Ionescu vs. Romania.Ati apela la CEDO pentru rezolvarea problemelor?

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 764 din 12 noiembrie 2008 a fost publicata Hotararea din 10 noiembrie 2005 in cauza Ionescu impotriva Romaniei

Cererea reclamantului de reparatie echitabila, intemeiata pe art. 41 din Conventie, are la baza o cererea anterioara a aceluiasi petent, solutionata de Curte prin hotararea din 2 noiembrie 2004 (hotararea privind admisibilitatea si fondul cauzei), prin care Curtea a constatat, in unanimitate, incalcarea art. 6 paragraful 1 din Conventie si, respectiv, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie. Mai exact, aceasta a decis ca art. 6 paragraful 1 a fost incalcat din cauza lipsei unui proces echitabil si a ingradirii dreptului de acces la o instanta. In ceea ce priveste art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, Curtea a apreciat ca privarea de proprietate pretinsa de reclamant nu avea nicio justificare si ca reclamantul a suportat si continua sa suporte o povara speciala si exorbitanta. 

Prin noua cerere, intemeiata pe art. 41 din Conventie, reclamantul a solicitat, cu titlu de reparatie echitabila, restituirea bunului in litigiu sau acordarea unei sume echivalente cu valoarea sa actuala, pe care a estimate-o la 250.000 USD. De asemenea, el a solicitat acordarea sumei de 50.000 USD pentru lipsa de folosinta a bunului, precum si suma de 75.000 USD cu titlu de prejudiciu moral. in plus, reclamantul a solicitat si restituirea cheltuielilor de judecata, insa fara a indica cu exactitate suma. 

Curtea a admis cererea de reparatie echitabila si a decis ca statul roman sa ii restituie reclamantului, in cel mult 3 luni, imobilul in litigiu si terenul aferent, urmand ca in lipsa acestei restituiri, statul roman sa ii plateasca reclamantului, in acelasi termen de 3 luni, suma de 100.000 EUR cu titlu de daune materiale. De asemenea, statul roman ii va plati reclamantului, in acelasi termen de 3 luni, suma de 7.500 EUR cu titlu de daune morale. Curtea a respins cererea privitoare la lipsa de folosinta a bunului, avand in vedere faptul ca a dispus restituirea bunului cu titlu de reparare a prejudiciului, insa a tinut cont de privarea de proprietate suferita de reclamant cu ocazia reparatiei prejudiciului moral. De asemenea, Curtea a respins cererea privitoare la cheltuieli de judecata, avand in vedere ca reclamantul nu a justificat cheltuielile de judecata pretinse.