invinuit

Învinuit

de

Învinuit

învinuit – persoană faţă de care se efectuează urmărirea penală, cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa (art. 229 C. proc. pen.). După acest moment el devine inculpat.

ÎNVINUIT, calitate procesuală pe care o are făptuitorul odată cu declanşarea procesului penal. Potrivit legii, persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte învinuit cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa. Persoana care săvârşeşte o infracţiune primeşte diferite calităţi procesuale pe parcursul procesului penal, şi anume: învinuit, (făptuitor), inculpat, condamnat.

învinuit, persoană căreia, printr-o plîngere, denunţ, sau din oficiu, i s-a adus o învinuire şi faţă de care se efectuează urmărirea penală, cît timp nu a fost pusă in mişcare acţiunea penală împotriva sa (art. 229, C.p.p.). Î. este subiect procesual dar nu este parte în procesul penal. După punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, î. fiind tras la răspundere penală (pus sub inculpare) devine parte în procesul penal şi poartă denumirea de inculpat, ia calitatea sa de subiect procesual. Î. are anumite drepturi procesuale: dreptul de a fi ascultat, de a avea apărător, de a cere şi administra probe, de a dovedi lipsa de temeinicie a probelor administrate de organul de urmărire penală. Î. are drepturi procesuale mai restrînse decît ale inculpatului (de pildă prezentarea materialului de urmărire penală, obligatorie faţă de inculpat, se realizează faţă de î. numai dacă procurorul socoteşte necesar (art. 257, C.p.p.). Dar şi obligaţiile, măsurile sau restricţiile referitoare la î. sînt mai reduse decît cele pe care le suportă inculpatul (de exemplu, în timp ce inculpatul poate fi arestat pe timp de o lună, cu posibilitatea prelungirii acestei durate, arestarea î. durează cel mult 5 zile, fără să fie prevăzută posibilitatea vreunei prelungiri).

Furt calificat. Inculpat minor. Neaplicarea art.81 c. pen

de

Prin sentinta penala nr.1939 din 1997 a Judecatoriei Botosani, inculpatul minor S.G. a fost condamnat la 6 luni inchisoare, pentru infractiunea de furt calificat, prevazuta de art.208 alin.1, art. 209 lit.a si g cu aplicarea art.74 si art.76 C.pen.

Apelul a fost respins, ca nefondat, iar recursul vizand aplicarea art.81 C.pen., a fost de asemenea respins, cu majoritatea judecatorilor completului de judecata.

Potrivit art.209 C.pen., furtul calificat se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani, iar dispozitiile art.81 C.pen. prevad ca suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, precum si in cazul infractiunilor de vatamare corporala grava, viol si tortura.

Este adevarat ca, potrivit art.19 C.pen. limitele pedepsei pentru minori se reduc la jumatate, dar aceasta nu are relevanta asupra institutiei suspendarii executarii, cat timp art.81 alin.3 C.pen. (1988), are in vedere doar infractiunea, nu si faptuitorul. Textul a exclus de la aplicarea suspendarii toate infractiunile pedepsite cu peste 12 ani inchisoare (nominalizarea lor nefacandu-se, pentru economie de text), precum si 3 infractiuni din cele pedepsite cu inchisoare pana la 12 ani.

Nu s-ar putea sustine insa, ca pentru vatamare corporala grava nu s-ar putea aplica minorului suspendarea executarii pedepsei, aceasta infractiune fiind nominalizata de art.81 alin.3 C.pen., desi limitele pedepsei inchisorii sunt de la unu la 3 ani si 6 luni in timp ce pentru o infractiune mai grava, cum este omorul, s-ar putea suspenda executarea pedepsei, pe motiv ca limitele pedepsei inchisorii sunt potrivit art.19 C.pen., de la 5 la 10 ani.

Curtea de Apel, decizia nr.512 din 10 noiembrie 1997

Proprietate pe cote parti asupra unei gospodarii rurale. Iesire din indiviziune.

de

Alaturi de principiul impartirii in natura, consacrate prin art 741 cod civil in cazul gospodariei rurale trebuie sa se tina seama de elementele inseparabile ale corpului funciar, constructii cu teren aferent si gradini care formeaza impreuna gospodaria taraneasca.

Prin sentinta civila nr. 9908 din 24 iunie 1997, Judecatoria Timisoara a admis actiunea principala si cererea reconventionala pentru iesirea din indiviziune asupra unui imobil situat in mediul rural.

Instanta a dispus dezmembrarea imobilului compus din constructie si teren, in doua parcele, pe care le-a atribuit reclamantului si respectiv, paratului.

Tribunalul Timis a admis apelul, a schimbat sentinta in partea privind modalitatea iesirii din indiviziune, atribuind intreg imobilul pe seama uneia din parti, pe care a obligat-o sa plateasca celuilalt copartajant echivalentul cotei de proprietate.
Aceasta solutie a fost confirmata de Curtea de Apel Timisoara, care a respins recursul reclamantului.
S-a motivat ca solutia atribuirii imobilului in natura se impunea, intrucat constituia o gospodarie taraneasca bine organizata, cu anexe specifice.
Prin dezmembrarea imobilului in doua loturi, s-ar ajunge ca una din locuinte sa nu aiba anexele necesare, si nici gradina, ceea ce ar determina disfunctii majore in exploatare, diminuand valoarea loturilor.
In cazul acestor gospodarii taranesti organizate pe structura si in vederea exploatarii unui imobil, trebuie sa se tina seama de modul in care a fost conceputa si organizata gospodaria, pentru a vedea in ce masura poate fi utilizata dupa impartirea in natura.
Pe de alta parte, terenul aferent casei este absolut necesar existentei familiei.

Pentru aprecierea corecta a posibilitatii impartirii in natura, conform art. 741 C. civ., trebuie sa se aiba in vedere elementele inseparabile ale corpului funciar, adica, pe de o parte, casa si anexe gospodaresti (grajd, magazii, camara de alimente, anexe pentru cresterea pasarilor), iar pe de alta parte, terenul care in mediul rural are o semnificatie majora, fiind o conditie a existentei si supravietuirii gospodariei.

Sectia civila – decizia nr. 999/R din 21 mai 1998