Inopozabilitatea

inopozabilitatea, este sancţiunea aplicabilă unui act valabil încheiat, pentru neîndeplinirea unor formalităţi ulterioare încheierii lui (nesocotirea unor cerinţe de publicitate faţă de terţi sau a lipsei ori depăşirii puterii de a reprezenta).

inopozabilitatea, este sancţiunea care intervine în cazul nesocotirii unor cerinţe de publicitate faţă de terţi, prevăzute de lege pentru anumite acte juridice.

Tot despre inopozabilitate se vorbeşte şi în cazul încheierii unui act juridic prin procedeul reprezentării, însă cu lipsa sau depăşirea puterii de a reprezenta, în cazul încheierii de acte juridice cu privire la bunul proprietate comună fără respectarea anumitor reguli privind acordul coproprietarilor, precum şi în cazul acţiunii revocatorii (pauliene).

Principalele deosebiri dintre nulitate şi inopozabilitate sunt următoarele:

– nulitatea presupune un act juridic nevalabil, în vreme ce inopozabilitatea presupune un act juridic încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la condiţiile sale de validitate;

– în caz de nulitate, efectele privesc atât părţile actului juridic, cât şi terţii, însă, în caz de inopozabilitate, efectele actului juridic se produc faţă de părţi, dar drepturile şi obligaţiile născute din actul respectiv nu pot fi opuse terţilor;

– cauzele de nulitate există în momentul încheierii actului juridic, pe când inopozabilitatea presupune, de regulă, neîndeplinirea unor formalităţi ulterioare încheierii actului juridic;

– nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmare, în timp ce inopozabilitatea poate fi înlăturată, în materie de reprezentare, prin ratificare.