Măsuri asigurătorii în materie fiscală

măsuri asigurătorii în materie fiscală, măsuri de indisponibilizare şi conservare dispuse, sub forma popririi asigurătorii şi a sechestrului asigurătoriu, asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea creanţelor fiscale. 1) M.a. sunt reglementate de Codul de procedură fiscală (art. 129 şi art. 130); potrivit legii, se dispun şi se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente. 2) Aceste măsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. 3) Dacă m.a. dispuse atât de organele fiscale competente, cât şi de instanţele judecătoreşti ori de alte organe competente, nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităţi; în cazul neplăţii, m.a. se transformă în măsuri executorii, odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă. 4) M.a. se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent, în care se va preciza debitorului că prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate; decizia trebuie motivată şi semnată de către conducătorul organului fiscal competent. 5) M.a. se aduc la îndeplinire în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită.

6) Bunurile perisabile şi/sau degradabile sechestrate asigurătoriu pot fi valorificate, cu acordul organului de executare, de către debitor, sumele obţinute consemnându-se la dispoziţia organului de executare. 7) în cazul înfiinţării sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară; înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv; actele de dispoziţie ce ar interveni ulterior înscrierii sunt lovite de nulitate absolută. 8) Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanţa fiscală a bugetului, m.a. pot fi înfiinţate şi asupra bunurilor deţinute de către debitor în proprietate comună cu terţe persoane, pentru cota-parte deţinută de acesta. 9) împotriva actelor prin care se dispun şi se aduc la îndeplinire m.a. cel interesat poate face contestaţie în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală. 10) M.a. instituite se ridică, prin decizie motivată, de către creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanţiei prevăzute de lege pentru ridicare.