Masurile de siguranta in Noul Cod penal

Art. 109 Obligarea la tratament medical
(1) Daca faptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocata de consumul cronic de alcool sau de alte substante psihoactive, prezinta pericol pentru societate, poate fi obligat sa urmeze un tratament medical pana la insanatosire sau pana la obtinerea unei ameliorari care sa inlature starea de pericol .

 
(2) Cand persoana fata de care s-a luat aceasta masura nu urmeaza tratamentul, se poate dispune internarea medicala.
(3) Daca persoana obligata la tratament este condamnata la o pedeapsa privativa de libertate, tratamentul se efectueaza si in timpul executarii pedepsei.

Art. 110 Internarea medicala
Cand faptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substante psihoactive sau sufera de o boala infecto-contagioasa si prezinta pericol pentru societate, se poate lua masura internarii intr-o unitate sanitara de specialitate, pana la insanatosire sau pana la obtinerea unei ameliorari care sa inlature starea de pericol .

Art. 111 Interzicerea ocuparii unei functii sau a exercitarii unei profesii
(1) Cand faptuitorul a savarsit fapta datorita incapacitatii, nepregatirii sau altor cauze care il fac inapt pentru ocuparea unei anumite functii, pentru exercitarea unei profesii sau meserii, ori pentru desfasurarea unei alte activitati, se poate lua masura interzicerii exercitarii dreptului de a ocupa acea functie ori de a exercita acea profesie, meserie sau activitate .
(2) Masura de siguranta poate fi revocata la cerere, dupa trecerea unui termen de cel putin un an, daca se constata ca temeiurile care au impus luarea ei au incetat. O noua cerere nu se poate face decat dupa trecerea unui termen de cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.

Art. 112 Confiscarea speciala
(1) Sunt supuse confiscarii speciale:
a) bunurile produse prin savarsirea faptei prevazute de legea penala;
b) bunurile care au fost folosite, in orice mod, sau destinate a fi folosite la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
c) bunurile folosite, imediat dupa savarsirea faptei, pentru a asigura scaparea faptuitorului sau pastrarea folosului ori produsului obtinut, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
d) bunurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei fapte prevazute de legea penala sau pentru a rasplati pe faptuitor;
e) bunurile dobandite prin savarsirea faptei prevazuta de legea penala, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia;
f) bunurile a caror detinere este interzisa de legea penala.
(2) In cazul prevazut in alin.(1) lit.b) si c), daca valoarea bunurilor supuse confiscarii este vadit disproportionata fata de natura si gravitatea faptei, se dispune confiscarea in parte, prin echivalent banesc, tinand seama de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce si de contributia bunului la aceasta. Daca bunurile au fost produse, modificate sau adaptate in scopul savarsirii faptei prevazute de legea penala, se dispune confiscarea lor in intregime.
(3) In cazurile prevazute la alin.(1) lit. b) si c), daca bunurile nu pot fi confiscate intrucat nu apartin infractorului, iar persoana careia ii apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul in bani al acestora, cu aplicarea dispozitiilor alin. (2).
(4) Dispozitiile alin. (1) lit. b) nu se aplica in cazul faptelor savarsite prin presa.
(5) Daca bunurile supuse confiscarii potrivit alin.(1) lit.b) – e) nu se gasesc, in locul lor se confisca bani si bunuri pana la concurenta valorii acestora.
(6) Se confisca, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea bunurilor supuse confiscarii precum si bunurile produse de acestea, cu exceptia bunurilor prevazute in alin.(1) lit.b) si c).

Art.113. Confiscarea extinsa
(1) In cazul in care persoana este condamnata pentru comiterea unei infractiuni pentru care legea prevede o pedeapsa cu inchisoarea mai mare de 5 ani si care este susceptibila sa ii procure un folos material, instanta poate dispune si confiscarea altor bunuri decat cele mentionate la art.112 daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
a) valoarea bunurilor dobandite de persoana condamnata, intr-o perioada de cinci ani inainte si, daca este cazul, dupa momentul savarsirii infractiunii pana la data punerii in miscare a actiunii penale, depaseste in mod vadit veniturile obtinute de aceasta in mod licit;
b) instanta are convingerea ca bunurile respective provin din activitati de natura celor care au atras condamnarea.
(2) Pentru aplicarea dispozitiilor alin. (1) se va tine seama si de valoarea bunurilor transferate de catre persoana condamnata sau de un tert unei persoane juridice asupra careia persoana condamnata detine controlul .
(3) Confiscarea nu poate depasi valoarea bunurilor dobandite in perioada mentionata aratata la alin. (1) care excede nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.

Nu este insa necesar ca fapta sa fie si imputabila, astfel ca masurile de siguranta pot fi dispuse in prezenta unei cauze de neimputabilitate (spre exemplu iresponsabilitate), dar nu si in prezenta unei cauze justificative.

Avand in vedere caracterul si scopul masurilor de siguranta s-a apreciat oportuna trecerea unora dintre acestea cum sunt: interzicerea de a se afla in anumite localitati; interzicerea de a reveni in locuinta familiei si expulzarea strainilor, in categoria pedepselor complementare, intr-o formulare relativ modificata.

Aceasta intrucat, asemenea sanctiuni de drept penal devin incidente in cazul savarsirii unor fapte prevazute de legea penala iar datorita naturii specifice a acestora este necesara completarea represiunii directe, exprimata prin pedeapsa principala, cu represiunea secundara diferita, exprimata in aceste pedepse complementare.