Contractele de credit care nu sunt înregistrate în registrele publice (mai) sunt sau nu titluri executorii?

Printre ultimele modificări aduse în materia executărilor silite se numără și cea referitoare la executarea silită în baza unor înscrisuri sub semnătură privată  Concret, Legea nr. 17/2017 a stabilit ca înscrisurile de acest fel să fie înregistrate la registrele publice pentru a putea funcționa ca titluri executorii, lucru care nu se regăsea până acum între prevederile de procedură civilă, deși anumite acte normative impuneau deja această condiție pentru anumite contracte.

Una dintre întrebările care s-au pus în preajma intrării în vigoare a acestei modificări a fost legată de cum sunt afectate actele care funcționau deja ca titluri executorii, fără să fie înscrise în niciun registru, acum când trebuie înscrise? Iar cele mai aprinse dezbateri s-au purtat pe tema contractului de credit. În fapt, unele voci au ridicat problema că nu mai funcționează ca titluri executorii contractele de credit, dacă n-au fost înregistrate nicăieri până la 24 martie 2017.

Important! Executările silite începute înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2017, adică înainte de 24 martie 2017, nu pot fi vizate nicicum de noile modificări, pentru că acestora li se aplică normele de executare în vigoare la momentul când s-a pornit executarea, după cum prevede Codul de procedură civilă la nivel de principiu absolut.

În legislația bancară nu scrie nicăieri că trebuie înregistrate

Contractul de credit e reglementat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, unde scrie că contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit, constituie titluri executorii. Condiții suplimentare nu există, așadar, pentru utilizarea lor ca titluri executorii. Nu se prevede nicăieri în acest act normativ că ele trebuie înregistrate într-un registru public.

Totuși, contractele de credit sunt înscrisuri sub semnătură privată, iar Legea nr. 17/2017 aduce o modificare la adresa actelor sub semnătură privată în privința executării silite. Însă ordonanța care reglementează contractele de credit este o lege specială, pe când Codul de procedură civilă (modificat de Legea nr. 17/2017) are valoarea de lege generală. În plus, legea de modificare la care ne referim nu a menționat nimic despre raportul dintre Codul de procedură și legile speciale, cum este ordonanța cu contractele de credit.

Înscris sub semnătură privată

Înscris sub semnătură privată

înscris sub semnătură privată, înscris întocmit şi semnat de părţi, fără intervenţia vreunui organ de stat. Pentru valabilitatea obligaţiei ce se constată prin î.s.p. se cere o singură condiţie, şi anume semnătura părţii care se obligă. Legea asimilează î.s.p. recunoscut de cel căruia i se opune înscrisului autentic, în raporturile dintre cei care l-au subscris şi cei care le reprezintă drepturile (adică avânzii-cauză), aceasta pentru că şi într-un caz, şi în celălalt, conţinutul înscrisului nu este contestat (la cel autentic, graţie autenticităţii care îl garantează, iar la cel sub semnătură privată, datorită faptului că este recunoscut de părţi). Cel căruia i se opune un î.s.p. poate să-i conteste conţinutul sau semnătura; tot astfel, moştenitorii şi ceilalţi succesori în drepturi ai părţii au dreptul să declare pur şi simplu că nu cunosc scrierea sau semnătura autorului lor, situaţie în care se procedează, după caz, la verificarea de scripte sau la procedura falsului. în privinţa î.s.p. nu operează o prezumţie de validitate de felul celei instituite cu privire la înscrisul autentic. î.s.p. nu sunt supuse unor condiţii speciale de formă şi conţinut, putând fi făcute în orice formă; esenţial pentru validitatea lor este ca ele să fie semnate de cel sau cei care se obligă. înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv şi generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată [v. şi dată certă; bun şi aprobat; formalitatea multiplului exemplar; înscris sub semnătură electronică].

ÎNSCRIS SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ, înscris întocmit şi semnat de părţi fară intervenţia funcţionarului public. La aceste înscrisuri legea prevede pentru validarea lor doar semnătura părţilor, în anumite situaţii, legea cere condiţii speciale (ex. testamentul olograf trebuie scris în întregime, datat şi semnat de mâna testatorului şi este necesară prezenţa unor martori care să semneze înscrisul sau să fie îndeplinită formalitatea multiplului exemplar în cazul unor contracte sinalagmatice etc.). Neîndeplinirea condiţiilor cerute de lege poate avea ca efect pierderea forţei lor probante.

înscris sub semnătură privată – orice înscris care se referă la raporturi juridice private, care poartă semnătura unei persoane şi este producător de consecinţe juridice, v. şi falsul în înscrisuri sub semnătură privată.

Atentie:contractele de credit sunt executorii de drept

consacra caracterul de titlu executoriu al contractelor de inchiriere incheiate in forma autentica, precum si al celor incheiate prin dar inregistrate la organele fiscale, in ceea ce priveste obligatia de plata a chiriei [art. 1798 NCC]

Precizam de la inceput ca, in opinia noastra, inregistrarea contractului de locatiune la organele fiscale nu poate consta intr-o procedura prin care contractului de locatiune i se atribuie un numar de inregistrare (data certa), ci reprezinta exclusiv inregistrarea in vederea luarii in evidenta a existentei acelui contract intr-un scop determinat, potrivit unei proceduri speciale.

Aceasta deoarece caracterul executoriu al unui inscris este acordat numai in temeiul legii [art. 372 C.proc.civ], cu consecinta importanta a lipsei unui litigiu pe fondul dreptului si punerea la dispozitie a procedurii de executare silita, astfel ca interpretarea art. 1798, 1809 si 1816 NCC nu poate fi una extensiva.

Data certa a unui inscris (chiar acordata de un organ fiscal) nu este suficienta, in opinia noastra, pentru a constitui „inregistrare” si a acorda caracterul executoriu acelui contract de locatiune, concluzie sprijinita si de faptul ca „inregistrarile” de contracte de locatiune facute de organele fiscale anterior intrarii in vigoare a NCC se efectuau potrivit unor proceduri specifice, simpla data certa acordata unui asemenea contract neavand aceeasi valoare.

Sursa: Noulcodcivil.ro