Art. 203 Lipsirea de libertate in mod ilegal
(1) Lipsirea de libertate a unei persoane in mod ilegal se pedepseste cu inchisoare de la unu la 7 ani.
(2) Se considera lipsire de libertate si rapirea unei persoane aflate imposibilitatea de a-si exprima vointa ori de a se apara.
(3) Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 15 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(4) Tentativa la infractiunile prevazute in alin. (1) si (2) se pedepseste.
Art. 204 Amenintarea
(1) Amenintarea cu savarsirea unei infractiuni sau cu producerea unei vatamari injuste a unui drept sau interes legitim, indreptata impotriva sa ori a altei persoane, daca aceasta are aptitudinea de a alarma, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
Art. 205 Santajul
(1) Constrangerea unei persoane sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, in scopul de a dobandi in mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza amenintarea cu darea in vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromitatoare pentru persoana amenintata ori pentru un membru de familie al acesteia, in scopul prevazut in alin. (1).
(3) Daca faptele prevazute in alin. (1) si (2) au fost comise in scopul de a dobandi in mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.
Art. 206 Hartuirea
(1) Fapta persoanei care, in mod repetat, urmareste victima ori ii supravegheaza locuinta, locul de munca sau alte locuri frecventate de catre aceasta, cauzandu-i astfel o stare de temere, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 6 luni sau cu amenda.
(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicari prin mijloace de transmitere la distanta, care prin frecventa sau continut alarmeaza victima, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.
(3) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
In privinta infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal a fost restructurata reglementarea, prin eliminarea unor forme agravate sau elemente de agravare care nu se justificau, si introducerea altora, menite a acoperi lacunele in reglementare.
Astfel, spre exemplu, s-a renuntat la agravanta incidenta in cazul in care in schimbul eliberarii se cere un folos, in acest caz urmand a opera regulile concursului de infractiuni intre lipsirea de libertate si santaj. Tot astfel, atunci cand viata persoanei este pusa in pericol va exista un concurs de infractiuni, fara a fi necesara mentinerea unei agravante cu acest continut .
A fost in schimb introdusa agravanta de la alin.(2) – rapirea unei persoane aflata in imposibilitatea de a-si exprima vointa ori de a se apara, caci in cazul acestor persoane doar printr-o analogie in defavoarea inculpatului se putea vorbi pana acum de lipsire de libertate (spre exemplu, rapirea unui nou-nascut dintr-o maternitate).
In cazul infractiunii de amenintare, s-a optat pentru o sfera deschisa a persoanelor vizate de fapta cu care se ameninta, astfel incat instanta sa aiba posibilitatea de a aprecia in fiecare caz concret daca fapta era de natura sa alarmeze persoana amenintata. Realitatea a demonstrat ca aceasta stare de alarmare poate fi cauzata nu doar de un rau ce vizeaza sotul sau o ruda apropiata a celui amenintat, ci si de o eventuala fapta indreptata impotriva unui prieten, ori a altei persoane de care cel amenintat este legat afectiv.
De asemenea, noul cod introduce in acest capitol a unei incriminari noi – hartuirea – pentru a raspunde unor cazuri aparute in practica in care diferite persoane – in special femei – sunt asteptate si urmarite pe strada sau in alte locuri publice, ori sunt tracasate prin intermediul unor mesaje telefonice sau similare, toate acestea fiind de natura a crea o stare de temere sau de ingrijorare persoanei in cauza.
Incriminari similare exista si in alte legislatii europene, textul din proiect fiind inspirat de dispozitiile art. 222-16 C. pen. francez, art. 179septies C. pen. elvetian, § 390a C. pen. norvegian si de cele din legislatia engleza (in special Public Order Act 1986 si Protection from Harasment Act 1997).