Intenţie

Intenţie

intenţie – formă a vinovăţiei caracterizată prin aceea că infractorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte sau doar acceptă producerea lui. Se prezintă sub două modalităţi normative principale: ~ directă (făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui) şi ~ indirectă (făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu îl urmăreşte, dar acceptă posibilitatea producerii lui). De asemenea, intenţia prezintă şi alte modalităţi: ~ simplă (făptuitorul urmăreşte rezultatul faptei şi urmăreşte producerea lui) şi ~ calificată (făptuitorul acţionează în vederea atingerii unui anumit scop, prevăzut în lege ca element al infracţiunii); ~ iniţială (infractorul a prevăzut rezultatul chiar în momentul începerii săvârşirii faptei) şi ~ supravenită (făptuitorul, deşi iniţial a prevăzut un anumit rezultat, şi-a reprezentat, în timpul executării, şi producerea unui alt rezultat socialmente periculos, acţionând în continuare); ~ spontană (săvârşirea urmează imediat după luarea hotărârii), şi ~premeditată (hotărârea de a săvârşi fapta a fost luată mai înainte de începerea executării, iar trecerea la executarea propriu-zisă a fost precedată şi de comiterea de acte materiale de pregătire); ~ unică (făptuitorul a hotărât săvârşirea unei singure fapte), şi ~ complexă (infractorul a hotărât să comită mai multe fapte ori a urmărit producerea mai multor rezultate); ~ depăşită (praeterintenţie) -formă mixtă de vinovăţie, definită pe cale doctrinară, care există atunci când fapta săvârşită cu intenţia de o persoană a produs şi un alt rezultat, pe care aceasta fie nu l-a prevăzut, deşi trebuia şi putea să-l prevadă, fie l-a prevăzut, însă a socotit fără temei că el nu se va produce, v. şi praeterintenţie.

INTENŢIE, formă a vinovăţiei, care se poate prezenta sub două modalităţi: a) intenţia directă, când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte anume producerea lui; b) intenţia indirectă când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-1 urmăreşte, acceptă totuşi posibilitatea producerii lui.

Complicitatea

Complicitatea presupune activitatea prin car4e se ajuta sau inlesneste, in orice mod, cu intentie la savarsirea unei fapte prevazuta de legea penala prin care se promite inainte sau in timpul savarsirii faptei, tainuirea de bunuri sau favorizarea celui ce a comis fapta, chiar in conditiile neindeplinirii acestei promisiuni.

Prin inlesnire se realizeaza o complicitate anterioara, iar prin ajutor o complicitate concomitenta.. Actele de pregatire in vederea savarsirii infractiunii cand se comit de complice pot consta in procurarea de instrumente sau procurarea de informatii referitoare la locul, timpul comiterii faptei. Inmanarea in timpul comiterii faptei de diferite instrumente ce servesc in acest scops au asistenta in timpul savarsiri faptei de catre autorul ce se sprijina pe acest act reprezinta un ajutor acordat.
Complicitatea se poate realiza si prin promisiunea facuta inainte sau in timpul savarsirii faptei, de tainuire a bunurilor provenite din aceasta sau de favorizare a faptuitorului, chiard aca dupa savarsirea faptei, promisiunea nu este indeplinita
contributia adusa sa fie realizata cu intentie. Complicele lucreaza intotdeauna cu intentie. Nu exista complicitate din culpa.