legislatia muncii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr.2686/88/2008 reclamantul………. a chemat în judecată Ministerul Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti şi Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa aceştia să fie obligaţi să îi plătească salariul lunar cuvenit ca poliţist, pentru funcţia de şef serviciu, fără

a prejudicia salariul cu echivalentul sumelor primite de la instituţia unde este detaşat, pentru orele suplimentare, diferenţa de 5\% dintre suma salariului de merit oferit de Primăria Municipiului Tulcea şi cea pe care o oferă MIRA pentru toţi poliţiştii începând cu data de 1 aprilie 2005. sume actualizate la data plăţii efective, prin aplicarea coeficientului de inflaţie şi a dobânzii legale, pentru perioada 1 aprilie 2005 – septembrie 2008.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că începând cu data de 1.04.2005 a fost detaşat ca poliţist de la MIRA – Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor Bucureşti, la Consiliul Local al Municipiului Tulcea – Serviciul Public Comunitar Local de evidenţă al persoanelor.

Drepturile salariale ale poliţiştilor detaşaţi în afara MIRA, sunt reglementate prin anexa 4 din OG nr.38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, potrivit cărora poliţiştii detaşaţi beneficiază de salariul de bază al funcţiei îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizaţii, premii, sporuri şi alte drepturi care se acordă personalului civil din unităţile unde îşi desfăşoară activitatea, iar salariul pentru gradul profesional şi gradaţiile calculate la aceasta sunt plătite din fondurile Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor Bucureşti.

S-a mai arătat că potrivit OG nr.38/2003, anexa 4 pct.1 lit.c, dacă drepturile salariale sunt mai mici decât cele ce i s-ar cuveni ca poliţist pe funcţie similară în unităţile de poliţie, Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor trebuie să-i plătească această diferenţă la salariu, dar aceasta a stabilit un salariu virtual pe care i-l plăteşte lunar.

S-a mai arătat că în baza hotărârii Consiliului Local nr.8/7.01.2005 reclamantul are funcţia de şef serviciu la Consiliul Local Tulcea, iar salarizarea se efectuează conform prev. OG nr.6/2007 şi că beneficiază atât de prime lunare, de ore suplimentare, salariu de merit cât şi de majorarea salariilor.

Reclamantul susţine că pârâta Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor Bucureşti îi reţine din sumele de bani pe care ar fi trebuit să i le plătească şi oricât i s-ar majora salariul, nu poate beneficia de acest drept.

Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe disp. Legii nr.353/2003, pentru aprobarea OG nr.38/2003, OG nr.6/2007, Ordinul MIRA nr.S/629/2008, art.164 al.1 din Legea nr.53/2003.

Prin adresa nr.20060/20.01.2009 Consiliul Local al Municipiului Tulcea – Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor a Municipiului Tulcea, la solicitarea instanţei a comunicat relaţii cu privire la faptul că reclamantul are calitatea de funcţionar public cu statut special, fiind detaşat ca poliţist la acest serviciu şi încadrat pe funcţia de şef serviciu prin HCL al Municipiului Tulcea nr.8/27.01.2005.

Au fost depuse în copie la dosar hotărârea consiliului local, mai sus menţionată, adresa Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor Bucureşti din 13.01.2005 prin care îşi exprimă acordul pentru numirea reclamantului în funcţia de şef serviciu, statul de funcţii al Consiliului Local Tulcea, anexa nr.1 la HCL nr.8/2005, adeverinţa nr.703189/22.01.2009, a INEP, prin care se atestă faptul că reclamantul este încadrat ca funcţionar public cu statut special începând din 15 septembrie 2003 şi până în prezent, fiind detaşat de la data de 1 aprilie 2005 la Serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor a municipiului Tulcea.

Analizând cu prioritate excepţia invocată de către pârâta MIRA prin reprezentant, la termenul din 6.02.2009 cu privire la prescripţia dreptului la acţiune a reclamantului, pentru perioada 1 aprilie 2005 – 1 septembrie 2005, instanţa apreciază că aceasta este întemeiată.

Astfel, reclamantul a înţeles să promoveze prezenta cerere în luna octombrie 2008 iar drepturile salariale sunt solicitate începând cu 1 aprilie 2005 şi până la data de 1 septembrie 2005 sunt prescrise, întrucât dreptul la acţiune în ceea ce priveşte plata acestor drepturi este prescris, fiind situat în afara termenului general de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958.

Prin urmare, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a reclamantului pentru această perioadă este întemeiată urmând a fi admisă cu privire la perioada 1 aprilie – septembrie 2005.

În ceea ce priveşte plata drepturilor salariale pentru perioada octombrie 2005 – septembrie 2008, instanţa reţine următoarele:

Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, reclamantul………. are calitatea de funcţionar public cu statut special (poliţist) şi începând cu data de 1 aprilie 2005, acesta a fost detaşat din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti la Serv Public Comunitar de Evidenţă al persoanelor al municipiului Tulcea.

Prin urmare, drepturile salariale solicitate sunt reglementate în mod expres prin OG nr.38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor anexa 4, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.553/2003 cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit dispoziţiilor din anexa 4 la OG nr.-38/2003, pct.1 lit. a şi b, poliţiştii detaşaţi să îndeplinească funcţii în afara ministerului internelor şi reformei administrative, beneficiază de salariul de bază al funcţiei îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizaţii, premii şi alte drepturi care se acordă personalului civil din unităţile unde îşi desfăşoară activitatea, drepturi plătite din fondurile instituţiilor unde aceştia sunt detaşaţi, precum şi de salariul pentru gradul profesional şi gradaţiile calculate la acesta, care se acordă în mod separat din fondurile Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor Bucureşti.

Potrivit pct.1 lit.c din anexa 4 la OG nr.38/2003 atunci când aceste drepturi salariale sunt mai mici decât cele care li s-ar cuveni poliţiştilor încadraţi în unităţile de poliţie pe funcţii similare celor pe care le îndeplinesc la unităţile unde sunt detaşaţi, cei în cauză pot opta pentru drepturile salariale poliţiştilor încadraţi în unităţile de poliţie.

În această situaţie drepturile salariale cuvenite în raport de legislaţia aplicabilă personalului unităţilor de poliţie unde poliţiştii sunt detaşaţi se acordă de aceste unităţi iar diferenţa până la totalul drepturilor se acordă de Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor Bucureşti.

Prin totalul drepturilor salariale cuvenite ca poliţişti, se înţelege salariul de bază corespunzător funcţiei de poliţist, asimilată, precum şi celelalte sporuri şi indemnizaţii stabilite prin ordin al Ministrului internelor şi reformei administrative.

În aceste condiţii însă, plata primelor, premiilor, a altor drepturi, ore suplimentare au legătură cu locul de muncă unde sunt detaşaţi poliţiştii şi se pot acorda în funcţie de rezultatele activităţii desfăşurate, natura acestei activităţi – care ar impune efectuarea de ore suplimentare – existenţa fondurilor băneşti din care se finanţează plata premiilor şi a orelor suplimentare.

Dosar nr. 2102/88/2008TRIBUNALUL TULCEASECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIVSENTINTA CIVILA Nr. 155 Şedinţa publică Din data de 04 Februarie 2009.Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.2102/88/2008, reclamanţii………………, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată Curtea de Conturi a României la plata unei despăgubiri proporţională cu prejudiciul suferit, reprezentând contravaloarea primelor de concediu neacordate pentru perioada 2001 – 2007, actualizată cu coeficientul de inflaţie, calculat de la data la care trebuiau plătite drepturile, până la data achitării integrale a acesteia şi în continuare.

În drept şi-au întemeiat solicitările pe dispoz. art.1(2), lit.e(i), art.2(1) şi art.27 din OG nr.137/2000, republicată, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare şi ale art.161(4) şi art.269 din Legea nr.53/2003 din MUNCII

În motivare s-a arătat că, au calitatea de angajaţi cu contract de muncă pe durată nedeterminată, aflaţi în raporturi de muncă cu angajatorul Curtea de Conturi a României, raporturi guvernate de Legea nr.53/2003, Codul muncii.

Pentru activitatea desfăşurată beneficiază de un salariu sub formă de indemnizaţie, care reprezintă contravaloarea muncii prestate, la fel ca şi funcţionarii publici. În vederea aplicării principiului egalităţii de tratament, consideră că ar fi trebuit să beneficieze de prima de concediu pentru anii 2001 – 2007, potrivit disp. art.35(2) din Legea nr.188/1999, republicată în Monitorul Oficial nr.365/29 mai 2007, care precizează că funcţionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat, în condiţiile în care legile bugetului de stat pe anii 2006 – 2007 nu mai suspendă acordarea acestei prime. De altfel, în anul 2007 prima de concediu a fost plătită tuturor funcţionarilor publici, neexistând restricţii în acest sens, prin legea bugetară anuală, iar art.23, alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale ale funcţionarilor publici menţionează: La plecarea în concediul de odihnă funcţionarii publici au dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu.

În drept, şi-au întemeiat acţiunea pe următoarele reglementări: prevederile Constituţiei României revizuite, republicată în MO, partea I, nr.767/31 octombrie 2003, preved.art.39 din Legea nr.53/2003 din Codul Muncii, cu modificările şi completările ulterioare, preved. art.27 din OG nr.137/2000 republicată, disp. art.35 (2) şi art.114 din Legea nr.188/1999 republicată, rap.la disp.art.1(2) din Legea nr.94/1992, republicată cu modificările şi completările ulterioare, preved.Deciziei nr.LXXVII(77)/5.11.2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, preved. OUG nr.146/19.12.2007 publicată în MO nr.877/20.12.2007, prin care Guvernul României a aprobat plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 – 2006.

În apărare, Curtea de Conturi a României a depus la dosarul cauzei: întâmpinare, hotărârea nr.282/21.05.2008 pronunţată de C.N.C.D., cerere de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor şi precizări.