Prin sentinta penala nr.103 din 23 octombrie 1997, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpat pentru tentativa la infractiunea de omor deosebit de grav, prevazuta de art.20 raportat la art.174, art.176 lit.b si f C.pen.
S-a retinut ca, in timpul unei perchezitii domiciliare, doi ofiteri de polilie au incercat sa-l imobilizeze pe inculpat si sa-i puna catusele. Avand o bardita in mana, inculpatul s-a urcat pe caruta situata in curte (intr-o pozilie de aparare fata de intentia politistilor de a-l incatusa) si a lovit o singura data spre cei doi. Cel din fata s-a ferit, bardita lovindu-l pe cel de-al doilea peste brat, cauzandu-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare ingrijiri medicale timp de 4-5 zile.
Incadrarea juridica a faptei in infractiunea prevazuta de art.20 raportat la art.176 lit.a C.pen. nu subzista, atata timp cat inculpatul a aplicat o singura lovitura, prin care nu putea nicicum ucide doua persoane.
Dar nici incadrarea in dispozitiile art.20 raportat la art.176 lit.f nu este corecta, din materialitatea faptelor neputandu-se trage concluzia ca faptuitorul a urmarit sa ucida sau ca a acceptat eventualitatea de a produce moartea, intensitatea loviturii (care a produs o rana superficiala la brat) nu era de natura sa duca la acest rezultat, chiar daca ar fi vizat capul victimei.
Pentru aceste motive, Curtea de Apel Suceava a admis apelul si a desfiintat partial sentinta, in sensul schimbarii incadrarii juridice a faptelor in doua infractiuni de ultraj, prevazute de art.239 alin.1 si 3 si respectiv art.239 alin.2 si 3 C.pen.
Curtea de Apel, decizia nr.95 din 3 iunie 1998