Judecătorie

Judecătorie

judecătorie, veriga primară a sistemului organelor judecătoreşti din România. J. sunt instanţe fără personalitate juridică, organizate în judeţe şi în sectoarele municipiului Bucureşti. Localităţile care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor din fiecare judeţ se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. 1) în raport cu natura şi numărul cauzelor, în cadrul j. se pot înfiinţa secţii sau complete specializate; de asemenea, în cadrul j. se vor organiza secţii sau complete specializate pentru minori şi familie. Secţiile şi completele specializate se înfiinţează, la propunerea colegiilor de conducere ale fiecărei instanţe, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii. Componenţa secţiilor şi completelor specializate se stabileşte de colegiul de conducere al instanţei, în raport cu volumul de activitate, ţinându-se seama de specializarea judecătorului. în mod excepţional, în situaţia în care în cadrul unei secţii nu se poate constitui un complet de judecată, colegiul de conducere al instanţei poate dispune participarea unor judecători de la alte secţii. 2) Fiecare j. este condusă de un preşedinte care exercită atribuţiile manageriale în scopul organizării eficiente a activităţii acesteia, precum şi atribuţii de administrare a instanţei. în funcţie de volumul de activitate şi de complexitatea cauzelor, preşedintele poate fi ajutat de un vicepreşedinte. în cadrul fiecărei j. funcţionează un colegiu de conducere, care hotărăşte cu privire la problemele generale de conducere ale instanţei. Colegiul de conducere este format din preşedinte şi doi sau patru judecători, aleşi pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor. Hotărârile colegiului de conducere se adoptă cu votul majorităţii membrilor săi. La j. se organizează, anual sau ori de câte ori este necesar, adunări generale ale judecătorilor. 3) în ceea ce priveşte competenţa materială, potrivit legii, j. judecă: a) în primă instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe; rezultă că j. este instanţă de drept comun în ceea ce priveşte judecata în primă instanţă; totodată, textul stabileşte şi competenţa generală a j., întrucât exclude din competenţa sa cererile date prin lege în competenţa altor organe cu activitate jurisdicţională; b) plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege; textul are în vedere controlul judecătoresc pe care îl exercită j. asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pronunţate de alte organe cu activitate jurisdicţională; termenul de „plângere” este folosit în sens larg, incluzând orice cale de atac împotriva hotărârilor organelor cu activitate jurisdicţională, iar noţiunea de „hotărâre” are în vedere orice alt act jurisdicţional, indiferent de denumire (dispoziţie, decizie etc.); c) în orice alte materii date prin lege în competenţa lor, cum ar fi: cererea de asigurare a dovezilor pe cale principală, cererea prin care se solicită îndreptarea greşelilor materiale din propriile hotărâri, lămurirea ori completarea propriilor hotărâri; contestaţia în anulare sau revizuirea exercitată împotriva unei hotărâri pronunţate de judecătorie; cererile în anularea actelor notariale, precum şi plângerile împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de îndeplinire a unui act notarial; cererea prin care se solicită înregistrarea tardivă a naşterii; cererile referitoare la anularea (desfiinţarea), modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă sau a menţiunilor înscrise pe acestea; cererea prin care se declanşează procedura somaţiei de plată în materie civilă, precum şi cererea în anularea ordonanţei ce conţine somaţia de plată, dacă pentru judecarea fondu-

lui cauzei în primă instanţă competenţa aparţine j. etc. 4) Cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a j. se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în care completul se constituie din doi judecători şi doi asistenţi judiciari. Secţiile sau completele specializate pentru minori şi familie judecă atât infracţiunile săvârşite de minori, cât şi infracţiunile săvârşite asupra minorilor; când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, unii minori şi alţii majori, şi nu este posibilă disjungerea, competenţa aparţine tribunalului specializat pentru minori şi familie.

judecătorie – instanţă judecătorească ce are competenţa de a soluţiona în primă instanţă toate cauzele, în afară de acelea date prin lege în competenţa altor instanţe.

Noul Cod de procedura civila – Legea nr. 134/2010 republicata

Astfel, Legea 134/2010 prevede, printre altele:

Obiectul si scopul Codului de procedura civilaNCPC

Codul de procedura civila, denumit in continuare codul, stabileste regulile de competenta si de judecare a cauzelor civile, precum si cele de executare a hotararilor instantelor si a altor titluri executorii, in scopul infaptuirii justitiei in materie civila.

In infaptuirea justitiei, instantele judecatoresti indeplinesc un serviciu de interes public, asigurand respectarea ordinii de drept, a libertatilor fundamentale, a drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice si persoanelor juridice, aplicarea legii si garantarea suprematiei acesteia.

Aplicabilitatea generala a Codului de procedura civila

Dispozitiile prezentului cod constituie procedura de drept comun in materie civila.

De asemenea, dispozitiile prezentului cod se aplica si in alte materii, in masura in care legile care le reglementeaza nu cuprind dispozitii contrare.

Principiile fundamentale ale procesului civil

Indatoriri privind primirea si solutionarea cererilor

Judecatorii au indatorirea sa primeasca si sa solutioneze orice cerere de competenta instantelor judecatoresti, potrivit legii.

Noul Cod de procedura civila

Niciun judecator nu poate refuza sa judece pe motiv ca legea nu prevede, este neclara sau incompleta.

In cazul in care o pricina nu poate fi solutionata nici in baza legii, nici a uzantelor, iar in lipsa acestora din urma, nici in baza dispozitiilor legale privitoare la situatii asemanatoare, ea va trebui judecata in baza principiilor generale ale dreptului, avand in vedere toate circumstantele acesteia si tinand seama de cerintele echitatii.

Este interzis judecatorului sa stabileasca dispozitii general obligatorii prin hotararile pe care le pronunta in cauzele ce ii sunt supuse judecatii.

Dreptul la un proces echitabil, in termen optim si previzibil

Noul cod de procedura civila

Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil, in termen optim si previzibil, de catre o instanta independenta, impartiala si stabilita de lege. In acest scop, instanta este datoare sa dispuna toate masurile permise de lege si sa asigure desfasurarea cu celeritate a judecatii.

Dispozitiile anterioare se aplica in mod corespunzator si in faza executarii silite.

Legalitatea

Procesul civil se desfasoara in conformitate cu dispozitiile legii.

Judecatorul are indatorirea de a asigura respectarea dispozitiilor legii privind realizarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor partilor din proces.

Dreptul de dispozitie al partilor

Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, in cazurile anume prevazute de lege, la cererea altei persoane, organizatii ori a unei autoritati sau institutii publice ori de interes public.

Obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor.

In conditiile legii, partea poate, dupa caz, renunta la judecarea cererii de chemare in judecata sau la insusi dreptul pretins, poate recunoaste pretentiile partii adverse, se poate invoi cu aceasta pentru a pune capat, in tot sau in parte, procesului, poate renunta la exercitarea cailor de atac ori la executarea unei hotarari. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale in orice alt mod permis de lege.

Aplicarea legii de procedura civila

Legea aplicabila proceselor noi

Dispozitiile legii noi de procedura se aplica numai proceselor si executarilor silite incepute dupa intrarea acesteia in vigoare.

Legea aplicabila proceselor in curs

Procesele in curs de judecata, precum si executarile silite incepute sub legea veche raman supuse acelei legi.

Procesele in curs de judecata la data schimbarii competentei instantelor legal investite vor continua sa fie judecate de acele instante, potrivit legii sub care au inceput. In caz de trimitere spre rejudecare, dispozitiile legale privitoare la competenta, in vigoare la data cand a inceput procesul, raman aplicabile.

In cazul in care instanta investita este desfiintata, dosarele se vor trimite din oficiu instantei competente potrivit legii noi.

Legea aplicabila mijloacelor de proba

Legea care guverneaza conditiile de admisibilitate si puterea doveditoare a probelor preconstituite si a prezumtiilor legale este cea in vigoare la data producerii ori, dupa caz, a savarsirii faptelor juridice care fac obiectul probatiunii.

Administrarea probelor se face potrivit legii in vigoare la data administrarii lor.

Legea aplicabila hotararilor

Hotararile raman supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute de legea sub care a inceput procesul.

Teritorialitatea legii de procedura

Dispozitiile legii de procedura se aplica tuturor proceselor care se judeca de catre instantele romane, sub rezerva unor dispozitii legale contrare.

In cazul raporturilor procesuale cu element de extraneitate, determinarea legii de procedura aplicabile se face potrivit normelor cuprinse in cartea a VII-a.

Actiunea civila

Actiunea civila este ansamblul mijloacelor procesuale prevazute de lege pentru protectia dreptului subiectiv pretins de catre una dintre parti sau a unei alte situatii juridice, precum si pentru asigurarea apararii partilor in proces.

Cereri in justitie

Oricine are o pretentie impotriva unei alte persoane ori urmareste solutionarea in justitie a unei situatii juridice are dreptul sa faca o cerere inaintea instantei competente.

Cererile in justitie sunt principale, accesorii, aditionale si incidentale.

Cererea principala este cererea introductiva de instanta. Ea poate cuprinde atat capete de cerere principale, cat si capete de cerere accesorii.

Cererile accesorii sunt acele cereri a caror solutionare depinde de solutia data unui capat de cerere principal.

Constituie cerere aditionala acea cerere prin care o parte modifica pretentiile sale anterioare.

Cererile incidentale sunt cele formulate in cadrul unui proces aflat in curs de desfasurare.

Conditii de exercitare a actiunii civile

Orice cerere poate fi formulata si sustinuta numai daca autorul acesteia:

  • are capacitate procesuala, in conditiile legii;
  • are calitate procesuala;
  • formuleaza o pretentie;
  • justifica un interes.

Interesul de a actiona

Interesul trebuie sa fie determinat, legitim, personal, nascut si actual. Cu toate acestea, chiar daca interesul nu este nascut si actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni incalcarea unui drept subiectiv amenintat sau pentru a preintampina producerea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.

Folosinta si exercitiul drepturilor procedurale

Capacitatea procesuala de folosinta

Poate fi parte in judecata orice persoana care are folosinta drepturilor civile.

Cu toate acestea, pot sta in judecata asociatiile, societatile sau alte entitati fara personalitate juridica, daca sunt constituite potrivit legii.

Lipsa capacitatii procesuale de folosinta poate fi invocata in orice stare a procesului. Actele de procedura indeplinite de cel care nu are capacitate de folosinta sunt lovite de nulitate absoluta.

Capacitatea procesuala de exercitiu

Cel care are calitatea de parte isi poate exercita drepturile procedurale in nume propriu sau prin reprezentant, cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel.

Partea care nu are exercitiul drepturilor procedurale nu poate sta in judecata decat daca este reprezentata, asistata ori autorizata in conditiile prevazute de legile sau, dupa caz, de statutele care ii reglementeaza capacitatea ori modul de organizare.

Lipsa capacitatii de exercitiu a drepturilor procedurale poate fi invocata in orice stare a procesului.

Actele de procedura indeplinite de cel care nu are exercitiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia va putea insa confirma toate sau numai o parte din aceste acte.

Cand instanta constata ca actul de procedura a fost indeplinit de o parte lipsita de capacitate de exercitiu va acorda un termen pentru confirmarea lui. Daca actul nu este confirmat, se va dispune anularea lui.

Competenta dupa materie si valoare

Judecatoria

Judecatoriile judeca:

1. in prima instanta, urmatoarele cereri al caror obiect este evaluabil sau, dupa caz, neevaluabil in bani:

  • cererile date de Codul civil in competenta instantei de tutela si de familie, in afara de cazurile in care prin lege se prevede in mod expres altfel;
  • cererile referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila, potrivit legii;
  • cererile avand ca obiect administrarea cladirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spatii aflate in proprietatea exclusiva a unor persoane diferite, precum si cele privind raporturile juridice stabilite de asociatiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, dupa caz;
  • cererile de evacuare;
  • cererile referitoare la zidurile si santurile comune, distanta constructiilor si plantatiilor, dreptul de trecere, precum si la orice servituti sau alte limitari ale dreptului de proprietate prevazute de lege, stabilite de parti ori instituite pe cale judecatoreasca;
  • cererile privitoare la stramutarea de hotare si cererile in granituire;
  • cererile posesorii;
  • cererile privind obligatiile de a face sau de a nu face neevaluabile in bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu exceptia celor date de lege in competenta altor instante;
  • cererile de imparteala judiciara, indiferent de valoare;
  • orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea partilor, profesionisti sau neprofesionisti;

3. caile de atac impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege;

4. orice alte cereri date prin lege in competenta lor.

www.coltuc.ro

www.coltuc.ro/blog

avocat@coltuc.ro

Peste 300 de persoane s-au adunat azi noapte la Judecătoria sectorului 1 pentru al susţine pe Becali

Peste trei sute de persoane s-au strâns azi noapte la Judecătoria sectorului 1 pentru a-l susţine pe Gigi Becali. Un cameraman şi un reporter au fost agresaţi, joi seară, la Judecătoria Sectorului 1, de către Giovanni Becali şi de

 

susţinătorii finanţatorului Stelei, veniţi să îl sprijine pe omul de afaceri.

Cameramanul a fost lovit cu picioarele şi apucat de haine de către vărul lui Gigi Becali.

Motivul conflictului a fost că Giovanni Becali şi ceilalţi susţinători scuipau cu seminţe în cameraman şi au fost rugaţi să înceteze.

 

realitatea

Actiune. Anulare ca netimbrata. Stabilirea cuantumului taxei de timbru. Consecinte. Conditiile anularii cererii ca netimbrata.

Odata cu citarea partilor, instantele au obligatia de a le incunostiinta si despre taxele de timbru ce trebuiesc achitate.
Ca atare, nu se poate dispune anularea ca netimbrata a actiunii sau a caii de atac, cata vreme nu exista dovezi despre anuntarea partii cu privire la obligatia de timbrare si la cuantumul acesteia.

Prin sentinta civila nr. 3447 bis din 13 mai 1997, Judecatoria Arad a admis in parte actiunea intentata de reclamanta B.A. impotriva paratului G.D., constatand ca partile sunt mostenitori acceptanti – legatari universali – in cota de 1 ai succesiunii ramase de pe urma defunctului V.A., data deschiderii succesiunii fiind la 7 iulie 1992.

Au fost stabilite bunurile ce compun masa partajabila si s-a dispus anularea certificatului de mostenitor nr. 89/1993, emis de fostul Notariat de Stat Arad, fiind disjunsa cererea avand ca obiect sistarea indiviziunii, pentru a carui solutionare s-a fixat termen de judecata la 10 iunie 1997.

Apelul declarat in cauza de paratul G.D. a fost anulat ca netimbrat de Tribunalul Arad, prin decizia civila nr. 1056 din 5 decembrie 1997.
S-a retinut ca la prima zi de infatisare – 4 noiembrie 1997 – instanta a pus in vedere paratului sa achite taxa de timbru pana la urmatorul termen de judecata – 5 decembrie 1997 -, insa aceasta obligatie legala nu a fost indeplinita, situatie in care s-a procedat la aplicarea prevederilor art. 20 pct. 3 din Legea nr. 146/1997, apelul fiind anulat ca netimbrat.

Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de parat, a casat decizia civila recurata si a trimis cauza aceleiasi instante, Tribunalul Arad, spre rejudecarea apelului.
Astfel, la termenul de judecata din 4 noiembrie 1997, instanta a pus in vedere apelantului sa achite numai o taxa de 1500 lei timbru judiciar si sa depuna – pentru urmatorul termen – un calcul al sumei datorate ca taxa judiciara de timbru.

La termenul fixat, paratul a lipsit, iar apelul a fost anulat ca netimbrat.
Potrivit prevederilor Legii nr. 146/1997, actiunile si cererile in justitie evaluabile in bani sunt supuse taxelor judiciare de timbru la valoare, iar cererile pentru exercitarea cailor de atac se timbreaza cu 50% din valoarea initiala.

De asemenea, partilor le revine obligatia de a achita si timbrul judiciar instituit prin Ordonanta Guvernului nr. 32 din 18 august 1995, astfel cum a fost aprobata si modificata ulterior prin Legea nr. 106/1995 si Legea nr. 123/1997.
In principiu, taxele judiciare de timbru si timbrul judiciar se platesc anticipat.

Instantele au insa obligatia sa instiinteze partile odata cu citarea lor, despre taxele de timbru ce trebuie achitate. Rezulta deci ca atunci cand nu exista dovada instiintarii partii de a-si timbra apelul si nici cu privire la suma de plata, iar din incheierea de Sedinta se constata ca partea s-a prezentat personal la un termen de judecata, dar nu i s-a pus in vedere cuantumul taxei judiciare de timbru, ci numai obligatia de a efectua personal calculul acesteia, apelul nu poate fi anulat ca netimbrat.

Sectia civila – decizia nr. 896 din 12 mai 1998

Proprietate pe cote parti asupra unei gospodarii rurale. Iesire din indiviziune.

Alaturi de principiul impartirii in natura, consacrate prin art 741 cod civil in cazul gospodariei rurale trebuie sa se tina seama de elementele inseparabile ale corpului funciar, constructii cu teren aferent si gradini care formeaza impreuna gospodaria taraneasca.

Prin sentinta civila nr. 9908 din 24 iunie 1997, Judecatoria Timisoara a admis actiunea principala si cererea reconventionala pentru iesirea din indiviziune asupra unui imobil situat in mediul rural.

Instanta a dispus dezmembrarea imobilului compus din constructie si teren, in doua parcele, pe care le-a atribuit reclamantului si respectiv, paratului.

Tribunalul Timis a admis apelul, a schimbat sentinta in partea privind modalitatea iesirii din indiviziune, atribuind intreg imobilul pe seama uneia din parti, pe care a obligat-o sa plateasca celuilalt copartajant echivalentul cotei de proprietate.
Aceasta solutie a fost confirmata de Curtea de Apel Timisoara, care a respins recursul reclamantului.
S-a motivat ca solutia atribuirii imobilului in natura se impunea, intrucat constituia o gospodarie taraneasca bine organizata, cu anexe specifice.
Prin dezmembrarea imobilului in doua loturi, s-ar ajunge ca una din locuinte sa nu aiba anexele necesare, si nici gradina, ceea ce ar determina disfunctii majore in exploatare, diminuand valoarea loturilor.
In cazul acestor gospodarii taranesti organizate pe structura si in vederea exploatarii unui imobil, trebuie sa se tina seama de modul in care a fost conceputa si organizata gospodaria, pentru a vedea in ce masura poate fi utilizata dupa impartirea in natura.
Pe de alta parte, terenul aferent casei este absolut necesar existentei familiei.

Pentru aprecierea corecta a posibilitatii impartirii in natura, conform art. 741 C. civ., trebuie sa se aiba in vedere elementele inseparabile ale corpului funciar, adica, pe de o parte, casa si anexe gospodaresti (grajd, magazii, camara de alimente, anexe pentru cresterea pasarilor), iar pe de alta parte, terenul care in mediul rural are o semnificatie majora, fiind o conditie a existentei si supravietuirii gospodariei.

Sectia civila – decizia nr. 999/R din 21 mai 1998

PRM a pierdut definitiv procesul prin care a cerut suspendarea hotărârii privind uninominalul. Este bine sau este rau?

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul PRM împotriva sentinţei instanţei anterioare de a respinge suspendarea Hotărârii de Guvern privind delimitarea colegiilor uninominale, PRM încercând astfel să amâne alegerile pe baza votului uninominal. Decizia de astăzi a instanţei este definitivă.

PRM a susţinut, în motivele de recurs, că prima instanţă, respectiv Curtea de Apel, ar fi ignorat probele depuse de partid privind probarea existenţei unui prejudiciu material şi perturbarea gravă a funcţionării unor autorităţi şi servicii publice implicate in procesul de organizare a desfăşurării alegerilor, pagube ce ar fi aduse de Hotărârea de Guvern privind delimitarea colegiilor uninominale.

De asemenea, PRM a arătat, în motivele de recurs, că delimitările pentru trei circumscripţii şi pentru circumscripţia din afara graniţelor s-ar fi făcut în lipsa unei hotărâri a comisiei parlamentare, contrar legii. În plus, PRM susţine că şi în celelalte colegii ar fi fost încălcate în repetate rânduri hotărârile Comisiei Parlamentare.

Curtea de Apel Bucureşti a respins pe 25 septembrie solicitarea PRM de suspendare a Hotărârii de Guvern privind delimitarea colegiilor uninominale, deoarece partidul nu a făcut dovada unui „prejudiciu material viitor şi previzibil” şi nu a arătat motivele pentru care HG 802/2008 nu ar fi legală, motivează instanţa.

Premierul Tăriceanu a precizat că, dacă judecătorii ar fi dat câştig de cauză PRM, Guvernul era pregătit cu un pachet legislativ care urma să fie adoptat imediat, miniştrii fiind „ţinuţi în aşteptare” pentru organizarea unei şedinţe de Guvern extraordinare.