Mărturisire complexă

mărturisire complexă, mărturisire constând în recunoaşterea faptului principal invocat de adversar, dar conţinând, totodată, precizări de natură să-i restrângă sau să-i anuleze efectele juridice, ca urmare a adăugirii unor amănunte referitoare la un fapt posterior.

Spre exemplu, pârâtul recunoaşte că a primit o sumă de bani de la reclamant, dar adaugă că datoria sa faţă de acesta s-a stins prin efectul prescripţiei, plăţii, compensaţiei ori prin alt mod legal de stingere a obligaţiilor [v. şi mărturisire].