Fiind reglementate de norme de ordine publica, partile nu pot deroga de la aceste dispozitii, ele avand caracter imperativ.
Se impun o serie de observatii cu privire la instanta competenta – cea de la ultimul domiciliu al defunctului, acesta fiind si locul deschiderii succesiunii:
a) mostenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului [art. 954 alin. (2) teza I NCC];
b) daca ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se afla pe teritoriul Romaniei, mostenirea se deschide la locul din tara aflat in circumscriptia notarului public celui dintai sesizat, cu conditia ca in aceasta circumscriptie sa existe cel putin un bun imobil al celui care lasa mostenirea [art. 954 alin. (3) teza I NCC];
c) in cazul in care in patrimoniul succesoral nu exista bunuri imobile, locul deschiderii succesiunii este in circumscriptia notarului cel dintai sesizat, cu conditia ca in circumscriptia acestuia sa se gaseasca bunuri mobile ale celui care lasa mostenirea [art. 954 alin. (3) teza a II-a NCC];
d) o a patra ipoteza la care face referire NCC este aceea in care in patrimoniul succesoral nu exista bunuri situate in Romania, caz in care, locul deschiderii succesiunii va fi in circumscriptia notarului public cel dintai sesizat [art. 954 alin. (3) teza a III-a NCC].
Normele de competenta exclusiva analizate se aplica urmatoarelor cereri:
a) cererilor privitoare la validitatea sau executarea dispozitiilor testamentare (de pilda, cererile pentru anularea unui testament);
b) cererilor privitoare la mostenire, precum si celor privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul impotriva altuia (cererea privind reductiunea liberalitatilor excesive atunci cand este formulata de mostenitori, cererea privind anularea certificatului de mostenitor etc.).
Spre deosebire de C.proc.civ., NCPC consacra expres competenta instantei de la ultimul domiciliu al defunctului si pentru cererile privitoare la sarcinile mostenirii. De asemenea, intocmai ca in reglementarea anterioara, instanta de la ultimul domiciliu al defunctului este competenta numai daca este vorba despre cereri introduse de catre mostenitori si care vizeaza pretentii pe care acestia le-ar avea impotriva altor mostenitori. Per a contrario, competenta se stabileste conform regulii de drept comun in cazul cererilor formulate de catre mostenitori impotriva unor terti.
c) cererilor legatarilor sau ale creditorilor defunctului impotriva vreunuia dintre mostenitori sau impotriva executorului testamentar. Pentru a fi incidente aceste dispozitii, se impune ca reclamantul sa aiba calitatea de creditor al succesiunii, respectiv sa urmareasca valorificarea unor drepturi de creanta asupra succesiunii.
In masura in care in masa succesorala se gaseste si unul sau mai multe bunuri imobile, cererea ramane guvernata de dispozitiile articolului analizat, nefiind aplicabile dispozitiile art. 117 NCPC pentru simplul motiv ca imobilul ca bun singular face parte din masa bunurilor succesorale, iar lichidarea indiviziunii vizeaza toate aceste bunuri.
De asemenea, avand in vedere ca acest articol stabileste competenta teritoriala in materie de mostenire, se pune intrebarea ce instanta va fi competenta material sa solutioneze aceste cereri. Avand in vedere dispozitiile art. 94 pct. 1 lit. i) NCPC, competenta materiala de solutionare a acestor cereri revine judecatoriei.