Model de acțiune în nulitatea unui act juridic

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Anularea/constatarea nulităţii absolute a_, [4]

încheiat la data_, autentificat sub nr._, pentru_

De asemenea, solicit:

– repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii actului atacat, respectiv_;

– obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile

Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de_lei şi timbrul

judiciar_lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [9]

Explicații

[1] Natura juridică. Acţiune în nulitatea unui act juridic este o acţiune mixtă, în realizare, prin care se urmăreşte lipsirea actului juridic de acele efecte contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.

[2] Calitatea procesuală activă (reclamant) diferă în funcţie de natura nulităţii invocate. Astfel, calitate de reclamant într-o acţiune în nulitate absolută poate avea oricine are interes, respectiv părţile actului juridic, avânzii-cauză ai părţilor, precum şi procurorul, iar într-o acţiune în nulitate relativă doar persoana al cărei interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic (de exemplu partea care pretinde vicierea consimţământului său la încheierea actului juridic, soţul neparticipant la actul de înstrăinare a unui imobil bun comun, încheiat de celălalt soţ fără consimţământul său etc.).

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) poate avea partea sau, după caz, dacă acţiunea a fost formulată de un terţ ori de procuror, părţile actului juridic atacat.

[4] Obiectul acţiunii. Se va menţiona contractul sau actul juridic unilateral a cărui anulare se cere, datele acestuia de individualizare, precum şi cauza de nulitate absolută sau relativă în temeiul căreia se cere desfiinţarea actului juridic (bilateral sau unilateral).

Dacă, ca un capăt de cerere subsidiar, se solicită şi repunerea în situaţia anterioară încheierii contractului, se va indica în mod concret în ce constă aceasta. De exemplu, în cazul în care se atacă de vânzător un contract de vânzare-cumpărare executat în privinţa ambelor obligaţii născute în sarcina părţilor – predarea bunului vândut şi plata preţului -, se va cere obligarea pârâtului-cumpărător să restituie reclamantului-vânzător bunul înstrăinat, urmând ca acesta să fie obligat la restituirea preţului vânzării etc.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) cauza nulităţii, care diferă după cum nulitatea este absolută sau relativă.

Astfel, sunt cauze de nulitate absolută: încălcarea regulilor privind capacitatea civilă a persoanelor (nerespectarea unei incapacităţi speciale de folosinţă a persoanei fizice, impusă pentru ocrotirea unui interes obştesc, sau lipsa capacităţii de folosinţă a persoanei juridice şi nerespectarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă a acesteia); lipsa totală a consimţământului (de ex: eroarea obstacol – error in negotium şi error in corporey, nevalabilitatea obiectului actului juridic; nevalabilitatea cauzei (lipsa acesteia sau când aceasta este ilicită sau imorală); nerespectarea formei cerute ad validitatem; încălcarea ordinii publice; fraudarea legii etc.

Sunt cauze de nulitate relativă: viciile de consimţământ (eroarea, dolul, violenţa şi leziunea); lipsa discernământului în momentul încheierii actului juridic; nerespectarea regulilor privind capacitatea de exerciţiu a persoanei (încheierea actului de persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu – minorul sub 14 ani şi interzisul judecătoresc, încheierea actului fără încuviinţarea ocrotitorului legal, dacă actul este lezionar pentru minorul între 14-18 ani, încheierea actului fără încuviinţarea autorităţii tutelare); încheierea actului, pentru persoana juridică, în lipsa ori cu depăşirea puterilor conferite; nerespectarea unor incapacităţi instituite pentru protecţia unor interese individuale, personale, cum este cea prevăzută de art. 1307 C. civ., constând în interdicţia vânzării-cumpărării între soţi; nerespectarea dreptului de preempţiune [art. 14 alin. (1) teza a Il-a din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor] etc.;5)

b) interesul reclamantului de a invoca nulitatea actului juridic atacat. De exemplu, la vânzarea lucrului altuia (în cazul în care aceasta are cauză ilicită) interesul reclamantului este de a desfiinţa titlul prin care dreptul său a fost înstrăinat de o altă persoană, care nu avea calitatea de proprietar al bunului; la vânzarea-cumpărarea între soţi, dacă reclamantul este creditorul personal al soţului-vânzător, interesul lui în a cere anularea actului de înstrăinare este readucerea bunului în patrimoniul vânzătorului-debitor, spre a-şi putea satisface creanţa pe care o are împotriva acestuia etc.;

c) împrejurările concrete de fapt care justifică motivul de nulitate invocat, precum şi normele sau regulile de drept ce au fost încălcate la încheierea actului juridic. De exemplu, dacă s-a invocat cauza ilicită a unui act de vânzare-cumpărare se vor arăta împrejurările din care rezultă conivenţa frauduloasă a părţilor la încheierea actului (şi anume faptul că ele cunoşteau că vânzătorul nu este proprietarul lucrului vândut), dacă s-a invocat încheierea unei vânzări între soţi se va indica norma legală care instituie interdicţia vânzării-cumpărării între soţi, şi anume art. 1307 C. civ. etc.;

d) data la care reclamantul a luat cunoştinţă de cauza de nulitate invocată (doar în cazul în care se invocă o cauză de nulitate relativă), spre a demonstra promovarea acţiunii cu respectarea termenului de prescripţie prevăzut de lege.

[6] Temeiul de drept diferă în funcţie de cauza de nulitate invocată. De exemplu, pentru cumpărarea de drepturi litigioase de către judecători, procurori şi avocaţi temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 1309 C. civ.; pentru lipsa capacităţii de folosinţă a persoanei juridice şi nerespectarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă a acesteia – art. 34 din Decretul nr. 31/1954; pentru nerespectarea formei autentice la donaţii – art. 813 C. civ.; pentru vânzarea între soţi – art. 1307 C. civ.; pentru nerespectarea dreptului de preempţiune – art. 14 alin.(l) teza a Il-a din Legea nr. 54/1998; pentru lipsa cauzei, cauza falsă sau ilicită-art. 948 pct. 4 raportat la art. 966 C. civ. etc.

[7] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu înscrisul constatator al actului juridic civil ce se cere a fi declarat nul sau anulat şi orice alte acte ce dovedesc cauza de nulitate invocată;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspecte de fapt ce conturează cauza de nulitate invocată;

c) martori – pe aceleaşi aspecte vizate şi de interogatoriu.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este alcătuită dintr-o taxă fixă de 110.000 lei (la nivelul anului 2005) [art. 3 lit. a) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare), plus o taxă la valoare dacă se cere şi restituirea prestaţiilor [art. 6 alin. (1) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legi nr. 146/1997] calculată potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/19976).

Timbrul judiciar, dacă se cere numai anularea/nulitatea, este de 3.000 lei [art. 3 alin (1) din O.G. nr. 32/1995], iar pentru capătul de cerere privind repunerea părţilor în situaţia anterioară acesta este diferenţiat după valoare, potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare).

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ., sau cea de la locul executării contractului, conform art. 10 pct. 1 C. proc. civ. (competenţă teritorială alternativă);

b) material – judecătoria sau tribunalul, după valoarea obiectului pricinii (a contractului ce se cere a fi desfiinţat, în măsura în care acesta are un obiect evaluabil în bani; aceasta deoarece scopul acţiunii este acela de readucere în patrimoniul reclamantului a dreptului înstrăinat); competenţa se va stabili în favoarea judecătoriei sau tribunalului, după cum valoarea obiectului este de până la 1 miliard lei sau peste această valoare, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C proc. civ.

Chiar şi în situaţia în care se formulează un capăt de cerere accesoriu având ca obiect restituirea prestaţiilor, competenţa materială de soluţionare a cauzei este dată de valoarea capătului de cerere principal.