Exportul

Art. 181. – (1) Regimul de export permite scoaterea mărfurilor româneşti în afara teritoriului vamal al României. Regimul de export atrage aplicarea măsurilor de politică comercială, îndeplinirea formalităţilor vamale prevăzute pentru exportul mărfurilor, precum şi, după caz, încasarea oricăror drepturi legal datorate.

(2) Cu excepţia mărfurilor plasate sub regimul de perfecţionare pasivă, toate mărfurile româneşti destinate a fi exportate trebuie să fie plasate sub regimul de export.
(3) Cazurile şi condiţiile în care mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al României nu fac obiectul unei declaraţii de export se stabilesc în regulamentul vamal.
(4) Declaraţia de export se depune la biroul vamal în a cărui rază de competenţă se află sediul exportatorului sau locul în care mărfurile sunt ambalate sau încărcate în vederea exportului.
(5) Prin regulamentul vamal se pot stabili derogări de la prevederile alin. (4).
Art. 182. – Liberul de vamă pentru export se acordă cu condiţia ca mărfurile în cauză să părăsească teritoriul vamal al României în aceeaşi stare în care acestea se aflau în momentul acceptării declaraţiei de export.

Perfecţionarea activă

Art. 134. – (1) Regimul de perfecţionare activă permite ca următoarele mărfuri să fie utilizate pe teritoriul vamal al României într-una sau mai multe operaţiuni de perfecţionare:

a) mărfurile străine destinate reexportului în afara teritoriului vamal al României sub forma produselor compensatoare, fără ca aceste mărfuri să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială;
b) mărfurile puse în liberă circulaţie, cu rambursarea sau remiterea drepturilor de import aferente unor asemenea mărfuri, dacă sunt exportate în afara teritoriului vamal al României sub formă de produse compensatoare.
(2) Prin sistem cu suspendare se înţelege regimul de perfecţionare activă prevăzut la alin. (1) lit. a).
(3) Prin sistem cu rambursare se înţelege regimul de perfecţionare activă prevăzut la alin. (1) lit. b).
(4) Prin operaţiuni de perfecţionare se înţelege:
a) prelucrarea mărfurilor, inclusiv montajul, asamblarea şi adaptarea lor la alte mărfuri;
b) transformarea mărfurilor;
c) repararea mărfurilor, inclusiv restaurarea lor;
d) utilizarea anumitor mărfuri, definite în conformitate cu regulamentul vamal, care, deşi nu se regăsesc în produsele compensatoare, permit sau facilitează obţinerea acestor produse, chiar dacă dispar total sau parţial în cursul folosirii lor.
(5) Prin produse compensatoare se înţelege toate produsele care rezultă din operaţiuni de perfecţionare.
(6) Prin mărfuri echivalente se înţelege mărfurile româneşti care sunt utilizate în locul mărfurilor de import pentru fabricarea produselor compensatoare.
(7) Prin rata de randament se înţelege cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obţinute din perfecţionarea unor cantităţi determinate de mărfuri de import.
Art. 135. – (1) Mărfurile echivalente trebuie să fie de aceeaşi calitate şi să aibă aceleaşi caracteristici ca mărfurile de import. În anumite cazuri, stabilite în regulamentul vamal, mărfurile echivalente pot fi într-un stadiu de fabricaţie mai avansat decât mărfurile de import.
(2) Autoritatea vamală permite ca:
a) produsele compensatoare să fie obţinute din mărfuri echivalente;
b) produsele compensatoare obţinute din mărfuri echivalente să fie exportate din România înainte de a importa mărfurile de import.
(3) Când se aplică dispoziţiile alin. (2), mărfurile de import sunt considerate, în scopuri vamale, ca mărfuri echivalente, iar mărfurile echivalente ca mărfuri de import.
(4) Când se aplică alin. (2) lit. b) şi produsele compensatoare ar fi susceptibile de plata drepturilor de export dacă nu ar fi exportate sau reexportate în cadrul unei operaţiuni de perfecţionare activă, titularul autorizaţiei trebuie să constituie o garanţie pentru a asigura plata acestor drepturi în eventualitatea în care importul mărfurilor nu se efectuează în termenul prevăzut.
(5) Prin regulamentul vamal se pot adopta măsuri destinate să interzică, să limiteze sau să faciliteze operaţiunile efectuate în temeiul alin. (2).
Art. 136. – Autorizaţia de perfecţionare activă este emisă la cererea persoanei care efectuează operaţiunile de perfecţionare sau care se ocupă de efectuarea lor.
Art. 137. – Autorizaţia de perfecţionare activă se acordă numai:
a) persoanelor stabilite în România. Autorizaţia se poate acorda şi persoanelor stabilite în afara României pentru importurile de natură necomercială;
b) când, fără să aducă atingere utilizării mărfurilor menţionate la art. 134 alin. (4) lit. d), mărfurile de import pot fi identificate în produsele compensatoare sau, în cazul menţionat la art. 135, când se poate verifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute pentru mărfurile echivalente;
c) când regimul de perfecţionare activă poate contribui la crearea unor condiţii favorabile pentru exportul sau reexportul produselor compensatoare, cu condiţia ca interesele esenţiale ale producătorilor români să nu fie afectate în mod nefavorabil. Cazurile în care condiţiile economice se consideră îndeplinite se stabilesc prin regulamentul vamal.
Art. 138. – (1) Autoritatea vamală stabileşte termenul în care produsele compensatoare trebuie să fie exportate sau reexportate ori să li se atribuie o altă destinaţie vamală. Acest termen trebuie să ţină seama de durata necesară pentru efectuarea operaţiunilor de perfecţionare şi de livrare a produselor compensatoare.
(2) Termenul prevăzut la alin. (1) se calculează de la data la care mărfurile străine sunt plasate sub regimul de perfecţionare activă. Autoritatea vamală poate acorda prelungirea termenului în urma unei cereri justificate depuse de titularul autorizaţiei. Din raţiuni de simplificare se poate decide ca un termen care începe în cursul unei luni calendaristice sau al unui trimestru să se încheie în ultima zi a unei luni calendaristice ulterioare, respectiv a unui trimestru ulterior.
(3) Când se aplică prevederile art. 135 alin. (2) lit. b), autoritatea vamală stabileşte termenul în care mărfurile străine trebuie declarate pentru regim. Acest termen începe la data acceptării declaraţiei de export pentru produsele compensatoare obţinute din mărfurile echivalente corespunzătoare.
(4) Autoritatea vamală poate să prevadă termene specifice în cazul unor operaţiuni de perfecţionare sau pentru anumite mărfuri de import.
Art. 139. – (1) Autoritatea vamală stabileşte fie rata de randament a operaţiunii, fie, când este cazul, metoda de determinare a acestei rate. Rata de randament este propusă de titularul operaţiunii pe baza condiţiilor reale în care se efectuează sau urmează să se efectueze operaţiunea de perfecţionare.
(2) În cazuri justificate, pentru operaţiuni de perfecţionare activă care se efectuează uzual în condiţii tehnice bine definite, cu mărfuri având caracteristici sensibil constante, din care rezultă produse compensatoare de o calitate uniformă, se poate stabili, potrivit regulamentului vamal, o rată de randament standard, pe baza unor date reale, cunoscute şi determinate în prealabil de titularul operaţiunii.
Art. 140. – Cazurile şi condiţiile în care mărfurile aflate în aceeaşi stare sau produsele compensatoare sunt considerate a fi fost puse în liberă circulaţie se stabilesc prin regulamentul vamal.
Art. 141. – (1) În cazul naşterii unei datorii vamale, cuantumul acesteia se determină pe baza elementelor de taxare corespunzătoare mărfurilor de import în momentul acceptării declaraţiei de plasare a acestor mărfuri sub regim de perfecţionare activă.
(2) Dacă în momentul menţionat la alin. (1) mărfurile de import îndeplinesc condiţiile pentru a beneficia de tratamentul tarifar preferenţial în cadrul contingentelor sau al plafoanelor tarifare, acestea pot beneficia de tratamentul tarifar preferenţial prevăzut pentru mărfuri identice în momentul acceptării declaraţiei vamale de punere în liberă circulaţie.
Art. 142. – Prin excepţie de la prevederile art. 141, produsele compensatoare:
a) sunt supuse drepturilor de import corespunzătoare, când sunt puse în liberă circulaţie şi se regăsesc în lista prevăzută de regulamentul vamal, în măsura în care ele sunt proporţionale cu partea exportată a produselor compensatoare neincluse pe această listă. Titularul autorizaţiei are însă dreptul să solicite ca taxarea pentru acele produse să fie efectuată în condiţiile menţionate la art. 141;
b) sunt supuse drepturilor de import corespunzătoare când sunt supuse taxării stabilite prin politica agricolă şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în regulamentul vamal;
c) sunt supuse drepturilor de import determinate în conformitate cu reglementările aplicabile regimului vamal în cauză sau în materie de zone libere sau antrepozite libere, când au fost plasate sub un regim suspensiv sau într-o zonă liberă ori antrepozit liber. Titularul autorizaţiei are însă dreptul să solicite ca taxarea să fie efectuată potrivit art. 141 sau, în cazurile când produselor compensatoare li s-a atribuit o destinaţie vamală, alta decât transformarea sub control vamal, cuantumul drepturilor de import percepute să fie cel puţin egal cu cel calculat conform art. 141;
d) pot fi supuse reglementărilor privind stabilirea drepturilor prevăzute pentru regimul de transformare sub control vamal când mărfurile de import ar fi putut fi plasate sub acest regim;
e) beneficiază de tratament tarifar favorabil în funcţie de destinaţia lor finală, când acest tratament este prevăzut pentru mărfuri identice importate;
f) sunt scutite de drepturi de import când o astfel de scutire este prevăzută, prin lege, pentru mărfuri identice importate.
Art. 143. – (1) Produsele compensatoare ori mărfurile aflate în aceeaşi stare pot face obiectul unui export temporar, total sau parţial, în scopul perfecţionării complementare efectuate în afara teritoriului vamal al României, cu condiţia obţinerii unei autorizaţii şi cu respectarea prevederilor privind regimul de perfecţionare pasivă.
(2) Când ia naştere o datorie vamală privind produsele reimportate, autoritatea vamală încasează:
a) drepturile de import pentru produsele compensatoare sau mărfurile aflate în aceeaşi stare menţionate la alin. (1), calculate în conformitate cu prevederile art. 141 şi 142;
b) drepturile de import pentru produsele reimportate după perfecţionare în afara teritoriului vamal al României, al căror cuantum se calculează în conformitate cu dispoziţiile privind regimul de perfecţionare pasivă în aceleaşi condiţii care s-ar aplica dacă produsele exportate sub acest din urmă regim ar fi fost puse în liberă circulaţie înainte ca acest export să aibă loc.
Art. 144. – (1) Sistemul cu rambursare poate fi utilizat pentru toate mărfurile. Acest sistem nu poate fi utilizat când, în momentul acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie:
a) mărfurile de import sunt supuse unor restricţii cantitative la import;
b) mărfurile de import beneficiază de o măsură tarifară în cadrul contingentelor;
c) pentru mărfurile de import este necesară prezentarea unei licenţe de import sau export ori a unui certificat prevăzut de reglementările privind politica agricolă;
d) a fost stabilită o restituire la export sau o taxă la export pentru produsele compensatoare.
(2) Rambursarea drepturilor de import nu este permisă nici în cazul în care, în momentul acceptării declaraţiei de export pentru produsele compensatoare, aceste produse necesită prezentarea unui certificat de import sau de export ori s-a stabilit o restituire sau o taxă la export pentru acestea.
(3) Prin regulamentul vamal se pot stabili derogări de la prevederile alin. (1) şi (2).
Art. 145. – (1) În declaraţia de punere în liberă circulaţie trebuie să se indice faptul că se utilizează sistemul de rambursare şi să fie furnizate datele de referinţă ale autorizaţiei.
(2) La cererea autorităţii vamale, autorizaţia menţionată la alin. (1) se anexează la declaraţia de punere în liberă circulaţie.
Art. 146. – În cadrul sistemului cu rambursare nu se aplică dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. b), alin. (3) şi (4), art. 138 alin. (3), art. 140, 141 şi art. 142 lit. b) şi d), precum şi art. 149.
Art. 147. – (1) Titularul autorizaţiei poate solicita rambursarea sau remiterea drepturilor de import când poate dovedi, în conformitate cu cerinţele autorităţii vamale, că mărfurile de import puse în liberă circulaţie în cadrul sistemului cu rambursare sub formă de produse compensatoare sau mărfuri în aceeaşi stare au fost:
a) fie exportate;
b) fie plasate, în vederea reexportului ulterior, sub regimul de tranzit, regimul de antrepozitare vamală, regimul de admitere temporară sau regimul de perfecţionare activă în sistem cu suspendare sau într-o zonă liberă sau antrepozit liber.
(2) Dispoziţiile alin. (1) lit. b) se aplică în cazul în care au fost îndeplinite toate condiţiile de utilizare a regimului.
(3) În scopul atribuirii unei destinaţii vamale în conformitate cu alin. (1) lit. b), produsele compensatoare sau mărfurile de import aflate în aceeaşi stare sunt considerate mărfuri străine.
(4) Termenul în care trebuie să se depună cererea de rambursare se stabileşte prin regulamentul vamal.
(5) Când produsele compensatoare sau mărfurile aflate în aceeaşi stare, plasate sub un regim vamal sau într-o zonă liberă sau antrepozit liber, potrivit alin. (1), sunt puse în liberă circulaţie, cuantumul drepturilor de import rambursate sau remise se consideră a constitui cuantumul datoriei vamale.
(6) În scopul stabilirii cuantumului drepturilor de import ce trebuie rambursate sau remise, prevederile art. 142 lit. a) se aplică în mod corespunzător.
Art. 148. – Exportul temporar al produselor compensatoare realizat conform art. 143 alin. (1) nu se consideră ca export, în sensul art. 147, cu excepţia cazului când acele produse nu sunt reimportate în România în perioada prevăzută.
Art. 149. – Regimul de perfecţionare activă în sistemul cu suspendare se aplică şi pentru ca produsele compensatoare să beneficieze de scutirea de drepturi de export în care se încadrează produsele identice obţinute din mărfuri româneşti în locul mărfurilor de import.

Declaraţia în scris. Procedura simplificată

Art. 97. – (1) Autoritatea vamală poate autoriza utilizarea unei proceduri simplificate pentru prezentarea şi declararea mărfurilor, în cazurile şi în condiţiile stabilite prin regulamentul vamal.

(2) Procedura simplificată permite:
a) ca declaraţia să nu cuprindă toate datele de referinţă prevăzute la art. 85 alin. (1) sau ca unele dintre documentele menţionate la art. 85 alin. (2) să nu fie anexate la declaraţie;
b) depunerea în locul declaraţiei prevăzute la art. 85 a unui document comercial sau administrativ însoţit de o cerere de plasare a mărfurilor sub regimul vamal în cauză;
c) ca declararea mărfurilor pentru plasarea sub regimul vamal în cauză să se efectueze prin înscrierea acestora în evidenţe; în acest caz, autoritatea vamală poate permite declarantului să nu prezinte mărfurile la biroul vamal.
(3) Declaraţia simplificată, documentul comercial sau administrativ ori înscrierea în evidenţe trebuie să conţină cel puţin datele necesare identificării mărfurilor. Înscrierea în evidenţe trebuie să cuprindă şi data la care aceasta se realizează.
(4) Cu excepţia cazurilor stabilite în regulamentul vamal, declarantul trebuie să depună o declaraţie suplimentară care poate fi de natură globală, periodică sau recapitulativă.
(5) Declaraţiile suplimentare, împreună cu cele simplificate menţionate la alin. (2) lit. a)-c), sunt considerate a constitui un act unic, indivizibil, care produce efecte de la data acceptării declaraţiilor simplificate; înscrierea în evidenţe are aceeaşi valoare juridică cu acceptarea declaraţiei menţionate la art. 85.
(6) Procedurile simplificate speciale pentru regimul de tranzit vamal sunt prevăzute în regulamentul vamal.

Plasarea mărfurilor sub un regim vamal

Art. 82. – (1) Mărfurile destinate plasării sub un regim vamal trebuie să facă obiectul unei declaraţii pentru acel regim vamal.

(2) Mărfurile româneşti declarate pentru regimul de export, perfecţionare pasivă, tranzit sau antrepozitare vamală sunt supuse supravegherii vamale din momentul acceptării declaraţiei vamale până la momentul în care acestea părăsesc teritoriul vamal al României ori sunt distruse sau declaraţia vamală este invalidată.
Art. 83. – (1) În funcţie de felul mărfurilor şi de regimul vamal care poate fi utilizat, Autoritatea Naţională a Vămilor poate stabili, prin decizie, ca numai unele birouri vamale să fie competente să procedeze la efectuarea controlului vamal şi la aplicarea reglementărilor vamale.
(2) Decizia Autorităţii Naţionale a Vămilor se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 84. – Declaraţia vamală se face:
a) fie în scris;
b) fie utilizându-se un procedeu informatic aprobat de autoritatea vamală;
c) fie printr-o declaraţie verbală sau orice altă acţiune prin care deţinătorul mărfurilor îşi manifestă voinţa de a le plasa sub un regim vamal, în cazurile şi condiţiile prevăzute în regulamentul vamal.

Originea mărfurilor

Originea nepreferenţială

.

Art. 50. – La stabilirea originii nepreferenţiale a mărfurilor se au în vedere următoarele criterii:
a) criteriul mărfurilor produse în întregime într-o ţară, când numai o ţară se ia în considerare la atribuirea originii;
b) criteriul transformării substanţiale, când două sau mai multe ţări iau parte la producerea mărfurilor.
Art. 51. – (1) Mărfurile originare dintr-o ţară sunt acele mărfuri obţinute în întregime sau produse în acea ţară.
(2) Prin mărfuri obţinute în întregime într-o ţară se înţelege:
a) produse minerale extrase pe teritoriul acelei ţări;
b) produse vegetale recoltate acolo;
c) animale vii, născute şi crescute acolo;
d) produse obţinute de la animale vii crescute acolo;
e) produse de vânătoare sau de pescuit obţinute acolo;
f) produse de pescuit maritim şi alte produse obţinute din afara apelor teritoriale ale unei ţări de către navele înmatriculate sau înregistrate în acea ţară şi sub pavilionul acelei ţări;
g) mărfuri obţinute sau produse la bordul navelor-uzină din produse menţionate la lit. f), originare din acea ţară, cu condiţia ca astfel de nave-uzină să fie înmatriculate sau înregistrate în acea ţară şi sub pavilionul acesteia;
h) produse obţinute din solul sau din subsolul marin în afara apelor teritoriale, cu condiţia ca acea ţară să aibă drepturi exclusive de a exploata solul sau subsolul respectiv;
i) deşeuri şi produse reziduale, rezultate din operaţiuni de fabricare, precum şi articole uzate, dacă acestea au fost colectate în ţara respectivă şi sunt folosite doar pentru a recupera materia primă;
j) mărfuri care sunt produse acolo, exclusiv din mărfuri menţionate la lit. a)-i) sau din derivatele lor, în orice stadiu al producţiei.
(3) În sensul prevederilor alin. (2), cuvântul ţară se referă şi la marea teritorială a statului respectiv.
Art. 52. – Mărfurile a căror producţie implică mai mult decât o ţară sunt considerate originare din ţara în care au fost supuse ultimei transformări sau prelucrări substanţiale, motivate economic, într-o întreprindere echipată în acel scop şi din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu important al fabricaţiei.
Art. 53. – (1) Orice transformare sau prelucrare pentru care s-a stabilit sau pentru care există fapte care justifică prezumţia că unicul său scop a fost de a se sustrage dispoziţiilor aplicabile mărfurilor dintr-o anumită ţară nu se consideră că ar conferi mărfurilor produse în acest mod originea din ţara în care au fost realizate în sensul prevederilor art. 52.
(2) Reglementările vamale sau reglementările privind alte domenii specifice pot stabili ca un document să fie prezentat ca dovadă a originii nepreferenţiale a mărfurilor.
(3) Autoritatea vamală poate solicita, în cazul unor îndoieli justificate, dovezi suplimentare pentru a se asigura că menţiunea privind originea este conformă cu reglementările vamale, chiar dacă a fost prezentat documentul ca dovadă a originii mărfurilor.