marfa

Transporturile ilegale de cereale, confiscate cu masina cu tot.Casa de avocatura Coltuc va ajuta

de

Conform ultimelor modificari legislative, transportul in scop comercial al cerealelor sau produselor de panificatie, neinsotite de documentele prevazute de lege, care sa justifice provenienta licita a acestora, se

sanctioneaza cu amenda de la 3.000 de lei la 5.000 de lei, confiscarea marfii si a mijlocului de transport marfa utilizat in acest scop

Guvernul Boc a emis pe 30 iunie o Ordonanta de Urgenta prin care incearca sa opreasca comertul la negru cu grau si paine. Potrivit noilor reglementari TIR-urile prinse in trafic ca transporta grau sau paine fara acte de provenienta sunt confiscate direct de catre inspectorii ANAF si politisti. Guvernul a luat aceasta masura pentru ca piata neagra a comertului cu grau a depasit 50% din totalul tranzactiilor cu cereale din Romania. Presedintele Agrostar, Stefan Nicolae sustine ca pierderile anuale la bugetul de stat provocate de comertul ilicit cu cereale se ridica la 2 miliarde de euro. 

Guvernul a emis in 30 iunie Ordonanta de Urgenta 93 care prevede ca transporturile de cereale care nu au acte in regula sunt confiscate cu tot cu mijloacele de transport. In aceeasi ordonanta se prevede ca si produsele de panificatie (cum ar fi paine, n.red.) sunt confiscate daca transportul nu este insotit de actele doveditoare.

“Transportul in scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificatie, neinsotite de documentele prevazute de lege care sa justifice provenienta licita a acestora este amendat cu 3.000-5.000 de lei si confiscarea marfii si mijlocului de trasport marfa utilizat in acest scop”, se arata in Ordonanta de Urgenta a Guvernului.

Guvernul argumenteaza aceasta decizie mentionand ca fenomenul comercializarii la negru a cerealor a luat amploare in special in perioada de vara. “In perioada campaniei de vara se amplifica activitatile ilicite in care sunt implicati operatorii economici care se ocupa cu comercializarea si transportul cerealelor, fiind momentul in care se creeaza stocuri ilicite de cereale ce ulterior sunt utilizate pentru tranzactii comerciale sau productia de panificatie neinregistrata”, se mentioneaza in preambulul ordonantei publicate in Monitorul Oficial, pe 1 iunie.

Politistii isi iau 15% prima din ce confisca

Pentru a pune in aplicare prevederile guvernamentale urmeaza sa se creeze echipe mixte de politisti si inspectori ai Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. In ordonanta se mai prevede ca 15% din valoarea cerealelor si autovehiculelor confiscate urmeaza sa fie utilizate drept premii pentru inspectorii ANAF si politisti. Restul sumelor rezultate din valorificarea bunurilor intra la bugetul de stat.

Oficial baietii destepti de pe piata graului au 40%, neoficial piata neagra depaseste 50%.
Piata neagra a tranzactiilor cu cereale, in special grau, reprezinta aproximativ jumatate din piata din Romania. Intr-un raport preliminar realizat de Consiliul Concurentei la inceputul anului se arata ca vanzarile ilicite de grau din Romania sunt de 40% din totalul de tranzactii.

Piata cerealelor – 50% contrabanda

“Din informaţiile primite de la participanţii la piaţă, reiese existenţa unei pieţe negre, respectiv a tranzacţiilor nefiscalizate (pentru care nu se plăteşte TVA sau alte taxe şi impozite). Aceiaşi participanţi estimează nivelul acestei pieţe la aproximativ 40% din totalul tranzacţiilor, ceea ce conduce la pierderi semnificative generate bugetului de stat şi la dezavantaje competitive create participanţilor corecţi”, se arata in raportul Consiliului Concurentei. Descarca aici raportul Consiliului prezentat la inceputul anului.

Presedintele Federatiei Nationale a Sindicatelor din Agricultura, Agrostar, Stefan Nicolae sustine ca piata neagra reprezinta chiar 50% si ca acest fenomen persista de ani de zile. “Este una din problemele cele mai importante pe care le avem noi. Este un fenomen care continua de ani de zile pentru ca autoritatile nu iau masuri”, a declarat Nicolae Stefan.

Unul din factorii favorizanti ai acestui fenomen este in opinia lui Stefan Nicolae si faptul ca in tara noastra nivelul TVA-ului, de 19%, este mare pentru vanzatorii individuali. “In toate tarile UE nivelul de impozitare nu depaseste 5%. Astfel ca sigur ca se incurajeaza si comertul la negru cu grau”, mai spune presedintele Agrostar. Potrivit acestuia pagubele produse la bugetul de stat prin neplata taxelor se ridica anual la suma de 2 miliarde de euro.

Cum functioneaza piata neagra

Presedintele Agrostar a descris care este mecanismul vanzarii graului la negru. “Totul este foarte simplu. Sa presupunem ca eu am o firma de apartament. Merg direct la producatorii mici. Iau 30 de camioane si chem taranii si ii intreb. Tu cate tone? Pe piata kilogramul este sa zicem 50 sau 60 de bani. Eu spun taranului ca ii cumpar toata cantitatea, 10 mii de tone. Multi dintre acesti baieti destepti ai graului merg cu valiza de bani. Taranul cand vede banii nu mai cere chitante, e bucuros ca isi vinde productia chiar daca per total pierde.”

Dupa ce graul a fost achizitionat fara niciun document el este ori depozitat si intermediarul asteapta ca pretul pe kilogram sa mai creasca ori il vinde unui procesator. “Si aici s-a dezvoltat o piata neagra. Pentru ca nici procesatorii, adica cei din panificatie nu cumpara cu acte ci tot la negru. Si aici piata este cam tot la 50%”, a mai explicat Stefan Nicolae.

Legat de noua reglementare a Guvernului, presedintele Agrostar spune ca este circumspect. “Sigur e bine. Sa le ia si masinile si casele pentru ca acest comert la negru ne ruineaza pe noi comerciantii care platim taxe. Daca el vinde la 35 de bani kilogramul trebuie sa scad si eu pretul chiar daca eu merg in pierdere”, a mai declarat presedintele Agrostar.

 

Daca ati fost amendati, vi s-a confiscat marfa va ajuta Casa de avocatura Coltuc

 

www.coltuc.ro

avocat@coltuc.ro

Mărfuri returnate

de

Art. 207. – (1) Mărfurile româneşti care, după ce au fost exportate, sunt reintroduse pe teritoriul vamal al României şi puse în liberă circulaţie într-un termen de 3 ani sunt exonerate de drepturi de import la cererea persoanei interesate. Termenul de 3 ani poate fi prelungit în cazuri excepţionale.

(2) Când mărfurile returnate au fost, înaintea exportului lor de pe teritoriul vamal al României, puse în liberă circulaţie cu drepturi de import reduse sau zero, în funcţie de destinaţia lor finală, exonerarea de drepturi prevăzută de prezentul alineat se acordă numai dacă mărfurile urmează să primească aceeaşi destinaţie.
(3) Când mărfurile urmează să nu mai primească aceeaşi destinaţie, cuantumul drepturilor de import aferente se reduce cu cuantumul încasat la prima punere în liberă circulaţie a mărfurilor. În cazul în care cel de-al doilea cuantum îl depăşeşte pe cel încasat la punerea în liberă circulaţie a mărfurilor returnate, nu se acordă nici o rambursare.
(4) Exonerarea de drepturi de import prevăzută la alin. (1)-(3) nu se acordă pentru:
a) mărfurile exportate de pe teritoriul vamal al României în regim de perfecţionare pasivă, cu excepţia mărfurilor care se reintroduc în aceeaşi stare în care au fost exportate;
b) mărfurile care au făcut obiectul unei măsuri stabilite prin hotărâre a Guvernului, aplicate la exportul acestora în alte ţări. Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile şi condiţiile în care se poate deroga de la această prevedere.
Art. 208. – Exonerarea de drepturi de import prevăzută la art. 207 se acordă numai dacă mărfurile sunt reimportate în aceeaşi stare în care au fost exportate. Prin regulamentul vamal se pot stabili cazurile şi condiţiile în care se renunţă la această cerinţă.
Art. 209. – (1) Dispoziţiile art. 207 şi 208 se aplică în mod corespunzător produselor compensatoare iniţial exportate sau reexportate ca urmare a unui regim de perfecţionare activă.
(2) Cuantumul drepturilor de import legal datorate se stabileşte pe baza reglementărilor aplicabile în cazul regimului de perfecţionare activă, data reexportului produselor compensatoare fiind considerată ca data punerii în liberă circulaţie.

Codul Vamal – Dispoziţii generale

de

CAPITOLUL I
Domeniul de aplicare şi definiţii

Art. 1. – (1) Reglementările vamale cuprind prezentul cod, regulamentul de aplicare a acestuia, precum şi alte acte normative care conţin prevederi referitoare la domeniul vamal.
(2) Codul vamal se aplică schimbului de mărfuri şi bunuri dintre România şi alte ţări, fără a aduce atingere reglementărilor speciale prevăzute în alte domenii.
Art. 2. – (1) Reglementările vamale se aplică în mod uniform pe întreg teritoriul vamal al României, în măsura în care nu există dispoziţii contrare prevăzute în acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.
(2) Introducerea sau scoaterea din ţară a mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricăror alte bunuri este permisă numai prin punctele de trecere a frontierei de stat.
(3) În punctele de trecere a frontierei de stat şi pe teritoriul ţării sunt organizate birouri vamale care funcţionează potrivit legii.
(4) La trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport şi orice alte bunuri sunt supuse controlului vamal şi aplicării reglementărilor vamale numai de autoritatea vamală.
Art. 3. – (1) Teritoriul vamal al României cuprinde teritoriul statului român, delimitat de frontiera de stat a României, precum şi marea teritorială a României, delimitată conform normelor dreptului internaţional şi legislaţiei române în materie.
(2) Teritoriul vamal al României include şi spaţiul aerian al teritoriului ţării şi al mării teritoriale.
Art. 4. – În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. persoană – persoană fizică sau juridică; în această definiţie se încadrează şi o asociaţie de persoane fizice care, deşi nu are personalitate juridică, este recunoscută de lege;
2. persoană stabilită în România – o persoană fizică cu domiciliul ori cu reşedinţa în România sau o persoană juridică care are sediul social, sediul central sau sediul permanent în România ori asociaţia de persoane prevăzută la pct. 1 cu sediul în România;
3. autoritate vamală – autoritate învestită, în principal, cu aplicarea reglementărilor vamale;
4. birou vamal – unitate a autorităţii vamale în care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte, formalităţile prevăzute în reglementările vamale;
5. birou vamal de intrare – biroul vamal desemnat de autoritatea vamală conform reglementărilor vamale, către care mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României trebuie să fie dirijate fără întârziere şi la care acestea sunt supuse controalelor corespunzătoare la intrare, destinate analizei de risc;
6. birou vamal de import – biroul vamal desemnat de autoritatea vamală conform reglementărilor vamale, la care trebuie să fie îndeplinite formalităţile vamale şi controlul corespunzător destinat evaluării riscurilor, pentru a da o destinaţie vamală mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al României;
7. birou vamal de export – biroul vamal desemnat de autoritatea vamală, conform reglementărilor vamale, la care trebuie să fie îndeplinite formalităţile vamale şi controlul corespunzător destinat evaluării riscurilor, pentru a da o destinaţie vamală mărfurilor care ies de pe teritoriul vamal al României;
8. birou vamal de ieşire – biroul vamal desemnat de autoritatea vamală, conform reglementărilor vamale, la care mărfurile trebuie să fie prezentate înainte de a ieşi de pe teritoriul vamal al României şi unde acestea sunt supuse controlului vamal de ieşire destinat analizei de risc;
9. decizie – orice act oficial al autorităţii vamale privind reglementările vamale, referitor la un anumit caz, care produce efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane identificate ori identificabile, inclusiv informaţiile tarifare obligatorii şi informaţiile obligatorii în materie de origine;
10. statut vamal – statutul unei mărfi ca fiind marfă românească sau străină;
11. mărfuri româneşti:
a) mărfuri obţinute în întregime pe teritoriul vamal al României, cu respectarea condiţiilor de origine prevăzute în prezentul cod, care nu încorporează mărfuri importate din alte ţări. Mărfurile obţinute din mărfuri plasate sub un regim suspensiv nu se consideră a avea statut de marfă românească în cazurile de importanţă economică specială determinate prin regulamentul vamal;
b) mărfuri importate care au fost puse în liberă circulaţie;
c) mărfuri obţinute pe teritoriul vamal al României fie din mărfurile prevăzute la lit. a) şi b), fie din mărfurile prevăzute la lit. b);
12. mărfuri străine – altele decât cele definite la pct. 11; mărfurile româneşti îşi pierd statutul vamal când sunt scoase de pe teritoriul vamal al României;
13. datorie vamală – obligaţia unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau de export;
14. drepturi de import:
a) taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la importul de mărfuri;
b) taxele agricole şi alte taxe la import introduse prin reglementările privind politica agricolă sau prin reglementările specifice aplicabile anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole, dacă este cazul;
15. drepturi de export:
a) taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la exportul mărfurilor;
b) taxele agricole şi alte taxe la export introduse prin reglementările privind politica agricolă sau prin reglementările specifice aplicabile anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole, dacă este cazul;
16. debitor – orice persoană obligată să achite datoria vamală;
17. supraveghere vamală – orice acţiune a autorităţii vamale pentru asigurarea respectării reglementărilor vamale şi, când este cazul, a altor dispoziţii aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală;
18. control vamal – acte specifice efectuate de autoritatea vamală pentru a asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale şi a altor dispoziţii legale privind intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finală ale mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României şi alte ţări, inclusiv staţionarea mărfurilor care nu au statutul de mărfuri româneşti; aceste acte pot să includă verificarea mărfurilor, a datelor înscrise în declaraţie, existenţa şi autenticitatea documentelor electronice sau scrise, examinarea evidenţelor contabile ale agenţilor economici şi a altor înscrisuri, controlul mijloacelor de transport, controlul bagajelor şi al altor mărfuri transportate de sau aflate asupra persoanelor, precum şi efectuarea de verificări administrative şi alte acte similare;
19. destinaţie vamală a mărfurilor:
a) plasarea mărfurilor sub un regim vamal;
b) introducerea mărfurilor într-o zonă liberă sau antrepozit liber;
c) reexportul acestora în afara teritoriului vamal al României;
d) distrugerea mărfurilor;
e) abandonarea mărfurilor în favoarea statului;
20. regim vamal:
a) punerea în liberă circulaţie;
b) tranzitul;
c) antrepozitarea vamală;
d) perfecţionarea activă;
e) transformarea sub control vamal;
f) admiterea temporară;
g) perfecţionarea pasivă;
h) exportul;
21. declaraţie vamală – actul cu caracter public, prin care o persoană manifestă, în formele şi modalităţile prevăzute în reglementările vamale, voinţa de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal;
22. declarant – persoana care întocmeşte declaraţia vamală în nume propriu sau persoana în numele căreia se face o declaraţie vamală;
23. prezentarea mărfurilor în vamă – reprezintă înştiinţarea autorităţii vamale, în modalitatea prevăzută de lege, despre sosirea mărfurilor la biroul vamal sau în orice alt loc desemnat ori aprobat de autoritatea vamală;
24. liber de vamă – acţiune prin care autoritatea vamală lasă la dispoziţia titularului declaraţiei vamale mărfurile vămuite în scopul prevăzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate;
25. titularul regimului – persoana în numele căreia s-a făcut declaraţia vamală sau persoana căreia i-au fost transferate drepturile şi obligaţiile persoanei menţionate anterior în privinţa regimului vamal;
26. titularul autorizaţiei – persoana căreia i s-a eliberat o autorizaţie;
27. risc – probabilitatea producerii, la intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finală ale mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României şi alte ţări şi la staţionarea mărfurilor care nu au statutul de mărfuri româneşti, a unui eveniment care fie:
a) împiedică aplicarea corectă a reglementărilor legale, fie
b) compromite interesele financiare ale României, fie
c) constituie o ameninţare pentru securitatea şi siguranţa României, pentru sănătatea publică, pentru mediu sau pentru consumatori;
28. gestionarea riscurilor – determinarea sistematică a riscurilor şi punerea în practică a tuturor măsurilor necesare pentru a limita expunerea la riscuri; acest termen include activităţi de genul colectării de date şi de informaţii, analizării şi evaluării riscurilor, recomandării şi adoptării de măsuri, precum şi controlul şi evaluarea periodică ale procesului şi ale rezultatelor sale, pe bază de surse şi de strategii naţionale şi internaţionale.