Mandat judiciar

mandat judiciar, împuternicire dată de o persoană, care este parte într-un proces, unei alte persoane pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau/şi de reprezentare în judecată. Dacă cererea de chemare în judecată este făcută prin mandatar, în cerere trebuie făcută această menţiune, cu indicarea numelui şi calităţii reprezentantului. Justificarea calităţii de reprezentant se face prin procură, care se alătură cererii, în original sau în copie legalizată. Procura se poate da numai unei persoane cu capacitate de exerciţiu. în ceea ce priveşte conţinutul m.j., trebuie să fie o procură ad litem, adică să fie dată pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau/şi de reprezentare în judecată. Mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume, cu excepţia cazurilor în care cel care a dat procură generală nu are domiciliu şi nici reşedinţă în ţară sau dacă procura este dată unui prepus, când dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.

Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecăţii, chiar dacă nu cuprinde nicio arătare în această privinţă; el poate fi însă restrâns numai la anumite acte sau pentru anumită instanţă. Actele procedurale de dispoziţie nu se pot face de mandatar decât în temeiul unei procuri speciale. Din punctul de vedere al formei, procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi trecută în încheierea de şedinţă. In ceea ce priveşte încetarea m.j., spre deosebire de mandatul de drept comun, m.j. nu încetează prin moartea celui care l-a dat şi nici dacă acesta a devenit incapabil; mandatul durează până la retragerea lui de către moştenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului; în schimb, el încetează prin moartea sau punerea sub interdicţie a reprezentantului. Renunţarea sau retragerea mandatului nu poate fi opusă celeilalte părţi decât de la comunicare, afară numai dacă a fost făcută în şedinţă în prezenţa părţii. Mandatarul care renunţă la împuternicire este ţinut să înştiinţeze atât pe cel care i-a dat mandatul cât şi instanţa, cu cel puţin 15 zile înainte de termenul de înfăţişare sau de împlinirea termenelor căilor de atac.