Potrivit Art. 205 si urm. din Cod proc. fiscala, impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale, se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii.
Este indreptatit la contestatie numai cel care considera ca a fost lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia. In acest din urma caz, persoana care formuleaza o contestatie pentru lipsa unui act administrativ fiscal trebuie sa demonstreze dreptul sau sau interesul legitim lezat. Prin lipsa actului administrativ fiscal se intelege nesolutionarea in termenul legal a unei cereri a contribuabilului pentru emiterea unui act administrativ fiscal.
Baza de impunere si impozitul, taxa sau contributia stabilite prin decizie de impunere se contesta numai impreuna. In aceleasi conditii pot fi contestate si deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
Contestatia se depune la organul fiscal al carui act administrativ este atacat si nu este supusa taxelor de timbru.In contestatiile care au ca obiect sume se va specifica cuantumul sumei totale contestate, individualizata pe categorii de impozite, taxe, datorie vamala, contributii, precum si accesorii ale acestora. In situatia in care contestatorul precizeaza ca obiectul contestatiei il formeaza actul administrativ fiscal atacat, fara insa a mentiona, inauntrul termenului acordat de organul de solutionare, cuantumul sumei totale contestate, individualizata pe feluri de impozite, taxe, datorie vamala, contributii, precum si accesorii ale acestora, sau masurile pe care le contesta, contestatia se considera formulata impotriva intregului act administrativ fiscal.
In solutionarea contestatiei, organul competent se pronunta prin decizie (la ANAF) sau dispozitie (la autoritatile administratiei publice locale), dupa caz.
Decizia sau dispozitia este definitiva in sistemul cailor administrative de atac.
Prin decizia data, contestatia va putea fi admisa, in totalitate sau in parte, ori respinsa. In cazul admiterii contestatiei se decide, dupa caz, anularea totala sau partiala a actului atacat. Daca prin decizie se desfiinteaza – total sau partial – actul administrativ atacat, urmeaza sa se incheie un nou act administrativ fiscal care va avea in vedere strict considerentele deciziei de solutionare.
Solutia de desfiintare este pusa in executare in termen de 30 de zile de la data comunicarii deciziei, iar noul act administrativ fiscal emis vizeaza strict aceeasi perioada si acelasi obiect al contestatiei pentru care s-a pronuntat solutia de desfiintare.
Comunicarea deciziei si calea de atac. Potrivit art. 218 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, decizia privind solutionarea contestatiei se comunica contestatorului, persoanelor introduse, precum si organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
Alineatul (2) al aceluiasi articol precizeaza ca deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei potrivit art. 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii.
In situatia atacarii la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, a deciziei prin care s-a dispus desfiintarea, incheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a solutiei de desfiintare emise in procedura de solutionare a contestatiei se face dupa ce hotarârea judecatoreasca a ramas definitiva si irevocabila.
Exceptia de neconstitutionalitate anuntata in preambul se refera la aceste ultime dispozitii citate, din alin.(1) si (2) ale art. 218 Cod Procedura Fiscala. Exceptia a fost invocata de instanta de judecata, din oficiu, intr-un dosar având ca obiect solutionarea contestatiei formulate impotriva unui act administrativ-fiscal.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine, in esenta, ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, intrucât persoana vatamata in drepturile sau interesele sale legitime printr-un act administrativ fiscal nu poate ataca in fata instantei de contencios administrativ acest act, ci doar decizia emisa in procedura de solutionare a contestatiei administrative, fiind ingradit dreptul sau de acces la justitie prin contestarea in fata instantei a actului vatamator in situatia in care organul fiscal refuza expres solutionarea contestatiei administrative sau nu solutioneaza aceasta contestatie in termenul legal de 30 de zile.
In aceasta situatie, partea vatamata poate doar sa solicite instantei de contencios administrativ obligarea organului fiscal la solutionarea contestatiei administrative. Dar, in acest caz, solutionarea litigiului fiscal nu mai are loc intr-un termen rezonabil si intr-o maniera echitabila, ci se face in detrimentul intereselor procesuale ale contribuabilului si in favoarea organului fiscal care, prin refuzul de solutionare a cererii in termenul legal, impiedica accesul contribuabilului la instanta de contencios administrativ si solutionarea litigiului fiscal intr-un termen rezonabil.
CCR a respins, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate. Invocând si jurisprudenta sa anterioara, prin raportare la critici similare, Curtea subliniaza ca “cel care se considera lezat in drepturile sale prin lipsa actului administrativ fiscal se poate adresa instantei de judecata pentru obligarea organului fiscal de a emite decizia de solutionare a contestatiei”.
De asemenea, in toate cazurile, “ulterior pronuntarii deciziei de catre organul fiscal, contestatorul nemultumit poate ataca aceasta decizie la instanta de contencios administrativ competenta. In solutionarea cererii, instanta de contencios administrativ este competenta sa se pronunte si asupra legalitatii operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii, adica si asupra actelor administrative fiscale contestate in fata organului fiscal.”
Curtea a constatat, totodata, ca “eventualul comportament al partilor sau al institutiilor administrative care determina o intârziere in solutionarea contestatiei nu reprezinta o problema de constitutionalitate, ci una ce tine exclusiv de conduita partilor implicate, conduita ce nu este determinata de textul de lege criticat. “