Lex fori

lex fori, locuţiune latină care desemnează legea procedurală aplicabilă raporturilor juridice cu elemente de extraneitate. L.f. reglementează principalele aspecte privitoare la desfăşurarea procesului civil, de la promovarea cererii de chemare în judecată şi până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti. Astfel, l.f. reglementează forma cererii de chemare în judecată, condiţiile actelor de procedură, termenele de procedură, administrarea şi aprecierea probelor; de asemenea, l.f. stabileşte regulile de desfăşurare a procesului şi determină jurisdicţia competentă. L.f. nu se aplică condiţiilor de admisibilitate a probelor preconstituite şi executării silite.

lex fori, expresie folosită pentru a denumi legea penală aplicabilă, în caz de concurs de legi penale în spaţiu, cînd aceasta este aleasă în raport cu locul unde se efectuează urmărirea penală (art. 4, 5 şi 6, C.p.). L.f. în materie procesual-penală este întotdeauna legea în vigoare pe teritoriul ţării în care se desfăşoară procesul penal. Chiar în cazul recunoaşterii hotărîrilor penale sau actelor judiciare străine se aplică aceleaşi reguli. Recunoaşterea hotărîrii sau a actelor judiciare străine are loc în faţa organului judiciar român numai dacă hotărîrea a fost pronunţată de o instanţă competentă sau un organ judiciar competent. Verificarea se face în raport cu prevederile legale care se aplică în faţa organului respectiv, adică potrivit „legii forului”. Îndeplinirea condiţiei prevăzute mal sus se constată pe baza certificării autorităţii competente a statului străin (art. 520, C.p.p.).

lex fori (expr. lat. „legea forului”) -expresie folosită pentru a denumi legea penală aplicabilă, în caz de concurs de legi penale în spaţiu, când aceasta este aleasă în raport cu locul unde se efectuează urmărirea penală (art. 4, 5, 6 C. proc. pen.).

LEX FORI (latină), legea instanţei.