Judecata în apel
judecata în apel – fază a procesului penal reprezentând al doilea grad de jurisdicţie, în care instanţa de apel verifică pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi al oricăror înscrisuri noi prezentate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate [art. 378 alin. (1) C. proc. pen.]. în vederea îndeplinirii obligaţiei de a constata dacă apelul este sau nu fondat, instanţa de apel poate da o nouă apreciere probelor cauzei şi poate administra probe noi pe care le consideră necesare. Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate de procuror şi de părţi [art. 378 alin. (3) C. proc. pen.]. în principiu, judecata apelului se face după normele generale referitoare la judecata în prima instanţă. Soluţiile de bază date ca urmare a judecării căii de atac a apelului prevăzute de art. 379 C. proc. pen. sunt: respingerea apelului (ca tardiv, inadmisibil sau nefondat) şi menţinerea hotărârii atacate sau admiterea apelului (desfiinţând total sau parţial hotărârea primei instanţe ca netemeinică sau nelegală) şi pronunţarea unei noi hotărâri sau trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată.