#livecoltuc – stampila nu mai este obligatorie

BANCA TRANSILVANIA SA pierde pe dare in plata in 2018 Vezi Cum

#livecoltuc – stampila nu mai este obligatorie

#livecoltuc – stampila nu mai este obligatorie Multumim #livecoltuc – stampila nu mai este obligatorie Vezi

 

 

ȘTAMPILÁ vb. I. tr. A pune o ștampilă. [Varstampila vb. I. / < it. stampigliare, cf. fr. estampiller].

Sursa : neologisme

ȘTAMPILÁ vb. tr. a aplica o ștampilă. (< fr. estampillerdupă it. stampigliare)

Sursa : neoficial

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruȘTAMPILA

 Rezultatele 1 – 6 din aproximativ 6 pentruȘTAMPILA.

ȘTAMPILĂ

ȘTAMPÍLĂ , ștampile , s . f . 1. Instrument format dintr – o placă de cauciuc , de lemn sau de metal fixată pe un mâner , pe care sunt gravate un semn , o inscripție sau o emblemă , cu care se ștampilează acte , mărfuri , obiecte etc . 2. Semn , inscripție sau emblemă care se aplică pe un document pentru a – i da valabilitate , pe mărfuri sau pe corpul animalelor , pentru a le arăta proveniența sau apartenența etc . ; sigiliu . [ Var . : stampílă s .

AEROCARTOFILIE

AEROCARTOFILÍE s . f . Ramură a cartofiliei care se ocupă de ștampilele poștei aeriene . [ Pr . : a – e – ] – Aero – +

FRANCATURĂ

FRANCATÚRĂ , francaturi , s . f . Ansamblul mărcilor poștale și al ștampilelor aplicate pe o corespondență . – Franca + suf . –

OBLITERA

OBLITERÁ , obliterez , vb . I . 1. Refl . și tranz . ( Livr . ; despre inscripții , manuscrise etc . ) A ( se ) șterge treptat , a deveni sau a face să devină neciteț . 2. Tranz . A anula o marcă poștală sau un timbru prin aplicarea unei ștampile . 3. Tranz . ( Med . ) A astupa , a

TUȘ

TUȘ , tușuri , s . n . 1. Cerneală specială ( mai ales neagră ) , rezistentă la apă , folosită la anumite desene , la aplicarea ștampilelor , în poligrafie etc . 2. Substanță solidă sau lichidă , de culoare neagră , obținută din negru de fum și folosită la

TUȘIERĂ

TUȘIÉRĂ , tușiere , s . f . Cutie de metal care conține o perniță îmbibată cu tuș , folosită la umezirca ștampilei , înainte de aplicarea ei . [ Pr . : – și – e – ] – Tuș + suf . –