2017 LOUIS BERGER SRL SC APA SERV SA C2 In asteptare dosar achiziție 12237/PT/100/17 Detalii
1715 2017 TOTAL MAPINVENT S.R.L. COMUNA VINATORI NEAMT C8 In asteptare dosar achiziție 92 Detalii
1714 2017 BBSC SRL INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE C4 In asteptare dosar achiziție 9935 Detalii
1713 2017 LUCA PREST SRL Municipiul Cluj-Napoca C3 In asteptare dosar achiziție 272 Detalii
1712 2017 DUMEXIM SRL COMUNA TINCA C11 In asteptare dosar achiziție 1881 Detalii
1711 2017 AVA MEDICAL SERVICES SRL SPITAL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA ORADEA, BIHOR C5 Dosar initiat 60 Detalii
1710 2017 BCR LEASING IFN SA C.N.POSTA ROMANA S.A. C3 In asteptare dosar achiziție 68 Detalii
1709 2017 MEM PROJECT CONSTRUCT SRL CONSILIUL JUDETEAN HARGHITA C3 In asteptare dosar achiziție 2 Detalii
1708 2017 INTERDEVELOPMENT SRL SC APA SERV SA C2 In asteptare dosar achiziție 331 Detalii
1707 2017 CONSTAL INCO SRL PRIMARIA COMUNEI COMANA, GIURGIU C2 In asteptare dosar achiziție 313 Detalii
1706 2017 DF DRAGOȘ FEURDEAN SRL PRIMARIA DEDA C9 In asteptare dosar achiziție Detalii
1705 2017 LEX GUARD SECURITY SRL ADMINISTRATIA NATIONALA APELE ROMANE ADMINISTRATIA BAZINALA DE APA MURES C1 In asteptare dosar achiziție Detalii
1704 2017 LEX GUARD SECURITY SRL ADMINISTRATIA NATIONALA APELE ROMANE ADMINISTRATIA BAZINALA DE APA MURES C1 In asteptare dosar achiziție Detalii
1703 2017 ZIP ESCORT SRL AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA BUCURESTI C9 In asteptare dosar achiziție Detalii
rezultate 1-50 din 23021 Pagini: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 »

Timbru de mediu : Romanii care au dat statul in judecata pentru a-si recupera taxa auto vor primi banii in cateva saptamani, promite ministrul Finantelor.

Ministrul Finantelor indeamna sa dati in judecata pentru recuperarea timbrului de mediu

Timbru de mediu 2017 2018
Timbru de mediu 2017 2018

Se poate prescrie un credit neplatit din 2008?

In 2008 m-am intors din Italia si fostul sot a ramas acolo sa achite un credit de 10000 euro pe care eu eram titular si el co-platitor.

Dupa atatia ani am aflat ca m-a mintit si nu a platit nimic. Acel credit mai exista, a fost doar pasat de la o firma de recuperari la alta. se poate prescrie? Ce ar trebui sa fac?

 

Stimata doamna,

Codul Civil spune ca datoriile la un credit se pot anula (prescrie) daca firma creditoare (banca sau IFN-ul) nu incearca, timp de trei ani, sa recupereze datoriile de la client (debitor), prin executare silita.

Cu alte cuvinte, daca dumneavoastra nu ati primit, timp de trei ani, nicio notificare de executare silita de la banca sau de la o firma de recuperare creante, exista posibilitatea ca datoria sa se anuleze.

Banca si firmele de recuperare creante sunt obligate sa-si notifice clientii cu privire la declansarea procedurilor de executare silita.

Pe de alta parte, s-ar putea ca banca sa fi inceput procedura de executare silita, inainte de termenul de trei ani, dar dumneavoastra nu stiti, din diverse motive, precum schimbarea domiciliului, adresa gresita sau alte cauze.

In acest caz, creditul s-ar putea sa nu poata fi prescris. Mai mult, ati putea avea de platit si dobanzi pentru intarziere si alte costuri aferente executarii silite.

Va rog sa reveniti daca doriti informatii suplimentare sau aveti nevoie de ajutor pentru rezolvarea problemei.

Este vorba de prescriptia datoriei daca timp de trei ani nu s-a facut executarea silita?

AM LUAT UN CREDIT IN 2010, IAR DIN ANUL 2013 NU AM MAI PUTUT PLATI. AM AVUT POPRIRE PE CONT LA BANCI, DIN PARTEA UNUI EXECUTOR JUDECATORESC, FARA SA PRIMESC DOCUMENTUL DE EXECUTARE SILITA, FARA RETINERI DE SUME, DUPA CARE AM PRIMIT O COMUNICARE DE LA UN SRL DE RECUPERARE, DIN CARE REZULTA CA ACEST CREDIT A FOST CESIONAT DE CATRE BANCA LA SUSNUMITUL, CARE A SOLICITAT LA JUDECATORIE SI A OBTINUT INCUVIINTAREA EXECUTARII SILITE, OCAZIE CU CARE AM AFLAT DE LA O BANCA RECENT CA SA INSTITUIT DIN NOU POPRIRE PE CONTURILE MELE SI NU STIU CE VA URMA. NU AM PRIMIT INCA DOCUMENTELE EXECUTARII.

VA ROG UN RASPUNS, NU POATE FI VORBA DESPRE PRESCRIPTIE? OARE DIN CE MOTIV NU MI S-AU OPRIT SUME DE BANI DIN CONTUL MEU LA PRIMA EXECUTARE?
VA MULTUMESC.

 

Codul Civil spune ca datoriile la un credit se pot anula (prescrie) daca firma creditoare (banca sau IFN-ul) nu incearca, timp de trei ani, sa recupereze datoriile de la client (debitor), prin executare silita.

Cu alte cuvinte, daca dumneavoastra nu ati primit, timp de trei ani, nicio notificare de executare silita de la banca sau de la o firma de recuperare creante, iar acestea nu au initiat procedurile aferente executarii, exista posibilitatea ca datoria sa se anuleze.

Banca si firmele de recuperare creante sunt obligate sa-si notifice clientii cu privire la declansarea procedurilor de executare silita.

Pe de alta parte, s-ar putea ca banca sa fi inceput procedura de executare silita, inainte de termenul de trei ani, dar dumneavoastra nu stiti, din diverse motive, precum schimbarea domiciliului, adresa gresita sau alte cauze.

In acest caz, creditul s-ar putea sa nu poata fi prescris. Mai mult, ati putea avea de platit si dobanzi pentru intarziere si alte costuri aferente executarii silite.

De aceea, va sfatuiesc sa cereti bancii si firmei de recuperare creante toate documentele aferente datoriei dumneavoastra si sa luati legatura cu un avocat pentru a vedea daca nu a intervenit prescriptia.

Pot fi executata silit de o firma de recuperare neinregistrata la ANPC?

Intr-adevar, legea prevede ca doar firmele de recuperare creante inregistrate la Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului (ANPC) mai pot sa-si desfasoare activitatea, din 1 ianuarie 2017.

Conform art. 128 din OUG 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum si pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, “începând cu data de 1 ianuarie 2017 vor putea să desfăşoare activitatea de recuperare creanţe, entităţile înregistrate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.”

Legea mai prevede ca firmele de recuperare creante trebuie sa indeplineasca următoarele condiţii:

a) au sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde contravenţional şi/sau penal în faţa autorităţilor publice;

b) persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii au o bună reputaţie;

c) în cazul creditorilor nonfinanciari, personalul acestora dispune de cunoştinţe şi experienţa adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii vizate, îndeplinind cerinţele prevăzute în anexa nr. 3;

d) în cazul entităţilor de recuperare creanţe, modul în care este remunerat şi motivat personalul nu trebuie să depindă exclusiv de realizarea unor obiective privind recuperarea creanţelor şi nici nu este raportat exclusiv la sumele recuperate.

La data de 24 martie 2017, in evidenta ANPC figurau un numar de 30 de firme de recuperare creante (vezi aici lista), printre care nu se regasea cea mentionata de dumneavoastra: Ultimo Investment Portfolio Luxemburg.

Firma Ultimo Portfolio Investment (Luxembourg) S.A. apare pe site-ul B2 Holding, ca susbsidiara a acestei companii din Norvegia, prezenta in Romania printr-o alta subsidiara, Debt Collection Agency SRL, care este inregistrata la ANPC.

Pro sau contra vaccinarii : Părinții ar putea fi pedepsiți cu închisoarea dacă refuză să-și vaccineze copiii

Imagini pentru vaccinarea obligatorie

 

Vaccinarea copiilor va fi responsabilitatea părinților, iar acordul acestora la vaccinare va fi prezumat. Astfel, un eventual refuz al vaccinării copiilor va trebui întocmit în scris. Practic, refuzul părinților la vaccinarea obligatorie a copiilor nu va putea fi sancționat în mod direct, reiese din actul publicat pe site-ul MS.

„Pentru vaccinările obligatorii, furnizorul de servicii medicale are obligația de a informa părinții sau, după caz, reprezentantul legal al copilului cu privire la calendarul național de vaccinare, consimțământul acestora pentru vaccinare fiind prezumat, cu excepția situației în care părinții sau, după caz, reprezentantul legal refuză, în scris, vaccinarea, este prevăzut în proiectul de act normativ. Totodată, este subliniat că MS va acoperi eventualele prejudicii suferite de persoane în urma vaccinărilor obligatorii.

Totuși, chiar dacă nu se prevede o sancțiune directă pentru părinții care vor refuza vaccinarea, se va putea vorbi de o sancțiune indirectă. Concret, la înscrierea copiilor într-o colectivitate de învățământ (adică, în principiu, la grădiniță sau la școală, la stat sau la privat), părinții vor trebui să prezinte o adeverință ce atestă efectuarea vaccinărilor obligatorii, din rațiuni de siguranță pentru ceilalți copii.

„Pentru garantarea dreptului la sănătate și la educație al tuturor copiilor și tinerilor, la înscrierea acestora într-o colectivitate de invățământ se solicită prezentarea adeverinței care atestă efectuarea vaccinărilor obligatorii eliberată de medicul de familie/furnizorul de servicii medicale de vaccinare. Pentru identitate de rațiune, dacă nu frecventează o unitate de învățământ, admiterea copiilor într-o colectivitate din serviciile de zi se face în aceleași condiții”, prevede viitoarea Lege a vaccinării.

În lipsa documentului din care să reiasă efectuarea vaccinărilor obligatorii, părinții vor trebui să prezinte, în maximum 60 de zile, fie un calendar de recuperare a vaccinărilor obligatorii, fie o adeverință din care să rezulte contraindicațiile medicale pentru anumite vaccinări. Ambele documente vor putea fi obținute de la comisia teritorială de vaccinare.

În orice caz, chiar dacă se induce ideea unei sancționări indirecte a părinților, pentru refuzul de a-și vaccina copiii, consecințele directe nu sunt explicite. Cu alte cuvinte, propunerea legislativă prevede că vaccinările obligatorii trebuie efectuate pentru înscrierea copiilor în colectivitățile de învățământ, însă nu scrie negru pe alb că, dacă părinții refuză în continuare vaccinările obligatorii, copiii vor rămâne în afara școlii sau a grădiniței. În altă ordine de idei, unitățile de învățământ vor fi obligate să ceară adeverința privind vaccinările, însă nu vor exista sancțiuni pentru neîndeplinirea acestei prevederi sau dacă sunt acceptați copii nevaccinați.

Însă trebuie subliniat că, dacă un copil împlinește trei ani și părinții nu l-au dus la vaccinările obligatorii, comisiile teritoriale de vaccinare vor putea sesiza organele penale pentru eventuala constatare a faptei de rele tratamente aplicate minorului. În prezent, Codul penal stabilește pentru această faptă o pedeapsă cu închisoarea de la trei la șapte ani.

Sunt executat silit : Te Paște executarea silită? Iată tot ce trebuie să știi despre procedura

Imagini pentru sunt executat silit
Ce se întâmplă în situaţia în care un debitor nu îşi execută de bună voie obligaţia către creditorul său?
Ori de câte ori un debitor nu îşi execută de bună voie obligaţia către creditorul său (obligaţie concretizată într-un înscris de tipul celor mai sus arătate), creditorul are posibilitatea de a începe executarea silită împotriva debitorului, adresându-se în acest sens unui executor judecătoresc cu o cerere (însoţită de titlul executoriu în original sau în copie legalizată, taxe de timbru şi alte înscrisuri cerute de lege, dacă este cazul).
Trebuie reţinut faptul că creditorul, prin intermediul executorului judecătoresc, are la dispoziţie, pentru recuperarea creanţei, mai multe forme de executare care se vor derula simultan sau succesiv, până la realizarea integrală a dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume acordate prin titlu, precum şi a cheltuielilor de executare.

De asemenea, care sunt în concret formele de executare la care poate apela creditorul, prin intermediul executorului judecătoresc, pentru recuperarea creanţei prevăzute în titlul executoriu?
Există posibilitatea de a se apela la următoarele forme de executare silită: urmărirea asupra bunurilor mobile, urmărirea veniturilor imobilelor, precum şi urmărirea imobilelor proprietatea debitorului.

Ce presupune urmărirea bunurilor mobile ale debitorului?
Când ne referim la această formă de urmărire silită, cititorul va avea în vedere  poprirea sumelor de bani (dar şi titlurile de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale), precum şi valorificarea bunurilor mobile aflate în posesia debitorului sau deţinute de terţi (inclusiv sechestrarea autovehiculelor).
În schimb, urmărirea veniturilor imobilelor se referă la urmărirea fructelor şi veniturilor imobilelor (urmărirea fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini, respectiv urmărirea veniturilor generale ale imobilelor).
În ceea ce priveşte urmărirea imobilelor proprietatea debitorului, această formă de urmărire silită nu ridică probleme întrucât are în vedere, aşa cum îi spune şi denumirea, valorificarea bunurilor imobile care sunt proprietatea debitorului.
În prezentul articol, fără pretenţia unei prezentări exhaustive, vom puncta câteva aspecte legate de urmărirea asupra bunurilor mobile, urmând ca, într-un viitor articol, să continuăm prezentarea noastră cu câteva aspecte legate de urmărirea veniturilor imobilelor şi urmărirea imobilelor proprietatea debitorului.

Urmărirea asupra bunurilor mobile

Poprirea
Sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deţinute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, pot fi poprite şi bunurile mobile corporale ale debitorului deţinute de un terţ în numele său.
În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul urmăririi silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât şi încasările viitoare, cu respectarea limitelor prevăzute la art. 728 din Codul de procedură civilă, dacă este cazul.
Poprirea se poate înfiinţa şi asupra sumelor sau bunurilor mobile incorporale pe care creditorul le datorează debitorului, dacă ambele creanţe sunt certe şi lichide.
Se va putea popri şi creanţa cu termen ori sub condiţie. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decât după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiţiei.

Poprirea se înfiinţează fără somaţie
, în baza încheierii de încuviinţare a executării, prin adresă în care se va preciza şi titlul executoriu în temeiul căruia s-a înfiinţat poprirea, ce va fi comunicată celei de-a treia persoane (terţului poprit), împreună cu încheierea de încuviinţare a executării sau un certificat privind soluţia pronunţată în dosar.
În adresa de înfiinţare a popririi i se va pune în vedere celei de-a treia persoane (terţului poprit) interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile pe care i le datorează ori pe care i se va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Despre măsura luată va fi înştiinţat şi debitorul
, căruia i se va comunica, în copie, adresa de înfiinţare a popririi, la care se vor ataşa şi copii certificate de pe încheierea de încuviinţare a executării sau de pe certificatul privind soluţia pronunţată în dosar, şi titlul executoriu, în cazul în care acestea din urmă nu i-au fost anterior comunicate.
Urmărirea bunurilor mobile ale debitorului
Pentru realizarea creanţelor sale, creditorul, prin intermediul executorului judecătoresc, va putea urmări atât bunurile mobile ale debitorului aflate în posesia acestuia, cât şi pe cele deţinute de alte persoane (de terţi).
Creditorul poate indica bunurile mobile asupra cărora ar voi să se facă executarea. Dacă executorul judecătoresc apreciază că prin valorificarea acestor bunuri nu se asigură realizarea drepturilor creditorului, el va urmări şi alte bunuri.

Care sunt bunurile considerate aparţinand debitorului şi care pot fi urmărite de către executorul judecătoresc?
Bunurile mobile aflate în locul care constituie domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul social sau punctul de lucru al debitorului se prezumă, până la proba contrară, că aparţin debitorului.
În cazul în care se afirmă că unele bunuri aparţin altei persoane, dar drepturile acesteia nu rezultă din înscrisuri cu dată certă, executorul va sechestra si bunurile respective, însă va face menţiune în procesul-verbal de sechestru despre drepturile pretinse.
Asa cum deja am arătat anterior, sechestrul se va putea aplica şi asupra bunurilor aparţinând debitorului, dar deţinute de un terţ, afară numai dacă acesta din urmă nu recunoaşte că bunurile aparţin debitorului urmărit. Dacă terţul recunoaşte că bunurile aparţin debitorului, este obligat să declare dacă le deţine în temeiul vreunui titlu şi să înmâneze executorului o copie certificată a acestuia, dacă este cazul.
În schimb, dacă terţul deţinător nu recunoaşte că bunurile aparţin debitorului, dar creditorul pretinde şi face dovada că bunurile respective sunt ale acestuia, instanţa de executare va putea, prin încheiere definitivă, dată cu citarea în termen scurt a părţilor, să îl autorizeze pe executor să continue aplicarea sechestrului.
În cadrul procedurii de urmărire a unui autovehicul, proprietatea debitorului, executorul judecătoresc poate dispune sechestrarea acelui bun, făcând menţiunea acestei măsuri şi pe certificatul de înmatriculare, precum şi pe cartea de identitate a autovehiculului respectiv.
Autovehiculul va fi sechestrat prin aplicarea de sigilii sau dat în depozitul unei persoane alese cu precădere de către creditor.
Organul de poliţie rutieră va putea opri în trafic autovehiculul sechestrat şi va proceda la ridicarea certificatului de înmatriculare, a cărţii de identitate, punând în vedere conducătorului autovehiculului că bunul este sechestrat şi să se prezinte într-un termen rezonabil la executorul judecătoresc.
Reţinem şi că autovehiculul supus sechestrului va putea fi folosit de către debitor până la valorificare, dacă acesta depune sau remite executorului judecătoresc o poliţă de asigurare negociabilă, la o sumă asigurată cel puţin egală cu valoarea de asigurare a autovehiculului.

Avocat Drept Muncii Bucuresti : Recuperarea pagubei produsa de salariat

Imagini pentru paguba salariat

 

Codul Muncii reglementeaza in art. 254 si conditiile in care angajatorul poate recupera prejudiciile cauzate de salariatul lui fara a fi nevoie sa apeleze  la instanta de judecata.

Astfel, legea impune urmatoarele conditii si pasi de urmat:

  • angajatorul sa constate ca salariatul sau a provocat o paguba
  • paguba trebuie sa fie produsa de salariat printr-o fapta ilicita, personala, savarsita in legatura cu munca sa, cu vinovatie.
  • angajatorul intocmeste o nota de de constatare si evaluare a pagubei;
  • angajatorul solicita salariatului prin nota de constatare recuperarea contravalorii pagubei, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii notei de constatare
  • contravaloarea pagubei nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.

Daca sunt indeplinite aceste conditii, partile pot conveni recuperarea prejudiciului, stabilind de comun acord intinderea  acestuia, durata si modul de achitare al acestuia.

Acordul incheiat pentru o suma mai mare decat cea stabilita de lege este nul.

Daca partile nu se inteleg sau valoarea prejudiciului este mai mare decat cuantumul stabilit de Codul muncii, angajatorul trebuie sa se adreseze instantei de judecata pentru a obtine o hotarare judecatoreasca excecutorie.

Nu este posibila incheierea unui eventual acord anticipat, ca o garantie a salariatului catre angajator, chiar in limita sumei a  5 salarii minime brute pe economie, ci un astfel de acord se poate incheia numai dupa ce se produce paguba

Carpatica Asigurari a intrat oficial in faliment.Ia se vedem daca se si plateste.18 mai 2017 data limita de depunere cereri de recuperare

18 mai 2017 data LIMITA de depunere cereri recuperare

Carpatica Asigurari a intrat oficial in faliment, dupa ce Fondul de Garantare a Asiguratilor (FGA) a anuntat ca a luat act de ramanerea definitiva a hotararii privind deschiderea procedurii de faliment si ca va incepe efectuarea platilor catre creditorii de asigurari ai societatii.

FGA mentioneaza ca sentinta a fost emisa de Tribunalul Sibiu Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal si publicata in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. 4791 din data de 9 martie.

„Potrivit legii, sunt intrunite conditiile pentru ca FGA sa poata demara efectuarea platilor catre creditorii de asigurari ai Carpatica Asig SA – in faliment – care au dosare aprobate la plata de catre Comisia Speciala a Fondului.

In vederea incasarii indemnizatiilor/despagubirilor, orice persoana care pretinde un drept de creanta de asigurari impotriva asiguratorului in faliment poate formula o cerere motivata in acest sens, adresata Fondului in termen de 90 de zile de la data ramanerii definitive a hotararii de deschidere a procedurii falimentului, respectiv pana la data de 8 iunie, sau de la data nasterii dreptului de creanta, atunci cand acesta s-a nascut ulterior, potrivit legii.

De asemenea, conform legii, FGA mai poate primi cereri de deschidere a dosarelor de dauna pana la data 18 mai”, se afirma in comunicat.

FGA precizeaza ca, pana joi, a primit de la potentialii creditori de asigurare ai Carpatica Asig 16.372 de cereri de plata, inclusiv cereri de plata pentru dosarele de dauna nou deschise de FGA, precum si 11.338 de cereri de deschidere dosare dauna. Fondul a preluat 27.270 dosare de dauna de la Carpatica Asig.

Nu mai pot plati creditul la banca . Banca mi-a cesionat creditul si m-a executa firma de recuperare

 

 

Primul pas pentru datornicul cu un credit ipotecar care vrea să apeleze la mecanismul dării în plată este să facă acea notificare pe care o prevede Legea nr. 77/2016: „În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei”, stabilește legea.

I

Nu e indicat să stabilim un termen foarte lung prin notificare

II

Ce facem dacă banca ignoră notificarea?

Dacă creditorul (bancă sau altă instituție financiară) nu se conformează prevederilor din Legea dării în plată, atunci datornicului nu-i mai rămâne decât să meargă în instanța de judecată, unde banca va fi citată și va trebui să se prezinte

Însă partea mai supărătoare a acestui refuz, cel puțin pentru buzunarul datornicului, este că din moment ce banca ignoră notificarea, atunci ignoră și suspendarea obligațiilor la care ne referam mai sus. Asta înseamnă că percepe plățile în continuare, merge înainte cu executarea silită sau cu alte acțiuni judiciare/extrajudiciare împotriva datornicului și a bunurilor sale etc.

Dacă banca nu aplică acest efect al notificării (suspendarea obligațiilor), atunci o soluție ar fi să DEPUNEM O ACTIUNE IN INSTANTA

Dacă suntem în faza de executare silită, aceasta ar trebui să fie suspendată, ca urmare a notificării respective, pentru că așa prevede legea. Dacă totuși executarea continuă, atunci este absolut necesar să facem o contestație la executare, în condițiile Codului de procedură civilă.

III
Cât ne poate costa o notificare și ce plătim, de fapt?

Legea nr. 77/2016 dispune că toate costurile acestei proceduri sunt suportate de către datornic. După cum spuneam mai sus, notificarea trebuie făcută fie la un notar, fie la un executor, fie cu ajutorul unui avocat. Legea a oferit datornicilor trei posibilități de a întocmi acest document, însă costurile pot să difere destul de mult de la un specialist la altul

Creanțele cesionate de bănci la recuperatori nu pot fi puse în executare!

Cesiunea creanţei rezultând din contractul de credit bancar a determinat naşterea a două raporturi juridice diferite între părţi, unul între bancă şi debitor, respectiv unul între creditorul cesionar şi debitor. Contractul de cesiune nu constituie titlu executoriu, astfel cum rezultă din dispoziţiile Codului civil vechi (în vigoare la data realizării cesiunii), astfel că, cesionarul trebuie să realizeze dreptul dobândit prin această operaţiune de achiziţionare de creanţe bancare neperformante printr-un demers procesual nou în contradictoriu cu debitorul cedat, în condiţiile în care banca cedentă a renunţat la toate atributele creanţei rezultate din contractul de credit.

Cesionarul este terţ faţă de contractul de credit. Adresându-se cesionarului, banca a renunţat la dreptul de a executa silit debitul în cauză. Intimata a dobândit un drept de creanţă împotriva recurenţilor în temeiul contractului de cesiune şi nu în temeiul contractului de credit încheiat de noi cu banca împrumutătoare.

Prin „dobândirea” creanţei de către cesionarul ce nu deţine calitatea de instituţie de credit cu obiect de activitate principal creditarea, caracterul intuitu personae al contractului de credit nu se transmite şi cesionarului neprofesionist în materie de creditare, iar contractul de cesiune nu reprezintă titlu executoriu.

Dreptul la executare silită acordat instituţiilor de credit prin art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006 are un caracter intuitu personae, acordat tocmai în considerarea instituţiei bancare, raportat la particularităţile acestui tip de activitate, neputând fi transferat unei persoane care nu este instituţie de credit. Având în vedere caracterul derogatoriu de la dispoziţiile de drept comun al O.U.G. nr. 99/2006, aceste dispoziţii se aplică doar activităţii bancare. Contractul de credit este titlu executoriu exclusiv în ce priveşte raporturile juridice dintre împrumutător şi împrumutat.
In plus, caracter intuitu personae are şi contractul de credit, banca încheind contractul numai cu persoana care îndeplineşte anumite calităţi legate de solvabilitate.

Din moment ce contractul de cesiune nu reprezintă un titlu executoriu, nici dreptul de creanţă al intimatei nu are un asemenea caracter, fiind necesară obţinerea unui titlu executoriu împotriva subsemnaţilor pentru satisfacerea acestei creanţe. Aşadar, cesionarul nu are la dispoziţie decât acţiunea în răspundere contractuală, iar executarea silită în atare condiţii nu poate fi primită.

 

 

credit banca , nu pot plati creditul , credit cesionat ,executat de firma de recuperare ,cesiune contract de credit,avocat coltuc,coltuc,coltuc avocat,contestatie la executare ,executat silit