Numai 5% dintre firmele româneşti declarate insolvente scapă de faliment
Managerii români preferă de multe ori falimentul unui plan concret de redresare a afacerii
Anul viitor va fi unul sumbru pentru Intreprinderile Mici şi Mijlocii (IMM-uri) din România. Presiunea dobânzilor din ce în ce mai mari, condiţiile mult mai stricte cerute de bănci pentru a acorda împrumuturi şi scăderea cererii în special din partea partenerilor economici externi vor determina multe firme să îşi închidă obloanele.
Efectele crizei se văd deja: la nivelul lunii septembrie tribunalele româneşti aveau pe rol circa 15.000 de dosare de insolvenţă, faţă de 12.000 la nivelul întregului an 2007, fiind de aşteptat ca anul viitor numărul acestora să crească şi mai mult. Înainte de a fi declarate falimentare însă, firmele pot intra însă sub protecţia, deloc de neglijat, a legii 85/2006, pentru a câştiga timpul necesar unei eventuale redresări. În SUA circa 20% dintre firmele care intră în procedura de insolvenţă reuşesc, în cele din urmă, să se salveze şi să evite falimentul. În România procentul este de sub 5%.
“În România deschiderea procedurii de insolvenţă duce în mai mult de 95% dintre cazuri la faliment. Managerii şi acţionarii acestor firme ar putea profita de legea insolvenţei. De exemplu, din momentul în care este deschisă procedura de insolvenţă în instanţă, firma respectivă nu mai poate fi atacată la tribunal prin procese”, ne-a declarat avocat Arin Stănescu, partener în cadrul firmei de avocatură Stănescu, Miloş, Dumitru şi Asociaţii, preşedinte al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR). El a precizat că în România legea veche a insolvenţei, 64/2005, s-a inspirat mai ales din cea americană, în timp ce legea mai nouă, din 2006, se apropie mai mult de practicile europene.
Americanii încearcă să-şi salveze firmele, românii le lasă să fie executate silit
Una dintre diferenţele principale între managerii şi acţionarii români şi cei americani, de exemplu, este că în România procedura de insolvenţă este pornită pe ultima sută de metri, când nu mai este timp pentru redresare, măsură care este luată, aproape integral, după cum spune Stănescu, de către creditori, adică de băncile sau companiile la care firma respectivă are datorii. Un alt beneficiu foarte important adus de intrarea în insolvenţă cu prezentarea unui plan de salvare a afacerii şi de plată ulterioară a datoriilor este faptul că după intrarea sub protecţia legii insolvenţei datoriile “îngheaţă”. Din momentul deschiderii dosarului la tribunal, la datoriile firmei respective nu se vor mai adăuga dobânzi sau penalităţi.
Info plus:
În Botswana este în continuare mai uşor să faci afaceri decât în România, conform unui top alcătuit de Banca Mondială. De fapt, Botswana se află cu nouă locuri înaintea României din punct de vedere al uşurinţei de a face afaceri, se arată în raportul “Doing Business 2009”. În 2008 ne situăm pe acelaşi loc 47 ca şi anul trecut. Cel mai mare dezavantaj al României este sistemul de plată a taxelor, unde ne aflăm pe locul 146, faţă de 134 în 2007. Ca mediu de afaceri la nivelul UE România a urcat trei locuri faţă de 2007, până pe 17, dar se află pe ultimul loc la plata taxelor.