In reglementarea in prezent in vigoare, sediul materiei in ceea ce priveste infractiunile de spalare a banilor este reprezentat de dispozitiile Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism , act normativ armonizat legislatiei europene in materie .
Definitia spalarii banilor este oferita de dispozitiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, potrivit carora „constituie infractiunea de spalare a banilor si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani: (a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscand ca provin din savarsirea de infractiuni, in scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestor bunuri sau in scopul de a ajuta persoana care a savarsit infractiunea din care provin bunurile sa se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea pedepsei; (b) ascunderea sau disimularea adevaratei naturi a provenientei, a situarii, a dispozitiei, a circulatiei sau a proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni; (c) dobandirea, detinerea sau folosirea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni”.
Fapta poate fi savarsita in variantele normative mentionate, constand, sub aspectul actului incriminat de lege, in orice actiune de ascundere, disimulare, dobandire, detinere, folosire, investire, miscare, schimbare sau transfer al beneficiilor provenite din infractiuni, cunoscand aceasta provenienta si cu intentia (directa) de a o ascunde sau disimula.
Potrivit Manualului privind abordarea pe baza de risc si indicatori de tranzactii suspecte, spalarea banilor este un proces complicat, prin care venituri despre care se cunoaste ca provin din activitati infractionale sunt transportate, transferate, transformate sau amalgamate cu fonduri legitime, in scopul de a ascunde sau disimula adevarata lor natura, provenienta, dispunerea, deplasarea sau dreptul de proprietate asupra profiturilor respective. De natura spalarii banilor este, asadar, demersul (cel mai adesea, organizat si concertat) de deghizare a beneficiilor ilicite, provenite din activitati infractionale, astfel incat acestea sa apara ca legitime si sa reintre ca atare in circuitul economic fara riscul de a fi descoperite, profitand faptuitorilor.
Dincolo de aspectele de ordin general expuse, materialul de fata nu isi propune sa insiste asupra elementelor constitutive ale infractiunii de spalare a banilor, ci sa analizeze impactul intrarii in vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal al Romaniei (denumita in continuare „Noul Cod Penal” sau „NCP”) asupra reglementarii actuale a spalarii banilor.
Desi NCP nu reglementeaza faptele de spalare a banilor, care raman, ca si in prezent, in sfera de reglementare a legislatiei penale speciale (in opinia noastra, un demers de codificare a legislatiei speciale, in sensul preluarii acesteia in noua lege-cadru ar fi fost logic si bine-venit), intrarea acestuia in vigoare va afecta domeniul analizat, prin prisma corelatiei pe care legiuitorul intelege sa o faca intre dispozitiile noii legi penale generale si prevederile penale din legislatia speciala si ne referim in acest sens atat la institutiile general aplicabile din partea generala a NCP (pedepsele si individualizarea pedepsei, prescriptia, raspunderea penala a persoanei juridice etc.), cat si la noua filosofie adoptata de legiuitorul penal prin NCP, care instituie o noua conceptie asupra sistemului sanctionator si ierarhiei valorilor sociale protejate.
Observand principiul de drept specialia generalibus derogant, modificarea legislatiei speciale in materia spalarii banilor nu se realizeaza prin NCP, ci prin legea de punere in aplicare, aflata in prezent in dezbatere parlamentara. Concret, Titlul II al proiectului de Lege de punere in aplicare a noului Cod Penal (denumit in continuare „PLPA”), cu titlul „Dispozitii privind modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii penale”, care contine prevederi de de modificare a dispozitiilor de natura penala din legislatia actuala in domeniul spalarii de bani.
2. Propuneri de modificare a Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism
In ceea ce priveste impactul PLPA asupra Legii nr. 656/2002, aratam ca modificarea majora pe care o aduce legiuitorul, conform noii conceptii de politica penala, consta in aplicarea unui regim sanctionator mai bland si o reasezare a ierarhiei valorilor sociale protejate prin legea penala cadru, dispozitii de principiu care se aplica, mutantis mutanidis, si domeniului special analizat.
2.1. Propuneri de modificare a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 656/2002
Astfel, faptelor prevazute de art. 23 din Legea nr. 656/2002, care nu suporta modificari pe fond, in ceea ce priveste elementele constitutive ale infractiunii, ar urma sa le fie asociate sanctiuni penale mai putin severe, respectiv, inchisoare de la 3 la 10 ani, maximul special al pedepsei cu inchisoarea fiind diminuat cu 2 ani fata de reglementarea actuala. O astfel de reducere a maximului special al pedepsei atrage si aplicarea unui termen mai scurt de prescriptie a raspunderii penale, respectiv, de numai 8 ani (art. 154 alin. (1) lit. c) NCP) fata de 10 ani in reglementarea actuala (art. 122 alin. (1) lit. b) din Codul penal).
Mai mult, noua forma a prevederilor privind spalarea banilor clarifica in mod decisiv dificultatile practice de incadrare juridica a faptei persoanei care dobandeste, detine sau foloseste bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni (respectiv modalitatea de savarsire a infractiunii de spalarea a banilor, prevazuta de art. 23 alin. (c) din Legea nr. 656/2002), in cazul in care respectiva persoana este totodata si autorul – sau, cel putin un participant – la savarsirea infractiunii predicat (fapta penala din care provine bunul).
Astfel, situatiile in care autorului sau participantului la infractiunea predicat i se retinea in concurs si savarsirea infractiunii de spalare a banilor in forma dobandirii/detinerii /folosirii bunurilor provenite din respectiva infractiune predicat, sunt transate de legiuitor in sensul eliminarii in mod expres a acestei posibilitati, ceea ce aduce, in opinia noastra, un plus de rigoare normei de incriminare.
PLPA elimina alin. (4) al art. 23 din Legea nr. 656/2002, potrivit caruia „daca fapta a fost savarsita de o persoana juridica, pe langa pedeapsa amenzii, instanta aplica, dupa caz, una sau mai multe dintre pedepsele complementare prevazute la art. 531 alin. 3 lit. a)-c) din Codul penal.” Nu este vorba despre o dezincriminare a faptei de spalare a banilor savarsita de persoana juridica, nu acesta fiind sensul dispozitiilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 656/2002, astfel cum acestea sunt in prezent in vigoare. Dimpotriva, si in aceasta materie se aplica conceptia raspunderii generale a persoanei juridice, consacrata de prevederile art. 191 din Codul penal actual si preluata de art. 135 NCP, cu anumite nuantari in ceea ce priveste institutiile publice . Potrivit acesteia, persoana juridica poate fi subiect activ al oricarei infractiuni incriminate de lege, cata vreme sunt intrunite elementele constitutive ale respectivei infractiuni, sub aspectul laturii obiective si subiective, in persoana reprezentantilor sai (de iure sau de facto). Ceea ce urmareste sa modifice PLPA este, o data in plus, regimul sanctionator, in sensul alinierii la noile prevederi ale NCP.
Cu alte cuvinte, fiind eliminate dispozitiile din legea speciala, regimul sanctiunilor aplicabile persoanei juridice condamnate pentru o infractiune de spalare a banilor va fi cel definit de dispozitiile Titlului VI (art. 135 – 151) din NCP.
Astfel, si in cazul persoanelor juridice pedeapsa principala se va aplica potrivit sistemului zilelor-amenda, pe care instanta urmeaza a le stabili tinand cont de criteriile de individualizare a pedepsei, in timp ce cuantumul sumei corespunzatoare zilei de amenda se determina pe baza cifrei de afaceri in cazul persoanelor juridice cu scop lucrativ si, respectiv, pe baza activului patrimonial in cazul celorlalte persoane juridice, luand in considerare, totodata, si celelalte obligatii de natura patrimoniala ale persoanei juridice. Legea stabileste valorile ce reprezinta limita minima si maxima a sumei corespunzatoare unei zile-amenda, intre 100 si 5000 lei (art. 137 alin. (2) NCP), precum si limitele generale minime si maxime ale pedepsei amenzii penale aplicabile persoanei juridice, intre 30 de zile si 600 de zile. In acelasi timp, au fost introduse in NCP cinci plaje de individualizare legala a pedepsei amenzii in functie de limitele pedepsei inchisorii prevazute de lege pentru persoana fizica (art. 137 alin. (4) NCP), precum si o circumstanta reala de agravare a raspunderii penale a persoanei juridice. Astfel, limitele speciale ale zilelor-amenda prevazute de lege pentru infractiunea comisa se pot majora cu o treime, fara a se depasi maximul general al amenzii, atunci cand prin infractiunea savarsita persoana juridica a urmarit obtinerea unui folos patrimonial. In aceasta situatie, instanta la stabilirea amenzii va tine seama de valoarea folosului patrimonial urmarit sau obtinut de persoana juridica (art. 137 alin. (5) NCP).
Sub aspectul pedepselor complementare, noul sediu al materiei este Capitolul II al Titlului VI (art. 138 – 145), elementul de noutate fata de reglementarea actuala fiind reprezentat de nou-introdusa pedeapsa complementara a „plasarii sub supraveghere judiciara” (art. 144). Aceasta noua pedeapsa consta in desemnarea de catre instanta a unui administrator judiciar sau a unui mandatar judiciar care va supraveghea, desfasurarea activitatii ce a ocazionat savarsirea infractiunii .
In sfarsit, in conditiile in care pe parcursul existentei lor persoanele juridice pot face obiectul unor variate proceduri ce pot conduce la incetare existentei juridice fara ca acest lucru sa afecteze existenta lor reala, precum fuziunea sau divizarea, NCP introduce pentru prima oara in legislatia penala romaneasca dispozitii privind transmisiunea raspunderii penale a persoanei juridice. Potrivit art. 151 NCP, in situatia incetarii personalitatii juridice ca urmare a unei proceduri de fuziune sau divizare intervenita dupa comiterea infractiunii, raspunderea penala si consecintele acesteia se vor angaja de persoana sau persoanele juridice succesor universal sau cu titlu universal. Art. 151 NCP reglementeaza asadar o exceptie de la principiul personalitatii raspunderii penale, potrivit caruia atat obligatia de conformare ce decurge dintr-o norma penala cat si raspunderea ce decurge din incalcarea raportului de conformare revin persoanei ce nu si-a respectat obligatia, savarsind fapta interzisa, ceea ce implica aplicarea pedepsei numai celui ce a savarsit o infractiune.
Totodata semnalam caracterul lacunar al reglementarii, in sensul ca aceasta lasa neacoperita situatia in care pierderea personalitatii juridice intervine dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. In consecinta, credem ca este necesara emiterea unor reglementari suplimentare menite sa asigure realizarea scopului normei penale, respectiv, in opinia noastra se impune corelarea prevederilor din NCP cu cele din Noul Cod de Procedura Penala, dar si cu legea registrului comertului sau legea cazierului judiciar.
In ansamblu, insa, noile dispozitii ale NCP privind raspunderea penala a persoanei juridice pot fi privite ca instituind un regim mai sever decat reglementarea actuala. In contextul in care adesea schemele de spalare a banilor presupun utilizarea de vehicule de frauda constituite in forma persoanelor juridice (si avem in vedere, in special, tipologii de cazuri frecvent intalnite in practica recenta a organelor de urmarire penala speciale, precum spalarea de bani provenind din infractiuni de evaziune fiscala sau, in sensul cel mai larg, fraude financiar-bancare, fraude informatice, infractiuni patrimoniale, de serviciu sau de coruptie), va fi de interes modalitatea in care in practica instantele vor interpreta si aplica noile dispozitii privind raspunderea penala a persoanei juridice in materia analizata.
Tot cu referire la noua redactare a art. 23 din Legea nr. 656/2002, respectiv, noua numerotare a alineatelor ca urmare a eliminarii, prin PLPA, a dispozitiilor alin. (4) din redactarea actuala, la care am facut trimitere mai sus, observam ca textul propus de PLPA nu rezolva chestiunea controversata in practica actuala a existentei infractiunii de spalare a banilor ca infractiune independenta. Notam astfel mentinerea redactarii actuale a alin. (5), devenit acum (4) in varianta propusa de PLPA, potrivit careia „cunoasterea, intentia sau scopul, ca elemente ale faptelor prevazute la alin. (1), pot fi deduse din circumstante faptice obiective”. Reamintim in acest context imperativului Conventiei Conventiei Consiliului Europei privind spalarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor infractiunii si finantarea terorismului, adoptata la Varsovia la 16 mai 2005 („Conventia de la Varsovia”) si ratificata de Romania prin Legea nr. 420/2006 .
Potrivit art. 5 al Conventiei de la Varsovia, „fiecare parte se va asigura ca o condamnare anterioara sau simultana pentru o infractiune predicat nu este o conditie pentru o condamnare pentru spalare de bani,” iar textul de lege mentionat este interpretat de unele organe de urmarire penala si institutii abilitate in domeniu ca o transpunere a dispozitiilor conventionale citate, in sensul ca o condamnare anterioara sau simultana pentru o infractiune predicat nu reprezinta o conditie pentru o condamnare pentru infractiunea de spalare a banilor.
Consideram o asemenea interpretare criticabila, fata de imprejurarea ca prezumtia pe care o institutie textul de lege mentionat vizeaza exclusiv elemente ale laturii subiective a infractiunii de spalare a banilor (respectiv, cunoasterea provenientei sau scopul urmarit de faptuitor, ca elemente ale intentiei), si care pot fi deduse ex re, din circumstantele cauzei.
Concluzionam astfel ca, in lipsa unei interventii legislative directe, care sa raspunda criteriilor de rigoare si claritate a normei penale impuse de dispozitiile art. 7 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale („CEDO”), interpretarile divergente vor persista si sub imperiul legii noi.
In sfarsit, PLPA, in forma disponibila la data prezentei analize, stabileste in mod expres faptul ca dispozitiile Legii nr. 656/2002 se aplica indiferent daca infractiunea din care provin bunurile ce fac obiectul spalarii banilor a fost savarsita pe teritoriul Romaniei sau in strainatate (alin.5). Norma de incriminare vine sa raspunda mai bine specificului acestor infractiuni care, de multe ori, dobandesc un caracter international, in contextul tehnlogic modern, al evolutiei mijoacelor de comunicare si globalizarii sistemelor financiare, al pietelor de capital integrate si circulatiei rapide a valorilor.
Precizam ca nu suntem in prezenta unei veritabile exceptii de la principiul teritorialitatii ori personalitatii. Ceea ce noua norma implica este, in esenta, constatarea existentei unei infractiuni savarsite pe teritoriul altui stat, din care provin sumele ori valorile obiect al spalarii banilor. Desigur, o asemenea constatare nu credem ca se poate realiza decat printr-un act specific al autoritatii judiciare din statul in discutie, de natura sa produca efecte in Romania, cu alte cuvinte, o hotarare judecatoreasca de condamnare din strainatate recunoscuta sau apta a fi recunoscuta pe teritoriul tarii noastre.
2.2. Propuneri de modificare a dispozitiilor art. 231 din Legea nr. 656/2002
In deplina consonanta cu asa-numitele „whistleblower policies” ce apar si se aplica in tot mai multe domenii, dat fiind contextul economic actual, legiuitorul urmareste sa modifice dispozitiile art. 231 din Legea nr. 656/2000, in sensul de a largi sfera de aplicare a tratamentului special al denuntatorului, fara a distinge dupa cum acesta are sau nu calitatea de autor sau participant la savarsirea infractiunii, cu scopul incurajarii comportamentelor de acest tip, care permit o descoperire mai rapida a faptei si o restabilire mai rapida a ordinii de drept incalcate.
In concret, daca in redactarea actuala a Legii nr. 656/2002, persoanei care a comis infractiunea de spalare a banilor, in oricare din formele sale, i se injumatatesc limitele pedepsei in cazul in care denunta sau facilita identificarea si tragerea la raspundere a autorului sau a altor participanti la infractiunea de spalare a banilor, in noua reglementare, si persoana care denunta sau faciliteaza identificarea si tragerea la raspundere a autorului sau a altor participanti la infractiunea predicat (premisa) beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege.
2.3. Propuneri de modificare a dispozitiilor art. 24 din Legea nr. 656/2002
In redactarea propusa de PLPA pentru art. 24 din Legea nr. 656/2002, regimul sanctionator mai bland – care se constituie intr-un adevarat corolar al noii politici penale in sistemul NCP – se aplica si situatiei nerespectarii obligatiilor impuse de art. 18 din Legea nr. 656/2002 de catre persoanele fizice si juridice prevazute de art. 8 din aceeasi lege si de catre personalul Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, sens in care aratam ca se micsoreaza atat maximul, cat si minimul special al pedepsei, introducandu-se si pedeapsa alternativa a amenzii. Astfel, fapta descrisa mai sus se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda, fata de redactarea actuala, care prevede o pedeapsa cu inchisoarea de al 2 la 7 ani, dar numai atata vreme cat „fapta nu constituie o infractiune mai grava”. In opinia noastra, aceasta redactare nu este cea mai fericita, intrucat lasa loc de arbitrariu in ceea ce priveste incadrarea juridica a unor fapte de acest tip si poate aparea ca problematica in raport de standardul de rigoare si predictibilitate cerut normei penale de dispozitiile art. 7 CEDO.
Cu titlul de noutate, PLPA propune o noua varianta normativa a infractiunii de la art. 24 din Legea nr. 656/2002, si anume savarsirea din culpa a faptei (art. 24 alin.(2) in varianta propusa de PLPA), ca o forma speciala a neglijentei in serviciu, caz in care pedeapsa aplicabila este inchisoarea de la 3 luni la 2 ani, alternativ cu aplicarea pedepsei amenzii.