Nicio institutie din legea 151/2015 nu exista.
Incredibil!
Aceasta lege nu se poate aplica pentru ca nu are nici norme de aplicare
Insolventa unitatilor administrativ-teritoriale
Protecţia Consumatorilor a elaborat proiectul normelor metodologice, clarificând unele aspecte pentru stabilirea nivelului de trai rezonabil, la care trebuie să se raporteze comisia de insolvenţă la nivel central
Un proiect de act normativ elaborat de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) privind normele metodologice de aplicare a procedurii insolvenţei persoanelor fizice aduce o serie de clarificări legii, în special legat de criteriile pentru stabilirea nivelului de trai rezonabil, la care trebuie să se raporteze comisia de insolvenţă la nivel central.
Astfel, în vederea determinării anuale a criteriilor pentru stabilirea nivelului de trai rezonabil, comisia de insolvenţă la nivel central se va raporta, inclusiv, la componenţa şi structura familiei debitorului, prin includerea în acesta a persoanelor aflate în întreţinerea debitorului, a persoanelor cărora debitorul le prestează întreţinere şi a persoanelor care convieţuiesc cu debitorul sau care contribuie la prestarea întreţinerii.
ANPC menţionează, în proiectul de act normativ, că este necesar ca debitorul persoană fizică să deţină un vehicul indispensabil, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 3 pct. 2 lit. c) din Lege, dar şi la disponibilitatea unui sistem de transport public sau a unui mijloc de transport alternativ şi a costurilor asociate.
Comisia de insolvenţă trebuie să se raporteze şi la costurile şi cheltuielile determinate de creşterea copilului aflat în întreţinerea debitorului sau cu privire la care debitorul prestează întreţinere, prin raportare la diferitele stadii de dezvoltare ale acestuia, dar şi la costurile şi cheltuielile suportate cu privire la locuinţa familiei debitorului, prin raportare la aspectele prevăzute de art.26 din Lege.
Alte criterii la care se va raporta comisia de insolvenţă sunt îndeplinirea de către locuinţa familiei debitorului a exigenţelor minimale ale unei locuinţe convenabile, avându-se în vedere şi valoarea locuinţei familiei raportat la situaţia financiară a debitorului; existenţa sau inexistenţa unor situaţii speciale aplicabile debitorului, respectiv situaţii care pun în pericol viaţa sau integritatea fizică, dizabilităţi psihice sau fizice; precum şi raportul între veniturile debitorului, cheltuielile pentru asigurarea unui nivel de trai rezonabil şi obligaţiile debitorului.
Procedura administrativă pe bază de plan de rambursare a datoriilor
Prin Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanei fizice, este instituită o procedură colectivă pentru redresarea situaţiei financiare a debitorului persoană fizică, de bună-credinţă, precum şi acoperirea într-o măsură cât mai mare a pasivului acestuia şi descărcarea de datorii.
În normele metodologice se precizează că debitorul poate depune, personal, prin reprezentant legal, prin reprezentant împuternicit prin procură autentică sau prin avocat mandatat cererea de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor.
Potrivit acestora, planul de rambursare trebuie întocmit astfel încât să aibă în vedere perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi circumstanţele aplicabile debitorului şi cu mijloacele financiare disponibile sau a căror realizare este rezonabil posibilă.
În situaţia în care prin planul de rambursare se stabileşte că imobilul locuinţă a familiei urmează să fie valorificat pentru acoperirea pasivului, iar modalitatea de valorificare este darea în plată, comisia de insolvenţă stabileşte cuantumul chiriei în condiţiile pieţei.
Modificarea planului de reorganizare, inclusiv prelungirea acestuia, se poate face oricând pe parcursul procedurii cu acordul creditorilor, fără ca prin modificare să se depăşească durata maximă a derulării planului prevăzută de Lege. Votarea modificării se va face cu creanţele rămase în sold, la data votului, în aceleaşi condiţii ca şi votarea planului iniţial.
Prevederile articolului 86 alineatul 6, teza intai din Legea 85/2006 privind procedura insolventei sunt neconstitutionale
Plenul Curtii Constitutionale a decis ca prevederile articolului 86 alineatul 6, teza intai din Legea 85/2006 privind procedura insolventei sunt neconstitutionale.
„De asemenea, cu unanimitate de voturi, a respins, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca prevederile art. 86 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei sunt constitutionale, in raport cu criticile formulate”, conform deciziei Curtii Consitutionale.
Surse din cadrul CC au declarat, pentru Mediafax, ca in cazul societatilor aflate in insolventa, salariatii puteau fi concediati fara a fi in prealabil consultati. Astfel, marti, judecatorii CC au stabilit ca personalul angajat are dreptul la consultare inainte de concediere.
Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de mai multi angajati ai Filialei Hidroelectrica Hidrosind, in cadrul a 11 dosare inregistrate pe rolul Curtii Constitutionale.Toate aceste cauze au fost reunite, judecatorii luand in discutie aceasta exceptie in sedinta de marti.
„Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, dupa data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de munca ale personalului debitoarei se va face de urgenta de catre administratorul judiciar/lichidator, fara a fi necesara parcurgerea procedurii de concediere colectiva. Administratorul judiciar/lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucratoare”, potrivit articolului 86 alineatul 6 din Legea insolventei. Astfel, judecatorii constitutionali au stabilit ca numai teza intai a acestui articol de lege este neconstitutionala, cea de-a doua teza respectand Legea fundamentala.
In practica este diferit:ANRP explica situatia despagubirilor acordate cetatenilor romani a caror imobile au fost abandonate in Bulgaria, Basarabia, Bucovina de Nord sau Tinutul Herta
Senatul Romaniei a aprobat, in sedinta din data de data de 30.09.2014, proiectul Legii privind unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de solutionare a cererilor formulate in temeiul Legii nr. 9/1998si al Legii nr. 290/2003, acte normative prin care s-au acordat despagubiri catatenilor romani care au abandonat imobile in Bulgaria, Basarabia,Bucovina de Nord sau Tinutul Herta.
Proiectul de lege a fost aprobat de Guvernul Romaniei inca din 26 iunie 2014 si urmeaza sa fie dezbatut in Camera Deputatilor. Dupa aprobare, legea va fi promulgata de catre Presedintele Romaniei, astfel incat noile prevederi sa poata fi aplicate incepand cu anul 2015.
Principalele prevederi ale proiectului de lege sunt urmatoarele:
– Unica masura compensatorie o constituie despagubirile banesti;
– Plata despagubirilor se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii hotararilor comisiilor judetene, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu anul 2015;
– Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite titluri de plata care se vor plati de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere;
– Sumele aferente despagubirilor se vor majora/actualiza prin decizia Presedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, cu suma aferenta perioadei cuprinse intre momentul emiterii hotararilor comisiilor judetene si data emiterii deciziei de actualizare;
– Comisiile judetene, respectiv cea a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003 au obligatia de a solutiona, prin hotarare, cererile de acordare a despagubirilor inregistrate si nesolutionate, dupa cum urmeaza:
- in termen de 9 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de pana la 500 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
- in termen de 18 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar intre 501 si 1.000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
- in termen de 36 de luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de peste 1000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003.
Deschiderea procedurii insolvenţei la cererea debitorului.Care sunt actele necesare
Potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, cererea debitorului trebuie să fie însoţită de următoarele acte:
a) Bilanţul certificat de către administrator şi cenzor/auditor, balanţa de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii.
Debitorul este obligat de legiuitor să depună evidenţele contabile mai sus amintite pentru a se putea determina starea patrimoniului debitorului, pentru a se stabili cu exactitate activul şi pasivul debitorului şi pentru a se putea concluziona dacă, într-adevăr, debitorul se confruntă cu o insuficienţă a fondurilor băneşti disponibile.
b) O listă completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile şi băncile prin care debitorul îşi rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menţiona datele din registrele de publicitate.
Legiuitorul are în vedere toate bunurile din patrimoniul debitorului (bunuri mobile, imobile, inclusiv sumele de bani aflate în conturi bancare) care sunt susceptibile de executare silită. Pentru bunurile grevate se vor menţiona datele din registrele de publicitate (carte funciară, arhiva electronică etc), dar şi sarcinile care grevează acele bunuri, iar în cazul conturilor bancare, băncile unde se află aceste conturi.
c) O listă a numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub condiţie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinţă.
În ceea ce îi priveşte pe creditori, se vor indica numele, prenumele şi adresele acestora. Reţinem că în lista respectivă vor fi inseraţi toţi creditorii indiferent de felul creanţelor lor (creanţe certe sau sub condiţie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, contestate sau necontestate).
Informaţiile referitoare la creditori şi la creanţele acestora sunt absolut necesare pentru a avea o imagine cât mai completă asupra situaţiei debitorului la data cererii.
d) O listă cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 120 de zile anterioare înregistrării cererii introductive.
Lista amintită la art. 28 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 poate fi folositoare administratorului judiciar sau lichidatorului pentru ca aceştia să promoveze cereri de anulare a constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi după regulile consacrate de art. 80 din Legea nr. 85/2006.
e) O listă a activităţilor curente pe care intenţionează să le desfăşoare în perioada de observaţie.
Potrivit art. 3 pct. 14 din Legea nr. 85/2006, activităţile curente reprezintă acele fapte de comerţ şi operaţiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observaţie, în cursul normal al comerţului său, cum ar fi:
a) continuarea activităţilor contractate, conform obiectului de activitate;
b) efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora;
c) asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente.
f) Contul de profit şi pierdere pe anul anterior depunerii cererii.
Contul de profit şi pierdere pe anul anterior depunerii cererii exprimă sintetic rezultatele activitatii debitorului din exerciţiul financiar anterior, ajutând la evaluarea în timp a situaţiei financiare a debitorului.
g) O listă a membrilor grupului de interes economic sau, după caz, a asociaţilor cu răspundere nelimitată, pentru societăţile în nume colectiv şi cele în comandită.
O astfel de listă este necesară pentru identificarea persoanelor menţionate, ştiut fiind faptul că aceste persoane au, potrivit legii, o răspundere nelimitată şi solidară pentru obligaţiile sociale. Reţinem însă şi aspectul potrivit căruia aceste persoane vor fi responsabile doar în subsidiar în condiţiile prevăzute de art. 126 din Legea nr. 85/2006.
h) O declaraţie prin care debitorul îşi arată intenţia de intrare în procedura simplificată sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activităţii ori prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale; dacă această declaraţie nu va fi depusă până la expirarea termenului stabilit la alin. (2), se prezumă că debitorul este de acord cu iniţierea procedurii simplificate.
Această declaraţie a debitorului a fost apreciată ca fiind una dintre cele mai importante anexe ale cererii debitorului, întrucât de depunerea acesteia depinde aplicarea uneia dintre procedurile reglementate de lege. Astfel, printr-o astfel de declaraţie debitorul va trebui să arate care este opţiunea sa: să intre în procedura simplificată sau să reorganizeze activitatea sa conform unui plan; în lipsa unei astfel de declaraţii ca anexă la cererea debitorului sau în cazul nedepunerii ei ulterior, în termenul stabilit de lege, se prezumă că debitorul este de acord cu iniţierea procedurii simplificate.
i) O descriere sumară a modalităţilor pe care le are în vedere pentru reorganizarea activităţii.
Legiuitorul impune debitorului care optează pentru reorganizarea activităţii sale să descrie succint modalităţile avute în vedere pentru realizarea unei astfel de reorganizări; o astfel de descriere are menirea de a forma convingerea judecatorului sindic şi a celorlalţi participanţi la această procedură că există şanse reale pentru redresarea financiară a debitorului. Astfel, debitorul are posibiliatea să se restructureze operaţional şi/sau financiar, are posibilitatea de lichidare a unor bunuri din averea sa etc.
j) O declaraţie pe propria răspundere, autentificată la notar ori certificată de un avocat, sau un certificat de la registrul societăţilor agricole ori, după caz, oficiul registrului comerţului în a cărui rază teritorială se află domiciliul profesional/sediul social, din care să rezulte dacă a mai fost supus procedurii prevăzute de prezenta lege într-un interval de cinci ani anterior formulării cererii introductive.
O astfel de declaraţie este absolut necesară întrucât legiuitorul – prin art. 30 din Legea nr. 85/2006 – arată că nu pot formula o cerere de reorganizare judiciară debitorii, persoane juridice, care în ultimii cinci ani, precedenţi hotărârii de deschidere a procedurii, au mai fost supuşi unei astfel de proceduri.
k) O declaraţie pe propria răspundere, autentificată de notar sau certificată de avocat, din care să rezulte că nu este incapabilă ori că nu a fost condamnată pentru infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, infracţiuni de corupţie, delapidare, infracţiuni de fals în înscrisuri, evaziune fiscală, infracţiuni prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, republicată, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de prezenta lege.
Declaraţia mentionata la art. 28 alin. 1 lit. k din Legea nr. 85/2006 se referă la debitorii persoane fizice.
Declaraţia respectivă este necesară întrucât art. 94 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 arată că nu vor putea propune un plan de reorganizare debitorul care, într-un interval de cinci ani anteriori formulării cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite în baza prezentei legi şi nici debitorul care, potrivit legii, este incapabil ori care a fost condamnat pentru infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, infracţiuni de corupţie, delapidare, infracţiuni de fals în înscrisuri, evaziune fiscală, infracţiuni prevăzute de Legea nr. 656/2002, republicată.
l) Un certificat de admitere la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare emise.
Depunerea actelor menţionate la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 este obligatorie întrucât ele sunt absolut necesare pentru aprecierea de către judecătorul sindic a cererii debitorului de a fi supus procedurii insolvenţei.
O.U.G. nr. 46/2013 privind criza financiara si insolventa unitatilor administrativ-teritoriale a fost publicata
O.U.G. nr. 46/2013 privind criza financiara si insolventa unitatilor administrativ-teritoriale a fost publicata.Art. 2 din O.U.G. nr. 46/2013 este rezervat definitiilor termenilor importanti. Trebuie semnalate doua definitii esentiale pentru actul normativ supus discutiei si anume criza financiara si insolventa.
Din cate se poate lesne observa din reglementarea art. 2 lit. m1), m2), r1) si r2), atat criza financiara, cat si insolventa sunt acele stari ale patrimoniului UAT, caracterizate prin existenta unor dificultati financiare, prin lipsa acuta de disponibilitati banesti, ce conduce la neachitarea obligatiilor de plata, lichide si exigibile, pe o anumita perioada de timp.
Diferenta dintre cele doua stari (criza financiara si insolventa) este data de vechimea creantelor si de cuantumul acestora. Astfel, pentru a fi declarata criza financiara, creantele trebuie sa fie mai vechi de 90 de zile, iar cuantumul lor sa depaseasca 15% din bugetul general al unitatii administrativ-teritoriale respective. Pe de alta parte, insolventa va fi prezumata in ceea ce priveste creantele mai vechi de 120 de zile si care depasesc 50% din bugetul general al unitatii administrativ-teritoriale.