juridice
JURIDICE – Drept penal
Referitor la Raportul Comisiei Europene privind Progresul României în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare, dat publicității la data de 30 ianuarie 2013, Biroul de informare și relații publice este abilitat să transmită următorul punct de vedere raportat la conținutul acestui document:
Investigarea cu succes, de către DNA, a cazurilor de corupție este prima constatare pe care Raportul Comisiei Europene o face la capitolul privind combaterea coruptiei.
Concret, Comisia Europeană se referă la investigatiile desfășurate de DNA, raportat în special la finalitatea proceselor penale. Astfel, se constată că în anul 2012, deciziile de condamnare definitivă s-au dublat față de anul anterior, acestea vizând politicieni din toate partidele politice importante. De asemenea, raportul remarcă o creștere constantă a cauzelor cu fraudă a fondurilor europene instrumentate de DNA, atât ca trimiteri în judecată, cât și ca decizii de condamnare. În premieră, toate aceste rezultate de succes sunt privite a fi un exemplu de urmat pentru întregul corp al procurorilor.
De altfel, Comisia Europeana întărește ideea că rezultatele Romaniei în cazurile de mare corupție reprezintă unul din cele mai importante câștiguri înregistrate de la aplicarea MCV.
În acest context, Comisia Europeană spune că este vitală menținerea, și sub viitoarea conducere a DNA, a caracterului nepărtinitor și a eficienței anchetelor.
Comisia afirmă va ține în continuare sub observație capacitatea sistemului judiciar de a pronunța hotărâri fără să existe ingerințe.
În concluzie, acest raport reconfirmă performanța DNA în instrumentarea cazurilor de corupție la vârf și insistă asupra nevoii de menținere și garantare a stabilității și independenței organelor de urmărire penală, inclusiv a DNA.
In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 259 din 21 aprilie 2009, a fost publicata Legea nr. 93/2009 privind institutiile financiare nebancare.
Dispozitiile Legii nr. 93/2009 nu vor fi aplicabile institutiilor financiare care intra sub incidenta sectiunii a 2 – a din capitolul IV, Titlul I, Partea I din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de
credit si adecvarea capitalului („OUG nr. 99/2006”), respectiv institutiile financiare autorizate intr-un stat membru, daca intrunesc mai multe conditii, printre care aceea de a fi filiala unei institutii de credit autorizata in respectivul stat membru;
# In exercitarea competentelor sale, Banca Nationala a Romaniei („BNR”) va putea prelucra orice date si informatii relevante, inclusiv date cu caracter personal, in conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date („Legea nr. 677/2001”);
# Achizitionarea portofoliilor de credite, cu exceptia situatiei in care creditele sunt incadrate in categoria pierdere conform reglementarilor in materia clasificarii creditelor sau a cazului in care portofoliile achizitionate sunt afectate garantarii emisiunii de instrumente financiare securitizate, este permisa doar (i) institutiilor de credit, (ii) institutiilor financiare prevazute de sectiunea a 2 – a din capitolul IV, Titlul I, Partea I din OUG 99/2006 si (iii) IFN-urilor;
# Sunt descrise nelimitativ criteriile avute in vedere de BNR la incadrarea unei activitati in sfera celor de creditare cu titlu profesional: (i) desfasurarea acestora ca activitati economice de sine statatoare orientate spre obtinerea de venituri cu caracter regulat, (ii) existenta unor structuri interne specializate in domeniul creditarii care gestioneaza si analizeaza aceste activitati in mod distinct, pe baza unor reguli prestabilite si (iii) luarea in considerare a activitatilor de creditare la proiectarea bugetului societatii ori la efectuarea de previziuni referitoare la activitatea de ansamblu a societatii;
# IFN-urile pot prelucra date cu caracter personal in conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001;
# Este reglementata expres obligatia pastrarii secretul profesional de catre IFN-uri, acestea fiind obligate sa pastreze confidentialitatea tuturor informatiilor aflate la dispozitia sa si care privesc persoana, patrimoniul, activitatea, relatiile personale sau de afaceri ale clientilor, contractele incheiate cu acestia sau serviciile prestate pentru clienti;
# IFN-urile autorizate de catre BNR vor fi inscrise, ca si pana acum, intr-un registru general, urmand ca in situatia in care depasesc anumite praguri sa fie inscrise intr-un registru special tinut de BNR; din acest punct de vedere, este de subliniat faptul ca IFN-urile inscrise in registrul general vor putea:
– efectua operatiuni de schimb valutar aferente activitatilor permise, cu respectarea tuturor conditiilor prevazute de reglementarile in materie;
– efectua, in relatie cu entitatile din cadrul grupului, operatiuni nefinanciare in mandat sau de comision aferente activitatilor necesare sustinerii functionarii respectivelor entitati.
# Termenul de inscriere al IFN-urilor in registrul general a fost micsorat de la 60 la 30 de zile;
# IFN-urile vor putea administra fonduri publice acordate drept fonduri pentru microcredite de agentiile guvernamentale;
juridice
Legea nr. 270/2008 pentru modificarea Legii nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice
Articol unic
Legea nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 157 din 6 martie 2007, se modifica dupa cum urmeaza:
1. Articolul 30 va avea urmatorul cuprins:
„Art. 30. – (1) Autoritatea tutelara sau, dupa caz, consilierii juridici angajati ai consiliului local in a carui raza teritoriala domiciliaza persoana varstnica au obligatia de a acorda, la solicitarea acesteia, consiliere gratuita in vederea incheierii actelor juridice de vanzare-cumparare, donatie sau imprumuturi cu garantii imobiliare care au drept obiect bunurile mobile sau imobile ale persoanei varstnice respective.
(2) Persoana varstnica, astfel cum este definita la art. 1 alin. (4), va fi asistata, la cererea acesteia sau din oficiu, dupa caz, in vederea incheierii unui act juridic de instrainare, cu titlu oneros ori gratuit, a bunurilor ce ii apartin, in scopul intretinerii si ingrijirii sale, de un reprezentant al autoritatii tutelare a consiliului local in a carui raza teritoriala domiciliaza persoana varstnica respectiva.”
2. Articolul 34 va avea urmatorul cuprins:
„Art. 34. – (1) In termen de 24 de ore de la inregistrarea sesizarii, autoritatea tutelara va solicita serviciului public de asistenta sociala sau, dupa caz, compartimentului de specialitate constituit conform legii in subordinea consiliului local in a carui raza teritoriala isi are domiciliul persoana varstnica sa efectueze o ancheta sociala in maximum 10 zile de la solicitare.
(2) Autoritatea tutelara a consiliului local in a carui raza teritoriala domiciliaza persoana varstnica, sesizata in conditiile art. 33 si in baza anchetei sociale, va propune masurile necesare de executare legala a dispozitiilor inscrise in actul juridic incheiat si va putea solicita in instanta judecatoreasca rezilierea contractului de intretinere in nume propriu si in interesul persoanei intretinute.”
Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.
Act al Uniunii Avocaţilor din România. Admisibilitatea verificării legalităţii actului Uniunii
Reclamantul S.I.T. a solicitat să se dispună anularea deciziei nr.8523 din 15.12.2001 a Consiliului Uniunii Avocaţilor din România şi obligarea Uniunii să-l primească în profesia de avocat cu scutire de examen.
Reclamantul a susţinut că, deşi întruneşte condiţiile legale, cererea sa a primit aviz negativ din partea Baroului de Avocaţi Braşov, aviz care a stat la baza respingerii de către Consiliul Uniunii Avocaţilor a cererii sale prin Decizia ce s-a cerut a fi anulată.
Curtea de Apel Braşov, Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr.46/F din 14 mai 2002, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea.
S-a reţinut, în esenţă, că Uniunea Avocaţilor din România este o uniune cu caracter profesional, deciziile sale nu se impun prin atribute specifice puterii administrative, şi deci, calea de urmat pentru anularea actelor sale nu este aceea prevăzută de Legea nr.29/1990, ci o acţiune de drept comun la instanţa competentă.
Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, reţinându-se următoarele: în înţelesul prevederilor art.1 din Legea nr.29/1990, legea contenciosului administrativ, acte administrative pot fi nu numai actele efectuate de organele administrative de stat, ci şi actele juridice efectuate de autorităţile ce au calitatea de organe administrative şi care sunt investite prin lege să îndeplinească funcţiuni administrative, funcţiuni în cadrul cărora îndeplinesc şi adoptă acte juridice.
Esenţial pentru a constata că un act este administrativ în sensul Legii nr.29/1990 este nu numai ca actul să fie emis sau adoptat de la un organ al statului, ci de un organ de autoritate administrativă mai exact de la o organizare cuprinsă în sistemul de structuri stabilit pentru îndeplinirea nevoilor sociale şi funcţionare în acest scop, a serviciilor publice, de asemenea manieră încât printr-o oganizare cît mai calificată, să fie satisfăcute aceste cerinţe, şi să se poată interveni atunci când se impune cu măsuri pentru realizarea ordinii de drept, pentru menţinerea stării de legalitate în cadrul competenţelor de strictă aplicare stabilite prin lege.
Sub aspectul celor expuse, Uniunea Avocaţilor din România, formă organizatorică cu competenţe şi structură stabilite prin lege privind desfăşurarea activităţii de avocatură, este cuprinsă şi face parte din autorităţile administrative, iar actele Uniunii sunt acte administrative.
Faţă de considerentele expuse, Curtea a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeiaşi instanţă, care va analiza toate celelalte apărări ale părţilor.
Magistraţi. Pensie. Vechime în magistratură. Principiul neretroactivităţii legii. Discriminare.
Prin acţiunea înregistrată la 13 octombrie 2000 şi precizată cu cererea depusă la 11 decembrie 2000, reclamantul G.Ş. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând să fie anulată adresa nr. 85/DS/G/27 ianuarie 2000, să i se recunoască vechimea în magistratură pentru perioada 16 noiembrie 1960 – 1 mai 1997 şi să i se elibereze adeverinţă pentru pensia de serviciu în vederea actualizării pensiei sale în raport cu salariul de bază şi drepturile magistraţilor în activitate.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 1 mai 1997 s-a pensionat conform Legii nr. 3/1977 pentru munca depusă şi limită de vârstă, dar pentru perioadele în care a îndeplinit funcţia de consilier juridic are dreptul la pensie de serviciu în condiţiile Legii nr. 92/1992. Reclamantul a învederat că prin adresa contestată, pârâtul a refuzat să-i recunoască vechimea în magistratură pentru activitatea desfăşurată timp de 36 de ani în profesiuni juridice, vătămând dreptul său la stabilirea pensiei de serviciu.
Curtea de Apel Alba – Iulia, Secţia comercială şi de contencios administrativ a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că reclamantul a avut funcţia de judecător numai 9 ani şi că nu îndeplineşte condiţia unei vechimi de cel puţin 25 de ani în magistratură pentru a beneficia de prevederile art. 103 din Legea nr. 92/1992 republicată privind pensia de serviciu a magistraţilor.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
În primul motiv de casare, recurentul a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art.44 din Legea nr. 92/1992 republicată, care prevăd expres că şi perioadele în care s-au exercitat alte funcţii juridice decât cele de judecător sau de procuror constituie vechime în magistratură.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susţinut că instanţa de fond a motivat eronat soluţia dată pe principiul neretroactivităţii legii şi a reţinut că, de pensia de serviciu nu pot beneficia decât magistraţii aflaţi în activitate la data intrării în vigoare a Legii nr. 142/1997 şi cei reîncadraţi după pensionare. Recurentul a învederat că interpretarea instanţei de fond este în contradicţie cu decizia nr.88/1 iunie 1999 în care Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 103 alin. 5 din Legea nr. 92/1992, modificată şi completată prin Legea nr. 142/1997, sunt neconstituţionale în măsura în care dreptul la actualizarea pensiilor în raport cu salariile de bază ale magistraţilor în activitate nu este recunoscut tuturor categoriilor de magistraţi pensionari.
În ultimul motiv de recurs, recurentul a criticat tratamentul discriminatoriu care i-a fost aplicat în privinţa dreptului la pensie, motivând că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 20 din Constituţie, art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 26 din Pactul Internaţional privind drepturile civile şi politice.
Recursul este nefondat.
În baza deciziei nr. 139945/25 aprilie 1997, recurentul beneficiază de pensia pentru munca depusă şi limita de vârstă stabilită de Oficiul de pensii al judeţului Alba în condiţiile Legii nr. 3/1977.
Cererea recurentului de recunoştere a dreptului la pensia de serviciu şi la actualizarea cuantumului acesteia în funcţie de veniturile magistraţilor în activitate a fost corect respinsă de instanţa de fond, constatându-se că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 92/1992 pentru acordarea acestei categorii de pensie.
Conform art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 142/1997, pensia de serviciu se acordă magistraţilor cu o vechime de cel puţin 25 de ani în magistratură.
Recurentul nu îndeplineşte această condiţie, întrucât a exercitat funcţia de judecător numai 9 ani şi, până la data pensionării, a exercitat alte funcţii juridice care nu sunt asimilate funcţiei de magistrat. Deşi aceste ultime funcţii sunt printre cele enumerate în art. 44 din Legea nr. 92/1992 republicată, ca reprezentând vechime în magistratură, activitatea desfăşurată de recurent în perioadele respective nu este asimilată funcţiei de magistrat, aşa cum a fost definită în art. 42 din aceeaşi lege. Conform prevederilor legale sus-menţionate, au calitatea de magistrat şi fac parte din corpul magistraţilor judecătorii de la toate instanţele judecătoreşti, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă aceasta, precum şi magistraţii asistenţi ai Curţii Supreme de Justiţie.
În consecinţă, printr-o corectă interpretare a dispoziţiilor Legii nr. 92/1992, instanţa de fond a stabilit că recurentul nu este în drept să beneficieze de pensia de serviciu a magistraţilor şi că vechimea pentru perioadele lucrate în funcţia de judecător şi în alte funcţii juridice nu poate fi valorificată decât prin calcularea pensiei care i-a fost deja acordată în condiţiile Legii nr. 3/1977.
Curtea constată că este nefondată şi susţinerea recurentului privind recunoaşterea dreptului la actualizarea pensiei de serviciu şi pentru persoanele pensionate anterior modificării şi completării Legii nr. 92/1992 prin Legea nr. 142/1997. Cum recurentul nu este titular al dreptului la pensie de serviciu, apare ca lipsită de temei legal cererea sa de a se actualiza pensia sa, calculată în sistemul prevăzut de Legea nr. 3/1977, dar în raport de condiţiile reglementate prin Legea nr. 92/1992 pentru altă categorie de pensie, respectiv în funcţie de veniturile magistraţilor în activitate.
Ultima critică din recurs este de asemenea nefondată, întrucât recurentul nu îndeplineşte condiţiile legale pentru acordarea pensiei de serviciu şi deci calcularea pensiei sale în baza Legii nr. 3/1997 nu reprezintă o discriminare faţă de magistraţii pensionaţi. Conform jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă uniformitate, astfel încât la situaţii diferite se justifică instituirea unui tratament juridic diferenţiat.
Faţă de considerentele expuse, Curtea a respins recursul ca nefondat.