locuinţe

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a interzis ascultarea convorbirilor telefonice ale jurnalistilor sau perchezitionarea locuintelor si a redactiilor pentru aflarea surselor

de

,,Cauza a privit perchezitiile realizate la sediile ziarelor L’Equipe si Le Point, precum si la domiciliile unor jurnalisti angajati la aceste ziare, acuzati de violarea secretului anchetei si de ascunderea de documente furate. Autoritatile urmareau sa descopere originea unor scurgeri de informatii care

au avut loc in legatura cu o ancheta privind o eventuala dopare a unor ciclisti. Au fost realizate o serie de perchezitii la sediul ziarelor si la domiciliile unor jurnalisti, au fost confiscate unele bunuri si au fost analizate desfasuratoarele convorbirilor telefonice ale jurnalistilor suspecti; actiunile au luat sfarsit din lipsa de probe. Curtea a ajuns la concluzia ca Guvernul nu a demonstrat pastrarea echilibrului intre interesele aflate in joc. Aceasta a invocat hotararea pronuntata in cauza Goodwin c. Marea Britanie, reamintind ca balanta dintre interesele vizate trebuie sa incline in favoarea celui al apararii libertatii presi intr-o societate democratica. Or, masurile litigioase nu au reprezentat mijloace proportionale pentru atingerea scopurilor legitime urmarite, tinand cont de interesul societatii democratice in asigurarea mentinerii libertatii presei.

In fapt, reclamantii sunt cetateni francezi, fiind jurnalisti la cotidianul sportiv L’Equipe si la saptamanalul Le Point. In anul 2004, s-a derulat o ancheta judiciara referitor la un potential dopaj al ciclistilor din echipa Cofidis. Ziarul Le Point a publicat in 22 ianuarie 2004 un articol semnat de o parte din reclamanti in care erau redate in extenso anumite pasaje din procesele verbale de transcriere a interceptarilor telefonice din cadrul anchetei. La data de 29 ianuarie 2004, a aparut un nou articol in Le Point, sub semnatura acelorasi jurnalisti, care divulga o lista de produse interzise descoperite la un vechi ciclist in urma unei perchezitii. Ca urmare a acestor publicatii, Inspectoratul general al serviciilor politiei nationale a deschis o ancheta preliminara. La data de 4 februarie 2004, Parchetul din Nanterre a solicitat Inspectoratului o ancheta vizand aceleasi fapte. La data de 8 aprilie 2004, societatile Cofidis si Cofidis Compétition au depus plangere impotriva unui articol care ar fi trebuit sa apara ziua urmatoare in ziarul L’Equipe, invocand caracterul injurios al celor scrise, existenta unei atingeri aduse prezumtiei de nevinovatie si secretului anchetei. Intre 20 octombrie si 25 noiembrie 2004, doisprezece politisti, trei dintre jurnalistii reclamanti, precum si directorul ziarului Le Point au fost audiati. La data de 10 ianuarie 2005, procurorul a ordonat o perchezitie la sediul celor doua ziare, pentru a gasi urme ale proceselor verbale deturnate.

La data de 1 iulie 2005, judecatorul de intructie a transmis dosarul parchetului. In 2-3 octombrie 2005, ziarul Le Monde a publicat o conversatie cu judecatorul care a instrumentat cazul pe tema eventualelor complicatii survenite in ancheta, acesta din urma spunand ca acest caz nu era prioritar pentru Ministerul de Justitie, ca numarul de politisti care il asistau era insuficient si ca se comisesera niste erori judiciare. In niciun moment nu mentiona articolele publicate in Le Point si in L’Equipe si nici nu amintea de potentialele repercusiuni negative ale acestora asupra anchetei in curs. La data de 2 februarie 2006, doi dintre jurnalisti au solicitat anularea actelor referitoare la perchezitionarea sediilor ziarului L’Equipe si a domiciliilor lor, precum si anularea actelor referitoare la interceptarile telefonice. La data de 13 februarie 2006, ceilalti trei reclamanti au depus aceleasi cereri. La data de 26 mai 2006, camera de instructie a Curtii de Apel din Versailles a constatat ca prin articolele publicate de jurnalisti s-a adus atingere prezumtiei de nevinovatie a persoanelor vizate in articole, incalcandu-se totodata si dreptul la viata privata prin publicarea unor convorbiri telefonice. Aceasta declara nule perchezitiile desfasurate la sediile celor doua ziare, precum si ascultarile convorbirilor jurnalistilor, estimand ca asemenea masuri nu erau, in lumina articolului 10 din Conventie, necesare in acel stadiu al procedurii. In schimb, aceasta a decis ca celelalte masuri procedurale au fost legitime, necesare si adaptate scopului vizat, constituind o ingerinta proportionata in ceea ce priveste exigentele referitoare la respectul sursei de informare

Magistratii din instantele din toata tara se reunesc pentru a discuta masurile de reducere a salariilor

de
Magistratii din instantele din toata tara se reunesc, in aceasta saptamana, in cadrul unor adunari generale, pentru a-si exprima pozitia fata de masurile Guvernului de reducere a salariilor si pensiilor angajatilor din sistemul
bugetar, prin invocarea dispozitiilor art. 53 din constitutie

1. Zona portuara amplasata de-a lungul unui chei si amenajata special pentru acostarea navelor si manipularea marfurilor.
Organ de stat care exercita puterea executiva, constituit de puterea suprema de stat.
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Organ de stat care exercita puterea executiva, constituit de puterea suprema de stat.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,

Presedintele Uniunii Nationale a Judecatorilor din Romania (UNJR), Dana Garbovan, a declarat, pentru AGERPRES, ca aceste adunari generale au fost convocate pentru a adopta un punct de vedere unitar al judecatorilor fata de masurile luate de Guvern.

Cea mai scumpă casă vândută în prima parte a anului este o vilă situată în zona Dorobanţi-ambasade, în suprafaţă de 700 metri pătraţi

de

Până acum, cea mai mare tranzacţie de pe piaţa locuinţelor de lux a fost încheiată între George Becali şi fiul lui Max Auschnit, cunoscut industriaş din perioada interbelică, pentru o casă în valoare de 7 milioane dolari.

 

Totodată, cea mai scumpă locuinţă aflată în prezent pe piaţă este o vilă din Dorobanţi, care are un preţ de 10 milioane euro.

„A mai fost, într-o perioadă, o locuinţă de 10 milioane euro, în zona Iancu Nicolae, care s-a vândut, după trei ani de la listare, la un preţ redus. Acum nu are rost să îţi pierzi vremea cu proprietăţi atât de scumpe, pentru că nu le cumpără nimeni”, a declarat Ionuţ Bordei, directorul departamentului rezidenţial al CB Richard Ellis-Eurisko.

 Business Standard.

Foştii demnitari nu vor să plece din casele de protocol

de

443

Eugen Nicolăescu, fostul ministru al Sănătăţii, stă într-o locuinţă a RA-APPS de pe strada Polonă, despre care nu vrea să vorbească.

 

 

 

Un alt fost ministru al cabinetului Tăriceanu care trebuie să părăsească locuinţa primită de la RAPPS este Karoly Borbely care a condus ministrul comunicaţiilor. Nici Georgiu Gingăraş, fost ministru al sportului în guvernul Adrian Năstase nu a predat locuinţa de serviciu pe motiv că fiica sa locuieşte acolo.

„Acel apartament este într-o scară de bloc, care nu a avut nimic şi a trebuit să îl aranjez. Adică, dacă eu găseam un apartament mobilat şi veneam numai cu vesela şi cu hainele era normal, şi se termina mandatul, plecai. Aşa am zis: „Lăsaţi-mi copilul să îşi termine studiile” şi aşa că se interpretează în fel şi chip”, a declarat  Georgiu Gingăraş.

Sunt şi foşti demnitari care justifică păstrarea casei de la RAPPS prin faptul că se judecă cu statul fie pentru acea locuinţă, fie pentru funcţia din care au fost eliberaţi. Fostul procuror general al României, Tănase Joiţa, nu mai are de ani de zile o funcţie publică, dar refuză să predea casa.

realitatea