Interzicerea unor drepturi
interzicerea unor drepturi – pedeapsă complementară care constă în interzicerea exerciţiului unuia sau unora dintre următoarele drepturi: de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat; de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii; drepturile părinteşti; dreptul de a fi tutore sau curator. Poate fi aplicată numai dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani şi dacă instanţa constată că această pedeapsă, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, este necesară. Aplicarea interzicerii unor drepturi este obligatorie atunci când legea prevede această pedeapsă şi pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani. Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se execută după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării ei (art. 64-65 C. pen.). Interzicerea unor drepturi se aplică şi ca pedeapsă accesorie. în acest caz ea constă în interzicerea tuturor drepturilor sus-menţionate. Condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea acelor drepturi din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei (art. 71 C. pen.).