Model de acțiune în partajarea bunurilor comune după divorț
Domnule Preşedinte, [1]
Subsemnatul [2] . domiciliat în_, în calitate de reclamant, în contradictoriu cu [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, formulez prezenta
Cerere de partajare a bunurilor comune [4]
solicitându-vă ca, prin hotărârea ce o veţi pronunţa:
– să constataţi că am dobândit împreună, în timpul căsătoriei, următoarele bunuri comune:_;
– să constataţi că avem cote de contribuţie egale (sau, după caz, cote inegale, ce trebuie indicate expres) la dobândirea bunurilor comune menţionate anterior;
– să dispuneţi împărţirea bunurilor comune, prin atribuirea către mine
a următoarelor bunuri:_, şi către pârât a următoarelor bunuri:
– să dispuneţi compensarea inegalităţilor valorice dintre loturi prin obligarea părţii al cărei lot are o valoare mai mare la plata sultei corespunzătoare către cealaltă parte;
– să dispuneţi compensarea cheltuielilor de judecată.
Motivele acţiunii sunt următoarele:
Motivele de fapt [5]: _
Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 36 alin. (1) C. fam. raportat la art. 30 C. fam.
Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_
Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum
şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de lei şi timbrul
judiciar de_lei. [8]
Semnătura
Domnului Preşedinte al Judecătoriei [9]_
Explicații teoretice
[1] Natura juridică. Este o acţiune reală, prin care se urmăreşte partajarea bunurilor comune ale soţilor, acestea devenind, în urma partajului, bunuri proprii ale fiecăruia dintre ei.
[2] Calitate procesuală activă are oricare dintre foştii soţi, a căror căsătorie a fost desfăcută prin divorţ sau, după caz, declarată nulă sau anulată, în acest din urmă caz dacă cel puţin unul dintre soţi a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei.
[3] Calitate procesuală pasivă are celălalt soţ, care nu este titularul acţiunii.
[4] Obiectul acţiuni. în această privinţă se impun unele precizări:
– valoarea bunurilor supuse partajării este cea de la data introducerii acţiunii, iar nu cea de la data naşterii stării de devălmăşie;
– cheltuielile de judecată se suportă de ambele părţi, proporţional cu cota lor de proprietate, astfel încât, la finalul judecăţii, se va ajunge la compensarea, totală sau parţială, a cheltuielilor efectuate de părţi cu ocazia procesului, aceasta deoarece procesul de partaj se caracterizează prin aceea că dă naştere la o judecată dublă, părţile având dublă calitate – reclamantul având în acelaşi timp şi calitatea de pârât, iar pârâtul având în acelaşi timp şi calitatea de reclamant.
[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:
a) faptul că există hotărâre judecătorească definitivă de divorţ sau că partajul s-a cerut o dată cu divorţul;
b) care sunt bunurile comune dobândite de părţi în timpul căsătoriei, sens în care se va indica fiecare dintre aceste bunuri, data şi modalitatea dobândirii lor, spre a se evidenţia că acestea au caracterul de bunuri comune, şi nu de bunuri proprii ale soţilor;
c) cotele de contribuţie ale fiecărui soţ la dobândirea bunurilor comune. Dacă reclamantul pretinde o cotă majorată din bunurile comune, atunci va trebui să arate acele împrejurări din care rezultă contribuţia sa majorată, ca, de exemplu, obţinerea unor venituri salariale mult mai mari decât celălalt soţ sau faptul că acesta din urmă nu a avut serviciu deloc sau pe o perioadă îndelungată din timpul căsătoriei, că a avut grevat salariul de alte sarcini, străine căsătoriei, cum ar fi plata unei pensii de întreţinere pentru un copil dintr-o altă căsătorie etc.;
d) împrejurările concrete care susţin modalitatea de partajare în natură solicitată de reclamant. De exemplu, dacă în masa de împărţit există un singur imobil, ce se cere a fi atribuit reclamantului, acesta va putea invoca că este îndreptăţit la primirea imobilului în lot prin faptul că este părintele căruia i-au fost încredinţaţi spre creştere şi educare copii minori născuţi din căsătoria cu pârâtul; că, spre deosebire de acesta din urmă, nu dispune de mijloace financiare suficiente pentru procurarea unei locuinţe corespunzătoare pentru el şi copii; că pârâtul mai dispune de o altă locuinţă în aceeaşi localitate; că acesta s-a mutat într-o altă localitate etc.
[6] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 36 alin. (1) C. fam. raportat la art. 30 C. fam.
[7] Probe:
a) înscrisuri – obligatoriu hotărârea de divorţ, dacă divorţul s-a pronunţat anterior partajului, iar în cazul în care divorţul şi partajul se judecă împreună certificatul de căsătorie al părţilor, precum şi orice alt înscris de natură să dovedească achiziţionarea de către soţi, în timpul căsătoriei, a bunurilor cerute a fi supuse împărţelii, precum şi cota de contribuţie a soţilor la dobândirea acestora; de asemenea, dacă printre bunurile cerute la partaj se află şi imobile, reclamantul va depune titlul de proprietate asupra acestora, care poate consta într-un contract de vânzare-cumpărare, de donaţie, de schimb etc.;
în cazul în care partajul este urmarea declarării nulităţii absolute sau relative a căsătoriei, când cel puţin unul dintre soţi a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei, se va depune obligatoriu hotărârea judecătorească prin care s-a dispus anularea sau constatarea nulităţii absolute a căsătoriei;
b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul dobândirii în timpul căsătoriei a bunurilor indicate prin acţiune ca fiind comune, al cotelor de contribuţie ale soţilor la dobândirea acestora, precum şi al valorii lor actuale;
c) martori – pe aceleaşi aspecte ca şi cele vizate de interogatoriu;
d) expertize tehnice de specialitate – pentru evaluarea bunurilor supuse împărţelii, dacă valoarea acestora nu a fost recunoscută de pârât.
[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 183.000 lei (la nivelul anului 2005), conform art. 3 lit. c) teza I-a din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare. De menţionat că aceasta este taxa fixă ce se plăteşte de reclamant la introducerea cererii de partaj de bunuri comune, ea urmând a fi completată de titularul cererii pe parcursul procesului, dacă pârâtul contestă bunurile de împărţit, valoarea acestora sau cotele de contribuţie pretinse prin acţiune, caz în care taxa judiciară de timbru se va calcula la valoarea contestată, conform art. 3 lit. c) teza a Il-a raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/199741.
Timbrul judiciar este de 3.000 lei, conformări. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare; dacă, pe parcursul procesului, pârâtul contestă bunurile de împărţit, valoarea acestora sau cotele de contribuţie la dobândirea bunurilor comune, se va completa şi timbrul judiciar în raport cu valoarea contestată, conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/19955).
[9] Instanţa competentă:
a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul sau reşedinţa pârâtului ori de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, după distincţiile prevăzute de art. 5 C. proc. civ., afară de cazul în care printre bunurile comune supuse împărţelii figurează şi un imobil, caz în care devine competentă instanţa de la locul situaţiunii imobilului, conform art. 13 C. proc. civ. (competenţă teritorială absolută);
b) material – este competentă întotdeauna judecătoria, indiferent de valoarea bunurilor supuse împărţelii, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
De menţionat că, începând cu data de 1 ianuarie 2008, când se va finaliza procedura de înfiinţare a tribunalelor pentru minori şi familie la nivelul întregii ţări, aceste tribunale vor deveni competente să judece în primă instanţă cererea de partaj de bunuri comune, conform art. 41 pct. 1 coroborat cu art. 130 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.