Model de acțiune în declararea simulației unui contract
SIMULAŢIA SUB FORMA FICTIVITĂŢII
Domnule Preşedinte, [1]
Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, chem în judecată pe pârâţii [3]_, domiciliaţi în_, solicitându-vă ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa
Să constataţi caracterul simulat
al contractului de_[4] autentificat sub nr. /_, încheiat
de pârâţi, în sensul că aceste este fictiv (nu există în realitate).
De asemenea, vă solicit să dispuneţi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele acţiunii sunt următoarele:
Motivele de fapt [5a]: _
Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1175 C. civ.
Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_
Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum
şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 183.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [8]
Semnătura,
Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [9]
SIMULAŢIA SUB FORMA DEGHIZĂRII
Domnule Preşedinte, [1]
Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, chem în judecată pe pârâţii [3]_, domiciliaţi în_, solicitându-vă ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa
Să constataţi caracterul simulat
al contractului de _ [4] autentificat sub nr. _, ai cărui beneficiari sunt pârâţii, în sensul că acesta este deghizat sub aspectul naturii sale, ascunzând în fapt un contract de_
De asemenea, vă solicit să dispuneţi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele acţiunii sunt următoarele:
Motivele de fapt [5b]:_
Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1175 C. civ.
Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_
Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum
şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 183.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei [8].
Semnătura,
Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [9]
SIMULATIA PRIN INTERPUNERE DE PERSOANĂ
Domnule Preşedinte, [1]
Subsemnatul [2]_, domiciliat în . chem în judecată pe pârâţii [3]_, domiciliaţi în_, solicitându-vă ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa
Să constataţi caracterul simulat
al contractului de_autentificat sub nr. __/_, în sensul
că acesta este realizat prin interpunere de persoană, respectiv să constataţi că eu sunt adevăratul beneficiar al contractului, şi nu persoana menţionată în contractul public.
De asemenea, vă solicit să dispuneţi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele acţiunii sunt următoarele:
Motivele de fapt [5c]:_
Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1175 C. civ.
Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_
Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum
şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 183.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [8]
Semnătura,
Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [9]
Explicații
[1] Natura juridică. Acţiunea în declararea simulaţiei este o acţiune personală, în constatare prin care se asigură înlăturarea elementelor simulate (nereale) din contractul public al părţilor în scopul aplicării singurului contract care corespunde voinţei lor reale, şi anume cel secret.
Sunt însă şi situaţii în care legiuitorul sancţionează simulaţia cu nulitatea, atât a actului public, cât şi a celui secret. Un astfel de caz este cel prevăzut de art. 6 din O.G. nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede că „este nulă vânzarea prin care părţile se înţeleg, printr-un act secret, să se plătească un preţ mai mare decât cel care se declară în actul autentic”, această nulitate extinzându-se atât asupra actului secret, cât şi asupra celui public. Prin dispoziţiile alin. (3) al aceluiaşi articol legiuitorul a prevăzut aceeaşi sancţiune şi în cazul contractului de închiriere, având ca obiect un bun imobil, prin care părţile au convenit, printr-un act secret, să se plătească o chirie mai mare decât cea care se declară în actul autentic care se înregistrează la organul fiscal teritorial.
De menţionat că în practica judiciară s-a decis că acţiunea în declararea simulaţiei prin care doi fraţi cheamă în judecată pe cele două surori ale lor spre a se constata că două acte de vânzare-cumpărare prin care fiecare din ele au cumpărat câte un imobil de la părinţii lor sunt, în realitate, donaţii deghizate, poate fi admisă numai în cadrul unei acţiuni în reducţiunea liberalităţilor făcute de autorii comuni ai părţilor (părinţii), deoarece, prin necunoaşterea masei succesorale, este imposibil de stabilit care este rezerva succesorală şi care este cotitatea disponibilă, deci în ce măsură donaţiile în litigiu sunt sau nu reductibile şi, deci, dacă reclamanţii au sau interesul de a cere, în cauză, constatarea simulaţiei. Când însă prin acte simulate li se încalcă drepturi proprii, succesorii universali devin terţi faţă de ele, astfel că le pot ataca printr-o acţiune în declararea simulaţiei.
[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană care justifică un interes în invocarea existenţei actului secret, cum ar fi părţile din contractul aparent sau terţii pe care acest contract» prejudiciază. în cazul simulaţiei, în categoria terţilor intră anumite persoane, care, în condiţiile obişnuite ale încheierii contractelor, fac parte din categoria avânzilor-cauză, şi anume: succesorii universali sau cu titlu universal, succesorii cu titlu particular şi creditorii chirografari ai părţilor.
[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are cealaltă parte sau, după caz, părţile din contractul aparent, după cum acţiunea a fost promovată de un contractant sau de un terţ.
[4] Obiectul simulaţiei. Orice contract poate fi atacat pe calea acţiunii în simulaţie, cum ar fi, spre exemplu, un contract de vânzare-cumpărare, de donaţie etc.
De specificat faptul că, în cazul simulaţiei sub forma deghizării, deghizarea poate fi totală, atunci când prin contractul public se ascunde însăşi natura contractului secret (de exemplu prin încheierea unui contract de donaţie părţile ascund contractul de vânzare-cumpărare intervenit în realitate între ele), dar şi parţială, atunci când contractul public ascunde numai un anumit element al contractului secret (de exemplu preţul, care poate fi mai mic sau mai mare decât cel real, trecut în contractul secret); în cazul deghizării totale, obiectul acţiunii în declararea simulaţiei îl constituie constatarea naturii juridice reale a contractului încheiat între părţi, iar în cazul deghizării parţiale obiectul acţiunii în declararea simulaţiei este constatarea elementului deghizat din contractul public.
[5a] Motivele de fapt. Se va justifica mai întâi interesul reclamantului în promovarea acţiunii, de exemplu prin aceea că el este creditorul vânzătorului din actul public, care urmăreşte să dovedească că vânzarea este fictivă, respectiv că bunul vândut nu a ieşit în realitate din patrimoniul vânzătorului, spre a-şi putea astfel realiza creanţa asupra lui; apoi se va arăta justificat care a fost voinţa reală a părţilor la încheierea contractului public, aceea de a crea aparenţa existenţei unui contract care de fapt nu există, în scopul de a sustrage de la urmărire un anumit bun, precum şi mijloacele de probă din care rezultă această situaţie, de exemplu contraînscrisul încheiat de aceleaşi părţi, în care se recunoaşte că nu există în realitate vânzarea constatată de contractul public, aparent.
[5b] Motivele de fapt. Se va justifica mai întâi interesul reclamantului în promovarea acţiunii, de exemplu prin faptul că el este fiul defunctului vânzător din contractul public, iar pârâţii sunt şi ei copiii defunctului, toţi moştenitori legali ai acestuia, astfel că reclamantul are interes să dovedească încheierea în realitate a unui contract de donaţie între pârâţi şi autorul lor comun, contract care îi încalcă rezerva succesorală45; apoi se va arăta justificat care a fost voinţa reală a pârâţilor şi a cocontractan-tului lor la încheierea actului public, în exemplul dat aceea de a tranzacţiona asupra unei liberalităţi, şi nu asupra unui act cu titlu oneros.
[5c] Motivele de fapt. Se va justifica în primul rând interesul reclamantului în promovarea acţiunii, prin invocarea calităţii sale de adevărat beneficiar al vânzării constatate prin actul public; apoi se va arăta justificat care a fost voinţa reală a părţilor la încheierea contractului public, aceea ca efectele vânzării să se producă faţă de o terţă persoană, respectiv faţă de reclamant.
[6] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 1175 din Codul civil.
[7] Probe:
a) înscrisuri – obligatoriu contractul public, aparent şi, dacă este posibil, şi contraînscrisul care materializează contractul secret, dar real; atunci când forma cerută de lege pentru însăşi existenţa actului real este înscrisul sub semnătură privată sau înscrisul autentic, acesta nu poate fi dovedit, în raporturile dintre părţi, decât printr-un contraînscris care ar modifica sau combate înscrisul aparent
b) prezumţia instituită de art. 845 C. civ. – în cazul simulaţiei sub forma deghizării. Pentru a uşura dovada deghizării, art. 845 C. civ. prevede în favoarea moştenitorilor rezervatari o prezumţie relativă, potrivit căreia înstrăinarea cu titlu oneros făcută unui moştenitor în linie dreaptă (rudă în linie directă descendentă sau ascendentă, inclusiv rudenia civilă rezultând din adopţie) reprezintă o donaţie deghizată (supusă reducţiunii, dar numai dacă se dovedeşte că, prin deghizarea caracterului gratuit al actului, donatorul nu a urmărit să-l scutească de raport pe donatar, ci alte scopuri), dar numai dacă înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere, iar deghizarea nu este invocată de un moştenitor în linie dreaptă care să fi consimţit la încheierea actului61;
c) interogatoriul pârâţilor – pe aspectul încheierii actului secret;
d) martori – se poate solicita proba cu martori pentru dovedirea existenţei contractului secret numai dacă reclamantul este un terţ faţă de contract şi aceasta chiar dacă valoarea contractului depăşeşte suma de 250 Iei, întrucât, faţă de terţii care sunt străini de contract, acesta are doar valoarea unui fapt juridic, putând fi, deci, dovedit cu orice mijloc de probă.7)
[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 183.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 3 lit. a) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei [art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare].
[9] Instanţa competentă:
a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului (art. 5 C. proc. civ.);
b) material – competenţa aparţine judecătoriei sau tribunalului după cum valoarea obiectului pricinii este de până la un miliard de lei sau peste această valoare, dacă obiectul litigiului este evaluabil în bani8) [art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C proc. civ. ]; în caz contrar (obiect neevaluabil în bani) competenţa aparţine exclusiv judecătoriei.